CIPRINOL 500mg comprimate filmate prospect medicament

CIPRINOL 250 mg comprimate filmate

CIPRINOL 500 mg comprimate filmate

CIPRINOL 750 mg comprimate filmate

Ciprinol 250 mg

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat monohidrat 291 mg.

Ciprinol 500 mg

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat monohidrat 582 mg.

Ciprinol 750 mg

Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat monohidrat 873 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimate filmate

Ciprinol 250 mg

Comprimate filmate, albe, de formă rotundă, marcate cu un șant median pe una dintre fețe.

Ciprinol 500 mg

Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe una dintre fețe.

Ciprinol 750 mg

Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe.

Ciprinol comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.

Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.

- Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi pct. 4.4):

▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, ▪ infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie, ▪ pneumonie.

- Otită medie cronică purulentă.

- Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negative

- Infecţii ale tractului urinar ▪ cistită acută necomplicată

In cistita acută necomplicată, ciprofloxacina trebuie utilizată numai atunci când se consideră inadecvată utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infecțiilor respective.

▪ pielonefrită acută ▪ infecții complicate la nivelul tractului urinar ▪ prostatită bacteriană.

- Infecții ale tractului genital.

▪ Uretrită gonococică şi cervicită determinate de Neisseria gonorrhoeae.

▪ Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.

▪ Boală inflamatorie pelviană, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.

- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).

- Infecţii intra-abdominale.

- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.

- Otită externă malignă.

- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.

- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.

- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienților neutropenici febrili, la care se suspectează o infecție bacteriană.

- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză chistică

- Infecţii complicate la nivelul tractului urinar şi pielonefrită acută

- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).

De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adolescenţi, dacă este necesar.

Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.

Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.

Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,

Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.

Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile până la 750 mg de două ori pe zi

Infecţii ale tractului Exacerbarea sinuzitei 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile respirator superior cronice până la 750 mg de două ori pe zi

Otită medie cronică 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile purulentă până la 750 mg de două ori pe zi

Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni

Infecţii ale tractului Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi 3 zile urinar acută până la 500 mg de două ori pe zi

La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică de 500 mg

Cistită complicată 500 mg de două ori pe zi 7 zile

Pielonefrită acută

Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi până la 750 mg de două continuat mai mult de 21 zile în ori pe zi unele circumstanţe specifice (cum sunt abcesele)

Prostatită bacteriană 500 mg de două ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută) până la 750 mg de două până la 4 până la 6 săptămâni ori pe zi (cronică)

Infecţii ale tractului Uretrită gonococică şi 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică) genital cervicită

Orhiepididimită şi 500 mg de două ori pe zi cel puţin 14 zile boală inflamatorie până la 750 mg de două pelvină ori pe zi

Infecţii ale tractului Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 1 zi gastro-intestinal şi bacterii patogene infecţii intra- incluzând Shigella spp, abdominale cu excepţia Shigella dysenteriae de tip I şi tratamentul empiric în diareea călătorilor

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 5 zile

Shigella dysenteriae de tip I

Diaree determinată de 500 mg de două ori pe zi 3 zile

Vibrio cholerae

Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile

Infecţii intra- 500 mg de două ori pe zi 5 până la 14 zile abdominale datorate până la 750 mg de două bacteriilor Gram- ori pe zi

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină negative

Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile până la 750 mg de două ori pe zi

Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi maximum 3 luni până la 750 mg de două ori pe zi

Tratamentul pacienţilor neutropenici febrili, la 500 mg de două ori pe zi Tratamentul trebuie continuat care se suspectează o infecție bacteriană până la 750 mg de două pe toată durata neutropeniei

Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere ori pe zi cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform recomandărilor oficiale

Profilaxia infecţiilor invazive determinate de 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)

Neisseria meningitidis

Antrax: profilaxia după expunerea pe cale 500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea inhalatorie şi tratamentul curativ pentru expunerii la bacilul antraxului persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului (inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu ciprofloxacină

Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per 10 până la 14 zile doză

Infecţii complicate 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori 10 până la 21 zile la nivelul tractului pe zi cu un maxim de 750 mg per doză urinar şi pielonefrită acută

Antrax: profilaxia 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori 60 zile de la confirmarea după expunerea pe pe zi cu un maxim de 500 mg per doză expunerii la bacilul cale inhalatorie şi antraxului tratamentul curativ pentru persoanele apte să primească tratament pe cale orală, când este clinic recomandat.

Administrarea medicamentului trebuie iniţiată cât mai curând posibil după expunerea suspectată sau confirmată.

Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per În funcţie de tipul doză infecţiilor

La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul creatininei.

Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică

Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:

Clearance-ul creatininei Creatinina sericã Doza oralã [ml/min/1,73m²] [µmol/l] [mg] > 60 < 124 Vezi dozajul uzual.

30 - 60 124 - 168 250 - 500 mg la fiecare 12 ore <30 > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore

Pacienţi cu hemodializă > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore (după dializă)

Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 - 500 mg la fiecare 24 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.

Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.

Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).

În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţii cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.

* Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).

Utilizarea ciprofloxacinei trebuie evitată la pacienții care au prezentat în trecut reacții adverse grave la utilizarea medicamentelor care conțin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienți cu ciprofloxacină trebuie inițiat numai în absența unor opțiuni alternative de tratament și după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc (vezi și pct. 4.3).

Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe

Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi datorate microorganismelor Gram-pozitive sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.

Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)

Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii scăzute.

Infecţii ale tractului genital

Uretrita gonococică, cervicitele, orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de

Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone. De aceea, ciprofloxacina trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene în tratamentul uretritelor gonococice sau cervicitelor, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină poate fi exclusă.

Pentru tratamentul empiric al orhiepididimitelor și al bolii inflamatorii pelvine, ciprofloxacina trebuie administrată numai în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu, cefalosporine), numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.

Rezistența la fluorochinolone a Escherichia coli - cel mai frecvent patogen implicat în infecțiile tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Se recomandă ca medicii prescriptori să ia în considerare prevalența locală a rezistenței la fluorochinolone a Escherichia coli.

Se așteaptă ca administrarea unei doze unice de ciprofloxacină în cistite necomplicate la femeile în pre-menopauză, să fie asociată cu o eficacitate mai mică decât în cazul unui tratament cu durată mai lungă. Cu atât mai mult, acest lucru trebuie luat în considerare și în ceea ce privește creșterea sporită a rezistenței Escherichia coli la chinolone.

Infecţii intra-abdominale

Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt limitate.

Diareea călătorului

Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofloxacină a microorganismelor patogene din ţările vizitate.

Infecţii musculo-scheletale

Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.

Antrax prin inhalare

Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau naţionale cu privire la tratamentul antraxului.

Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.

Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.

Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii (ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 - 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.

Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare (vezi pct. 4.8).

Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 - 17 ani. Experienţa privind tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.

Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită

Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.

Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 - 17 ani.

Alte infecţii severe specifice

Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.

Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii, ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.

Aparatul musculo-scheletic

În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.

Tendinita și ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fără a se limita la acesta), uneori bilaterală, poate surveni în primele 48 ore de la inițierea tratamentului cu chinolone și fluorochinolone, apariția acestora fiind raportată chiar și timp de până la câteva luni de la oprirea tratamentului. Riscul de tendinită și ruptură de tendon este crescut la pacienții vârstnici, la pacienții cu insuficiență renală, la pacienții cu transplant de organ solid și la cei tratați concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitentă de corticosteroizi trebuie evitată.

La primul semn de tendinită (de exemplu umflare însoțită de durere, inflamație), tratamentul cu ciprofloxacină trebuie oprit și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) în mod corespunzător (de exemplu prin imobilizare). Nu trebuie utilizați corticosteroizi dacă apar semne de tendinopatie.

Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, la care simptomatologia poate fi exacerbată (vezi pct. 4.8).

Anevrism și disecție de aortă, regurgitare la nivelul valvei cardiace/incompetență a valvei cardiace

Studiile epidemiologice raportează un risc crescut de anevrism și disecție de aortă, în special la populația în vârstă, și de regurgitare la nivelul valvei aortice și valvei mitrale după administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de anevrisme și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).

Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate numai după o evaluare atentă a raportului risc/beneficiu și după luarea în considerare a altor opțiuni terapeutice la pacienții cu antecedente familiale de anevrism ori de boală congenitală de valvă cardiacă, sau la pacienții diagnosticați cu anevrism aortic preexistent și/sau disecție aortică ori boală valvulară cardiacă, sau în prezența altor factori de risc sau afecțiuni care predispun

- atât la anevrism și disecție de aortă, cât și la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu, afecțiuni ale țesutului conjunctiv precum sindromul Marfan sau sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Turner, boala Behcet, hipertensiunea arterială, artrita reumatoidă) sau, în plus,

- la anevrism și disecție de aortă (de exemplu afecțiuni vasculare precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, sau ateroscleroză diagnosticată, sau sindromul Sjögren) sau, în plus,

- la regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetența unei valve cardiace (de exemplu endocardita infecțioasă).

De asemenea, riscul de anevrism și disecție de aortă, precum și de ruptură, poate fi crescut la pacienții tratați concomitent cu corticosteroizi cu acțiune sistemică.

În caz de durere bruscă abdominală, toracică sau dorsală, pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze imediat unui medic dintr-un departament medical de urgență.

Pacienții trebuie sfătuiți să solicite imediat asistență medicală, în caz de dispnee acută, palpitații cardiace nou apărute sau în caz de apariție a edemului la nivelul abdomenului sau al extremităților inferioare.

S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).

În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat medicul oftalmolog.

Sistemul nervos central

Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice.

În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu tentativă de suicid sau suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.

Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de neuropatie, incluzând durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).

La pacienții cărora li s-au administrat chinolone și fluorochinolone, indiferent de vârsta acestora și de factorii de risc preexistenți, au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (care persistă timp de luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic și senzitiv),. Administrarea norfloxacinei trebuie oprită imediat, la primele semne sau simptome ale unei reacții adverse grave, iar pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze medicului curant pentru recomandări.

La pacienții tratați cu chinolone și fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzorială sau senzorial-motorie care determină parestezie, hipoestezie, disestezie sau slăbiciune.

Pacienții tratați cu norfloxacină trebuie sfătuiți să informeze medicul, înainte de a continua tratamentul, în cazul în care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzație de arsură, furnicături, amorțeală, slăbiciune, în scopul de a preveni apariția unei afecțiuni potențial ireversibile.

(vezi pct. 4.8)

La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:

- sindrom congenital de QT prelungit

- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)

- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagneziemia)

- boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).

Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul

QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Pacienți vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).

Disglicemie

Ca în cazul tuturor chinolonelor, au fost raportate tulburări ale glicemiei, incluzând atât hipoglicemia cât și hiperglicemia (vezi pct. 4.8), de obicei la pacienții diabetici care primesc tratament concomitent cu un medicament hipoglicemiant oral (de exemplu, glibenclamidă) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă monitorizarea atentă a glicemiei.

Aparatul gastro-intestinal

Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat (vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.

S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.

Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşsa cum este descris la pct. 4.2, pentru evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.

Sistemul hepatobiliar

În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau sensibilitate abdominală).

Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază

La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.

Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.

Citocrom P450

Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină, clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină, agomelatină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).

Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.

Acest medicament conţine sub 1 mmol sodiu (23 mg) per doză, de aceea se poate spune ca este 'fără sodiu”.

Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:

Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT

Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac tratament cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).

Formarea de complexe prin chelare

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantam), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 - 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.

Alimente şi produse lactate

Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.

Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.

Metoclopramidă

Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii ciprofloxacinei.

Omeprazol

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi

ASC pentru ciprofloxacină.

Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:

Tizanidină

Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).

Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.

Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct. 4.4).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori, pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).

Alţi derivaţi xantinici

S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale fenitoinei.

La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor creatininemiei.

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi un antagonist al vitaminei K poate amplifica efectele anticoagulante ale acestuia. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu, warfarină, acenocumarol, fenprocumonă sau fluindionă).

Duloxetină

În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi Cmax pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).

Ropinirol

Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).

La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.

După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).

Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea, luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi sildenafil.

Agomelatină

În studiile clinice s-a demonstrat că fluvoxamina, un inhibitor potent al izoenzimei CYP450 1A2, a inhibat puternic metabolizarea agomelatinei, determinând o creștere de 60 de ori a concentrației plasmatice de agomelatină. Cu toate că nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacțiune cu ciprofloxacina, care este un inhibitor moderat al CYP450 1A2, la administrarea concomitentă se pot aștepta efecte similare (vezi ‘Citocrom P450’ la pct. ‘Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare’).

Zolpidem

Administrarea concomitentă de ciprofloxacină poate crește concentrațiile plasmatice de zolpidem, de aceea administrarea concomitentă nu este recomandată.

Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.

Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.

Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.

Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprinol (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Infecţii şi Suprainfecţii infestări micotice

Tulburări Eozinofilie Leucopenie Anemie hematologice Anemie hemolitică şi limfatice Neutropenie Agranulocitoză

Leucocitoză Pancitopenie

Trombocitopenie (cu risc letal)

Trombocitemie Aplazie medulară (cu risc letal)

Tulburări ale Reacţii alergice Reacţii sistemului Edem alergic/edem anafilactice imunitar angioneurotic Șoc anafilactic (cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Reacţie de tip boala serului

Tuburări Sindromul de endocrine secreție inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH)

Tulburări Anorexie Hiperglicemie Comă metabolice şi Hipoglicemie (vezi hipoglicemică de nutriţie pct. 4.4) (vezi pct. 4.4.)

Tulburări Hiperactivitate Confuzie şi Reacţii Manie psihice**/agitaţie dezorientare psihotice (care Hipomanie psihomotorie Reacţie de anxietate pot culmina

Vise anormale potenţial cu

Depresie (care poate ideaţie/gânduri culmina potenţial cu sucidale, ideaţie/gânduri tentative de sucidale, tentative suicid sau de suicid sau suicid) suicid) (vezi (vezi pct. 4.4), pct. 4.4)

Tulburări ale Cefalee Parestezie şi Migrenă Neuropatie sistemului Ameţeli disestezie Tulburări de periferică nervos** Tulburări ale Hipoestezie coordonare Polineuropatie somnului Tremor Tulburări de (vezi pct. 4.4)

Tulburări ale Convulsii (inclusiv mers sensibilităţii status epilepticus, Tulburări gustative vezi pct. 4.4) olfactive (disgeuzie) Vertij Hiperestezie

Hipertensiune intracraniană și pseudotumoră cerebrală

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Tulburări Tulburări vizuale Tulburări ale oculare** (diplopie) percepţiei culorilor

Tulburări Tinitus (zgomote în acustice şi urechi) vestibulare** Pierderea auzului/Tulburări de auz

Tulburări Tahicardie Aritmie cardiace*** ventriculară și torsada vârfurilor (raportate predominant la pacienţii cu factori de risc de prelungire a QT), prelungirea intervalului

QT evidenţiată

ECG (vezi pct. 4.4 şi 4.9)

Tulburări Vasodilataţie Vasculită vasculare*** Hipotensiune arterială

Tulburări Dispnee (inclusiv respiratorii, stare astmatică) toracice şi mediastinale

Tulburări Greaţă Vărsături Diaree asociată Pancreatită gastro- Diaree Dureri gastro- antibioterapiei, intestinale intestinale şi inclusiv colita abdominale pseudomembranoasă

Dispepsie (foarte rar asociată

Flatulenţă cu deces) (vezi pct.

4.4)

Tulburări Creşteri ale Insuficienţă hepatică Necroză hepatobiliare transaminazelor Icter colestatic hepatică (în

Creşteri ale Hepatită cazuri foarte bilirubinei rare cu evoluţie către insuficienţă hepatică cu risc letal) (vezi pct. 4.4)

Clasificarea Frecvente: Mai puţin Rare: Foarte rare: Frecvenţă pe aparate, ≥1/100 şi frecvente: ≥ 1/10 000 şi < 1/1 < 1/10 000 necunoscută sisteme şi <1/10 ≥ 1/00 şi < 000 (nu poate fi organe 1/100 estimată din datele disponibile)

Afecţiuni Erupţii cutanate Reacţii de Peteşii Pustuloză cutanate şi ale Prurit fotosensibilitate Eritem exantematoasă ţesutului Urticarie (vezi pct. 4.4) polimorf generalizată subcutanat Eritem nodos acută (PEGA)

Sindrom Reacție

Stevens- alergică la

Johnson (care medicament, poate avea risc cu eozinofilie letal) și simptome

Necroliză sistemice epidermică (DRESS) toxică (care poate avea risc letal)

Tulburări Dureri Mialgie Astenie musculo- musculo- Artrită musculară scheletice şi scheletale Creşterea tonusului Tendinită ale ţesutului (dureri la muscular şi crampe Ruptură de conjunctiv** nivelul tendoane (în extremităţilor, special a dorsalgii, tendonului lui dureri toracice) Achile) (vezi

Artralgie pct. 4.4)

Exacerbarea simptomelor miasteniei gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări Disfuncţie Insuficienţă renală renale şi ale renală Hematurie căilor urinare Cristalurie (vezi pct. 4.4)

Nefrită tubulo-interstiţială

Tulburări Astenie Edem generale şi la Febră Transpiraţii nivelul locului (hiperhidroză) de administrare**

Investigaţii Creşterea Creşterea INR crescut diagnostice fosfatazei amilazemiei (la pacienţii alcaline serice trataţi cu antagonişti de vitamină K)

*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).

**Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții adverse grave la medicament, prelungite (până la luni sau ani), invalidante și posibil ireversibile, care afectează câteva, uneori mai multe aparate, sisteme și organe și simțuri, (inclusiv reacții precum tendinită, ruptură de tendon, artralgie, durere la nivelul extremităților, tulburări ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseală, afectare a memoriei, tulburări ale somnului și afectare a auzului, vederii, gustului și mirosului), în asociere cu utilizarea chinolonelor și fluorochinolonelor, în unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenți (vezi pct. 4.4)

***S-au raportat cazuri de anevrism și disecție de aortă, uneori complicate de ruptură (inclusiv cazuri letale), precum și cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetență a uneia dintre valvele cardiace, la pacienții cărora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4).

Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a

Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.

Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive, halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.

În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic, antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.

Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).

În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic. Datorită posibilităţii prelungirii intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.

Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.

Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului bacterian.

Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie):

Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.

Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de legare al adn-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din clasa terapeutică.

Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta sensibilitatea la ciprofloxacină.

S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.

Spectrul activităţii antibacteriene:

Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă de tulpinile rezistente:

Recomandări EUCAST

Microorganisme Sensibile Rezistente

Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Pseudomonas S  0,5 mg/l R  1 mg/l

Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l

Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l

Haemophilus influenzae şi S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l

Moraxella catarrhalis

Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l

Concentraţii ţintă nelegate de S  0,5 mg/l R  1 mg/l speciile microbiene* 1 Staphylococcus spp. - concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.

*Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor

FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate; este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot solicita recomandările unui expert.

Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile

Streptococcus vezi pct. 4.4)

SPECII FRECVENT SENSIBILE

Bacillus anthracis (1)

Aeromonas spp.

Brucella spp.

Citrobacter koseri

Francisella tularensis

Haemophilus ducreyi

Haemophilius influenzae*

Legionella spp.

Moraxella catarrhalis*

Neisseria meningitidis

Pasteurella spp.

Salmonella spp.*

Shigella spp.*

Vibrio spp.

Yersinia pestis

Mobiluncus

Chlamydia trachomatis ($)

Chlamydia pneumoniae ($)

Mycoplasma hominis ($)

Mycoplasma pneumoniae ($)

SPECII inconstant sensibile

Enterococcus faecalis ($)

Staphylococcus spp. (2)

Acinetobacter baumannii+

Burkholderia cepacia+*

Campylobacter spp.+*

Citrobacter freundii*

Enterobacter aerogenes

Enterobacter cloacae*

Escherichia coli*

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae*

Morganella morganii*

Neisseria gonorrhoeae*

Proteus mirabilis*

Proteus vulgaris*

Providencia spp.

Pseudomonas aeruginosa*

Pseudomonas fluorescens

Serratia marcescens*

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium acnes

MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ

Actinomyces

Enteroccus faecium

Listeria monocytogenes

Stenotrophomonas maltophilia

Cu excepţia celor enumerate mai sus

Mycoplasma genitalium

Ureaplasma urealitycum

* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE ($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită (1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.

(2): Stafilococii rezistenţi la meticilină S-aureus exprimă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone. Rata rezistenţei la meticilină este în jur de 20 - 50% printre toate speciile de stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nozocomiale izolate.

După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 - 2 ore.

Dozele unice de 100 - 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză, cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.

Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 - 80%.

S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la fiecare 12 ore.

Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 - 3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.

Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:

dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai mică decât compusul parental.

Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.

Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.

Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)

Urină Materii fecale

Ciprofloxacină 44,7 25,0

Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5

Clearance-ul renal este cuprins între 180 - 300 ml/kg/oră şi clearance-ul general total este cuprins între 480 - 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.

Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în concentraţii mari.

Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.

Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe zi).

La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 - 8,3 mg/l) după o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 - 11,8 mg/l) pentru copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.

Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale variază de la 50 la 80%.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.

Tolerabilitate articulară:

Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri

Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.

Nucleu: povidonă, amidonglicolat de sodiu (tip A), celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, croscarmeloză sodică, stearat de magneziu.

Film: hipromeloză, talc, dioxid de titan (E171), propilenglicol.

Nu este cazul.

5 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

CIPRINOL 250 mg comprimate filmate

CIPRINOL 500 mg comprimate filmate

Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.

CIPRINOL 750 mg comprimate filmate

Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate filmate

Fără cerințe speciale.

Krka, d.d., Novo mesto,

Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

CIPRINOL 250 mg comprimate filmate 12125/2019/01

CIPRINOL 500 mg comprimate filmate 12126/2019/01

CIPRINOL 750 mg comprimate filmate 12127/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri-Iunie 2019

Iulie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.