CAPTOPRIL BIOEEL 50mg comprimate prospect medicament

Captopril BIOEEL 25 mg comprimate

Captopril BIOEEL 50 mg comprimate

Captopril BIOEEL 25 mg

Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 25 mg

Captopril BIOEEL 50 mg

Fiecare comprimat conţine captopril 50 mg.

Excipient: lactoză monohidrat 50 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Captopril BIOEEL 25 mg

Comprimate neacoperite, de culoare albă, discoidale, cu suprafaţă plată, cu diametrul de 7 mm

Captopril BIOEEL 50 mg

Comprimate neacoperite, de culoare albă, discoidale, cu suprafaţă plată, cu diametrul de 9 mm

- Hipertensiune arterială;

- Insuficienţă cardiacă congestivă;

- Perioada post-infarct miocardic la pacienţii stabili din punct de vedere clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%.

- Nefropatia diabetică la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).

Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea valorilor creatininemiei şi potasemiei.

Hipertensiunea arterială

Pacienţi fără depleţie hidrosodată prealabilă sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de 25-50 mg captopril pe zi, administrată în două prize, la intervale de 12 ore.

Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni până la atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril administrată în 2 prize.

Hipertensiunea arterială severă

Pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi, administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi reduse ulterior.

Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice

- Va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu captopril (cu controlul atent al valorilor tensionale în aceasta perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării diureticului, dacă este necesar, sau

- Se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.

Hipertensiunea renovasculară

Este recomandată iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic.

Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance-ul creatininei, conform tabelului de mai jos.

Clearance-ul creatininei Doza maximă zilnică Doza iniţială zilnică (ml/min/l,73 m2) (mg) (mg)> 41 În principiu 150 25 - 50 40 - 21 100 2520 - 11 75 12,5 < 10 37,5 6,25

Captoprilul este dializabil.

Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.

Doza iniţială recomandată este de 6,25 - 12,5 mg captopril administrată de 2-3 ori pe zi. Ulterior, dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2-3 prize.

Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90 mm Hg.

Perioada post-infarct miocardic

Tratamentul poate fi iniţiat, după 3 zile de la producerea infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic până la o doză de 25 mg captopril administrată de 3 ori pe zi.

Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75-150 mg captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.

În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în funcţie de tolerabilitatea clinică a pacientului.

Nefropatia diabetică

Doza zilnică recomandată este de 50 - 100 mg captopril, administrată în 2 - 3 prize.

În caz de insuficienţă renală cronică cunoscută, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale, deoarece în prezenţa alimentelor absorbţie este diminuată.

- Hipersensibilitate la captopril, la alţi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau la oricare dintre excipienţii medicamentului;

- Angioedem (edem Quincke) ereditar, idiopatic sau antecedente de angioedem asociat administrări unui inhibitor a enzimei de conversie;

- Sarcină şi alăptare;

- Stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;

- Hiperpotasemie;

- Copii cu vârsta sub 6 ani.

- Administrarea concomitentă a Captopril BIOEEL 25 mg comprimate/ Captopril BIOEEL 50 mg comprimate cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

În special la pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii ECA pot produce agranulocitoză şi/sau depresie medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu înainte de începerea tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.

Hipersensibilitate, angioedem (edem Quincke)

Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui şi al membrelor a fost raportată rar la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori ai ECA (inclusiv captopril). În asemenea cazuri, tratamentul trebuie întrerupt imediat iar pacientul trebuie supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament.

Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea unor măsuri terapeutice corespunzătoare.

La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor al ECA au fost raportate reacţii anafilactoide mai ales când se folosesc membrane cu permeabilitate mare. La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a antihipertensivelor din alte clase.

Inhibitorii enzimei de conversie pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.

Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie hidrosodată)

La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală, insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s-a observat apariţia unei stimulări importante a sistemului renină-angiotensină-aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).

Blocarea acestui sistem cu un inhibitor al ECA poate provoca, în special după administrarea primei doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o creştere a creatininei plasmatice (chiar dacă mai rar şi într-un interval mai mare de timp), care poate indica o insuficienţă renală acută, funcţională.

În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face progresiv.

Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu prudenţă în cazul pacienţilor cu obstrucţie ventriculară sau valvulară stângă sau a tractului de ejecţie a ventricului stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen sau în caz de obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.

La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu medicamente care produc hipotensiune arterială, inhibitorii ECA pot produce hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea arterială, se recomandă corectarea acesteia prin expansiune volemică.

Dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance-ului creatininei.

Ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică şi insuficienţă circulatorie cerebrală

La această categorie de pacienţi, se recomandă prudenţă deoarece scăderea bruscă a tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular ischemic cerebral sau coronarian.

Insuficienţă cardiacă severă (stadiul IV NYHA) sau diabet zaharat insulinodependent (cu tendinţă spontană de hiperpotasemie)

La aceşti pacienţi, iniţierea tratamentului se va face sub supraveghere medicală cu doze reduse iniţial.

La vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta. Iniţial se recomandă administrarea medicamentului în doze mici, acestea urmând a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea la copii.

Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1).

Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale, valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de hiperpotasemie potenţial letală.

Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.

Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.

Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală acută în caz de depleţie hidrosodată preexistentă.

Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi ajustarea dozei de antihipertensiv).

Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.

Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.

Asocieri de avut în vedere:

Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică.

Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.

Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare (creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).

Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).

Alfa-blocante cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin, tamsulosin): majorarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială ortostatică.

Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemiei şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra SRAA (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.1).

Este contraindicată administrarea captoprilului în timpul sarcinii, datorită posibilelor efecte toxice asupra fătului. Dacă în timpul tratamentului apare o sarcină, administrarea de captopril trebuie întreruptă cât mai rapid posibil.

Deoarece captoprilul se excretă în laptele matern, se va lua în considerare fie întreruperea alăptării, fie întreruperea administrării medicamentului în perioada alăptării.

În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul tratamentului cu captopril.

Pentru captopril, au fost raportate următoarele reacţii adverse:

- Cefalee, astenie, vertij;

- Hipotensiune arterială şi hipotensiune ortostatică (vezi pct. 4.4);

- Prurit, erupţii cutanate;

- Greaţă, anorexie, dureri abdominale (epigastralgii);

- Disgeuzia (tulburări de gust), apare mai frecvent în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă renală;

- Tusea uscată însoţită sau nu de obstrucţie nazală, este o reacţie adversă caracteristică grupei (vezi pct. 4.4);

- Foarte rar pot apare pancreatită şi hepatite colestatice sau mixte;

- Foarte rar: angioedem (edem Quincke) (vezi pct. 4.4);

- Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent la bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la cei deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. Aceste fenomene pot fi severe la bolnavii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă.

- Proteinurie: apare în cazul tratamentului cu doze mai mari de 150 mg captopril pe zi sau în caz de afectare renală preexistentă;

- Hiperpotasemie, de obicei tranzitorie;

- Foarte rar, trombocitopenie;

- În special, la bolnavii cu insuficienţă renală, colagenoze (lupus eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare pot să apară neutropenie sau agranulocitoză (vezi pct. 4.4);

- Creşterea transaminazelor hepatice şi/sau a bilirubinei;

- Inhibitorii ECA pot produce anemie aplastică (mai frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi renal).

- Impotenţă, ginecomastie.

În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.

În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism, iar la nevoie se vor administra în perfuzie ser fiziologic sau înlocuitori de plasmă.

Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.

Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: agenţi activi pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai ECA, codul

ATC: C09AA01

Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.

Captoprilul produce diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei, scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie reflexă.

Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă şi determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.

Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.

Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrare a glomerulară este nemodificată.

La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora dispneea.

Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.

La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.

Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei altor infarcte şi a episoadelor de angină instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.

La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei diabetice.

De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.

Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA

NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.

Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease

Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat placebo.

Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin biotransformare.

El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată în prezenţa alimentelor la aproximativ 30-40%. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60-90 minute.

Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2-3 ore.

Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% nemodificat.

Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare. Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.

Studiile efectuate la animale, în timpul organogenezei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.

Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.

Celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidon de porumb, acid stearic

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Captopril BIOEEL 25 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

Captopril BIOEEL 50 mg

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate

Fără cerinţe speciale

BIOEEL MANUFACTURING S.R.L.

Str. Bega, nr. 5D, Târgu Mureș, Judeţul Mureş, România

Captopril BIOEEL 25 mg 327/2007/01

Captopril BIOEEL 50 mg 328/2007/01

Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie/2007

Februarie, 2022