CAMCEVI 42mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită prospect medicament

CAMCEVI 42 mg suspensie injectabilă cu eliberare prelungită

Fiecare seringă preumplută cu suspensie injectabilă cu eliberare prelungită conține mesilat de leuprorelină, echivalent cu leuprorelină 42 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Suspensie injectabilă cu eliberare prelungită.

Seringă preumplută cu suspensie de culoare alburie până la galben pal, vâscoasă și opalescentă.

CAMCEVI este indicat pentru tratamentul cancerului de prostată hormono-dependent în stadiu avansat și pentru tratamentul cancerului de prostată hormono-dependent localizat cu risc crescut și local avansat, în asociere cu radioterapia.

Pacienți adulți cu cancer de prostată

CAMCEVI trebuie administrat sub îndrumarea unui profesionist din domeniul sănătății care are la dispoziție experiența necesară pentru monitorizarea răspunsului la tratament.

CAMCEVI 42 mg este administrat sub forma unei singure injecții subcutanate, la interval de șase luni. Suspensia injectată formează un depozit solid de medicament și asigură eliberarea continuă de leuprorelină pe parcursul a șase luni.

De regulă, terapia cu leuprorelină a cancerului de prostată în stadiu avansat presupune tratament pe termen lung și nu trebuie întreruptă la apariția remisiei sau a ameliorării.

Leuprorelina poate fi utilizată ca tratament neoadjuvant sau adjuvant în asociere cu radioterapia pentru cancerul de prostată localizat cu risc crescut și local avansat.

Răspunsul la leuprorelină trebuie monitorizat prin intermediul parametrilor clinici și prin măsurarea valorilor serice ale antigenului specific prostatei (PSA). Studiile clinice au arătat că valorile testosteronului au crescut în primele 3 zile de tratament la majoritatea pacienților neorhiectomizați și apoi au scăzut sub valorile obținute prin castrare medicală în decurs de 3-4 săptămâni. Odată atinse, valorile corespunzătoare castrării au fost menținute atât timp cât terapia cu leuprorelină a continuat (<1% cazuri de depășire a valorilor testosteronului). În cazul în care răspunsul pacientului pare a nu fi optim, trebuie confirmat faptul că valorile serice ale testosteronului au ajuns sau se mențin la valori corespunzătoare castrării.

La pacienții cu cancer de prostată în stadiu metastazat rezistent la castrare, care nu au fost castrați chirurgical, aflați în tratament cu un agonist al hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH), cum este leuprorelina, și eligibili pentru tratamentul cu inhibitori androgenici de biosinteză sau inhibitori ai receptorului de androgen, tratamentul cu un agonist al GnRH poate fi continuat.

Insuficiență hepatică/renală

Nu au fost efectuate studii clinice la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală.

Siguranța și eficacitatea administrării leuprorelinei la copii cu vârsta de la 0 până la 18 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 4.3). Nu sunt disponibile date.

CAMCEVI trebuie administrat subcutanat doar de către profesioniști din domeniul sănătății care sunt familiarizați cu aceste proceduri. Pentru instrucțiunile de administrare a medicamentului, vezi pct. 6.6.

Injectarea intraarterială și, respectiv, intravenoasă, trebuie evitată cu strictețe.

La fel ca în cazul altor medicamente administrate prin injecție subcutanată, locul de injectare trebuie schimbat periodic.

CAMCEVI este contraindicat la femei, copii și adolescenți.

Hipersensibilitate la substanța activă, la alți agoniști ai GnRH sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Pacienți la care s-a efectuat anterior orhiectomie (la fel ca în cazul altor agoniști ai GnRH, leuprorelina nu duce la o scădere suplimentară a testosteronului seric în cazul castrării chirurgicale).

Ca unic tratament la pacienții cu cancer de prostată cu compresie a măduvei spinale sau semne de metastaze spinale (vezi și pct. 4.4).

Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.

La pacienții cu factori de risc pentru prelungirea intervalului QT sau cu prelungire a intervalului

QT în antecedente și la pacienții cărora li se administrează concomitent medicamente care ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5), medicii trebuie să evalueze raportul beneficiu-risc, inclusiv posibilitatea de apariție a Torsadei vârfurilor, înainte de începerea tratamentului cu leuprorelină. Trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a electrocardiogramelor și a ionogramelor.

Un risc mai mare de a dezvolta infarct miocardic, moarte cardiacă subită și accident vascular cerebral a fost raportat în asociere cu utilizarea agoniștilor GnRH la bărbați. Riscul pare scăzut pe baza raporturilor de șanse comunicate și trebuie evaluat cu atenție împreună cu factorii de risc cardiovascular atunci când se stabilește un tratament pentru pacienții cu cancer de prostată.

Pacienții cărora li se administrează agoniști ai GnRH trebuie monitorizați pentru depistarea simptomelor și semnelor care sugerează dezvoltarea bolii cardiovasculare și tratamentul acestora trebuie abordat terapeutic conform practicii clinice curente.

Creștere tranzitorie a valorilor testosteronului

La fel ca alți agoniști ai GnRH, leuprorelina determină o creștere tranzitorie a concentrațiilor serice de testosteron, dihidrotestosteron și fosfatază acidă în timpul primei săptămâni de tratament. Pacienții pot prezenta agravarea simptomatologiei sau apariția unor noi simptome, inclusiv dureri osoase, neuropatie, hematurie, obstrucție vezicală sau ureterală (vezi pct. 4.8).

De obicei, aceste simptome se ameliorează la continuarea tratamentului.

Trebuie luată în considerare administrarea suplimentară a unui antiandrogen adecvat, începând cu 3 zile înaintea inițierii tratamentului cu leuprorelină și continuând în timpul primelor două sau trei săptămâni de tratament. S-a raportat că aceasta previne sechelele unei creșteri inițiale a concentrației serice de testosteron.

După castrarea chirurgicală, administrarea de leuprorelină nu determină scăderi suplimentare ale concentrațiilor serice de testosteron la pacienții de sex masculin.

Densitatea osoasă

Scăderea densității osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbații cărora li s-a efectuat orhiectomie sau care au fost tratați cu agoniști ai GnRH (vezi pct. 4.8).

Terapia antiandrogenică crește semnificativ riscul apariției fracturilor cauzate de osteoporoză.

Există doar date limitate cu privire la această situație. Fracturile cauzate de osteoporoză au fost observate la 5% dintre pacienții care au urmat timp de 22 luni tratament farmacologic de privare de androgeni și la 4% dintre pacienții care au urmat tratamentul timp de 5 până la 10 ani. Riscul fracturilor cauzate de osteoporoză este, în general, mai mare decât riscul fracturilor patologice.

În afară de deficitul de testosteron de lungă durată, vârsta înaintată, fumatul și consumul de băuturi alcoolice, obezitatea și sedentarismul pot influența, de asemenea, dezvoltarea osteoporozei.

Apoplexie hipofizară

În timpul supravegherii de după punerea pe piață au fost raportate cazuri rare de apoplexie hipofizară (sindrom clinic secundar infarctului hipofizar) după administrarea de agoniști ai

GnRH, majoritatea cazurilor apărând în interval de 2 săptămâni de la administrarea primei doze și câteva în primele ore de la administrare. În aceste cazuri apoplexia hipofizară s-a manifestat prin cefalee cu debut brusc, vărsături, modificări de vedere, oftalmoplegie, alterare a stării mintale și uneori colaps cardiovascular. Este necesară intervenție medicală de urgență.

Modificări metabolice

Au fost raportate hiperglicemie și un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat la bărbații care au urmat tratament cu agoniști de GnRH. Hiperglicemia poate fi cauzată de apariția diabetului zaharat sau de un control glicemic insuficient la pacienții cu diabet zaharat. Trebuie monitorizate periodic glicemia și/sau hemoglobina glicozilată (HbA1c) la pacienții tratați cu un agonist al GnRH și tratamentul pacienților trebuie abordat terapeutic conform practicilor curente pentru tratamentul hiperglicemiei sau diabetului zaharat. Modificările metabolice asociate cu agonistul GnRH pot include, de asemenea, boala ficatului gras.

După punerea pe piață au fost observate raportări de convulsii la pacienți aflați sub tratament cu leuprorelină, cu sau fără antecedente de factori predispozanți (vezi pct. 4.8). Convulsiile vor fi tratate în conformitate cu practica clinică curentă.

Hipertensiune intracraniană idiopatică:

Hipertensiunea intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) a fost raportată la pacienții cărora li se administrează leuprorelină. Pacienții trebuie avertizați cu privire la semnele și simptomele hipertensiunii intracraniene idiopatice, inclusiv dureri de cap severe sau recurente, tulburări de vedere și tinitus. Dacă apare hipertensiune intracraniană idiopatică, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu leuprorelină.

În asociere cu tratamentul cu leuprorelină, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (RACS), care includ sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și trebuie monitorizați îndeaproape pentru depistarea eventualelor reacții cutanate severe. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, tratamentul cu leuprorelină trebuie întrerupt imediat și trebuie luat în considerare un tratament alternativ (după caz).

Alte evenimente

Cazuri de obstrucție ureterală și compresie medulară, care pot contribui la paralizii, cu sau fără complicații letale, au fost raportate în cazul administrării de agoniști de GnRH. În cazul în care apare compresie medulară sau insuficiență renală, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicații.

Pacienții cu metastaze vertebrale și/sau cerebrale, precum și pacienții cu obstrucție a tractului urinar trebuie monitorizați cu atenție în timpul primelor câteva săptămâni de terapie.

Nu s-au efectuat studii de interacțiune farmacocinetică cu alte medicamente. Nu au fost raportate interacțiuni ale leuprorelinei cu alte medicamente.

Deoarece terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitentă a leuprorelinei cu medicamente cunoscute a prelungi intervalul QT sau cu medicamente capabile să inducă Torsada vârfurilor, cum ar fi medicamentele antiaritmice clasa IA (de exemplu chinidină, disopiramidă) sau clasa III (de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), metadonă, moxifloxacină, antipsihotice etc. trebuie evaluată cu atenție (vezi pct. 4.4).

CAMCEVI este contraindicat la femei.

Pe baza constatărilor la animale și a mecanismului de acțiune, leuprorelina poate afecta fertilitatea la bărbații cu potențial reproductiv (vezi pct. 5.3).

Medicamentele care conțin leuprorelină au o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Administrarea acestui medicament poate provoca oboseală, amețeli și tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Pacienților trebuie să li se recomande să nu conducă vehicule și să nu folosească utilaje dacă apar aceste reacții adverse.

Reacțiile adverse apărute în cazul tratamentului cu leuprorelină sunt cauzate, în principal, de acțiunea farmacologică specifică a leuprorelinei, și anume de creșterile și scăderile anumitor concentrații hormonale. Cele mai frecvente reacții adverse raportate sunt: bufeuri, greață, stare generală de rău, oboseală și iritație locală tranzitorie la locul injectării. La aproximativ 58% dintre pacienți apar bufeuri de intensitate ușoară sau moderată.

Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice cu medicamente injectabile care conțin leuprorelină la pacienții cu carcinom de prostată în stadiu avansat.

Evenimentele adverse sunt clasificate, în funcție de frecvență, ca foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (≥1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile).

Tabelul 1: Reacții adverse reportate pentru medicamentele injectabile care conțin leuprorelină

Infecții și infestări frecvente rinofaringită mai puțin frecvente infecție a tractului urinar, infecție locală a pielii

Tulburări hematologice și ale sistemului limfatic frecvente modificări hematologice, anemie

Tulburări metabolice și de nutriție mai puțin frecvente agravare a diabetului zaharat

Tulburări psihice mai puțin frecvente vise anormale, depresie, scădere a libidoului

Tulburări ale sistemului nervos mai puțin frecvente amețeli, cefalee, hipoestezie, insomnie, modificări ale gustului, modificări ale mirosului, vertij rare mișcări involuntare anormale cu frecvență necunoscută hipertensiune intracraniană idiopatică (pseudotumor cerebri) (vezi pct. 4.4)

Tulburări cardiace cu frecvență necunoscută prelungire a intervalului QT (vezi pct. 4.4 și 4.5), infarct miocardic (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare foarte frecvente bufeuri mai puțin frecvente hipertensiune arterială, hipotensiune arterială rare sincopă, colaps

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale mai puțin frecvente rinoree, dispnee cu frecvență necunoscută boală pulmonară interstițială

Tulburări gastrointestinale frecvente greață, diaree, gastroenterite/colite mai puțin frecvente constipație, xerostomie, dispepsie, vărsături rare flatulență, eructații

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat foarte frecvente echimoze, eritem frecvente prurit, transpirații nocturne, mai puțin frecvente transpirații reci, hipersudorație rare alopecie, erupții cutanate

Cu frecvență necunoscută sindrom Stevens-Johnson/necroliză epidermică toxică (SSJ/NET) (vezi pct. 4.4) erupție toxică pe piele eritem polimorf

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv frecvente artralgii, dureri la nivelul membrelor, mialgii, frisoane severe, slăbiciune mai puțin frecvente dureri de spate, crampe musculare

Tulburări renale și urinare frecvente urinări rare, dificultăți la urinare, disurie, nicturie, oligurie mai puțin frecvente spasm vezical, hematurie, creștere a frecvenței urinare, retenție urinară

Tulburări ale sistemului reproducător și ale sânilor frecvente sensibilitate mamară, atrofie testiculară, dureri testiculare, infertilitate, hipertrofie mamară, disfuncții erectile, reducere a dimensiunii penisului mai puțin frecvente ginecomastie, impotență, afecțiuni testiculare rare mastodinie

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare foarte frecvente oboseală, senzație de arsură la locul injectării, parestezie la locul injectării frecvente stare generală de rău, durere la locul injectării, echimoză la locul injectării, senzație de usturime la locul injectării mai puțin frecvente prurit la locul injectării, indurație la locul injectării, letargie, durere, febră rare ulcerație la locul injectării foarte rare necroză la locul injectării

Investigații diagnostice frecvente creștere a valorilor sanguine ale creatinfosfokinazei, prelungire a timpului de coagulare mai puțin frecvente creștere a valorilor serice ale alaninaminotransferazei, creștere a valorilor sanguine ale trigliceridelor, prelungire a timpului de protrombină, creștere în greutate

Alte reacții adverse care au fost raportate ca a fi apărut, în general, în cazul tratamentului cu leuprorelină includ edeme periferice, embolie pulmonară, palpitații, mialgie, alterare a sensibilității cutanate, slăbiciune musculară, frisoane, erupții cutanate, amnezie și tulburări de vedere. A fost observată atrofie musculară la utilizarea pe termen lung a medicamentelor din această clasă. Infarctizarea în cazul adenomului hipofizar preexistent a fost raportată rar după administrarea de agoniști ai GnRH cu acțiune de lungă și scurtă durată. Au fost raportate cazuri rare de trombocitopenie și leucopenie. Au fost raportate modificări ale toleranței la glucoză.

După administrarea analogilor de agoniști de GnRH au fost raportate convulsii (vezi pct. 4.4).

Reacțiile adverse locale raportate după injectarea de medicamente care conțin leuprorelină sunt similare reacțiilor adverse locale care apar la tratamentul cu medicamente similare administrate subcutanat. În general, aceste reacții adverse locale care apar după injectarea subcutanată sunt ușoare ca intensitate și sunt descrise ca fiind de scurtă durată.

După administrarea analogilor de agoniști ai GnRH au fost rar raportate reacții anafilactice/anafilactoide.

Scăderea densității osoase a fost raportată în literatura medicală la bărbații la care s-a efectuat orhiectomie sau la bărbații care au fost tratați cu un analog al GnRH. Se poate anticipa că tratamentul pe termen lung cu leuprorelină poate determina accentuarea semnelor de osteoporoză. Cu privire la creșterea riscului apariției fracturilor cauzate de osteoporoză (vezi pct. 4.4).

Exacerbarea semnelor și simptomelor bolii

Tratamentul cu leuprorelină poate determina agravarea semnelor și simptomelor bolii în timpul primelor câteva săptămâni de tratament. Dacă agravarea se referă la afecțiuni cum sunt metastaze vertebrale și/sau obstrucție urinară sau hematurie, pot să apară probleme neurologice cum ar fi: slăbiciune și/sau parestezie la nivelul membrelor inferioare sau agravare a simptomatologiei urinare.

Experiența clinică privind tolerabilitatea cutanată locală la administrarea de CAMCEVI

Tolerabilitatea cutanată locală a CAMCEVI a fost evaluată în studiul principal FP01C-13-001 în funcție de patru aspecte: prurit, eritem, arsură și senzație de usturime. Dintre cei 137 de subiecți la care s-au administrat injecții subcutanate cu CAMCEVI, majoritatea subiecților nu a prezentat iritație sau a prezentat o iritație ușoară a pielii după injecție. În general, evenimentele localizate raportate au fost ușoare până la moderate și s-au rezolvat.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Leuprorelina nu are potențial de a dezvolta toxicomanie, iar administrarea deliberată a unui supradozaj este puțin probabilă. Nu s-au raportat cazuri de abuz sau de supradozaj apărute în practica medicală curentă cu leuprorelină, dar în cazul în care apare expunere excesivă la medicament, se recomandă monitorizarea pacientului și administrarea tratamentului simptomatic de susținere.

Grupa farmacoterapeutică: terapia endocrină, analogi ai hormonului de eliberare a gonadotropinei; codul ATC: L02AE02

Mesilatul de leuprorelină este o nonapeptidă de sinteză, agonist al hormonului natural GnRH, care atunci când este administrat continuu, inhibă secreția hipofizară de gonadotropină și determină supresia steroidogenezei testiculare la bărbați. Acest efect este reversibil odată cu întreruperea tratamentului medicamentos. Cu toate acestea, agonistul are o potență crescută, comparativ cu hormonul endogen, iar timpul de revenire la normal a valorilor testosteronului poate varia de la pacient la pacient.

Administrarea de leuprorelină determină inițial o creștere a valorilor circulante de hormon luteinizant (LH) și hormon foliculostimulant (FSH), ducând la o creștere tranzitorie a valorilor steroizilor gonadali, testosteronului și dihidrotestosteronului la bărbați. Continuarea administrării de leuprorelină determină scăderea valorilor de LH și FSH. La bărbați, testosteronul este scăzut sub pragul valorilor obținute prin castrare (≤ 50 ng/dl).

După prima doză de leuprorelină, media concentrațiilor serice de testosteron a crescut tranzitoriu, iar apoi a scăzut sub pragul valorilor obținute prin castrare (≤ 50 ng/dl) pe parcursul a 3-4 săptămâni și s-a menținut sub pragul valorilor obținute prin castrare în condițiile administrării medicamentului la interval de 6 luni (Figura 1 de mai jos).

Studiile pe termen lung cu leuprorelină au arătat că, în condițiile continuării tratamentului, valorile testosteronului se mențin sub nivelul de castrare timp de până la șapte ani și, probabil, pe durată nedeterminată.

Dimensiunea tumorii nu a fost măsurată direct în timpul programului studiului clinic, dar a existat un beneficiu indirect privind răspunsul tumorii, prin reducerea cu 97% a valorilor medii ale PSA în cazul administrării de leuprorelină.

Într-un studiu clinic randomizat de fază III care a inclus 970 de pacienți cu cancer de prostată în stadiu local avansat (în principal T2c-T4, cu câțiva pacienți în stadiu T1c până la T2b cu afectare ganglionară regională), dintre care 483 au fost alocați pentru supresie androgenică pe termen scurt (6 luni) în asociere cu radioterapia și 487 pentru tratament pe termen lung (3 ani), printr-o analiză de non-inferioritate s-a comparat tratamentul hormonal concomitent și adjuvant cu agoniști GnRH (triptorelină sau goserelină) pe termen scurt cu cel pe termen lung.

Mortalitatea globală pe o perioadă de 5 ani a fost de 19,0% în grupul cu tratament pe termen scurt și, respectiv, de 15,2% în grupul cu tratament pe termen lung. Rata de risc (RR) observată, de 1,42 cu o limită superioară unidirecțională de 1,79 cu IÎ 95,71% sau bidirecțională de 1,09 cu

IÎ 95,71%; 1,85 (p = 0,65 pentru non-inferioritate), a demonstrat că asocierea radioterapiei cu 6 luni de terapie de privare de androgeni duce la o rată de supraviețuire inferioară, comparativ cu radioterapia asociată cu 3 ani de terapie de privare de androgeni. Rata de supraviețuire globală la 5 ani pentru tratamentul pe termen lung și pentru tratamentul pe termen scurt arată o rată de supraviețuire de 84,8% și, respectiv, de 81,0%. Calitatea vieții măsurată global utilizând QLQ-

C30 nu a fost semnificativ diferită între cele două grupuri (P= 0,37). Rezultatele sunt dominate de populația de pacienți cu tumori în stadiu local avansat.

Dovada pentru indicația de cancer de prostată localizat cu risc crescut este bazată pe studiile publicate despre radioterapia asociată cu analogi ai GnRH, inclusiv leuprorelină. Au fost analizate datele clinice din cinci studii publicate (EORTC 22863, RTOG 85-31, RTOG 92-02,

RTOG 8610 și D’Amico et al., JAMA, 2004) și toate au demonstrat un beneficiu pentru asocierea analogilor GnRH cu radioterapia. În studiile publicate, nu a fost posibilă diferențierea clară a respectivelor populații de studiu pentru indicațiile cancer de prostată în stadiu local avansat și cancer de prostată localizat cu risc crescut.

Datele clinice au arătat că radioterapia urmată de 3 ani de terapie de privare de androgeni este de preferat radioterapiei urmate de 6 luni de terapie de privare de androgeni.

Durata recomandată a terapiei de privare de androgeni în ghidurile medicale pentru pacienții în stadiu T3-T4 cărora li se administrează radioterapie este de 2-3 ani.

Experiența clinică privind eficacitatea cu CAMCEVI

Studiul de fază 3 multicentric, cu un singur braț, în regim-deschis, cu durata de 48 de săptămâni efectuat cu leuprorelină a inclus 137 de pacienți de sex masculin cu cancer de prostată localizat cu risc crescut și local avansat, care au necesitat terapie de privare de androgeni. Eficacitatea medicamentului (două doze administrate la interval de 24 săptămâni una față de alta) a fost evaluată prin procentul de subiecți cu concentrații serice de testosteron suprimate la nivelurile pragului de castrare, efectul asupra valorilor serice de LH ca măsură pentru controlul valorilor testosteronului și efectul asupra valorilor serice ale PSA.

Procentul de pacienți cu valori serice ale testosteronului sub pragul de castrare (≤ 50 ng/dl) până în ziua 28 a fost de 98,5% (135 din 137 pacienți; cu intenție de tratament) și respectiv 99,2% (123 din 124 subiecți; per protocol) (Figura 1).

Figura 1: Concentrația medie de testosteron seric în funcție timp în cazul administrării

CAMCEVI (n=124; populație per protocol) Zile Linia punctată indică nivelul de castrare (50 ng/dl) pentru testosteronul seric.

Valorile medii serice ale LH au fost reduse semnificativ după prima injecție, iar acest efect a rămas până la sfârșitul studiului (scădere față de valoarea inițială cu 98% [ziua 336]).

Dimensiunea tumorii nu a fost măsurată direct în acest studiu, dar se poate presupune un răspuns tumoral benefic indirect pentru leuprorelină, demonstrat printr-o reducere semnificativă a valorilor medii ale PSA în timp, după administrarea injectabilă a medicamentului (media de 70 ng/ml la momentul inițial a scăzut la o medie minimă de 2,6 ng/ml [populație per protocol] în ziua 168.

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu medicamentul de referință care conține leuprorelină la toate subgrupele de copii și adolescenți în carcinomul de prostată (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Testosteron seric (ng/dl)

După prima și a doua doză de leuprorelină s-a observat o creștere inițială rapidă a concentrației serice de leuprorelină, urmată de o scădere rapidă în primele 3 zile de după administrare: după o fază inițială de 'explozie” caracterizată prin concentrații serice medii de leuprorelină de 99,7 și 93,7 ng/ml, după aproximativ 3,7 și, respectiv, 3,8 ore de la administrare, valorile medii ale leuprorelinei serice s-au menținut relativ constante pentru fiecare interval de administrare la 24 de săptămâni, leuprorelina fiind eliberată continuu până în a treia zi după administrare, cu concentrații serice constante (faza de 'platou”) pe tot parcursul intervalului de administrare la 24 de săptămâni (aproximativ 6-luni) (concentrație serică medie: 0,37 până la 2,97 ng/ml). Nu există dovada acumulării semnificative în cazul administrării repetate de leuprorelină la intervale de 24 de săptămâni.

Creșterea inițială acută a concentrațiilor serice de leuprorelină după administrarea CAMCEVI este urmată de o scădere rapidă la valorile de la starea de echilibru.

Profilurile farmacocinetic/farmacodinamic (în funcție de valoarea serică a testosteronului) ale leuprorelinei față de valoarea serică a testosteronului observată după injecția inițială cu

CAMCEVI (prima doză) și la interval de 24 de săptămâni (a doua doză) sunt prezentate în

Figura 2 (studiul FP01C-13-001; Partea II).

Figura 2: Răspuns farmacocinetic/farmacodinamic la administrarea CAMCEVI

Leuprorelină

Testosteron TIMP (zile)

Volumul mediu de distribuție al leuprorelinei la starea de echilibru după administrarea în bolus intravenos la voluntari sănătoși de sex masculin a fost de 27 de litri. In vitro legarea de proteinele plasmatice umane a atins valori de la 43% până la 49%.

Nu s-au efectuat studii de metabolizare cu leuprorelină.

CONCENTRAȚIE (ng/ml)

La voluntarii sănătoși de sex masculin, administrarea intravenoasă în bolus a 1 mg de leuprorelină a arătat un clearance sistemic mediu de 8,34 l/oră, cu un timp înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 3 ore, pe baza unui model bicompartimental.

Nu s-au efectuat studii de excreție cu leuprorelină.

Studiile preclinice cu leuprorelină au arătat efecte asupra sistemului reproducător la ambele sexe, care erau de așteptat în condițiile proprietăților farmacologice cunoscute. S-a demonstrat că aceste efecte sunt reversibile după întreruperea tratamentului și după o perioadă corespunzătoare de regenerare. Leuprorelina nu s-a dovedit a avea efecte teratogene. La iepuri s-a observat embriotoxicitate/letalitate, corespunzător cu efectele farmacologice ale leuprorelinei asupra sistemului reproducător.

În conformitate cu efectele agoniste asupra GnRH ale leuprorelinei, hiperplazia și adenomul au fost observate în partea anterioară a hipofizei la șobolani.

Au fost efectuate studii de carcinogeneză la șobolani și șoareci pe o perioadă de 24 de luni. La șobolani, a fost observată o creștere dependentă de doză a apoplexiei hipofizare după administrarea subcutanată a unor doze de la 0,6 până la 4 mg/kg și zi. Aceste efecte nu au fost observate la șoareci.

Leuprorelina nu a avut efecte mutagene într-un set de teste in vitro și in vivo.

Poli-(D,L-lactidă)

N-metil-pirolidonă

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la frigider (2°C-8°C).

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.

Un ambalaj conține:1 seringă preumplută (copolimer cicloolefinic, închisă cu un capac pentru vârf, de culoare gri, din elastomer brombutilic, piston și suport pentru deget), 1 ac steril cu dispozitiv de siguranță (calibru 18, 5/8 inch).

A se respecta indicațiile din instrucțiuni pentru a asigura prepararea corespunzătoare a

CAMCEVI înainte de administrare.

Important: Înainte de utilizare, lăsați medicamentul CAMCEVI să ajungă la temperatura camerei (15 °C-25 °C). Se recomandă folosirea mănușilor în timpul administrării.

CAMCEVI conține:

* Un blister care conține o seringă preumplută sterilă;

* Un ac steril cu dispozitiv de siguranță.

Seringa preumplută asamblată:

Suport pentru deget

Piston

Opritor

Opritor

Ac și capac Medicament Corpul seringii

Pasul 1 - Pregătirea medicamentului:

Se lasă să ajungă la temperatura camerei și se inspectează conținutul

- Se scoate CAMCEVI din frigider.

- Înainte de utilizare, se permite medicamentului CAMCEVI să ajungă la temperatura camerei (15 °C ‐ 25 °C). Această etapă durează aproximativ 15‐20 de minute.

- Pe o suprafață plană, curată și uscată, se deschide cutia și se scoate recipientul de tip blister și pliculețul. Scoateți seringa preumplută cu CAMCEVI (A) din recipientul de tip blister. Scoateți acul cu dispozitiv de siguranță (B) din pliculeț. Se examinează tot conținutul ambalajului. A nu se utiliza dacă vreo componentă este deteriorată.

- Se verifică data de expirare de pe seringă.

A nu se utiliza dacă data de expirare este depășită.

- Se inspectează vizual medicamentul înainte de utilizare. Seringa preumplută trebuie să conţină suspensie vâscoasă şi opalescentă, de culoare alburie până la galben pal. A nu se utiliza dacă în interiorul seringii sunt observate particule străine.

Pasul 2 - Asamblarea seringii:

Atașați acul - Se scoate capacul gri de pe seringă (A). - Se atașează acul (B) la capătul seringii (A) împingând și rotind în sensul acelor de ceas, cu o rotire de aproximativ 270 de grade până când este bine fixat. A nu se strânge prea tare.

A se arunca seringa preumplută CAMCEVI dacă răsucirea excesivă cauzează spargerea seringii.

Pasul 3 - Procedura de administrare:

Pregătirea locului de - Se alege un loc de injectare în zona superioară injectare sau medie a abdomenului, cu suficient țesut subcutanat moale sau lax, care nu a fost utilizat recent. Locul de injectare trebuie schimbat periodic.

- Se curăță locul de injectare cu un tampon cu alcool. A NU se injecta în zone cu țesut subcutanat musculos sau fibros sau în locuri care pot fi frecate sau comprimate (de exemplu, cu o curea sau un cordon de la îmbrăcăminte). - Se trage capacul acului de pe ac (B). Se prinde și se strânge pielea din jurul locului de

Administrarea tratamentului injectare cu o mână. Se introduce acul la un unghi de 90° și apoi se eliberează pielea strânsă.

- Se injectează întregul conținut al seringii cu o apăsare lentă și constantă, iar apoi se retrage acul cu același unghi de 90° în care a fost introdus.

Injectarea intraarterială sau intravenoasă trebuie evitată cu strictețe.

Pasul 4 - Eliminarea acului și seringii preumplute

Protecția acului - Imediat după retragerea acului, activați apărătoarea de siguranță a acului cu un deget sau utilizând o

Activare cu Activare cu suprafață orizontală și împingeți până când aceasta degetul suprafeță acoperă complet vârful acului și se blochează. mare - Se simte și se aude un 'clic” care confirmă poziția 'blocat”. Verificați pentru a vă asigura că

Apăsaţi apărătoarea de siguranță este complet activată.

După utilizare, se elimină seringa folosită cu acul

Apăsaţi protejat într-un recipient adecvat pentru obiecte ascuțite.

Clic

Orice cantitate de medicament neutilizată sau material rezidual se va elimina conform cerințelor

Clic locale.

Accord Healthcare S.L.U.

World Trade Center,

Moll de Barcelona, s/n,

Edifici Est 6ª planta, 08039, Barcelona,

Spania

EU/1/22/1647/001

Data primei autorizări: 24 mai 2022

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu.