BRUFEN PLUS 400mg / 30mg comprimate filmate prospect medicament

Brufen Plus 400mg/30mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine:

Substanţe active: ibuprofen 400 mg şi fosfat de codeină hemihidrat 30 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct 6.1.

Comprimate filmate

Descrierea formei farmaceutice: comprimate filmate de culoare albă, oblongi, cu dimensiuni de aproximativ 17 mm x 8 mm x 6,6 mm.

Brufen Plus este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerii uşoare până la moderate la adulţi, în cazul în care nu apare ameliorare adecvată sub tratamentul cu alte analgezice cum este paracetamolul sau ibuprofenul.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru ameliorarea simptomelor (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată este 1 comprimat o dată la 4 - 6 ore. Nu trebuie depăşită o doză totală de 6 comprimate (2400 mg ibuprofen/180 mg fosfat de codeină hemihidrat) într-un interval de 24 de ore.

Nu sunt necesare modificări ale dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia cazului în care este prezentă insuficienţa hepatică sau renală sau dacă există riscul unei sensibilităţi la efectele centrale ale opioidelor sau simptome de hipertrofie de prostată. În astfel de cazuri doza trebuie stabilită individual.

Brufen Plus nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă, iar funcţia renală trebuie monitorizată (pentru pacienţii cu insuficienţă renală severă vezi pct 4.3).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, doza trebuie menţinută la cea mai mică valoare posibilă (pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă vezi pct 4.3).

Acest medicament trebuie administrat în timpul meselor sau cu alimente pentru a evita disconfortul gastrointestinal. În cazul în care un pacient prezintă simptome digestive, trebuie să se adreseze medicului înainte de a utiliza acest medicament.

Brufen Plus se administrează cu un pahar cu apă. Comprimatele de Brufen Plus trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate, rupte, zdrobite sau supte, pentru a evita disconfortul la nivelul cavităţii bucale şi iritaţiile la nivelul gâtului.

Hipersensibilitate la ibuprofen, codeină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu ulcer peptic activ sau antecedente de ulcer/hemoragie recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedite).

Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală asociate cu terapia anterioară cu

Brufen Plus nu trebuie utilizat la pacienţii care au antecedente de astm bronşic, urticarie sau reacţii de tip alergic după administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

Astm bronşic sever sau insuficienţă respiratorie.

Constipaţie cronică.

Insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA).

Insuficienţă renală severă (filtrare glomerulară sub 30 mL/min).

Afecţiuni inflamatorii intestinale sau hemoragii intestinale.

Brufen Plus nu trebuie utilizat la pacienţii cu afecţiuni care implică o tendinţă crescută la sângerare.

Al treilea trimestru de sarcină.

Femei care alăptează (vezi pct. 4.6).

Pacienţi care se cunosc metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă ai CYP2D6.

Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent tratament cu medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare.

Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru a controla simptomele (vezi pct 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi cardiovasculare enumerate mai jos).

Pacienţii vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale.

Codeina poate produce confuzie şi suprasedare la vârstnici. Aceste efecte pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă perioadă necesară pentru a controla simptomele.

Brufen Plus trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, predispoziţie la convulsii, tensiune intracraniană crescută sau traumatism cranian.

Brufen Plus trebuie utilizat cu precauţie la persoanele cu insuficienţă hepatică, insuficienţă renală sau cardiacă, deoarece utilizarea AINS poate afecta funcţia renală. Riscul este crescut la administrarea concomitentă şi frecventă a medicamentelor cu acţiune analgezică similară. Pentru pacienţii cu insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficiente, pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi cu monitorizarea funcţiei hepatice şi renale mai ales la pacienţii cu tratament pe perioadă îndelungată (vezi pct. 4.3).

Trebuie evitată utilizarea concomitentă de alcool etilic.

Brufen Plus poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când Brufen Plus se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

Codeina este metabolizată de către enzima hepatică CYP2D6 în morfină, metabolitul său activ. În cazul în care un pacient are o deficienţă sau este complet lipsit de această enzimă, nu se va obţine un efect analgezic corespunzător. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea această deficienţă. Cu toate acestea, în cazul în care pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică extensivă, există un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse de toxicitate a opioidelor, chiar la doze prescrise uzual. Aceşti pacienţi convertesc codeina în morfină rapid, ducând la valori serice de morfină mai mari decât cele aşteptate. Simptomele generale de toxicitate produsă de opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi inapetenţă.

În cazurile severe, acestea pot include simptome de insuficienţă circulatorie şi respiratorie, care pot fi ameninţătoare de viaţă şi foarte rar letale.

Estimările prevalenţei metabolizatorilor cu activitate enzimatică extensivă în cadrul diferitelor populaţii sunt sumarizate mai jos:

Populaţia Prevalenţa %

Africană/Etiopiană 29%

Afro-americană 3,4% - 6,5%

Asiatică 1,2% - 2%

Caucaziană 3,6% - 6,5%

Greacă 6,0%

Ungară 1,9%

Nord-europeană 1% - 2%

Utilizarea Brufen Plus poate afecta fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care doresc să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea administrării Brufen Plus.

Au fost raportate hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinale, care pot fi letale, în urma administrării tuturor AINS, în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastrointestinale grave.

Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de

AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să iniţieze tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.

La aceşti pacienţi, cât şi la pacienţii care necesită concomitent acid acetilsalicilic în doze mici, sau alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal, trebuie luată în considerare terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Trebuie evitată administrarea concomitentă de ibuprofen şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2 (Cox-2), datorită riscului crescut de ulceraţii sau hemoragii (vezi pct 4.5). Pacienţii cu antecedente de boală gastrointestinală, în special pacienţii vârstnici, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerările gastrointestinale), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.

Se recomandă precauţie la pacienţii care utilizează concomitent tratament cu medicamente care pot creşte riscul de ulcerare sau sângerare, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante cum este warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5).

Tratamentul cu Brufen Plus trebuie întrerupt în cazul în care pacientul prezintă hemoragie sau ulceraţie gastrointestinală.

AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de colită ulcerativă sau boală

Crohn, deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Codeina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni ale căilor biliare, inclusiv pancreatită acută, deoarece codeina poate produce spasmul sfincterului Oddi şi diminuarea secreţiilor biliare şi pancreatice.

La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la moderată sunt necesare monitorizare şi consiliere adecvate deoarece au fost raportate retenţie de lichide şi edeme asociate cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la o doză mare (2400 mg/zi) poate fi asociată cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale cum este infarct miocardic sau accident vascular cerebral. În general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg/zi) se asociază cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă (clasa II-III NYHA), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ibuprofen după o evaluare atentă, iar dozele mari (2400 mg/zi) trebuie evitate.

O evaluare atentă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii care au factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat), în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg/zi).

Brufen Plus trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de astm bronşic, rinită cronică sau afecţiuni alergice cum este bronhospasmul, urticaria sau angioedemul din cauza codeinei şi ibuprofenului din compoziţie. Ibuprofenul poate induce simptome de astm bronşic, în special la persoanele cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic. Similar altor opioide, codeina poate produce detresă respiratorie. Efectele variază de la simptome uşoare până la spasm bronşic care pune viaţa în pericol.

Codeina poate produce dependenţă. În cazul utilizării pe termen lung poate apărea dependenţă fizică şi toleranţă încrucişată la alte opioide. Având în vedere posibilitatea dezvoltării dependenţei fizice de codeină, nu se recomandă utilizarea pe termen lung.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu antecedente de dependenţe chimice.

Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări de dependenţă.

Utilizarea cronică de opioide, inclusiv codeină, poate produce sau agrava constipaţia cronică, deoarece, deşi există un nivel de toleranţă la efectele opioidelor asupra tranzitului intestinal, pacienţi care utilizează opioide pentru tratamentul unei afecţiuni cronice continuă să prezinte constipaţie.

Utilizarea concomitentă a produselor ce conţin opioide (de ex. codeină) cu medicamente sedative cum sunt benzodiazepinele sau medicamente asociate pot duce la sedare, deprimare respiratorie, comă şi deces. Datorită acestor riscuri, prescrierea concomitentă cu aceste medicamente sedative trebuie rezervată doar pentru pacienţii pentru care nu există opţiuni alternative de tratament. Dacă se ia o decizie de prescriere a produselor care conțin opioide (de exemplu codeină) concomitent cu medicamente sedative, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil.

Pacienții trebuie urmăriți îndeaproape pentru semne și simptome de deprimare respiratorie și sedare.

În acest sens, se recomandă cu insistenţă informarea pacienţilor și a îngrijitorilor acestora cu privire la aceste simptome (vezi pct. 4.5).

Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea letale, în asociere cu utilizarea

AINS, incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct 4.8). Pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii la iniţierea terapiei, instalarea reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în cursul primei luni de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) în asociere cu medicamentele care conțin ibuprofen. Tratamentul cu Brufen Plus trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor mucoaselor sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.

Se recomandă precauţie în cazul iniţierii tratamentului cu ibuprofen la pacienţii cu deshidratare semnificativă.

Similar altor AINS, administrarea ibuprofen pe termen lung a produs necroză papilară renală şi alte modificări renale patologice. Toxicitatea renală a fost observată, de asemenea, la pacienţii la care prostaglandinele renale au un rol compensator în menţinerea perfuziei renale. La aceşti pacienţi, administrarea unui AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de prostaglandine şi, secundar, o reducere a fluxul sangvin renal, care poate produce insuficienţă renală. Pacienţii cu cel mai mare risc pentru această reacţie sunt cei cu insuficienţă renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei care utilizează diuretice şi inhibitori ECA şi persoanele în vârstă. Întreruperea tratamentului cu AINS este urmată, de obicei, de revenirea la starea anterioară tratamentului.

Ibuprofenul, similar altor AINS, poate interfera cu agregarea trombocitară şi a fost demonstrat că prelungeşte timpul de sângerare la subiecţii normali.

Brufen Plus trebuie administrat cu atenţie la pacienţii care utilizează tratament cu anticoagulante.

Timpul de protrombină trebuie monitorizat zilnic pe parcursul primelor zile de tratament cu această combinaţie.

La pacienţii trataţi cu ibuprofen au fost observate rar cazuri de meningită aseptică. Deşi este mai probabil să apară la pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv înrudite, aceasta a fost raportată la pacienţi care nu au o afecţiune cronică preexistentă.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu oricare dintre următoarele medicamente, deoarece la unii pacienţi au fost raportate interacţiuni:

Diuretice, beta-blocante, inhibitori ECA şi antagonişti de angiotensină II: AINS pot reduce efectul antihipertensiv al diureticelor, beta-blocantelor şi al altor medicamente antihipertensive. La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA, beta-blocant sau antagonist de angiotensină II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, inclusiv la insuficienţă renală acută, care este de obicei reversibilă. Prin urmare, combinaţia de AINS şi inhibitori ECA, beta-blocante sau antagonişti de angiotensină II trebuie administrată cu precauţie, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi în mod corespunzător şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei concomitente şi în mod periodic după aceea.

Medicamentele ce conţin ibuprofen nu trebuie utilizate concomitent cu alte produse care cresc riscul de sângerare gastrointestinală.

Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, de exemplu warfarină (vezi pct 4.4).

Agenţi antiplachetari: AINS nu trebuie asociate cu agenţi antiplachetari cum este ticlopidina din cauza inhibării suplimentare a funcţiei plachetare. Risc crescut de sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).

Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI): SSRI şi AINS implică fiecare un risc crescut de sângerare la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut de asocierea acestora (vezi pct 4.4). Mecanismul poate fi explicat, posibil, prin absorbţia redusă de serotonină în trombocite.

Metotrexat: AINS, inclusiv ibuprofen, pot inhiba secreţia tubulară de metotrexat şi reduce clearance-ul de metotrexat.

Aminoglicozide: AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor.

Glicozide cardiace: AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot afecta rata de filtrare glomerulară şi creşte valoarea plasmatică a glicozidelor cardiace.

Digoxină: ibuprofen întârzie clearance-ul renal al digoxinei, ceea ce duce la concentraţii serice crescute de digoxină.

Litiu: ibuprofen reduce clearance-ul renal al litiului, ceea ce duce la creşterea concentraţiei plasmatice de litiu.

Ciclosporină şi tacrolimus: pot creşte toxicitatea renală deoarece ibuprofen afectează circulaţia renală.

Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastrointestinală cu AINS (vezi pct. 4.4).

Colestiramină: administrarea concomitentă de ibuprofen şi colestiramină poate reduce absorbţia de ibuprofen în tractul gastrointestinal. Semnificaţia clinică este însă necunoscută.

Extract de ginkgo biloba: utilizarea concomitentă cu ibuprofen poate creşte riscul de sângerare cu

Mifepristonă: teoretic, se poate produce o scădere a eficacităţii medicamentului din cauza proprietăţilor antiprostaglandinice ale AINS. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării prostaglandinei nu influenţează în mod negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturării colului uterin sau contractilităţii uterine şi nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicamentoase a sarcinii.

Inhibitori de monoaminoxidază: agoniştii de opioide pot potenţa efectele inhibitorilor de monoaminoxidază. Risc crescut de deprimare a sistemului nervos central şi respirator.

Inhibitori ai CYP2D6: inhibitorii CYP2D6 (de exemplu chinidină, fluoxetină) reduc formarea morfinei din codeină. Efectul analgezic al codeinei poate fi diminuat în mod semnificativ.

Antibiotice chinolone: Datele înregistrate la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu chinolone. Pacienţii trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc crescut de convulsii.

Sulfoniluree: AINS pot potenţa efectele medicamentelor sulfonilureice. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la pacienţii trataţi cu medicamente sulfonilureice care au utilizat ibuprofen.

Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică în cazul în care se administrează AINS concomitent cu zidovudină. Există dovezi de risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii hemofilici HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.

Inhibitori CYP2C9: Administrarea concomitentă de ibuprofen cu inhibitori CYP2C9 poate creşte expunerea la ibuprofen (substratul CYP2C9). Într-un studiu cu voriconazol şi fluconazol (inhibitori

CYP2C9), a fost demonstrată o expunere crescută la ibuprofen S (+) cu aproximativ 80 până la 100%.

Trebuie avută în vedere reducerea dozei de ibuprofen la administrarea concomitentă de inhibitori

CYP2C9, mai ales atunci când se administrează doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol.

Deprimante ale sistemului nervos central: Efectele deprimantelor SNC (alte opioide, antihistaminice, anxiolitice, sedative, hipnotice, antipsihotice, neuroleptice, inclusiv alcool etilic) pot fi potenţate de codeină.

Medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele asociate:

Utilizarea concomitentă a produselor care conțin opioide (de exemplu, codeină) cu medicamente sedative, cum sunt benzodiazepinele sau medicamentele asociate, crește riscul sedării, deprimării respiratorii, comei și decesului datorită efectului deprimant suplimentar asupra SNC. Doza și durata administrării concomitente trebuie limitate (vezi pct. 4.4).

Anticolinergice: anticolinergicele sau alte medicamente cu activitate anticolinergică utilizate concomitent cu analgezicele opioide, inclusiv codeină, pot duce la creşterea riscului de retenţie urinară şi/sau constipaţie severă care poate provoca ileus paralitic.

Alcool etilic: poate creşte efectul depresiv al codeinei.

Inhibitori COX-2 şi alte AINS: trebuie evitată utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, din cauza riscului de însumare a efectelor.

Acid acetilsalicilic: Nu este recomandată în general administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic din cauza riscului crescut de reacţii adverse. Datele experimentale sugerează că ibuprofen poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză mică asupra agregării plachetare atunci când acestea sunt administrate concomitent. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată și pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Utilizarea ocazională de ibuprofen nu se asociază cu niciun efect relevant din punct de vedere clinic (vezi pct. 5.1).

Nu este recomandată utilizarea ibuprofen în timpul sarcinii, deoarece nu a fost stabilită siguranţa medicamentului (vezi pct. 4.3).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în sens negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului. Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort şi de malformaţie cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte odată cu doza şi cu durata terapiei.

La animale s-a arătat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine are ca rezultat o pierdere crescută pre- şi post-fecundare şi letalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute de diferite malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei organogenetice.

În timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, nu trebuie administrat Brufen Plus cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care se utilizează Brufen Plus de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menţinută cât mai mică posibil, iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.

În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune:

Fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductus arteriosus şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios.

La sfârşitul sarcinii, inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama şi nou-născutul la:

- posibila prelungirea a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate apărea chiar şi la doze foarte mici,

- inhibarea contracţiilor uterine având ca rezultat un travaliu întârziat sau prelungit.

Codeina poate prelungi travaliul. Codeina administrată în doze mari în preajma travaliului poate provoca deprimare respiratorie neonatală. Nu se recomandă utilizarea în timpul travaliului în cazul în care copilul este prematur. Analgezicele opioide traversează bariera placentară. În cazul administrării de medicamente care conţin codeină în zilelele dinainte de naştere, codeina poate provoca nou-născutului sindrom de sevraj. Prin urmare, se recomandă monitorizarea atentă a nou-născutului a cărui mamă a utilizat opioide în timpul travaliului (categoria C FDA) (în cazul în care deprimarea respiratorie este severă, poate fi necesară naloxonă).

În consecinţă, este contraindicată administrarea Brufen Plus în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.

Atât ibuprofenul cât şi codeina sunt excretate în laptele matern. Codeina nu trebuie utilizată în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).

La doze terapeutice normale, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze foarte mici şi este puţin probabil să afecteze în mod negativ sugarul alăptat la sân. Totuşi, dacă pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică extensivă al CYP2D6, pot fi prezente în laptele matern valori crescute din metabolitul activ morfină, şi în cazuri foarte rare pot apărea simptome de toxicitate opioidă la sugar, care pot fi letale.

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care doresc să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea administrării de ibuprofen.

După administrarea AINS sunt posibile efecte adverse cum sunt ameţeală, somnolenţă, fatigabilitate şi tulburări de vedere. Codeina poate produce sedare cu timp de reacţie modificat. În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să utilizeze utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de tip gastrointestinal. Pot apărea ulcere peptice, perforaţie sau sângerare gastrointestinală, uneori letale, în special la vârstnici, (vezi pct. 4.4). În urma administrării au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

Hipersensibilitate: după tratamentul cu AINS au fost raportate reacţii de hipersensibilitate. Acestea pot consta în: a) Reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie b) Reactivitate a tractului respirator incluzând astm bronşic, agravare a astmului bronşic, bronhospasm, dispnee, sau c) Diferite reacţii cutanate, de exemplu prurit, urticarie, purpură, angioedem şi mai rar dermatoze exfoliative şi buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf).

La utilizarea concomitentă cu AINS, a fost descrisă exacerbarea la nivel cutanat a inflamaţiilor asociate cu infecţii (de exemplu apariţia faciitei necrozante). În cazul în care apar semnele unei infecţii sau acestea se agravează în timpul utilizării ibuprofen, este recomandat să se meargă la medic fără întârziere.

Reacţiile adverse posibile asociate cu ibuprofen sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Următoarele categorii de frecvenţă sunt utilizate: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Efectele ibuprofenului

Clasă de aparate, sisteme Frecvenţa Reacţii adverse şi organe

Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Rinită

Rare Meningită aseptică

Tulburări hematologice Mai puţin frecvente Leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoză, şi limfatice anemie aplastică şi anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului Rare Reacţie anafilactică imunitar

Tulburări psihice Mai puţin frecvente Insomnie, anxietate

Rare Depresie, stare de confuzie

Tulburări ale sistemului Frecvente Cefalee, ameţeală nervos

Mai puţin frecvente Parestezii, somolenţă

Rare Nevrită optică

Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere

Rare Neuropatie optică toxică

Tulburări acustice şi Mai puţin frecvente Tulburări auditive, tinitus, vertij vestibulare

Tulburări respiratorii, Mai puţin frecvente Astm bronşic, bronhospasm, dispnee toracice şi mediastinale

Tulburări gastro- Frecvente Dispepsie, diaree, greaţă, vărsături, dureri intestinale abdominale, flatulenţă, constipaţie, melenă, hematemeză, hemoragie gastro-intestinală

Mai puţin frecvente Gastrită, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, perforaţie gastrointestinală

Foarte rare Pancreatită

Frecvenţă necunoscută Colită şi Boala Crohn

Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită, icter, tulburări ale funcţiei hepatice

Rare Leziuni hepatice

Foarte rare Insuficienţă hepatică

Clasă de aparate, sisteme Frecvenţa Reacţii adverse şi organe

Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Urticarie, prurit, purpură, angioedem, reacţii de fotosensibilitate

Foarte rare Dermatoze buloase, inclusiv sindrom Stevens-

Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf

Cu frecvență Reacție indusă de medicament asociată cu necunoscută eozinofilie și simptome sistemice (sindrom DRESS)

Pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA)

Tulburări renale şi ale Mai puţin Nefrită tubulointerstiţială, sindrom nefrotic şi căilor urinare frecvente insuficienţă renală

Tulburări generale şi la Frecvente Fatigabilitate nivelul locului de Rare Edem administrare

Tulburări cardiace Cu frecvenţă Insuficienţă cardiacă, infarct miocardic necunoscută

Tulburări vasculare Cu frecvenţă Hipertensiune arterială necunoscută

Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului în special în doze mari (2400 mg/zi), se poate asocia cu un risc uşor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Ulcerele gastrointestinale, perforaţiile sau sângerările pot fi uneori letale, mai ales la persoanele în vârstă (vezi pct. 4.4).

Ibuprofen poate determina prelungirea timpului de sângerare prin inhibarea reversibilă a agregării plachetare.

În majoritatea cazurilor în care a fost raportată meningită aseptică, a existat o formă de boală autoimună preexistentă (mai ales lupus eritematos sistemic şi boli ale ţesutului conjunctiv înrudite).

Asociate cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă, precum şi agravarea colitei ulcerative şi a bolii Crohn.

Codeina poate avea efectele tipice opioidelor. Prezenţa şi severitatea acestor simptome depind de doza utilizată, de durata tratamentului şi de sensibilitatea individuală. Efectele includ:

Bronhospasm, deprimare respiratorie

Confuzie

Frecvente: ameţeli, sedare şi somnolenţă, astenie

Frecvente: constipaţie, greaţă şi vărsături

Erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, reacţii alergice

Retenţie urinară

Pot apărea toleranţă şi dependenţă, în special asociate cu utilizarea pe termen lung a unor cantităţi mari de codeină. Riscul de apariţie a dependenţei de codeină este mic în comparaţie cu morfina, însă trebuie luată în considerare această posibilitate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţii adverse suspectate prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.

În general, nu au fost observate semne şi simptome de toxicitate la doze mai mici de 100 mg/kg la copii sau adulţi. Cu toate acestea, în unele cazuri, poate fi necesar tratament de susţinere. La copii au fost observate semne şi simptome de toxicitate după ingerarea a 400 mg/kg sau a unei doze mai mari.

Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi semnificative de ibuprofen vor manifesta simptome într-un interval de 4 până la 6 ore.

Cele mai frecvent raportate simptome ale supradozajului includ greaţă, vărsături, dureri abdominale, letargie şi somnolenţă. Efectele asupra sistemului nervos central (SNC) includ cefalee, tinitus, ameţeli, convulsii şi pierdere a cunoştinţei. Rar au fost raportate, de asemenea, nistagmus, acidoză metabolică, hipotermie, efecte renale, hemoragie gastrointestinală, comă, apnee şi deprimare a SNC şi a sistemul respirator. A fost raportată toxicitate cardiovasculară, incluzând hipotensiune arterială, bradicardie şi tahicardie. În cazurile de supradozaj semnificativ, sunt posibile insuficienţă renală şi deteriorare hepatică.

Simptomele raportate în cazul supradozajului acut de codeină includ exaltare, anxietate, somnolenţă, stare de confuzie, cefalee, convulsii, modificări ale tensiunii arteriale, aritmie, tahicardie, erupţii cutanate, mioză, xerostomie, tulburări gastrointestinale, greaţă, vărsături, prurit, ataxie şi edemaţiere a pielii. Au fost raportate, de asemenea, insuficienţă respiratorie şi decese.

Tratamentul supradozajului cu comprimate de Brufen Plus se bazează pe principiile generale privind tratamentul intoxicaţiei medicamentoase şi utilizarea de cărbune activat. În cazul în care cantitatea de ibuprofen ingerată cu o oră înainte depăşeste 400 mg/kg, se recomandă evacuare gastrică urmată de măsuri suportive. În cazul în care este necesar trebuie corectat echilibrul hidro-electrolitic. Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ibuprofen. În caz de supradozaj de codeină, poate fi administrată parenteral naloxonă odată cu resuscitarea, dacă s-a produs o deprimare respiratorie şi/sau cardiovasculară severă. Pentru cele mai recente informaţii, contactaţi centrul local de toxicologie.

Grupa farmacoterapeutică: Opioide în combinaţie cu analgezice neopioide. Cod ATC: N02AJ08

Ibuprofen este un derivat de acid propionic cu efecte analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii. Se consideră că acţionează la nivel periferic prin inhibarea sintezei de prostaglandine şi influenţarea neurotransmiţătorilor chimici pentru durere.

Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic în doză scăzută asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice arată că, atunci când s-au administrat doze unice de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte sau în intervalul de 30 de minute după doza cu eliberare imediată de acid acetil salicilic (81 mg), a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării plachetare. Deși există incertitudini în ceea ce privește extrapolarea acestor date la situația clinică, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea regulată și pe termen lung a ibuprofenului să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat în doze mici. Se consideră că nu există niciun efect relevant clinic probabil asociat cu utilizarea ocazională de ibuprofen (vezi pct. 4.5).

Codeina este un analgezic slab cu acţiune la nivel central. Codeina îşi exercită efectele prin receptorii opioizi μ, deşi codeina are o afinitate redusă pentru aceşti receptori şi efectul său analgezic se datorează conversiei în morfină. Aproximativ 10% din codeină este metabolizat în morfină.

Codeina eliberează histamină mai puternic decât morfină.

Codeina, în special în combinaţie cu alte analgezice cum este paracetamolul, a demonstrat că este eficace în durerea acută nociceptivă.

Mecanismele diferite de acţiune ale ibuprofenului şi codeinei au ca efect îmbunătăţirea efectului analgezic atunci când sunt utilizate în combinaţie.

Ibuprofenul este un amestec racemic, iar efectul se bazează pe izomerul S (+).

Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal, având o biodisponibilitate de 80-90%.

Concentraţia plasmatică maximă se atinge la 2 ore (valoarea mediană) după administrarea de Brufen

Plus după o masă bogată în grăsimi.

Codeina şi sărurile sale sunt absorbite din tractul gastrointestinal şi a fost raportată, de asemenea, absorbţia rectală. După administrarea orală de Brufen Plus după o masă bogată în grăsimi, concentraţiile plasmatice maxime de codeină sunt atinse în aproximativ 1,75 ore (valoarea mediană).

Studiile clinice comparative de interacţiune şi biodisponibilitate cu Brufen Plus demonstrează că o combinaţie farmaceutică de ibuprofen şi codeină prezintă aceeaşi biodisponibilitate ca în cazul în care ingredientele active sunt administrate în mod individual. Aceste studii demonstrează că farmacocinetica şi biodisponibilitatea combinaţiei celor două substanţe nu afectează farmacocinetica şi biodisponibilitatea fiecăruia dintre componente.

Ibuprofenul este legat în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distribuţie, acesta fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulţi.

Codeina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mică 7-25%. Are un volum de distribuţie mediu de 2,6 l/kg, indicând distribuţie tisulară extinsă. Codeina traversează bariera hemato-encefalică.

Concentraţiile plasmatice nu se corelează cu concentraţiile cerebrale sau cu ameliorarea durerii.

Ibuprofenul este metabolizat rapid în ficat prin intermediul citocromului P450, preferenţial CYP2C9, în doi metaboliţi majori inactivi, 2-hidroxiibuprofen şi 3-carboxiibuprofen. După ingestia orală a medicamentului, mai puţin de 90% dintr-o doză orală de ibuprofen este prezent în urină sub formă de metaboliţi oxidativi şi conjugaţi glucuronici ai acestora. O cantitate foarte mică de ibuprofen este eliminată nemodificată în urină.

Codeina este metabolizată în ficat. Cea mai importantă cale de metabolizare este N-glucuronoconjugarea. O-demetilarea în morfină este mediată de CYP2D6, iar N-demetilarea în norcodeină este mediată de CYP3A4. Alţi metaboliţi sunt normorfină şi hidrocodon.

Eliminarea renală a ibuprofenului este rapidă şi completă. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este practic completă după 24 de ore de la ultima administrare.

Codeina şi metaboliţii săi se elimină aproape în exclusivitate pe cale renală, în principal prin conjugare cu acidul glucuronic. A fost raportat un timp de înjumătăţire în plasmă de 3 până la 4 ore de la administrarea orală sau intramusculară.

În cazul în care nu există insuficienţă renală, există doar mici diferenţe nesemnificative clinic între profilul farmacocinetic şi eliminarea urinară la tineri şi vârstnici.

Eficacitatea clinică a codeinei nu pare să se modifice cu înaintarea în vârstă. Cu toate acestea, vârstnicii sunt mai predispuşi la anumite efecte adverse. (Vezi pct. 4.4).

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară au fost raportate creştere a ibuprofen (S)- nelegat, valori mai mari ale ASC pentru ibuprofen (S)- şi creştere a rapoartelor ASC enantiomerică (S/R), comparativ cu voluntarii sănătoşi.

La pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trataţi prin dializă, fracţiunea medie liberă de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sănătoşi. Insuficienţa severă a funcţiei renale poate duce la acumulare de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu este cunoscută semnificaţia acestui efect. Metaboliţii pot fi eliminaţi prin hemodializă (vezi pct 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Timpul de înjumătăţire plasmatică al codeinei a crescut la aproximativ 13 ore la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal trataţi prin dializă, comparativ cu aproximativ 4 ore la voluntarii sănătoşi, fără să se înregistreze vreun efect asupra farmacodinamicii. Afectarea severă a funcţiei renale poate duce la acumulare de codeină şi a metaboliţilor săi. Metaboliţii glucuronidaţi pot fi eliminaţi prin hemodializă.

Afecţiune hepatică de cauză etilică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat modificarea semnificativă a parametrilor farmacocinetici.

La pacienţii cu ciroză hepatică şi insuficienţă hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) trataţi cu ibuprofen racemic a fost observată prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică în medie de 2 ori şi raportul ASC enantiomerică (S/R) a fost semnificativ mai mic comparativ cu voluntarii sănătoşi, sugerând o tulburare în inversarea metabolică a ibuprofen (R)- în enantiomerul activ (S) (vezi pct 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Nu sunt disponibile studii cu codeină la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, prin urmare, farmacocinetica la această grupă de pacienţi este necunoscută. Deoarece în cazul pacienţilor cu ciroză hepatică poate fi afectată capacitatea de oxidare enzimatică, se poate presupune că codeina nu este foarte eficientă la aceşti pacienţi.

Efectele înregistrate în studiile non-clinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, cu relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

Brufen Plus 400 mg/30 mg comprimate filmate conţine următorii excipienţi:

Amidon glicolat de sodiu

Celuloză microcristalină silicifiată

L-leucină

Talc

Copolimer de acid metacrilic etil acrilat (1:1), dispersie 30%

Talc

Dioxid de titan

Macrogol 6000

Simeticonă emulsie

Carboximetilceluloză de sodiu.

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Brufen Plus 400 mg/30 mg comprimate filmate sunt ambalate în blistere din Al/PVDC-PVC/PVdC, în cutie. Fiecare cutie conţine 30 de comprimate filmate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Viatris Healthcare Limited

Damastown Industrial Park, Mulhuddart, Dublin 15,

DUBLIN, Irlanda

11141/2018/01

Data primei autorizări: Ianuarie 2014

Reînnoirea autorizaţiei: Noiembrie 2018

Martie 2022