BAQSIMI 3mg pulbere nazală doză unică prospect medicament

Baqsimi 3 mg pulbere nazală în recipient unidoză

Fiecare recipient unidoză eliberează pulbere nazală, care conţine glucagon 3 mg .

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Pulbere nazală în recipient unidoză.

Pulbere albă sau aproape albă.

Baqsimi este indicat pentru tratamentul hipoglicemiei severe la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 4 ani și peste, cu diabet zaharat.

Adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 4 ani și peste

Doza recomandată este de 3 mg glucagon, administrată într-o nară.

Nu este necesară ajustarea dozelor în funcţie de vârstă.

Există date limitate cu privire la siguranța şi eficacitatea la pacienţi cu vârsta de 65 de ani şi nu sunt disponibile astfel de date la pacienţi cu vârsta de 75 de ani şi peste.

Nu este necesară ajustarea dozelor pe baza funcţiei renale.

Nu este necesară ajustarea dozelor pe baza funcţiei hepatice.

Copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani

Siguranţa şi eficacitatea Baqsimi la sugari şi copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 4 ani nu au fost încă stabilite. Nu sunt disponibile date.

Doar pentru administrare intranazală. Baqsimi se administrează într-o singură nară. Glucagonul este absorbit în mod pasiv prin mucoasa nazală. Nu este necesară inhalarea sau inspirarea profundă după administrare.

Pacienții și persoanele care au grijă de pacienți trebuie instruiți cu privire la semnele și simptomele hipoglicemiei severe. Deoarece hipoglicemia severă necesită ajutorul altora pentru a se recupera, pacientul trebuie instruit să informeze cei din jur despre Baqsimi și prospectul acestuia. Baqsimi trebuie administrat cât mai curând posibil când se constată hipoglicemie severă. Pacientul sau persoana care are grijă de pacient trebuie să citească prospectul. Trebuie subliniate următoarele instrucțiuni:

Instrucţiuni privind administrarea Baqsimi 1. Se îndepărtează folia protectoare trăgând de banda roşie. 2. Se scoate recipientul unidozădin tub. Nu se apasă pistonul decât în momentul în care sunteţi pregătit să administraţi doza. 3. Se ține recipientul unidoză între degetul mare şi arătător. Nu se testează dispozitivul înainte de folosire, deoarece conţine o singură doză de glucagon şi nu poate fi reutilizat. 4. Se introduce uşor vârful dispozitivului într-una dintre nări până când degetul/degetele ating exteriorul nasului. 5. Se apasă pistonul până la capăt. S-a administrat doza completă atunci când linia verde nu mai este vizibilă. 6. Dacă persoana este inconştientă, se întoarce pe o parte, pentru a evita riscul înecării. 7. După administrarea dozei, persona care are grijă de pacient trebuie să solicite imediat asistenţă medicală. 8. Odată ce pacientul a răspuns la tratament, se administrează carbohidrați pe cale orală, pentru a restabili nivelul glicogenului hepatic şi a preveni reapariţia hipoglicemiei.

Pentru atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare a se vedea capitolul 4.4.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu feocromocitom (vezi pct. 4.4).

În prezenţa feocromocitomului, glucagonul poate stimula eliberarea de catecolamine de la nivelul tumorii. În cazul unei creşteri bruşte a tensiunii arteriale, utilizarea blocantelor α-adrenergice neselective s-a dovedit eficientă în scăderea tensiunii arteriale. Utilizarea Baqsimi este contraindicată la pacienţii cu feocromocitom (vezi pct. 4.3).

Insulinom

La pacienţii cu insulinom, administrarea de glucagon poate determina o creştere iniţială a glicemiei. Pe de altă parte, administrarea glucagonului poate stimula, în mod direct sau indirect (ca urmare a creşterii iniţiale a glicemiei) eliberarea unei cantităţi excesive de insulină de la nivelul insulinomului şi poate cauza astfel hipoglicemie. Pacientului care manifestă simptome de hipoglicemie după o doză de glucagon trebuie să i se administreze glucoză pe cale orală sau intravenoasă.

Pot apărea reacţii alergice, care au fost raportate în asociere cu glucagonul injectabil, acestea incluzând erupţie cutanată generalizată şi, în unele cazuri, şoc anafilactic cu dificultăţi respiratorii şi hipotensiune arterială. Dacă pacientul prezintă dificultăţi respiratorii, solicitaţi imediat asistenţă medicală.

Depozitele de glicogen şi hipoglicemia

Glucagonul este eficient în tratarea hipoglicemiei numai în contextul prezenţei unor depozite suficiente de glicogen la nivel hepatic. Deoarece glucagonul este ineficient sau are o eficienţă redusă în cazurile de inaniţie, insuficienţă suprarenală, consum cronic de alcool etilic sau hipoglicemie cronică, aceste afecţiuni trebuie abordate terapeutic prin administrarea de glucoză.

După ce pacientul răspunde la tratament, pentru a împiedica reapariţia hipoglicemiei, trebuie să administraţi oral carbohidraţi, care să restabilească nivelul glicogenului hepatic.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile Baqsimi cu alte medicamente.

Insulină

Insulina reacționează antagonic față de glucagon.

Indometacin

Atunci când este utilizat concomitent cu indometacin, glucagonul îşi poate pierde efectul de creştere a valorii glicemiei şi poate chiar determina apariţia hipoglicemiei.

La pacienţii trataţi cu beta-blocante se poate anticipa o creştere mai mare atât a frecvenţei cardiace, cât şi a tensiunii arteriale, dar creşterea va fi tranzitorie, pe baza timpului de înjumătăţire plasmatic scurt al glucagonului.

Tratamentul cu glucagon are ca rezultat eliberarea catecolaminei de la nivelul glandelor suprarenale şi utilizarea concomitentă a beta-blocantelor poate conduce la stimularea alfa-andrenergică necontracarată şi, în consecinţă, la o creştere şi mai mare a tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4).

Glucagonul poate amplifica efectul anticoagulant al warfarinei.

Nu s-au efectuat studii privind efectele glucagonului sub formă de pulbere nazală asupra funcţiei de reproducere şi fertilităţii la animale.

Baqsimi poate fi utilizat în perioada sarcinii. Glucagonul nu traversează bariera placentară la om.

Utilizarea glucagonului la femeile gravide cu diabet zaharat nu a raportat niciun efect dăunător cunoscut în ceea ce privește cursul sarcinii, sau asupra fătului și nou-născutului.

Baqsimi poate fi utilizat în perioada alăptării. Glucagonul este eliminat foarte rapid din circuitul sanguin și astfel, după tratamentul reacţiilor severe de hipoglicemie, este anticipată excretarea unei cantităţi foarte mici în lapte la femeile care perioada de alăptează. Întrucât glucagonul este degradat la nivelul tractului digestiv şi nu poate fi absorbit în formă intactă, acesta nu va exercita niciun efect metabolic asupra copilului.

Nu s-au efectuat studii privind efectele glucagonului sub formă de pulbere nazală asupra fertilităţii.

Studiile la şobolani au evidenţiat faptul că glucagonul nu are efecte negative asupra fertilităţii.

Baqsimi are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Capacitatea de concentrare şi reacţie a pacientului poate fi afectată în urma unui episod de hipoglicemie, care poate persista un scurt interval de timp după administrarea tratamentului. Acest lucru poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt deosebit de importante, cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt creşterea secreţiei lacrimale (36 %), iritația tractului respirator superior (34 %), greaţă (27 %), cefalee (21 %) şi vărsături (16 %).

Reacţiile adverse sunt enumerate în tabelul 1 conform terminologiei preferate de MedDRA, pe clase de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Categoria de frecvenţă corespunzătoare fiecărei reacţii adverse se bazează pe convenţia următoare: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (< 1/10000).

Tabelul 1. Frecvenţa reacţiilor adverse asociate cu glucagon sub formă de pulbere nazală

Aparate, sisteme şi Foarte Frecvente Mai puţin frecvente organe frecvente

Tulburări ale sistemului Cefalee Disgeuzie nervos

Tulburări oculare Creştere a Hiperemie secreţiei oculară lacrimale Prurit ocular

Tulburări respiratorii, Iritaţie a toracice şi mediastinale tractului respirator superior a

Tulburări gastro- Vărsături intestinale Greață

Afecţiuni cutanate şi ale Prurit ţesutului subcutanat

Investigaţii diagnostice Creştere a Creştere a frecvenţei tensiunii arteriale cardiace b sistolice b

Creştere a tensiunii arteriale diastolice b a Iritaţie la nivelul tractului respirator superior: rinoree, disconfort nazal, congestie nazală, prurit nazal, strănut, iritaţie în gât, tuse, epistaxis şi parosmie b Creşteri ale frecvenţei cardiace şi ale tensiunii arteriale: conform evaluărilor prin măsurători ale semnelor vitale. Frecvenţele sunt bazate pe modificările valorilor după tratament faţă de valorile înregistrate înainte de tratament.

În total, 5,6 % din pacienţi au dezvoltat anticorpi anti-medicament pe durata tratamentului. Aceşti anticorpi nu au fost neutralizaţi şi nu au determinat o scădere a eficacităţii glucagonului şi nici nu s-a observat o corelaţie între prezenţa acestora şi apariţia reacţiilor adverse pe durata tratamentului.

Pe baza datelor din studiile clinice, se aşteaptă ca frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la copii cu vârsta de 4 ani și peste să fie similare cu cele înregistrate la adulţi.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

În caz de supradozaj, pacientul poate manifesta greaţă, vărsături, inhibare a motilităţii gastro-intestinale, creştere a tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. În cazul unui supradozaj suspicionat, concentraţia potasiului seric poate scădea şi trebuie monitorizată şi corectată, dacă este necesar. În cazul unei creşteri bruşte a tensiunii arteriale, utilizarea blocantelor α-adrenergice neselective s-a dovedit eficientă în scăderea tensiunii arteriale pe intervalul scurt de timp în care este necesară instituirea controlului (vezi pct. 4.4).

Grupa farmacoterapeutică: Hormoni pancreatici, hormoni glicogenolitici, cod ATC: H04AA01

Glucagonul creşte concentraţia glucozei sanguine prin activarea receptorilor hepatici de glucagon, ceea ce stimulează descompunerea glicogenului şi eliberarea glucozei de la nivelul ficatului.

Depozitele hepatice de glicogen sunt necesare pentru ca glucagonul să îşi producă efectul anti-hipoglicemic.

Sexul şi greutatea corporală a pacienţilor nu au avut niciun efect clinic semnificativ asupra farmacodinamicii glucagonului pulbere nazală.

După administrarea a 3 mg de glucagon sub formă de pulbere nazală la pacienţi adulţi cu diabet zaharat tip 1, valorile glicemiei au început să crească după numai 5 minute (a se vedea Figura 1). După 10 minute, valoarea mediană a glicemiei depăşea 3,9 mmol/l (70 mg/dl). Glicemia a crescut până la o valoare maximă medie de 7,8 mmol/l (140 mg/dl).

După administrarea unei doze de 3 mg de glucagon sub formă de pulbere nazală la copii şi adolescenţi (cu vârsta de 4 până la 17 ani) cu diabet zaharat tip 1, valorile glicemiei au început să crească după numai 5 minute (a se vedea Figura 2), până la o valoare maximă medie a glicemiei de 5,7 mmol/l (102 mg/dl) până la 7,7 mmol/l (138 mg/dl).

Congestia nazală asociată răcelii, cu sau fără utilizare concomitentă a unui decongestionant, nu a avut niciun impact asupra farmacodinamicii glucagonului sub formă de pulbere nazală.

Figura 1 Valoarea medie a glicemiei în timp la pacienţii adulţi cu diabet zaharat tip 1.

3 mg glucagon sub formă de pulbere nazală

Timp (minute)

Figura 2 Valoarea medie a glicemiei în timp la pacienţii copii şi adolescenţi cu diabet zaharat tip 1.

14 25244 p tâon <ă8 l ay e8a rasn i 23488 p tâon <ă1 l2a y1e2a rasn i 12 1122 p tâon <ă1 l7a y1e7a rasni 21610 1808 1446 1084 722 360 10 20 30 40 50 60 70 80 90

TimTpim (me i(nmuinteu)t es)

Studiul clinic pivot la adulţi a fost un studiu randomizat, multicentric, deschis, cu 2 perioade, cu protocol încrucişat și a fost efectuat la pacienţi adulţi cu diabet zaharat tip 1sau tip 2. Obiectivul principal a fost compararea eficacităţii unei singure doze de 3 mg de glucagon sub formă de pulbere nazală cu administrarea unei doze de 1 mg de glucagon pe cale intramusculară la pacienţi adulţi cu diabet zaharat tip 1. S-a utilizat insulina pentru a scădea glicemia până la valorile din intervalul specific hipoglicemiei, valoarea ţintă a nadirului glucozei sanguine fiind de < 2,8 mmol/l (< 50 mg/dl).

Studiul pivot a înrolat în total 83 de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi < 65 de ani. Şaptezeci şi şapte de pacienţi prezentau diabet zaharat tip 1, vârsta medie de 32,9 ani şi o durată medie a bolii de 18,1 ani şi 45 (58%) dintre pacienţi erau de sex feminin. Vârsta medie a pacienţilor care prezentau

Valoarea medie a glicemiei (mmol/l)

Mean Glucose (mmol/L) Valoarea medie a glicemiei (mmol/l)

ValoareaM meeand iGe lauc golsicee (mmige/id (Lm) g/dl) Valoarea medie a glicemiei (mg/dl) diabet zaharat tip 2 (n = 6) a fost de 47,8 ani, cu o durată medie a bolii de 18,8 ani şi 4 (67%) dintre pacienţi erau de sex feminin.

Criteriul principal de evaluare a eficacităţii a fost proporţia pacienţilor cu succes terapeutic, care a fost definit fie printr-o creştere a glicemiei la ≥ 3,9 mmol/l (≥ 70 mg/dl) sau o creştere de ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) faţă de nadirul glucozei sanguine în interval de cel mult 30 de minute de la administrarea glucagonului, în absenţa oricăror alte măsuri pentru creşterea glicemiei. Nadirul glucozei sanguine a fost definit ca valoare minimă a glicemiei măsurată la momentul sau la cel mult 10 minute după administrarea glucagonului.

La pacienţii cu diabet zaharat tip 1, valoarea medie a nadirului glucozei sanguine a fost de 2,5 mmol/l (44,2 mg/dl) pentru glucagon sub formă de pulbere nazală şi de 2,7 mmol/l (48,9 mg/dl) pentru glucagon administrat intramuscular. Glucagonul sub formă de pulbere nazală a demonstrat că este non-inferior glucagonului administrat intramuscular în ceea ce privește neutralizarea efectului hipoglicemic indus de insulină, 98,7% dintre pacienţii trataţi cu glucagon sub formă de pulbere nazală şi 100% dintre cei trataţi cu glucagon administrat intramuscular obţinând răspuns la tratament în interval de 30 de minute (a se vedea Tabelul 2). Toţi pacienţii au întrunit criteriile glicemice de succes terapeutic în interval de cel mult 40 de minute. Toţi pacienţii cu diabet zaharat tip 2 (100%) au prezentat răspuns la tratament în interval de 30 de minute.

Intervalul mediu de timp până la obţinerea succesului terapeutic a fost de 16,2 minute şi de 12,2 minute în grupul tratat cu glucagon sub formă de pulbere nazală şi, respectiv, cu glucagon administrat intramuscular în doză de 1 mg. Timpul până la succesul terapeutic este reprezentat de intervalul dintre administrarea glucagonului şi obţinerea răspunsului la tratament; acesta nu include timpul alocat pentru reconstituirea soluției şi pregătirea injecţiei intramusculare din grupul de control.

La 30 de minute de la administrarea glucagonului, pacienţii din grupul de tratament cu glucagon sub formă de pulbere nazală şi din cel cu glucagon administrat intramuscular prezentau ameliorări similare ale simptomelor de hipoglicemie, conform evaluării pe baza chestionarului Edinburgh privind simptomele de hipoglicemie.

Tabelul 2. Pacienţi care au întrunit criteriile de succes terapeutic şi alte criterii legate de glicemie în studiul pivot Diabet zaharat tip 1 Diabet zaharat tip 1şi tip 2 (n = 75)a (n = 80)a glucagon glucagon glucagon glucagon sub formă administrat sub formă administrat de pulbere intramuscular de pulbere intramuscular nazală 1 mg nazală 1 mg 3 mg 3 mg

Succes terapeutic - n (%) 74 (98,7 %) 75 (100 %) 79 (98,8 %) 80 (100 %)

Diferenţa între tratamente (interval de încredere 95% cu 2 1,3% (-3,8 %, 7,2 %) 1,3% (-3,6 %, 6,8 %) margini) b,c

Criterii glicemice întrunite - n (%)d (i) ≥ 3,9 mmol/l (≥ 70 mg/dl) 72 (97 %) 74 (99 %) 77 (97 %) 79 (99 %) (ii) Creştere cu ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) faţă de nadir 74 (100 %) 75 (100 %) 79 (100 %) 80 (100 %)

Atât (i), cât şi (ii) 72 (97 %) 74 (99 %) 77 (97 %) 79 (99 %) a Populaţia de analiză a eficacităţii a fost reprezentată de toţi pacienţii care au utilizat ambele doze de medicament de studiu, cu rezultate primare evaluabile. b Diferenţă calculată ca (proporţia pacienţilor cu succes terapeutic din grupul cu glucagon administrat intramuscular) - (proporţia celor cu succes terapeutic din grupul de tratament cu glucagon sub formă de pulbere nazală). c Intervalul de încredere (IÎ) 95% cu 2 margini folosind metoda profilului de risc necondiționat bazat pe zone de coadă 'exacte”; marjă de non-inferioritate = 10 %. d Proporţie bazată pe numărul pacienţilor cu succes terapeutic.

În cadrul unui studiu clinic de confirmare cu protocol similar au fost înrolaţi 70 de pacienţi cu diabet zaharat tip 1, cu vârsta medie de 41,7 ani (interval 20 - 64 ani) şi o durată medie a diabetului de 19,8 ani. Douăzeci şi şapte dintre aceştia (39%) erau de sex feminin. Pentru a reduce valorile glucozei sanguine la < 3,3 mmol/l (< 60 mg/dl) s-a administrat insulină.

Valoarea medie a nadirului glucozei sanguine a fost de 3 mmol/l (54,2 mg/dl) pentru glucagon sub formă de pulbere nazală şi de 3,1 mmol/l (55,7 mg/dl) pentru glucagonul administrat intramuscular.

Glucagonul sub formă de pulbere nazală a demonstrat că este non-inferior glucagonului administrat intramuscular în ceea ce privește neutralizarea efectului hipoglicemic indus de insulină, 100% dintre pacienţii trataţi cu glucagon sub formă de pulbere nazală şi 100% dintre cei trataţi cu glucagon administrat intramuscular obţinând răspuns la tratament (a se vedea Tabelul 3). Intervalul mediu de timp până la succesul terapeutic a fost de 11,4 minute în grupul tratat cu glucagon sub formă de pulbere nazală şi de 9,9 minute în grupul tratat cu glucagon administrat intramuscular în doză de 1 mg.

Tabelul 3. Pacienţi care au întrunit criteriile de succes terapeutic şi alte criterii legate de glicemie în studiul de confirmare Diabet zaharat tip 1 (n = 66)a glucagon sub glucagon formă de administrat pulbere intramuscular nazală 1 mg 3 mg

Succes terapeutic - n (%) 66 (100 %) 66 (100 %)

Diferenţa între tratamente (interval de încredere 95% bidirecţional)b,c 0 % (-5,4 %, 5,4 %)

Criterii glicemice întrunite - n (%) (i) ≥ 3,9 mmol/l (≥70 mg/dl) 66 (100 %) 66 (100 %) (ii) Creştere cu ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) faţă de nadir 66 (100 %) 66 (100 %)

Atât (i), cât şi (ii) 66 (100 %) 66 (100 %) a Populaţia de analiză a eficacităţii a fost reprezentată de toţi pacienţii care au utilizat ambele doze de medicament de studiu, cu rezultate primare evaluabile. b Diferenţă calculată ca (proporţia pacienţilor cu succes terapeutic din grupul cu glucagon administrat intramuscular) - (proporţia celor cu succes terapeutic din grupul de tratament cu glucagon sub formă de pulbere nazală); marjă de non-inferioritate = 10%. c Intervalul de încredere (IÎ) 95% cu 2 margini folosind metoda profilului de risc necondiționat bazat pe zone de coadă 'exacte”.

Într-un studiu de utilizare efectivă la adulţi cu durata de aproximativ 6 luni, 129 de pacienţi cu diabet zaharat tip 1 (vârsta medie, 46,6 ani; interval de vârstă: 18 până la 71 de ani) şi persoanele care au grijă de pacienți au primit glucagon sub formă de pulbere nazală pentru tratarea evenimentelor de hipoglicemie moderată sau severă la domiciliu sau la locul de muncă. Analiza eficacităţii a inclus un număr total de 157 de evenimente de hipoglicemie moderată sau severă, raportate de către 69 de pacienţi. Episodul de glicemie severă a fost definit ca episod pe parcursul căruia persoana cu diabet zaharat se află într-un grad de incapacitate clinică (inconștiență, convulsii, dezorientare mintală severă) care impune asistenţa unei terţe persoane pentru tratarea hipoglicemiei. Episodul de hipoglicemie moderată a fost definit ca episod pe parcursul căruia persoana cu diabet manifestă semne de neuroglicopenie (caracterizată prin slăbiciune, dificultate de a vorbi, vedere dublă, somnolenţă, incapacitate de concentrare, vedere înceţoşată, anxietate, senzaţie de foame, oboseală sau confuzie) şi o valoare a glicemiei afişate de glucometru de 60 mg/dl (3,3 mmol/l) sau mai puţin. În 151 (96,2%) dintre aceste cazuri, pacienţii au revenit la starea de conştienţă sau la starea normală în interval de 30 de minute de la administrarea glucagon sub formă de pulbere nazală. În toate cele 12 cazuri (100%) de hipoglicemie severă, pacienţii au redevenit conştienţi, convulsiile acestora au încetat (7 evenimente de la 4 pacienţi cu manifestări convulsive înainte de administrarea glucagonului sub formă de pulbere nazală) sau pacienţii au revenit la starea normală în interval de 5 până la 15 minute după administrarea glucagon sub formă de pulbere nazală.

Studiul pivot la copii și adolescenți a fost un studiu clinic randomizat, multicentric, care a evaluat glucagon sub formă de pulbere nazală, comparativ cu glucagonul administrat intramuscular, la copii și adolescenți cu diabet zaharat tip 1. Glucagonul s-a administrat după ce valoarea glucozei sanguine a fost sub 4,4 mmol/l (< 80 mg/dl) în ziua administrării tratamentului. Eficacitatea a fost evaluată pe baza proporţiei pacienţilor care au prezentat o creştere de cel puţin 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) a glicemiei faţă de nadir în interval de 30 de minute după administrarea glucagonului.

Au fost înrolaţi patruzeci şi opt de pacienţi, care au utilizat cel puţin o doză de medicament de studiu.

Vârsta medie în cohorta copiilor mici (cu vârsta de 4 până la 8 ani) a fost de 6,5 ani. În cohorta copiilor (cu vârsta de 8 până la 12 ani), vârsta medie a fost de 11,1 ani şi în cohorta adolescenţilor (cu vârsta de 12 până la 17 ani), vârsta medie a fost de 14,6 ani. În toate cohortele de vârstă, populaţia pacienţilor a fost predominant masculină şi de rasă caucaziană.

La nivelul tuturor grupurilor de vârstă, tratamentul cu glucagon sub formă de pulbere nazală în doză de 3 mg şi cel cu glucagon administrat intramuscular în doză de 0,5 mg (copii cu greutate corporală sub 25 kg) sau de 1 mg (copii cu greutate corporală de 25 kg sau peste), au demonstrat răspunsuri glicemice similare. Toţi (100 %) pacienţii din ambele braţe de tratament şi din toate grupurile de vârstă au obţinut o creştere a glicemiei de ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) faţă de nadir în cel mult 20 de minute de la administrarea glucagonului.

Intervalul mediu de timp până la creşterea glicemiei cu ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) a fost similar pentru glucagon sub formă de pulbere nazală şi glucagon administrat intramuscular la nivelul tuturor grupurilor de vârstă (a se vedea Tabelul 4).

Tabelul 4. Intervalul mediu de timp până la creşterea glicemiei cu ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) faţă de nadir în cadrul studiului pivot efectuat la copii şi adolescenţi

Intervalul mediu de timp după administrarea glucagonului (minute)

Copii mici Copii Adolescenţi (4 până la < 8 ani) (8 până la < 12 ani) (12 până la < 17 ani)

Creştere glucagon glucagon glucagon glucagon glucagon glucagon faţă de administrat sub formă administrat sub administrat sub formă nadir intramuscul de intramuscu formă de intramuscul de pulbere ara pulbere lara pulbere ara nazală n = 6 nazală n = 6 nazală n = 12 3 mg 3 mg 3 mg n = 12 n = 12 n = 12 ≥ 1,1 mmol/l (≥ 20 mg/dl) 10,0 10,8 12,5 11,3 12,5 14,2 a 0,5 mg sau 1 mg de glucagon administrat intramuscular (pe baza greutăţii corporale)

Într-un studiu de utilizare efectivă la copii şi adolescenţi cu durata de aproximativ 6 luni, 26 de pacienţi cu vârsta între 4 şi < 18 ani cu diabet zaharat tip 1 (vârsta medie, 11,7 ani; interval de vârstă: 5 până la 17 de ani) şi persoanele care au grijă de pacienți au primit glucagon sub formă de pulbere nazală 3 mg pentru tratarea evenimentelor de hipoglicemie moderată, inclusiv a evenimentelor majore, la domiciliu sau la şcoală. Analiza eficacităţii a inclus un număr total de 33 de evenimente de hipoglicemie moderată, raportate de către 14 pacienţi. Episodul de hipoglicemie majoră a fost definit ca episod cu simptome de neuroglicopenie şi o valoare a glicemiei sub 50 mg/dl (2,8 mmol/l).

Episodul de hipoglicemie moderată a fost definit ca episod pe parcursul căruia copilul/adolescentul prezintă semne şi/sau simptome de neuroglicopenie şi valori ale glicemiei ≤ 70 mg/dl (3,9 mmol/l. În toate cazurile de hipoglicemie, inclusiv cele de hipoglicemie majoră (8 evenimente de la 5 pacienţi), pacienţii au revenit la starea normală în interval de 5 până la 30 de minute de la administrarea de glucagon sub formă de pulbere nazală.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Baqsimi la una sau mai multe subgrupe de copii și adolescenți în tratamentul hipoglicemiei severe (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Glucagonul absorbit pe cale nazală a atins valori medii ale concentraţiei plasmatice maxime de 6130 pg/ml la 15 minute după administrare.

Volumul aparent de distribuţie a glucagonului administrat pe cale nazală a fost de 885 l.

Glucagonul este metabolizat la nivelul ficatului, rinichilor şi plasmei.

Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a glucagonului a fost de aproximativ 38 de minute după administrarea pe cale nazală.

Nu s-au efectuat studii oficiale pentru evaluarea la pacienţi cu insuficiență renală.

Nu s-au efectuat studii oficiale pentru evaluarea la pacienţi cu insuficiență hepatică.

La copii şi adolescenţi (cu vârsta de 4 până la < 17 ani), în urma absorbţiei pe cale nazală, glucagonul a atins valorile medii ale concentraţiei plasmatice maxime în interval de 15 până la 20 de minute.

Utilizarea decongestionantelor nazale în cazurile de răceală

Congestia nazală asociată răcelii, cu sau fără utilizare concomitentă a unui decongestionant, nu a avut niciun impact asupra farmacocineticii glucagonului administrat pe cale nazală.

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate, potenţial carcinogen, toxicitate asupra funcție de reproducere şi dezvoltării.

Betadex (E459)

Dodecilfosfocolină

Nu este cazul.

2 ani.

A nu se păstra la temperaturi peste 30 °C.

A se păstra recipientul unidoză în tubul sigilat cu folie termocontractabilă până în momentul utilizării pentru a fi protejat de umiditate.

Recipientul unidoză este din polietilenă şi polipropilenă. Tubul sigilat cu folie termocontractabilă este din polietilenă şi polipropilenă şi conţine un agent desicant.

Cutii cu 1 sau 2 recipiente unidoză. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Acesta este un medicament gata pregătit de utilizare şi este pentru o singură utilizare.

Recipientul unidoză conţine o singură doză şi, prin urmare, nu trebuie armat sau testat înainte de administrarea dozei.

Instrucţiunile de utilizare a dispozitivului de administrare incluse în prospect trebuie urmate cu atenţie.

Dacă tubul a fost deschis, este posibil ca recipientul unidoză să fi fost expus la umiditate. Acest lucru poate afecta eficienţa Baqsimi. Examinaţi periodic tubul prevăzut cu folie termocontractabilă. Dacă tubul a fost deschis, înlocuiţi medicamentul.

După folosire, recipientul unidoză cu glucagon pentru administrare intranazală şi tubul se vor arunca.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Amphastar France Pharmaceuticals

Usine Saint Charles

Eragny Sur Epte

Franța

EU/1/19/1406/001

EU/1/19/1406/002

Data primei autorizări: 16 decembrie 2019

Data ultimei re-autorizări: 22 august 2024

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.