AZITROMICINA ARENA 500mg comprimate filmate prospect medicament

Azitromicină Arena 500 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub formă de azitromicină dihidrat 524 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 3 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de forma unei capsule, cu lungimea de aproximativ 19,5 mm și lățimea de aproximativ 8,6 mm, de culoare albă, marcate cu o linie mediană pe una dintre feţe. Linia mediană nu are rol de divizare în doze egale.

Azitromicină Arena este indicată în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni sensibili (vezi pct 5.1):

- infecţii ORL şi ale tractului respirator superior incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie;

- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită acută, bronşită cronică acutizată, pneumonie interstiţială şi alveolară;

- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii

Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară;

- boli cu transmitere sexuală: uretrită sau cervicită necomplicată;

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Azitromicina trebuie administrată în doză zilnică unică.

Similar altor antibiotice, Azitromicina Arena se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.

Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis şi Neisseria gonorrhoea: 1 g azitromicină în doză unică.

Pentru toate celelalte indicaţii, doza totală recomandată este de 1,5 g, administrată ca doză zilnică, unică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile.

Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min). Nu sunt disponibile date privind administrarea azitromicinei la pacienţi cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Se recomandă precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).

Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală peste 45 kg

Se recomandă aceleaşi doze ca la adulţi.

Copii cu vârsta peste 12 ani şi greutate corporală sub 45 kg

La copii cu greutatea corporală sub 45 kg sunt disponibile alte formulări, în concentraţii corespunzătoare.

Comprimatele se administrează întregi, cu suficient lichid.

Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate rar, reacţii alergice grave, incluzând angioedem şi anafilaxie (rar, cu potenţial letal). Unele dintre aceste reacţii adverse la azitromicină au determinat simptome recurente şi au necesitat supraveghere medicale prelungită şi tratament adecvat.

În tratamentul cu alte macrolide s-a observat riscul dezvoltării aritmiilor cardiace, cum este torsada vârfurilor. Nu poate fi exclus un efect similar pentru azitromicină la pacienţii cu risc crescut de prelungire a repolarizării cardiace (vezi pct. 4.8). Ca urmare, azitromicina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu risc de prelungire a intervalului QT:

- sindrom QT prelungit congenital sau dobândit,

- tratamentul cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmicele clasa IA şi

III, casapridă şi terfenadină,

- tulburări hidroelectrolitice, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie,

- bradicardie clinic semnificativă (< 50 bătăi pe minut), aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

Diareea sau colita pseudomembranoasă determinată de Clostridium difficile a fost raportată la administrarea macrolidelor, incluzând azitromicina. De aceea, pacienţii cu diaree trebuie atent monitorizaţi.

La pacienţii cărora li se administrează azitromicină s-a raportat exacerbarea simptomelor miasteniei gravis.

Administrarea de macrolide la pacienţii cărora li se administrează concomitent derivaţi de ergot, poate precipita ergotismul. Nu sunt disponibile date privind interacţiunea dintre azitromicină şi alcaloizi de ergot. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie administrată în asociere cu derivaţi de ergot.

Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 40 ml/min se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei.

Se recomandă precauţie în administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (clasa A) până la moderată (clasa B), nu există dovezi ale unor modificări marcate ale parametrilor farmacocinetici plasmatici ai azitromicinei comparativ cu cei ai pacienţilor cu funcţie hepatică normală. Clearance-ul renal al azitromicinei pare să crească la aceşti pacienţi, poate pentru a compensa scăderea clearance-ului hepatic.

Deoarece azitromicina se excretă în principal pe cale hepatică, se recomandă precauţie precauţie în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. În cazul apariţiei semnelor şi simptomelor disfuncţiei hepatice, cum sunt: astenie asociată cu icter, urini hipercrome, tendina la sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste ale funcţiei hepatice.

Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Efectele azitromicinei asupra altor medicamente

Derivaţii de ergot: datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu trebuie administraţi concomitent (vezi pct. 4.4).

Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntarii sănătoşi, azitromicina nu a influenţat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină. O creştere a efectului anticoagulant a fost observată în cazul administrării concomitente a azitromicinei şi a anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie luată în considerare monitorizarea timpului de protombină în cazul tratamentului asociat.

Digoxină: unele macrolide afectează metabolizarea digoxinei la nivel intestinal.. La pacienţii cărora li se administrează concomitent digoxină şi azitromicină, trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiilor plasmatice ale digoxinei

Ciclosporină: anumite macrolide interferă cu metabolizarea ciclosporinei. Datorită lipsei datelor privind interacţiunile dintre azitromicină şi ciclosporină, se recomandă precauţie înaintea asocierii acestor medicamente. Dacă este necesară administrarea concomitentă, trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei, iar dozele trebuie ajustate corespunzător.

Teofilină: nu sunt date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative în cazul administrării concomitente a azitromicinei cu teofilină la voluntari sănătoşi; se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente în cazul administrării concomitente, deoarece macrolidele determină creşterea concentraţiilor plasmatice ale teofilinei.

Zidovudină: 1000 mg de azitromicină în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg de azitromicină în doze repetate au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pentru pacienţi..

Atorvastatină: administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg) şi azitromicină (500 mg) nu influenţează concentraţile plasmatice ale atorvastatinei.

Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntarii sănătoşi, nu au fost observate efecte semnificative privind concentraţiile plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor activi, în cazul administrării concomitente cu carbamazepină.

Cisapridă: cisaprida este metabolizată la nivel hepaticprin intermediul sistemului enzimatic al citocromului CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă cu cisapridă poate determina prelungirea intervalului QT.

Didanozină: administrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină pe zi cu 400 mg didanozină pe zi, la 6 pacienţi HIV pozitiv, nu a părut să afecteze proprietăţile farmacocinetice ale didanozineila starea de echilibru comparativ cu placebo.

Efavirenz: administrarea concomitentă a unei doze unice de 600 mg azitromicină cu 400 mg efavirenz pe zi, timp de 7 zile nu a determinat interacţiuni semnificative clinic.

Indinavir: administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu a determinat efecte semnificative asupra proprietăţile farmacocinetice ale indinavirului administrat în doză de 800 mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile.

Metilprednisolon: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut niciun efect asupra proprietăţile farmacocinetice ale metilprednisolonului.

Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 500 mg azitromicină pe zi timp de 3 zile nu a determinat efecte semnificative privind proprietăţile farmacocinetice ale midazolamului administrat în doză unică de 15 mg.

Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculinnu s-au observat efecte ale azitromicinei privind ASC şi Cmax a sildenafilului sau ale metaboliţilor plasmatici ai acestuia.

Efectele ale altor medicamente asupra azitromicinei

Antiacide: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării în asociere a antiacidelor cu azitromicină, nu s-a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii totale, cu toate acestea, concentraţiile plasmatice maxime s-a redus cu până la 30%. Se recomandă un interval de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi a unui antiacid.

Cimetidină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică care a evaluat efectele administrării unei doze unice de cimetidină (administrată cu două ore înaintea azitromicinei) asupra proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu au fost observate modificări.

Terfenadină: studiile farmacocinetice nu au demonstrat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină.

Au fost raportate cazuri rare în care posibilitatea unor astfel de interacţiuni nu a putut fi exclusă complet. Cu toate acestea, nu există dovezi privind astfel de interacţiuni.

Rifabutină: la pacienţii cărora li se administrează concomitent azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenie. Deşi neutropenia a fost asociată cu utilizarea rifabutinei, nu a putut fi stabilită o relaţie de cauzalitate cu asocierea azitromicinei vezi pct. 4.8). Administrarea în asociere a azitromicinei şi rifabutinei nu a afectat concentraţiile plasmatice ale niciunuia dintre medicamente.

Studiile efectuate la animale asupra funcţiei de reproducere au demonstrat că azitromicina traversează bariera feto - placentară, dar nu au demonstrat efecte nocive la făt. Nu s-au efectuat studii controlate la gravide. Studiile la animale nu sunt întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, astfel încât azitromicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă nu sunt alte alternative terapeutice.

La om, nu sunt date privind excreţia azitromicinei în lapte. Azitromicina trebuie utilizată în timpul alăptării doar dacă nu sunt alte alternative terapeutice.

Azitromicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

În timpul tratamentului cu azitromicină, au fost observate următoarele reacţii adverse (clasificate în funcţie de frecvenţă):

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Rare: trombocitopenie. La câţiva pacienţi a fost raportată neutropenia uşoară şi tranzitorie, dar nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate între administrarea azitromicinei şi această reacţie adversă.

Rare: agresivitate, nelinişte, anxietate, nervozitate, insomnie.

Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, somnolenţă, cefalee, convulsii (care au fost descrise şi pentru alte macrolide), modificări ale gustului şi mirosului, sincopă.

Rare: parestezie şi astenie, insomnie şi hiperactivitate.

Rare : s-a raportat că antibioticele macrolidice determină afectarea auzului. La câţiva pacienţi cărora li s-a administrat azitromicină, s-au raportat: afectarea auzului, surditate, tinitus.

Majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu admion istrarea de azitromicină în doză mare, timp îndelungat. În conformitate cu raportările ulterioare, majoritatea acestor cazuri au fost reversibile.

Rare: palpitaţii, aritmii incluzând tahicardia ventriculară (care au fost determinate şi de alte macrolide). Au fost rareori raportate prelungirea intervalului QT şi torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).

Rare: hipotensiune arterială.

Frecvente: greaţă, vărsături, diaree, disconfort abdominal (crampe sau dureri);

Mai puţin frecvente:scaune diareice, meteorism, anorexie, dispepsie

Rare: constipaţie, decolorarea limbii, pancreatită, colită pseudomembranoasă.

Rare: hepatită şi icter colestatic, incluzând valori anormale ale analizelor funcţiei hepatice, cazuri rare de necroză hepatică şi insuficienţă hepatică (rar, cu evoluţie letală).

Mai puţin frecvente: reacţii alergice, incluzând prurit şi erupţii cutanate tranzitorii.

Rare: reacţii alergice incluzând angioedem, urticarie şi fotosensibilizare; reacţii severe cutanate cum sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică

Mai puţin frecvente: artralgie.

Rare: nefrită interstiţială şi insuficienţă renală acută.

Mai puţin frecvente: vaginită.

Rare: anafilaxie incluzând edem (care a condus în cazuri rare la deces, vezi pct. 4.4), candidoză, candidoză orală, fatigabilitate, stare generală de rău.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele supradozajului sunt: pierderea reversibilă a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.

În cazul supradozajului, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul ATC: J01FA10

Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D.

Denumirea chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.

Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.

Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.

Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococul beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.

Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitetul Naţional al Standardelor

Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt: sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l.

Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l;

Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.

Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.

Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei

Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină)

Streptococcus pneumoniae (tulpinile sensibile la penicilină)

Streptococcus pyogenes (Grup A)

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Legionella pneumophila

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Clostridium perfringens

Fusobacterium spp.

Prevotella spp.

Porphyromonas spp.

Chlamydia trachomatis

Streptococcus pneumoniae tulpini parţial rezistente la penicilină tulpini rezistente la penicilină

Microorganisme rezistente natural

Enterococcus faecalis

Staphylococcus aureus meticilino-rezistent*

Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent*

Grupul Bacteroides fragilis

* Staphylococcus meticilino-rezistent prezintă rezistenţă la macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.

Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală este de aproximativ 37%. Valorile maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2-3 ore.

După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi.

Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare ale azitromicinei semnificativ mai mari decât cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că medicamentul se leagă puternic în ţesuturi. Concentraţiile crescute de azitromicină de la nivelul plămânilor, amigdalelor şi prostatei se menţin chiar şi când valorile concentraţiilor serice sau plasmatice se află sub limita de detecţie. După administrarea unei doze de 500 mg azitromicină, concentraţiile în ţesuturile ţintă (plămâni, amigdale şi prostată) depăşesc CMI 90 pentru microrganismele patogene obişnuite.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile.

Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excretată prin urină timp de 3 zile sub formă nemetabolizată; cea mai mare parte este excretată în primele 24 de ore. Concentraţii foarte mari de substanţă activă nemetabolizată a fost recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţi, formaţi prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate

La voluntarii vârstnici s-au observat valori ale ASC puţin mai mari decât cele observate la voluntarii mai tineri (<40 ani) după 5 zile de administrare, dar aceste date nu sunt considerate ca fiind semnificative clinic şi, prin urmare, nu se recomandă ajustarea dozei.

Compararea cromatografiei de lichide de înaltă performanţă (HPLC) şi a testelor microbiologice la nivelul ţesuturilor sugerează că metaboliţii sunt inactivi.

În studiile efectuate la animale au fost observate concentraţii mari de azitromicină la nivelul fagocitelor.Pe modele experimentale, fagocitele active eliberează concentraţii mai mari de azitromicină decât fagocitele nestimulate. La animal, aceasta determină eliberarea unor cantităţi mai mari de azitromicină la nivelul infecţiei.

În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a provocat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar provoca reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.

Amidon pregelatinizat

Crospovidonă

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Lactoză monohidrat

Triacetin

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra în ambalajul original.

Cutie cu un blister din PVC/Al 3 comprimate filmate.

Cutie cu 50 blistere din PVC/Al 3 comprimate filmate.

Fără cerințe speciale.

ARENA GROUP S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu, Nr. 31, Etaj 1, Ap.1, cod 024022,

Sector 2, Bucureşti, România

12791/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2019

Noiembrie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .