AXTRIFIA 200mg comprimate filmate prospect medicament

Axtrifia 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conține cefiximă 200 mg (sub formă de cefiximă trihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate albe până la aproape albe, de formă alungită, biconvexe, cu dimensiunea de aproximativ 6,5 x 16 mm.

Axtrifia 200 mg este indicat pentru tratamentul la adolescenţi ≥ 12 ani şi adulţi pentru următoarele infecţii bacteriene cauzate de organisme sensibile şi atunci când aceste indicaţii pot fi tratate pe cale orală (vezi pct 4.4 și pct. 5.1):

* Otită medie acută

* Sinuzită bacteriană acută

* Faringită bacteriană acută

* Exacerbare acută a bronșitei cronice

* Pneumonie dobândită în comunitate

* Infecții necomplicate ale tractului urinar

* Gonoree acută necomplicată

Utilizarea cefiximei trebuie rezervată infecţiilor în care agentul cauzator este cunoscut sau suspectat că este rezistent la alte medicamente antibacteriene utilizate în mod obişnuit.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta ≥ 12 ani

Doza recomandată de cefiximă este de 400 mg zilnic, în doză orală unică.

Durata tratamentului este de 7 zile, prelungită până la 14 zile, dacă este necesar.

- 400 mg (în 1 doză) timp de 7 până la 10 zile pentru otita medie acută și faringita bacteriană acută

- 400 mg (în 1-2 doze) timp de 3 zile pentru cistita acută necomplicată la pacienții de sex feminin

- 400 mg (în 1 doză) timp de 1 zi pentru gonoreea necomplicată

Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice locale.

Axtrifia 200 mg nu trebuie utilizat la copii cu vârsta < 12 ani. Trebuie verificat dacă sunt disponibile alte forme farmaceutice.

Pacienţilor vârstnici li se poate administra aceeaşi doză ca cea recomandată adulţilor. Funcţia renală trebuie evaluată, iar doza trebuie ajustată în cazul insuficienţei renale severe (vezi 'Insuficiență renală”).

Cefixima poate fi administrată în caz de disfuncţie renală. Dozele şi schema de administrare uzuale pot fi utilizate la pacienţi cu clearance al creatininei ≥ 20 ml/minut. La pacienţii la care clearance-ul creatininei este < 20 ml/minut, se recomandă ca doza de 200 mg administrată o dată pe zi să nu fie depăşită. Cefixima nu este dializabilă prin hemodializă sau dializă peritoneală. Doza şi schema de administrare în cazul pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă peritoneală ambulatorie cronică sau hemodializă trebuie să urmeze aceleaşi recomandări ca şi în cazul pacienţilor având clearance-ul creatininei < 20 ml/minut.

Nu există date suficiente privind utilizarea cefiximei la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea cefiximei la aceste grupuri de pacienţi.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.

Comprimatul trebuie administrat cu o cantitate suficientă de apă, iar comprimatele trebuie înghițite întregi.

Axtrifia 200 mg poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct 5.2).

Hipersensibilitate la cefiximă, alte antibiotice din clasa cefalosporinelor sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Alegerea cefiximei pentru tratamentul individual al unui pacient trebuie să ia în considerare utilizarea adecvată a unui medicament oral cu cefalosporină de generaţia a treia, ţinând cont în special de natura infecţiei şi de riscul de selecţie a bacteriilor rezistente.

Înainte de începerea tratamentului cu acest medicament, trebuie luate în considerare antecedentele medicale detaliate pentru a detecta orice reacţii de hipersensibilitate anterioare la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Acest medicament trebuie administrat cu precauţie la pacienţii alergici la peniciline. Alergenitatea încrucişată parţială între peniciline şi cefalosporine a fost stabilită atât in vivo (la om), cât și in vitro și, deși au fost rare, au fost raportate cazuri de pacienți care au prezentat reacții anafilactice, mai ales după administrare parenterală.

Antibioticele trebuie administrate cu prudență tuturor pacienților care au prezentat anterior alergii, în special la medicamente. Apariția oricărei reacții alergice necesită întreruperea tratamentului.

Reacţii adverse cutanate severe (RACS)

La pacienţii trataţi cu cefiximă, au fost raportate reacţii cutanate severe, cum sunt necroliză epidermică toxică (NET, cunoscută şi sub denumirea de sindrom Lyell), sindrom Stevens-Johnson (SSJ), eritem cutanat indus de medicamente, cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) şi pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA). Când apar reacţii adverse cutanate grave, tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt şi trebuie inițiate terapii adecvate şi/sau măsuri de precauţie.

Diaree şi colită asociate cu Clostridioides difficile

Utilizarea prelungită a antibioticelor poate determina dezvoltarea germenilor non-sensibili și, în special, o modificare a florei normale a colonului și poate duce la colonizarea cu Clostridioides difficile.

Studiile arată că toxina produsă de C. difficile este principala cauză a diareei asociate antibioticelor. Prin urmare, este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care dezvoltă diaree în timpul sau după administrarea cefiximei. Trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu cefiximă şi administrarea unor măsuri adecvate de tratament împotriva C. difficile. Măsurile secundare de tratament includ administrarea de fluide, electroliți și suplimente de proteine. Nu trebuie administraţ inhibitori ai peristaltismului.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă, la pacienţii care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală, dozele acestui medicament trebuie reduse după caz (vezi pct. 4.2).

Precum în cazul altor cefalosporine, cefixima poate determina insuficienţă renală acută, inclusiv nefrită tubulară interstiţială, ca afecţiune patologică preexistentă. Dacă apare insuficienţă renală acută, administrarea cefiximei trebuie întreruptă şi trebuie inițiate măsuri adecvate.

Au fost raportate cazuri grave de anemie hemolitică, inclusiv decese, la pacienţii trataţi cu antibiotice din clasa cefalosporinelor (efect de clasă). De asemenea, a fost descrisă reapariţia anemiei hemolitice după reintroducerea în terapie a cefalosporinelor la un pacient cu antecedente de anemie hemolitică cu cefalosporine, inclusiv cefiximă. Dacă un pacient dezvoltă anemie la cefiximă, trebuie luat în considerare diagnosticul de anemie asociată cefalosporinelor şi tratamentul cu cefiximă trebuie întrerupt până la stabilirea etiologiei (vezi pct. 4.8).

Encelopatie

Antibioticele betalactamice, inclusiv cefixima, predispun pacienţii la risc de encefalopatie (care poate include convulsii, confuzie, tulburări de conştienţă sau mişcări anormale), în special în caz de supradozaj sau insuficienţă renală.

Axtrifia 200 mg conține sodiu

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Antiacidele nu interferă cu absorbția cefiximei. Inhibitorii resorbţiei tubulare, cum este probenecidul, pot îngreuna excreţia urinară a cefiximei, crescând valorile Cmax şi ASC24. Administrarea concomitentă de substanţe cu potenţial nefrotoxic (cum sunt antibioticele aminoglicozide, colistina, polimixina şi viomicina) şi cu diuretice cu acţiune intensă (de exemplu, acidul etacrinic sau furosemidul) induce un risc crescut de afectare a funcţiei renale (vezi pct. 4.4).

Nifedipina, un blocant al canalelor de calciu, poate creşte biodisponibilitatea cefiximei cu până la 70%.

Terapia anticoagulantă

S-a raportat o creștere a timpului de protrombină la pacienții cărora li s-au administrat antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, ciclină, cotrimoxazol și anumite cefalosporine) și, prin urmare, se recomandă prudență atunci când se administrează cefiximă la pacienții cărora li se administrează tratament anticoagulant pentru ajustarea frecvenței de control a INR (International Normalized Ratio).

Antecedentele infecțioase sau inflamatorii ale pacientului, vârsta și starea generală par a fi factori de risc. În aceste circumstanțe, este dificil să se facă distincția între patologia infecțioasă și tratamentul acesteia în apariția dezechilibrului INR.

Poate să apară un rezultat fals pozitiv la testarea cetonelor în urină (folosind metoda de reacție cu nitroprusiac, dar nu și cu nitrofericianidă).

Poate apărea un rezultat fals pozitiv la testarea glucozei în urină cu reactivi pe bază de cupru, dar nu cu teste bazate pe reacții enzimatice cu glucoză oxidază. Testele Coombs cu pozitivitate falsă au fost descrise în timpul tratamentului cu cefalosporine.

Există date limitate sau nu există date privind utilizarea cefiximei la femeile gravide. Studiile la animale nu au evidenţiat prezenţa unor efecte nocive directe sau indirecte asupra toxicității funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Axtrifia 200 mg în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea pacientelor necesită tratament cu cefiximă.

Nu se cunoaşte dacă cefixima se excretă în laptele uman. Studiile la animale efectuate la șobolan au evidențiat excreția cefiximei în laptele de șobolan. Axtrifia 200 mg trebuie utilizat în timpul alăptării numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu/risc. Dacă diareea sau candidoza apar la sugar în timpul alăptării, trebuie luată decizia fie de a se întrerupe alăptarea, fie de a se întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu Axtrifia 200 mg, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Efectul cefiximei asupra fertilității la om nu a fost studiat. Studiile asupra funcției de reproducere la animale nu au evidențiat efecte dăunătoare asupra fertilității (vezi pct. 5.3)

Axtrifia 200 mg are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În cazul reacţiilor adverse, cum sunt encefalopatia (care poate include convulsii, confuzie, tulburări de conştienţă sau mişcări anormale) (vezi pct. 4.4, pct. 4.8, 4.9), pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse din punct de vedere al frecvenţei:

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi <1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)

Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Foarte rare (<1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Rare: Utilizarea prelungită sau repetată poate duce la suprainfecții secundare cauzate de bacterii sau fungi nesusceptibili.

Foarte rare: Colită asociată antibioticelor

Cu frecvență necunoscută: Vaginită

Rare: Eozinofilie, hipereozinofilie

Foarte rare: Modificarea numărului de celule sanguine, de exemplu, leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie sau trombocitopenie. Insuficienţă de coagulare a sângelui, anemie hemolitică

Cu frecvență necunoscută: Trombocitoză, neutropenie

Rare: Reacţii anafilactice, cum sunt urticarie sau angioedem, boală serică

Rare: Anorexie

Mai puțin frecvente: Cefalee

Rare: Amețeli

Foarte rare: Hiperactivitate tranzitorie

Cu frecvență necunoscută: Convulsii, encefalopatie (vezi pct 4.4)

Frecvente: Scaune moi și diaree

Mai puțin frecvente: Tulburări sub formă de dureri de stomac, tulburări digestive, greață, vărsături

Rare: Lipsa poftei de mâncare, flatulență, dispepsie

Foarte rare: Colită pseudomembranoasă

Foarte rare: Hepatită și icter colestatic

Mai puțin frecvente: Erupții cutanate (eritem, exantem)

Rare: Prurit și inflamație a membranelor mucoase

Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA) (vezi pct 4.4)

Cu frecvență necunoscută: Sindrom DRESS

Rare: Insuficienţă renală acută cauzată de nefrită interstiţială

Rare: Febră medicamentoasă, artralgie, pirexie, edem facial, prurit genital

Mai puțin frecvente: Creşterea valorilor enzimelor hepatice (transaminaze, fosfatază alcalină)

Rare: Hiperuremie

Foarte rare: Hipercreatininemie

Cu frecvență necunoscută: Hiperbilirubinemie

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro.

Nu există un antidot specific.

Dacă sunt ingerate cantităţi mari de cefiximă, trebuie iniţiat tratamentul simptomatic.

Cefixima nu este eliminată din circulaţie în cantităţi semnificative prin dializă.

Până la 2 g pe zi, la voluntarii sănătoși, medicamentul a prezentat același profil de tolerabilitate observat la pacienții tratați cu dozele terapeutice recomandate.

Grupa farmacoterapeutică: Antibacteriene pentru uz sistemic, alte antibacteriene beta-lactamice, cefalosporine de a treia generație, codul ATC: J01DD08.

Cefixima are acţiune bactericidă in vitro atât împotriva bacteriilor Gram-pozitive, cât şi a celor Gram-negative şi are un nivel ridicat de stabilitate pentru multe beta-lactamaze relevante din punct de vedere clinic. Cefixima acţionează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian prin blocarea proteinelor care leagă penicilina (PBP3, 1a şi 1b). Spectrul antibacterian al cefiximei nu este, totuşi, la fel de larg ca cel al cefalosporinelor parenterale de generaţia a treia.

Relația PK/PD

Eficacitatea antibacteriană a cefiximei depinde, în principal, de perioada de timp în care nivelul său este peste concentrația minimă inhibitorie (CMI).

Mecanisme de rezistență

* Inactivarea β-lactamazelor: Cefixima poate fi hidrolizată de anumite β-lactamaze, în special de β-lactamaze cu spectru larg extins (ESBL) ale, de exemplu, Escherichia coli sau Klebsiella pneumoniae sau de β-lactamaze de tip AmpC exprimate constitutiv ale, de exemplu, Enterobacter cloacae. Utilizarea cefiximei pentru infecții cauzate de bacterii cu β-lactamaze tip AmpC inductibile și cu susceptibilitate in vitro împotriva cefiximei, pot determina riscul selecției mutante bacteriene, care exprimă constitutiv β-lactamazele de tip AmpC.

* Afinitate redusă a PBP pentru cefiximă: rezistența dobândită a tulpinulor de Pneumococcus sau altor tulpini de Streptococcus se bazează pe modificarea PBP post-mutație.

* Penetrarea redusă a membranei celulare externe a cefiximei la bacterii Gram-negative determină blocarea insuficientă a PBP.

* Transportul activ al cefiximei către exteriorul membranei celulare prin intermediul pompelor de eflux.

Există o rezistenţă încrucişată parţială sau completă între cefiximă şi alte cefalosporine şi peniciline.

Criterii interpretative de testare a susceptibilității

Criteriile de interpretare a CMI (concentraţia minimă inhibitorie) pentru testarea susceptibilității care au fost stabilite de Comitetul European pentru Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene (EUCAST) pentru cefiximă sunt enumerate aici: https://www.ema.europa.eu/documents/other/minimum-inhibitory-concentration-mic-breakpoints_en.xlsx

* În urma administrării orale a unei doze unice de 200 mg, concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) sunt, în medie, 3 g/ml şi sunt atinse (Tmax) în aproximativ 3 până la 4 ore.

* În urma administrării unei doze de 400 mg, concentraţiile serice maxime sunt mai mari (3,4 - 5 µg/ml), dar nu proporţional cu creşterea dozelor.

* După 15 zile de administrare repetată a 400 mg/zi în una sau două doze, concentraţiile serice şi biodisponibilitatea au rămas neschimbate, reflectând absenţa acumulării ingredientului activ.

* Biodisponibilitatea cefiximei este de aproximativ 50% la o doză de 200 mg. Nu este afectată de mese. Cu toate acestea, debutul concentrațiilor serice maxime este întârziat cu aproximativ o oră.

* Volumul aparent de distribuție este de ordinul a 15 litri. La animale, cefixima difuzează în majoritatea a țesuturilor studiate, cu excepția creierului. La om, după doze de 200 mg administrate la interval de 12 ore, concentraţiile pulmonare la 4 şi 8 ore după ultima doză sunt de ordinul a 1 µg/g de ţesut, peste CMI a 90% dintre germenii sensibili responsabili de infecţiile pulmonare.

* Eliminarea cefiximei se caracterizează printr-un timp de înjumătăţire (T½) cuprins între 3 şi 4 ore (în medie: 3,3 ore). Mediamentul este eliminat pe cale renală sub formă nemodificată (16-20% din doza ingerată), în timp ce eliminarea extrarenală este, în esență, biliară (25%).

* Nu au fost identificaţi metaboliţi serici sau urinari nici la animale, nici la om.

* Amproximativ 70% se leagă de proteinele serice, în principal de albumină, indiferent de concentraţie (la doze terapeutice).

* În cazurile de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 20 ml/minut), creşterea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice maxime necesită o reducere a dozei zilnice de la 400 la 200 mg/zi.

* La pacienții cu insuficiență hepatică, eliminarea este încetinită (T½ = 6,4 ore), dar nu este necesară ajustarea dozei.

* Farmacocinetica cefiximei este uşor modificată la vârstnici. Creşterea uşoară a concentraţiilor serice maxime şi a biodisponibilităţii, precum şi scăderea redusă a cantităţii excretate (15-25%), nu necesită nicio reducere a dozei la această categorie de pacienți.

Nu există date preclinice relevante pentru medicul prescriptor, care să fie suplimentare celor deja incluse în alte secţiuni ale Rezumatului caracteristicilor produsului.

Hidrogenofosfat de calciu

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Laurilsulfat de sodiu

Stearat de magneziu

Copolimer macrogol - alcool polivinilic

Talc

Mono/digliceride

Dioxid de titan (E 171)

Alcool polivinilic

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30 °C.

Blister din Al/Al

Mărimi de ambalaj: 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 14, 16 și 21 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,

București

România

16123/2025/01-10

Data primei autorizări: Iunie 2025

Iunie 2025