ATIMOS 0.012mg / doza soluție inhalatorie presurizată prospect medicament

ATIMOS 0,012 mg/doză soluţie de inhalat presurizată

O doză conţine fumarat de formoterol dihidrat 0,012 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie de inhalat presurizată

Tratamentul de lungă durată a astmului bronşic persistent, forme moderate şi severe, la pacienţi care necesită tratament cu bronhodilatatoare în combinaţie cu tratament de lungă durată cu medicamente antiinflamatorii (inhalatoare şi/sau glucocorticoizi ).

Tratamentul cu glucocorticoizi trebuie continuat în mod regulat.

Atimos nu trebuie utilizat ca tratament primar al astmului.

Atimos este indicat in tratamentul regulat al afectiunilor obstructive reversibile ale cailor respiratorii la pacienţi cu bronhopneumopatie cronică obstructivă , unde este necesara terapia cu bronhodilatator.

Dozele recomandate se stabilesc în funcţie de gradul de severitate a bolii.

Următoarele doze sunt recomandate pentru adulţi, vârstnici şi adolescenţi în vârstă de peste 12 ani:

Astm

Adulţi şi adolescenţi peste 12 ani

O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi). În cazuri severe, până la maxim două prize dimineaţa şi două seara (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).

Doza maximă zilnică este de 4 prize (48 micrograme formoterol fumarat pe zi).

Bronhopneumopatie cronică obstructivă

Adulţi peste 18 ani

O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi).

Pacienţii nu trebuie să folosească inhalatorul mai mult de 3 luni de la data eliberării din farmacie. ( a se vedea secţiunea 6.4.)

Deşi Atimos are o acţiune rapidă, bronhodilatatorele cu acţiune pe termen lung trebuie administrate pentru menţinerea beneficiului terapeutic.

Atimos nu este destinat ameliorării atacurilor acute de astm.

În cazul unui atac acut, trebuie utilizat un beta-adrenergic cu acţiune rapidă.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu întrerupă sau să schimbe tratamentul cu steroizi atunci când se introduce Atimos.

Dacă simptomele persistă sau se agravează sau dacă doza recomandată de Atimos nu este suficientă, aceasta este dovada înrăutăţirii stării clinice a pacientului.

Afecţiuni renale şi hepatice

Nu există motive teoretice care să sugereze că este necesară ajustarea dozelor de Atimos la pacienţii cu afecţiuni renale şi hepatice, oricum nu există date clinice pentru utilizarea la acest grup de pacienţi.

Pentru a asigura o administrare corectă a medicamentului, pacienţii trebuie să fie instruiţi în legătură cu modul de utilizare corect a inhalatorului de către medic sau personalul medical.

Înainte de prima utilizare a inhalatorului sau după 3 sau mai multe zile de nefolosire, trebuie eliberată o doză în aer pentru a asigura funcţionarea corectă a inhalatorului. Pacienţii trebuie să stea într-o poziţie verticală când folosesc inhalatorul. 1. Se scoate capacul de protecţie de pe piesa bucală. 2. Se expiră profund. 3. Se ţine inhalatorul în poziţie verticală şi se plasează piesa bucală în gură, strângând buzele în jurul acesteia. 4. Se inspiră adânc pe gură şi în acelaşi timp se apasă partea superioară a inhalatorului pentru eliberarea dozei. 5. Se ţine respiraţia atât timp cât este posibil, fără a face efort, se scoate din gură piesa bucală.

Pentru o a doua administrare se menţine inhalatorul în poziţie verticală timp de 1/2 minut, după care se repetă indicaţiile de la punctele 2 - 5.

După utilizare se pune la loc capacul de protecţie.

IMPORTANT: a nu se realiza etapele 2 - 4 foarte repede.

În cazul în care s-a eliberat în aer o parte din gaz prin partea superioară a inhalatorului sau prin piesa bucală, administrarea trebuie reluată de la etapa 2.

În cazul pacienţilor cu dificultăţi de folosire a mâinii, este mai uşor de ţinut inhalatorul cu ambele mâini. Astfel, partea superioară a inhalatorului va fi ţinută cu ambele arătătoare şi partea inferioară cu degetele mari.

Se recomandă folosirea unei camere de inhalaţie (spacer) pacienţilor cu dificuţăţi în coordonarea inhalarii si a apăsării, totuşi nu există date clinice privind utilizarea Atimos cu cameră de inalaţie (spacer).

Bronhopneumopatie cronică obstructivă

Adulţi peste 18 ani

O priză dimineaţa şi una seara (24 micrograme formoterol fumarat pe zi).

Hipersensibilitate la fumarat de formoterol sau la oricare dintre excipienţi.

Atimos trebuie utilizat conform dozelor recomandate (vezi pct. 4.2. Doze şi mod de administrare).

Dacă starea clinică nu se îmbunătăţeşte sau se agravează în timpul administrării, trebuie consultat medicul pentru modificarea tratamentului sau adăugarea altor medicamente. Agravarea bruscă şi treptată a afecţiunii astmatice poate fi periculoasă şi necesită interveţie medicală imediată.

Administrarea în cantităţi mai mari decât cele recomandate zilnic sau administrarea unei doze zilnice mai mari este riscantă datorită efectelor asupra inimii (aritmie cardiacă, hipertensiune) în combinaţie cu modificările echilibrului electrolitic şi de aceea trebuie evitată. Atimos nu trebuie administrat la copii.

Afecţiuni concomitente

Atimos trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul trei, stenoză aortică subvalvulara idiopatică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă, prelungirea intervalului QT, de ex. congenital sau produsă de medicamente (QTc > 0,44 secunde), tirotoxicoză, boală cardiacă severă, infarct miocardic acut, boală cardiacă coronariană, insuficienţă cardiacă congestivă, boală vasculară ocluzivă, arterioscleroză, hipertensiune arterială şi aneurism, hipertiroidie, diabet zaharat refractar, feocromocitom.

Atimos poate fi utilizat cu precauţii speciale (de ex. montorizare) la pacienţii cu aritmie tahicardică.

Inhalarea unor doze mari de formoterol poate cauza o creştere a nivelului glucozei în sânge. Acest parametru trebuie monitorizat cu atenţie la pacienţii diabetici. În cazul anesteziei cu derivaţi halogenaţi, Atimos nu trebuie administrat 12 ore înaintea anesteziei.

Ca şi în cazul altor tratamente cu inhalatoare, bronhospasmul paradoxal poate apărea în cazuri rare. În astfel de cazuri administrarea trebuie întreruptă imediat şi tratamentul modificat de medic.

Hipokalemie

Există dovezi că în timpul terapiei cu formoterol scăderea nivelelor de potasiu în sânge este mai mare decât în timpul tratamentului cu stimulenţi beta-adrenergici ( salbutamol). De aceea, nivelele de potasiu în sânge trebuie monitorizate la pacienţii cu valori de bază scăzute sau cu risc particular de scădere a nivelelor de potasiu. Monitorizarea trebuie făcută chiar dacă valorile nivelelor de potasiu nu au scăzut în timpul administrării de stimulenţi beta-adrenergici. În cazurile adecvate potasiu trebuie să fie substituit.

Hipokalemia poate fi specifică la pacienţii cu astm sever, aflaţi în tratament concomitent cu teofilină, glucocorticoizi şi/ sau diuretice. Datorită nivelelor de potasiu scăzute efectul glicozizilor digitalici poate fi crescut.

Deoarece riscul asociat cu hipokalemia este potenţat de hipoxie, trebuie precauţie la pacienţii cu astm sever acut.

Deşi Atimos poate fi introdus ca terapie concomitentă atunci când nu se obţine un control adecvat al simptomelor de astm bronşic cu corticosteroizii inhalatori, tratamentul cu Atimos nu trebuie iniţiat în timpul exacerbării acute a astmului sau dacă prezintă o deterioarare a stării.

Reacţiile adverse grave şi exacerbările astmului pot apărea în timpul tratamentului cu Atimos.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să continuie tratamentul dar să se adreseze medicului dacă simptomele astmului nu sunt controlate sau se înrăutăţesc după începerea tratamentului cu Atimos.

Medicamente precum chinidina, disopiramida, procainamida, fenotiazina, antihistaminice şi antidepresive triciclice prezintă riscul prelungirii intervalului QT şi un risc crescut de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.3.)

Administrarea concomitentă cu agenţi simpatomimetici poate potenţa efecte nedorite ale Atimos.

Utilizarea simultană a formoterolului cu teofilina poate avea un efect potenţator reciproc şi există posibilitatea creşterii efectelor nedorite cum ar fi disritmia cardiacă. Compuşii care potenţează efectul simpatomimetic, cum ar fi L-dopa, L-tiroxina, oxitocina sau alcoolul, pot de asemenea afecta ritmul cardiac dacă sunt administraţi concomitent cu formoterolul.

Administrarea Atimos la pacienţi trataţi cu IMAO sau antidepresive triciclice trebuie făcută cu precauţie, deoarece acţiunea stimulenţilor beta-adrenergici pe sistemul cardiovascular poate fi potenţată.

Tratamentul concomitent cu derivaţi de xantina, steroizi sau diuretice poate potenţa efectul hipokalemic al beta-adrenergicului. Hipokalemia poate creşte susceptibilitatea aritmiilor cardiace la pacienţii trataţi cu glicozizi digitalici (vezi pct 4.4.)

Blocanţii beta-adrenergici pot slabi sau antagoniza efectul Atimos. De aceea, Atimos nu trebuie administrat concomitent cu blocanţi beta-adrenergici (inclusiv picături oftalmice) decât dacă există motive pentru utilizarea lor.

Nu există date suficiente privind utilizarea formoterolului la femeile gravide. Deşi studiile la animale nu au evidenţiat efecte embriotoxice sau teratogenice, administrarea formoterolului în timpul sarcinii, în special în primele 3 luni, este recomandată numai dacă este absolut necesar.

Acţiunea tocolitică cunoscută a agenţilor beta 2-simpatomimetici conţinuţi în Atimos necesită o evaluare atentă a raportului risc - beneficiu înaintea administrării produsului la femeile gravide.

Deşi nu se ştie dacă formoterol se excretă în laptele uman, la animale s-a constatat că se excretă în lapte. De aceea, femeile aflate în tratament cu formoterol nu trebuie să alăpteze.

Atimos nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Frecvenţa reacţiilor adverse a fost clasificată astfel: frecvente (> 1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000, <1/1000) , foarte rare (<1/10000) incluzând cazuri izolate.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate

Trombopenie

Frecvente: palpitaţii

Mai puţin frecvente: tahicardie, tahiaritmie.

Rare: extrasistole ventriculare, angina pectorală.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate: fibrilaţii atriale.

Mai puţin frecvente: greaţă, disgeuzie.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate: edem periferic.

Rare: edem angioneurotic.

Mai puţin frecvente: creşterea nivelului insulinei în sânge, creşterea niveului acizilor graşi, creşterea nivelului corpilor cetonici.

Rare: creşterea tensiunii arteriale, scăderea tensiunii arteriale.

Foarte rare: hipokalemie, hiperglicemie.

Foarte rare: crampe musculare, mialgie.

Frecvente: tremor, cefalee.

Mai puţin frecvente: nervozitate, ameţeală.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate: efectele stimulante asupra sistemului nervos au fost raportate sporadic după inhalarea agenţilor beta 2-simpatomimetici, manifestându-se prin hiperexcitabilitate.

Efectele au fost observate la copii cu vârste până în 12 ani.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate: comportament anormal, tulburări ale somnului, halucinaţii.

Rare: nefrită.

Frecvente: tuse

Mai puţin frecvente: iritaţii ale gâtului

Rare: bronhospasm paradoxal.

Foarte rare, incluzând cazuri izolate: dispnee, exacerbarea astmului.

Mai puţin frecvente: prurit, exantem, transpiraţii abundente

Rare: urticarie.

Tremorul, greaţa, disgeuzia, iritaţiile gâtului, transpiraţiile abundente, nervozitatea, cefaleea, ameţeala şi crampele musculare pot disparea spontan în decurs de una sau doua săptămâni de tratament continuu.

Nu există experienţă clinică despre tratamentul supradozajului, oricum, un supradozaj cu Atimos poate avea efectele tipice ale beta-adrenergicelor: greaţă, vomă, cefalee, tremor, somnolenţă, palpitaţii, tahicardie, aritmii ventriculare, hipokalemie, hiperglicemie.

Este indicat tratamentul suportiv şi simptomatic. Cazurile grave trebuie spitalizate. Utilizarea beta-blocanţilor adrenergici cardioselectivi poate fi considerată, dar cu precauţie deoarece beta-blocanţii adrenergici pot cauza bronhospasm. Nivelele serice de potasiu trebuie monitorizate.

Grupa farmacoterapeutică: adrenergice inhalante; beta -2- adrenergice selective, cod: R03AC13

Formoterol este un stimulent beta-adrenergic cu acţiune selectivă. Formoterol are activitate bronhodilatatoare la pacienţii cu afecţiuni asociate cu obstrucţia reversibilă a căilor respiratorii.

Acţiunea sa se poate observa in interval de 1 - 3 minute. Bronhodilatarea semnificativă este încă prezentă la 12 ore după inhalare. Formoterol este eficient în profilaxia bronhospasmului indus de provocarea cu metacolină.

Ca şi în cazul celorlalte substanţe administrate prin inhalare, 90% din doza inhalată de formoterol este înghiţită şi absorbită în tractul gastro-intestinal. Caracteristicie farmacocinetice al formulării orale pot fi astfel extrapolate formei inhalatorii. Absorbţia este rapidă şi extensivă: după inhalarea dozei terapeutice (12 micrograme) de Atimos soluţie de inhalat presurizată de către pacienţii astmatici, concentraţia plasmatică maximă se atinge în 15 minute de la inhalare, mai repede decât în cazul formoterolului pudră de inhalat. Viteza de absorţie trebuie luată în considerare în cazul schimbării tratamentului cu formoterol cu alt produs.

Absorbţia formoterolului este liniară după inalarea a 12 - 96 micrograme de formoterol fumarat.

Dozele orale de până la 300 micrograme de formoterol sunt rapid absorbite în tractul gastrointestinal.

Concentraţia plasmatică maximă se atinge după 30 de minute până la 1 oră. Mai mult de 65% dintr-o doză orală de 80 micrograme este absorbită. Linearitatea dozei este prezentă pentru 200 - 300 micrograme (administrare orală).

Administrarea zilnică repetată a 40-160 micrograme/zi nu duce la acumulări datorită timpului de înjumătăţire scurt. Farmacocinetica formoterolului nu diferă semnificativ între bărbaţi şi femei.

Legarea de proteinele plasmatice este 61-64% (34% de albumină), siturile de legare nu sunt saturate la nivelele dozelor terapeutice.

Formoterol se metabolizează primar prin glucuronizare şi este eliminat complet. Următoarea cale de biotransformare este O - demetilarea urmată de glucuronizare cu eliminare completă.

Enzimele CYP450 catalizează transformarea (2D6, 2C19, 2C9 şi 2A6), astfel potenţialul interacţiunilor metabolice produs - produs este scăzut. Cinetica formoterolului este similară după administrarea unei singure doze sau doze repetate, aceasta indicând că nu se produce auto-inducţia sau inhibiţia metabolismului.

Eliminarea formoterolului urmează un model polifazic, iar timpul de înjumătăţire este astfel dependent de intervalele de timp considerate. Pe baza concentraţiilor plasmatice măsurate la 6, 8 şi 12 ore după administrarea orală, s-a determinat un timp de înjumătăţire de eliminare de 2 - 3 ore. Timpul de înjumătăţire de 5 ore a fost calculat din viteza de excreţie renală la interval de 3-16 ore după inhalare.

Substanţa activă şi metaboliţii sunt eliminaţi complet, două treimi din doza administrată oral în urină, o treime în fecale. După inhalarea formoterolului, o medie de 6-9 % din substanţă este eliminată nemodificată în urină. Clearance-ul renal al formoterolului este de 150 ml/min.

Efectele formoterolului observate la şobolani şi câini s-au limitat la sistemul cardiovascular şi au fost efecte tipice farmacologice la doze mari de beta-adrenergice.

S-a observat o reducere a fertilităţii la şobolanii masculi la doze mari de formoterol.

În testele in-vitro şi in-vivo nu s-au observat efecte genotoxice ale formoterolului. La şobolani şi şoareci s-a observat o creştere uşoară a incidenţei leiomiomului uterin benign. Acest efect este tipic acestei clase la rozătoare după administrarea unor doze mari de beta-adrenergice.

Etanol anhidru, acid clorhidric 1N, norfluran (HFA-134a)

Nu este cazul.

3 ani

Inainte de eliberare către pacient

A se păstra la frigider 2-8°C (maxim 15 luni)

După eliberare către pacient

A se păstra la temperaturi sub 30°C (maxim 3 luni)

Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 50 doze, prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în dispozitivul de administrare, cu capac

Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 100 doze, prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în dispozitivul de administrare, cu capac

Cutie cu un flacon presurizat de aluminiu a câte 120 doze, prevăzut cu valvă dozatoare, introdus în dispozitivul de administrare, cu capac

manipularea sa

Pentru farmacişti

A se nota data eliberării către pacient pe ambalaj.

A se asigura că între data eliberării către pacient şi data expirării de pe ambalaj este o perioada de minim 3 luni.

Torrex Chiesi Pharma GmbH

Gonzagagasse 16/16, 1010 Viena,

Austria

7657/2006/01-02-03

Autorizare - Decembrie/2006

Octombrie 2014