ATAZANAVIR KRKA 300mg capsule prospect medicament

J05AE08 atazanavir

Medicamentul ATAZANAVIR KRKA 300mg conține substanța atazanavir , cod ATC J05AE08 - Antiinfecțioase de uz sistemic | Antivirale cu acțiune directă | Inhibitori de protează .

Date generale despre ATAZANAVIR KRKA 300mg

Substanța: atazanavir

Data ultimei liste de medicamente: 01-10-2024

Codul comercial: W65781001

Concentrație: 300mg

Forma farmaceutică: capsule

Cantitate: 30

Prezentare produs: cutie x1 flac din peid inchis cu sistem de inchidere securizat pentru copii plus desicant x30 caps

Tip produs: generic

Preț: 717.75 RON

Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

Producător: KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA

Deținător: KRKA, D.D., NOVO MESTO - SLOVENIA

Număr APP: 1353/2019/03

Valabilitate: 2 ani; Dupa prima deschidere a flac. - 2 luni

Forme farmaceutice disponibile pentru atazanavir

Concentrațiile disponibile pentru atazanavir

100mg, 150mg, 200mg, 300mg, 50mg/1.5g

Combinații cu alte substanțe

Conținutul prospectului pentru medicamentul ATAZANAVIR KRKA 300mg capsule

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Atazanavir Krka 150 mg capsule

Atazanavir Krka 200 mg capsule

Atazanavir Krka 300 mg capsule

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Atazanavir Krka 150 mg capsule

Fiecare capsulă conţine atazanavir 150 mg (sub formă de sulfat).

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 79,43 mg în fiecare capsulă.

Atazanavir Krka 200 mg capsule

Fiecare capsulă conţine atazanavir 200 mg (sub formă de sulfat).

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 105,91 mg în fiecare capsulă.

Atazanavir Krka 300 mg capsule

Fiecare capsulă conţine atazanavir 300 mg (sub formă de sulfat).

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 158,86 mg în fiecare capsulă.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Capsulă

Atazanavir Krka 150 mg capsule

Capsulă gelatinoasă de tip 1. Corpul capsulei este de culoare albă sau aproape albă; capul capsulei este de culoare maro-portocalie. Capul capsulei este inscripţionat cu cerneală neagră A150. Conținutul capsulei: pulbere alb-gălbuie.

Atazanavir Krka 200 mg capsule

Capsulă gelatinoasă de tip 0. Corpul și capul capsulei sunt de culoare maro-portocalie. Capul capsulei este inscripţionat cu cerneală neagră A200. Conținutul capsulei: pulbere alb-gălbuie.

Atazanavir Krka 300 mg capsule

Capsulă gelatinoasă de tip 00. Corpul capsulei este de culoare albă sau aproape albă; capul capsulei este de culoare maron închis. Capul capsulei este inscripţionat cu cerneală neagră A300. Conținutul capsulei: pulbere alb-gălbuie.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Atazanavir Krka capsule, administrat concomitent cu ritonavir în doză mică, este indicat pentru tratamentul infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane dobândite (HIV-1) la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta de cel puţin 6 ani, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale (vezi pct. 4.2).

Pe baza datelor virusologice şi clinice disponibile de la pacienţi adulţi, nu se aşteaptă niciun beneficiu la pacienţii cu rezistenţă multiplă la inhibitorii de proteaze (≥ 4 mutaţii de rezistenţă la IP).

Alegerea Atazanavir Krka în tratamentul pacienţilor adulţi, copii şi adolescenţi trataţi anterior, trebuie să se bazeze pe testarea individuală a rezistenţei virale şi pe antecedentele terapeutice ale pacientului (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic experimentat în abordarea terapeutică a infecţiei cu HIV.

Doze
Adulţi

Doza recomandată de Atazanavir Krka capsule este de 300 mg o dată pe zi administrat cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi cu alimente. Ritonavir este utilizat ca activator al farmacocineticii atazanavir (vezi pct. 4.5 și pct. 5.1). (vezi şi pct. 4.4 Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive).

Copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani și care au o greutate corporală de minimum 15 kg)

Doza de atanazavir capsule pentru copii şi adolescenţi se bazează pe greutatea corporală aşa cum este prezentat în Tabelul 1 şi nu trebuie să depăşească doza recomandată la adulţi. Atazanavir Krka capsule trebuie administrat cu ritonavir şi trebuie administrat împreună cu alimente.

Tabelul 1: Doza pentru pacienţi copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani și care au o greutate corporală de minimum 15 kg) pentru asocierea Atazanavir Krka capsule şi ritonavir

Doza de Atazanavir Krka Doza de ritonavira administrată

Greutate corporală (kg)administrată o dată pe zi o dată pe zi15 până la mai puţin de 35 200 mg 100 mgcel puţin 35 300 mg 100 mga Ritonavir capsule, comprimate sau soluţie orală.

Copii (cu vârsta de cel puţin 3 luni şi greutate corporală minimă de 5 kg): pentru copii cu vârsta de cel puțin 3 luni şi greutate corporală minimă de 5 kg pot fi disponibile alte forme farmaceutice (vezi

Rezumatul caracteristicilor produsului pentru formele farmaceutice disponibile). Trecerea la tratamentul cu capsule de la alte forme farmaceutice este recomandată imediat ce pacienții sunt capabili să înghită în mod adecvat capsulele.

La trecerea de la o formă farmaceutică la alta, este posibil să fie necesară schimbarea dozei. Consultaţi tabelul cu dozele recomandate pentru forma farmaceutică respectivă (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru alte forme farmaceutice).

Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală

Nu este necesară ajustarea dozei. Nu se recomandă administrarea asocierii dintre Atazanavir Krka şi ritonavir la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Insuficienţă hepatică

Administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Administrarea asocierii dintre Atazanavir Krka şi ritonavir trebuie efectuată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară. Asocierea dintre Atazanavir Krka şi ritonavir nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (vezi pct. pct. 4.3, pct. 4.4 și pct. 5.2).

În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică activată cu ritonavir recomandat (vezi pct. 4.4),

Atazanavir Krka neactivat poate fi menţinut la pacienţi cu insuficienţă hepatică ușoară la o doză de 400 mg, și la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată cu o doză redusă de 300 mg o dată pe zi împreună cu alimente (vezi pct. 5.2). Atazanavir Krka neactivat nu trebuie să fie utilizat la pacienții cu insuficiență hepatică severă.

Sarcina şi perioada postpartum

În timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină:

Este posibil ca asocierea dintre Atazanavir Krka 300 mg şi ritonavir 100 mg să nu furnizeze o expunere suficientă la atazanavir, în special atunci când activitatea atazanavir sau a întregii scheme terapeutice poate fi compromisă din cauza rezistenţei la medicament. Deoarece datele disponibile sunt limitate şi din cauza variabilităţii între pacienți pe durata sarcinii, se poate lua în considerare monitorizarea nivelului terapeutic al medicamentului (MNTM) pentru a asigura nivelul adecvat de expunere.

Riscul scăderii ulterioare a expunerii la atazanavir este de aşteptat, atunci când atazanavir este administrat împreună cu medicamente cunoscute că reduc expunerea la atazanavir (de exemplu tenofovir disoproxil sau antagonişti ai receptorilor H2).

- Dacă este necesar tratamentul cu tenofovir disoproxil sau un antagonist al receptorilor H2, se poate lua în considerare creşterea dozei la 400 mg Atazanavir Krka în asociere cu 100 mg ritonavir, cu

MNTM (vezi pct. 4.6 și pct. 5.2).

- Nu se recomandă utilizarea Atazanavir Krka în asociere cu ritonavir la pacientele gravide la care se administrează atât tenofovir disoproxil, cât şi un antagonist al receptorilor H2.

(Vezi pct. 4.4 Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive).

În timpul perioadei postpartum:

După o posibilă scădere a expunerii la atazanavir în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, expunerea la atazanavir poate creşte în primele două luni după naştere (vezi pct. 5.2). De aceea, pacientele trebuie atent monitorizate în perioada postpartum pentru reacţii adverse.

- În această perioadă, pacientele aflate în perioada postpartum trebuie să urmeze aceeaşi recomandare de doză ca şi pacientele care nu sunt gravide, inclusiv cele referitoare la administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute că influenţează expunerea la atazanavir (vezi pct. 4.5).

Copii (cu vârsta mai mică de 3 luni)

Atazanavir Krka nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 3 luni din motive legate de probleme referitoare la siguranţă, în special luând în considerare riscul posibil de icter nuclear.

Mod de administrare

Administrare pe cale orală. Capsulele trebuie înghiţite întregi.

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Atazanavir Krka este contraindicat la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.2).

Asocierea dintre Atazanavir Krka şi ritonavir este contraindicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.2).

Administrarea concomitentă cu simvastatină sau lovastatină (vezi pct. 4.5).

Asocierea cu rifampicină (vezi pct. 4.5).

Asocierea cu un inhibitor al PDE5 - sildenafil atunci când se utilizează numai pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare (HTAP) (vezi pct. 4.5). Pentru administrarea concomitentă a sildenafil în tratamentul disfuncţiei erectile, vezi pct. 4.4 și pct. 4.5.

Administrarea concomitentă cu medicamente care sunt substraturi ale izoenzimei CYP3A4 a citocromului P450 şi care au un indice terapeutic mic (de exemplu quetiapină, lurasidonă, alfuzosin, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam, administrate oral (pentru precauţii referitoare la administrarea parenterală a midazolamului, vezi pct. 4.5), lomitapidă şi alcaloizi din secară cornută, în special ergotamină, dihidroergotamină, ergonovină, metilergonovină) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația în doze fixe de elbasvir/grazoprevir (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu medicamente care conțin combinația în doze fixe de glecaprevir/pibrentasvir (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) (vezi pct. 4.5).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Nu s-a evaluat clinic administrarea asocierii dintre atazanavir şi ritonavir în doze mai mari de 100 mg o dată pe zi. Utilizarea unor doze mai mari de ritonavir poate modifica profilul de siguranţă a administrării atazanavir (efecte cardiace, hiperbilirubinemie) şi de aceea, nu este recomandată. Poate fi luată în considerare o creştere a dozei de ritonavir la 200 mg o dată pe zi, numai când atazanavir şi ritonavir se administrează concomitent cu efavirenz. În acest caz, este necesară o monitorizare clinică atentă (vezi mai jos Interacţiuni cu alte medicamente).

Pacienţi cu afecţiuni concomitente

Insuficienţă hepatică: Atazanavir este metabolizat preponderent la nivel hepatic şi, de aceea, s-a observat creşterea concentraţiilor plasmatice la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.2 şi 4.3).

Nu s-au stabilit profilurile de siguranţă şi eficacitate ale administrării atazanavir la pacienţii cu tulburări hepatice semnificative concomitente. Pacienţii cu hepatită cronică B sau C şi care efectuează terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut pentru apariţia reacţiilor adverse hepatice severe, care pot determina chiar deces. În cazul efectuării tratamentului antiviral concomitent pentru hepatita B sau C, trebuie, de asemenea, citite informaţiile conţinute în Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceste medicamente (vezi pct. 4.8).

Pacienţii cu disfuncţie preexistentă a ficatului, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi, de aceea, trebuie monitorizaţi conform standardelor de practică medicală. Dacă se observă la astfel de pacienţi semne ale agravării bolii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea sau încetarea tratamentului.

Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, nu se recomandă administrarea Atazanavir Krka la pacienţii care efectuează hemodializă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2).

Prelungirea intervalului QT: În studiile clinice în care s-a utilizat atanazavir, s-au observat prelungiri asimptomatice, dependente de doză, ale intervalului PR. Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungirea intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu tulburări preexistente de conducere la nivel cardiac (bloc atrio-ventricular de gradul II sau mai înalt sau blocuri complexe de ramură), Atanazavir Krka trebuie utilizat cu precauţie şi doar dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile (vezi pct. 5.1). Prescrierea Atanazavir Krka în asociere cu medicamente care au potenţial de a determina prelungirea intervalului QT şi/sau la pacienţi cu factori de risc preexistenţi (bradicardie, sindrom congenital de QT prelungit, dezechilibre electrolitice (vezi pct. 4.8 și pct. 5.3) trebuie făcută cu precauţie deosebită.

Pacienţi cu hemofilie: La pacienţi cu hemofilie A şi B trataţi cu inhibitori de proteaze s-au raportat creşterea incidenţei sângerărilor, incluzând hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi s-a administrat suplimentar factor de coagulare VIII. La mai mult de jumătate din cazurile raportate, s-a continuat tratamentul cu inhibitori de proteaze sau s-a reluat dacă tratamentul fusese întrerupt. S-a sugerat o relaţie de cauzalitate, deşi mecanismul de acţiune nu a fost elucidat. De aceea, pacienţii hemofilici trebuie avertizaţi asupra posibilităţii creşterii incidenţei sângerărilor.

Greutate corporală şi parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

În studiile clinice, s-a demonstrat că atanazavir (administrat în asociere cu ritonavir sau în monoterapie) induce dislipidemie într-o măsură mai mică decât comparatorii.

Hiperbilirubinemie

La pacienţii care au primit atanazavir au apărut creşteri reversibile ale valorii bilirubinemiei indirecte (forma neconjugată) legate de inhibarea UDP-glucuronil transferazei (UGT) (vezi pct. 4.8). La pacienţii care au primit atanazavir, trebuie evaluate şi alte etiologii ale creşterii valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice asociate cu valori crescute ale bilirubinemiei.

Dacă icterul cutanat sau scleral creează disconfort pacientului, poate fi luată în considerare terapie antiretrovirală alternativă celei cu Atanazavir Krka. Nu se recomandă reducerea dozei de atazanavir deoarece aceasta poate determina o diminuare a efectului terapeutic şi apariţia rezistenţei.

De asemenea, administrarea de indinavir se asociază cu hiperbilirubinemie indirectă (forma neconjugată) datorită inhibării UGT. Nu s-a studiat administrarea atazanavir cu indinavir şi, de aceea, aceasta nu se recomandă (vezi pct. 4.5).

Retragerea ritonavir numai în condiţii restrictive

Tratamentul standard recomandat, asigurând atingerea parametrilor farmacocinetici optimi şi a unui nivel adecvat de supresie virusologică, este Atazanavir Krka activat cu ritonavir.

Retragerea ritonavir din schema terapeutică cu Atazanavir Krka activat nu este recomandată, însă poate fi luată în considerare la pacienţii adulţi, administrându-se în doză de 400 mg o dată pe zi împreună cu alimente, cu respectarea următoarelor condiţii restrictive coroborate:

- absenţa eşecului virusologic anterior

- încărcătură virală nedetectabilă în ultimele 6 luni sub schema terapeutică actuală

- tulpini virale fără mutaţii asociate cu rezistenţa (MAR) la schema terapeutică actuală.

Administrarea Atazanavir Krka fără ritonavir nu trebuie avută în vedere la pacienţii trataţi cu scheme terapeutice de fond care conţin tenofovir disoproxil şi cu alte medicamente concomitente care reduc biodisponibilitatea atanazavir (vezi pct. 4.5 - În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică recomandată cu atanazavir activat) sau la cei la care sunt constatate probleme grave de complianţă.

Administrarea Atazanavir Krka fără ritonavir trebuie evitată la pacientele gravide, deoarece poate determina niveluri suboptime de expunere cu relevanţă deosebită pentru controlul infecţiei mamei şi riscul transmiterii verticale.

Colelitiază

Colelitiaza a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atanazavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. Dacă apar semne sau simptome de colelitiază, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Boală renală cronică

În timpul supravegherii după punerea pe piață, la pacienții infectați cu HIV tratați cu atazanavir, cu sau fără ritonavir în asociere, a fost raportată boală renală cronică. Un mare studiu observațional prospectiv, a arătat o asociere între o incidență crescută a bolii renale cronice și expunerea cumulativă la scheme terapeutice care conține atazanavir/ritonavir, la pacienții infectați cu HIV cu o valoare a

RFGe (rată estimată a filtrării glomerulare) inițial normală. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea periodică a funcției renale a pacienților trebuie menținută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.8).

Litiaza renală

Litiaza renală a fost raportată la pacienţii cărora li s-a administrat atanazavir (vezi pct. 4.8). Unii pacienţi au necesitat spitalizare pentru tratament suplimentar şi unii au avut complicaţii. În unele cazuri, litiaza renală s-a asociat cu insuficienţă renală acută sau insuficienţă renală. Dacă apar semne şi simptome de litiază renală, se poate lua în considerare întreruperea temporară sau definitivă a tratamentului.

Sindromul reactivării imune

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imunitară gravă în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate să apară o reacţie inflamatorie determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali şi poate determina afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor preexistente. În mod specific, astfel de reacţii s-au observat în primele săptămâni sau luni după iniţierea TARC. Exemplele relevante sunt: retinita cu virus citomegalic, infecţii micobacteriene generalizate şi/sau focale şi pneumonie cu Pneumocystis jirovecii. Orice simptom de inflamaţie trebuie să fie evaluat şi trebuie instituit tratament, atunci când este necesar. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum ar fi boala Graves și hepatita autoimună) în stabilirea reactivării imune; cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului.

Osteonecroză

Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la terapie antiretrovirală combinată (TARC). Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate

Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papulare uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atanazavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţiile cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate la pacienţii trataţi cu atanazavir. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la semne şi simptome şi trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru reacţii cutanate. Tratamentul cu Atazanavir Krka trebuie întrerupt în cazul în care apar erupţii cutanate tranzitorii severe.

Cele mai bune rezultate în abordarea terapeutică a acestor evenimente provin din diagnosticarea precoce şi întreruperea imediată a tratamentului cu oricare medicamente suspectate. Dacă pacientul a dezvoltat SSJ sau sindrom DRESS asociat cu utilizarea Atazanavir Krka, tratamentul cu Atazanavir

Krka nu trebuie reînceput.

Interacţiuni cu alte medicamente

Nu se recomandă asocierea Atazanavir Krka cu atorvastatină (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea Atazanavir Krka în asociere cu nevirapină sau efavirenz (vezi pct. 4.5).

Dacă este necesară administrarea Atazanavir Krka în asociere cu un INNRT, poată fi luată în considerare creşterea dozei atât de Atazanavir Krka, cât şi de ritonavir, la 400 mg şi respectiv 200 mg, în asociere cu efavirenz, cu monitorizare clinică atentă.

Atazanavir este metabolizat, în principal, de către CYP3A4. Nu se recomandă administrarea

Atazanavir Krka îşi medicamente care induc CYP3A4 (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

Inhibitori ai PDE5 utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile: la pacienţii care utilizează

Atazanavir Krka se recomandă precauţie deosebită atunci când li se prescriu inhibitori ai

PDE5 (sildenafil, tadalafil sau vardenafil) pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Se anticipează ca administrarea concomitentă de Atazanavir Krka cu aceste medicamente să determine creşterea substanţială a concentraţiilor plasmatice ale acestora şi poate determina apariţia reacţiilor adverse asociate cu PDE5 precum hipotensiune arterială, tulburări de vedere şi priapism (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă administrarea de voriconazol în asociere cu Atazanavir Krka şi ritonavir, cu excepţia cazului în care evaluarea raportului riscuri/beneficii justifică utilizarea voriconazolului.

La majoritatea pacienţilor, este de aşteptat o scădere a expunerii atât la voriconazol, cât şi la atazanavir. La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională, sunt de aşteptat expuneri semnificativ crescute la voriconazol (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a asocierii Atazanavir Krka/ritonavir cu fluticazonă sau cu alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4, decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul de apariţie a efectelor sistemice ale corticosteroizilor, inclusiv sindromul

Cushing şi supresia suprarenaliană (vezi pct. 4.5).

Utilizarea concomitentă de salmeterol şi Atazanavir Krka poate determina creşterea frecvenţei evenimentelor adverse cardiace asociate cu salmeterol. Administrarea concomitentă de salmeterol şi

Atazanavir Krka nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Absorbţia atazanavir poate fi redusă atunci când pH-ul gastric este crescut, indiferent de cauză.

Administrarea concomitentă cu inhibitori ai pompei de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Dacă administrarea concomitentă de Atazanavir Krka cu un inhibitor al pompei de protoni este considerată de neevitat, este recomandată o monitorizare clinică atentă în asociere cu o creştere a dozei de Atazanavir Krka la 400 mg cu 100 mg ritonavir; nu trebuie depăşite dozele de inhibitori ai pompei de protoni comparabile cu o doză de omeprazol 20 mg.

Utilizarea concomitentă a Atazanavir Krka cu alte contraceptive hormonale sau contraceptive orale care conţin alţi progestogeni decât norgestimat sau noretindronă nu a fost studiată şi, ca urmare, trebuie evitată (vezi pct. 4.5).

Copii şi adolescenţi
Siguranţă

Prelungirea asimptomatică a intervalului PR a fost mai frecventă la copii şi adolescenţi decât la adulţi.

Blocul AV asimptomatic de grad 1 şi 2 a fost raportat la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.8). Utilizarea medicamentelor cunoscute că determină prelungiri ale intervalului PR trebuie făcută cu precauţie. La copii şi adolescenţi cu tulburări preexistente de conducere la nivel cardiac (bloc atrio-ventricular de gradul 2 sau mai mare sau blocuri complexe de ramură), Atazanavir Krka trebuie utilizat cu precauţie şi doar dacă beneficiile terapeutice depăşesc riscurile posibile. Se recomandă monitorizarea cardiacă pe baza prezenţei modificărilor clinice (de exemplu, bradicardie).

Eficacitate

Atazanavir/ritonavir nu este eficace pentru tulpinile virale care prezintă mutaţii multiple de rezistenţă.

Excipienți
Lactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Când Atazanavir Krka şi ritonavir se administrează în asociere, profilul interacţiunilor cu mecanismele de metabolizare a medicamentelor determinate de ritonavir poate fi predominant, deoarece ritonavir este un inhibitor mai potent al CYP3A4 decât atazanavir. Înaintea iniţierii tratamentului cu Atazanavir

Krka şi ritonavir trebuie citite informaţiile cuprinse în Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Atazanavir este metabolizat în ficat prin intermediul CYP3A4. Acesta inhibă CYP3A4. De aceea, este contraindicată administrarea Atazanavir Krka cu medicamente care sunt substraturi ale CYP3A4 şi care au un indice terapeutic mic: quetiapină, lurasidonă, alfuzosin, astemizol, terfenadină, cisapridă, pimozidă, chinidină, bepridil, triazolam, midazolam administrat oral, lomitapidă şi alcaloizi din secară cornută, în special ergotamină şi dihidroergotamină (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă a atazanavir cu medicamente care conțin grazoprevir, incluzând combinația în doze fixe de elbasvir/grazoprevir, este contraindicată din cauza creșterii concentrațiilor plasmatice de grazoprevir și elbasvir și a potențialului de creștere a riscului de creștere a ALT asociat cu concentrații crescute de grazoprevir (vezi pct. 4.3). Administrarea concomitentă a atazanavir cu medicamente care conțin combinația în doze fixe de glecaprevir/pibrentasvir este contraindicată deoarece potențial poate determina un risc mai mare de creștere a ALT ca urmare a unei creșteri semnificative a concentrațiilor plasmatice de glecaprevir și pibrentasvir (vezi pct. 4.3).

Alte interacţiuni

Interacţiunile dintre atazanavir și alte medicamente sunt prezentate în tabelul de mai jos (creşterea este indicată prin simbolul “↑”, scăderea prin “↓”, nicio modificare prin “↔”). Dacă sunt disponibile, intervalele de încredere 90% (IÎ) sunt prezentate în paranteze. Studiile prezentate în Tabelul 2 s-au efectuat la subiecţi sănătoşi, dacă nu este specificat altfel. De notat este faptul că multe studii s-au desfăşurat cu atazanavir neactivat care nu este schema terapeutică recomandată de administrare a atazanavir (vezi pct. 4.4).

Dacă retragerea ritonavir se justifică medical, sub condiții restrictive (vezi pct. 4.4), trebuie acordată o atenţie deosebită interacţiunilor cu atazanavir care pot fi diferite în absenţa ritonavir (vezi informaţiile furnizate mai jos în Tabelul 2).

Tabelul 2: Interacţiuni între atazanavir şi alte medicamente

Medicamente în funcţie de aria Interacţiune Recomandări privind terapeutică administrarea concomitentă

AGENȚI ANTI-HCV

Grazoprevir 200 mg o dată pe zi ASC pentru atazanavir ↑43% Administrarea concomitentă de (atazanavir 300 mg/ritonavir (↑30% ↑57%) atazanavir și elbasvir/grazoprevir 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↑12% (↑1% este contraindicată datorită unei ↑24%)* creșteri semnificative a

Cmin pentru atazanavir ↑23% concentrațiilor plasmatice de (↑13% ↑134%) grazoprevir și a unei creșteri potențiale asociate riscului

ASC pentru grazoprevir: ↑958% creșterii ALT (vezi pct. 4.3).(↑678% ↑1 339%)

Cmax pentru grazoprevir: ↑524% (↑342% ↑781%)

Cmin pentru grazoprevir: ↑64% (↑696% ↑1 602%)

Concentrațiile de grazoprevir au crescut considerabil, atunci când au fost administrate concomitent cu atazanavir/ritonavir.

Elbasvir 50 mg o dată pe zi ASC pentru atazanavir ↑7% (↓2% (atazanavir 300 mg/ritonavir ↑17%)100 mg o dată pe zi) Cmax pentru atazanavir ↑2% (↓4% ↑8%)

Cmin pentru atazanavir ↑15% (↑2% ↑29%)

ASC pentru elbasvir ↑376% (↑307% ↑456%)

Cmax pentru eblasvir: ↑315% (↑246% ↑397%)

Cmin pentru elbasvir: ↑545% (↑451% ↑654%)

Concentrațiile de elbasvir au fost crescute, când au fost administrate concomitent cu atazanavir/ritonavir.

Sofosbuvir 400 mg/velpatasvir ASC pentru sofosbuvir: ↑40% Este de așteptat ca administrarea 100 mg /voxilaprevir 100 mg în (↑25% ↑57%) concomitentă a atazanavir cu doză unică* Cmax pentru sofosbuvir: ↑29% medicamente care conțin (atazanavir 300 mg/ritonavir (↑9% ↑52%) voxilaprevir să determine 100 mg o dată pe zi) creșterea concentrației de

ASC pentru velpatasvir: ↑93% voxilaprevir. Administrarea (↑58% ↑136%) concomitentă a atazanavir cu

Cmax pentru velpatasvir: ↑29% scheme terapeutice care conțin (↑7% ↑56%) voxilaprevir nu este recomandată.

ASC pentru voxilaprevir: ↑331% (↑276% ↑393%)

Cmax pentru voxilaprevir: ↑342% (↑265% ↑435%)

*Intervalul de 70-143% în cadrul căruia nu apar interacțiuni farmacocinetice

Efectul asupra expunerii la atazanavir și ritonavir nu a fost studiat.

Este de așteptat:↔ Atazanavir ↔ Ritonavir

Mecanismul de interacțiune dintre atazanavir/ritonavir și sofosbuvir/velpatasvir/voxilaprevir este inhibarea OATP1B, gpP și a

CYP3A.

Glecaprevir 300 mg/ASC pentru glecaprevir: ↑553% Administrarea concomitentă a pibrentasvir 120 mg o dată pe zi (↑424% ↑714%) atazanavir cu (atazanavir 300 mg/ritonavir Cmax pentru glecaprevir: ↑306% glecaprevir/pibrentasvir este 100 mg o dată pe zi*) (↑215% ↑423%) contraindicată deoarece potențial

Cmin pentru glecaprevir: ↑1 330% poate determina un risc mai mare (↑885% ↑1 970%) de creștere a ALT ca urmare a unei creșteri semnificative a

ASC pentru pibrentasvir: ↑64% concentrațiilor plasmatice de (↑48% ↑82%) glecaprevir și pibrentasvir (vezi

Cmax pentru pibrentasvir: ↑29% pct. 4.3).(↑15% ↑45%)

Cmin pentru pibrentasvir: ↑129% (↑95% ↑168%)

* Este raportat efectul atazanavir și ritonavir asupra primei doze de glecaprevir și pibrentasvir.

ANTIRETROVIRALE

Inhibitori de protează: Administrarea concomitentă a atazanavir/ritonavir cu alţi inhibitori de protează nu a fost studiată, dar este de aşteptat să crească expunerea la alţi inhibitori de protează. Prin urmare, administrarea concomitentă a acestor medicamente nu este recomandată.

Ritonavir 100 mg o dată pe zi ASC pentru atazanavir: ↑250% Ritonavir 100 mg o dată pe zi (atazanavir 300 mg o dată pe zi) (↑144% ↑403%)* este utilizat ca potenţator al

Cmax pentru atazanavir: ↑120% farmacocineticii atazanavir.

Studii efectuate la pacienţi infectaţi (↑56% ↑211%)*cu HIV. Cmin pentru atazanavir: ↑713% (↑359% ↑1 339%)*

* Într-o analiză combinată, atazanavir 300 mg în asociere cu ritonavir 100 mg (n = 33) a fost comparat cu atazanavir 400 mg fără ritonavir (n = 28).

Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi ritonavir este inhibarea CYP3A4.

Indinavir Indinavir este asociat cu Nu se recomandă administrarea hiperbilirubinemie indirectă concomitentă a atazanavir şi neconjugată din cauza inhibării indinavir (vezi pct. 4.4).

UGT.

Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai reverstranscriptazei (INRT)

Lamivudină 150 mg de două ori Nu s-a observat niciun efect Pe baza acestor date şi deoarece pe zi + zidovudină 300 mg de semnificativ asupra concentraţiilor nu se aşteaptă ca ritonavir să aibă două ori pe zi de lamivudină şi zidovudină. un impact semnificativ asupra (atazanavir 400 mg o dată pe zi) parametrilor farmacocinetici ai

INRT, nu este de aşteptat ca administrarea concomitentă a acestor medicamente cu atazanavir să influenţeze semnificativ expunerea la medicamentele administrate în asociere.

Abacavir Administrarea concomitentă a abacavir cu atazanavir nu este de aşteptat să influenţeze semnificativ expunerea la abacavir.

Didanozină (comprimate Atazanavir, administrare simultană Didanozina trebuie administrată tamponate) 200 mg/stavudină cu ddI+d4T (în condiţii de repaus în condiţii de repaus alimentar, la 40 mg, ambele administrate în alimentar) 2 ore după administrarea doză unică ASC pentru atazanavir ↓87% atazanavir cu alimente. (atazanavir 400 mg doză unică) (↓92% ↓79%) Administrarea concomitentă a

Cmax pentru atazanavir ↓89% stavudinei cu atazanavir nu este (↓94% ↓82%) de aşteptat să influenţeze

Cmin pentru atazanavir ↓84% semnificativ expunerea la (↓90% ↓73%) stavudină.

Atazanavir, administrat la 1 oră după ddI+d4T (repaus alimentar)

ASC pentru atazanavir ↔3% (↓36% ↑67%)

Cmax pentru atazanavir ↑12% (↓33% ↑18%)

Cmin pentru atazanavir ↔3% (↓39% ↑73%)

Concentraţiile de atazanavir au fost mult reduse în cazul administrării concomitente de didanozină (comprimate tamponate) şi stavudină.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de solubilitatea redusă a atazanavir în condiţiile creşterii pH-ului induse de prezenţa componentei antiacide din didanozină comprimate tamponate.

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de didanozină şi stavudină.

Didanozină (capsule Didanozină (cu alimente)gastrorezistente) 400 mg doză ASC pentru didanozină ↓34% unică (↓41% ↓27%)(atazanavir 300 mg o dată pe zi în Cmax pentru didanozină ↓38% asociere cu ritonavir 100 mg o dată (↓48% ↓26%)pe zi) Cmin pentru didanozină ↑25% (↓8% ↑69%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir în cazul administrării concomitente a didanozinei capsule gastrorezistente, dar administrarea cu alimente a scăzutconcentraţiile didanozinei.

Fumarat de tenofovir disoproxil ASC pentru atazanavir ↓22% În cazul utilizării concomitente 300 mg o dată pe zi (↓35% ↓6%) * cu tenofovir fumarat de (atazanavir 300 mg o dată pe zi în Cmax pentru atazanavir ↓16% disoproxil, este recomandat să se asociere cu ritonavir 100 mg o dată (↓30% ↔0%) * administreze atazanavir 300 mg pe zi) Cmin pentru atazanavir ↓23% în asociere cu ritonavir 100 mg şi (↓43% ↑2%) * fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg fumarat de tenofovir 300 mg (toate sub forma unei disoproxil este echivalentul a * Într-o analiză combinată a mai doze unice împreună cu 245 mg tenofovir disoproxil. multor studii clinice, alimente) atazanavir/ritonavir 300/100 mg în

Studii efectuate la pacienţi infectaţi administrare concomitentă cu cu HIV fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg (n = 39) a fost comparat cu atazanavir/ritonavir 300/100 mg (n = 33).

Eficacitatea atazanavir/ritonavir în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil la pacienţii trataţi anterior cu tratament antiretroviral a fost demonstrată în studiul clinic 045, iar la pacienţii netrataţi anterior, în studiul clinic 138 (vezi pct. 4.8 și pct. 5.1). Mecanismul de interacţiune dintre atazanavir şi fumarat de tenofovir disoproxil este necunoscut.

Fumarat de tenofovir disoproxil ASC pentru fumarat de tenofovir Pacienţii trebuie atent 300 mg o dată pe zi disoproxil↑37% (↑30% ↑45%) monitorizaţi pentru reacţiile (atazanavir 300 mg o dată pe zi în Cmax pentru fumarat de tenofovir adverse asociate administrării de asociere cu ritonavir 100 mg o dată disoproxil↑34% (↑20% ↑51%) fumarat de tenofovir disoproxil, pe zi) Cmin pentru fumarat de tenofovir inclusiv tulburări renale.

disoproxil ↑29% (↑21% ↑36%)300 mg fumarat de tenofovir disoproxil este echivalentul a 245 mg tenofovir disoproxil.

Inhibitori non-nucleozidici ai reverstranscriptazei (INNRT)

Efavirenz 600 mg o dată pe zi Atazanavir (pm): toate Nu se recomandă administrarea (atazanavir 400 mg o dată pe zi în administrate împreună cu alimente concomitentă a efavirenz cu asociere cu ritonavir 100 mg o dată ASC pentru atazanavir ↔0% atazanavir (vezi pct. 4.4)pe zi) (↓9% ↑10%)*

Cmax pentru atazanavir ↑17% (↑8% ↑27%)*

Cmin pentru atazanavir ↓42% (↓51% ↓31%)*

Efavirenz 600 mg o dată pe zi Atazanavir (pm): toate (atazanavir 400 mg o dată pe zi în administrate împreună cu alimenteasociere cu ritonavir 200 mg o dată ASC pentru atazanavir ↔6% pe zi) (↓10% ↑26%) */**

Cmax pentru atazanavir ↔9% (↓5% ↑26%) */**

Cmin pentru atazanavir ↔12% (↓16% ↑49%) */**

* Comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi seara, fără efavirenz. Această scădere a Cmin a atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al efavirenz/atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii

CYP3A4.

** pe baza comparaţiei cu valorile anterioare.

Nevirapină 200 mg de două ori ASC pentru nevirapină ↑26% Nu se recomandă administrarea pe zi (↑17% ↑36%) concomitentă a nevirapinei și (atazanavir 400 mg o dată pe zi în Cmax pentru nevirapină ↑21% atazanavir (vezi pct. 4.4)asociere cu ritonavir 100 mg o dată (↑11% ↑32%)pe zi) Cmin pentru nevirapină ↑35% (↑25% ↑47%)

Studiu efectuat la pacienţi infectaţi cu HIV ASC pentru atazanavir ↓19% (↓35% ↑2%) *

Cmax pentru atazanavir ↔2% (↓15% ↑24%) *

Cmin pentru atazanavir ↓59% (↓73% ↓40%) *

* Comparativ cu atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg fără nevirapină. Această scădere a Cmina atazanavir poate avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir. Mecanismul de interacţiune al nevirapină/atazanavir este reprezentat de inducţia activităţii

CYP3A4.

Inhibitori de integrază

Raltegravir 400 mg de două ori ASC pentru raltegravir ↑41% Nu este necesară ajustarea dozei pe zi Cmax pentru raltegravir ↑24% de raltegravir.(atazanavir/ritonavir) C12 ore pentru raltegravir ↑77%

Mecanismul este reprezentat de inhibarea UGT1A1.

ANTIBIOTICE

Claritromicină 500 mg de două ASC pentru claritromicină ↑94% Nu se poate face nicio ori pe zi (↑75% ↑116%) recomandare privind reducerea (atazanavir 400 mg o dată pe zi) Cmax pentru claritromicină ↑50% dozelor; de aceea, se recomandă (↑32% ↑71%) administrarea cu precauţie a

Cmin pentru claritromicină ↑160% asocierii dintre atazanavir şi (↑135% ↑188%) claritromicină.

14-OH claritromicină

ASC pentru 14-OH claritromicină ↓70% (↓74% ↓66%)

Cmax pentru 14-OH claritromicină ↓72% (↓76% ↓67%)

Cmin pentru 14-OH claritromicină ↓62% (↓66% ↓58%)

ASC pentru atazanavir ↑28% (↑16% ↑43%)

Cmax pentru atazanavir ↔6% (↓7% ↑20%)

Cmin pentru atazanavir ↑91% (↑66% ↑121%)

Reducerea dozei de claritromicină poate determina concentraţii subterapeutice de 14-OH claritromicină. Mecanismul de interacţiune al claritromicină/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii

CYP3A4.

ANTIFUNGICE

Ketoconazol 200 mg o dată pe zi Nu a fost observat niciun efect Ketoconazol şi itraconazol (atazanavir 400 mg o dată pe zi) semnificativ asupra concentraţiilor trebuie utilizate cu precauţie în de atazanavir. asociere cu atazanavir/ritonavir,

Itraconazol Itraconazol, similar ketoconazol, dozele mari de ketoconazol şi este un inhibitor puternic şi un itraconazol (> 200 mg/zi) nu sunt substrat pentru CYP3A4. recomandate.

Pe baza datelor obţinute cu alţi IP activaţi şi ketoconazol, când ASC pentru ketoconazol a prezentat o creştere de 3 ori, este de aşteptat ca atazanavir/ritonavir să crească concentraţiile de ketoconazol sau itraconazol.

Voriconazol 200 mg de două ori ASC pentru voriconazol ↓33% Administrarea concomitentă a pe zi (atazanavir 300 mg/ritonavir (↓42% ↓22%) voriconazol cu atazanavir cu 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru voriconazol ↓10% ritonavir nu este recomandată, cu (↓22% ↓4%) excepţia cazului în care evaluarea

Subiecţi cu cel puţin o alelă Cmin pentru voriconazol ↓39% raportului dintre riscurile posibile

CYP2C19 funcţională (↓49% ↓28%) şi beneficiile terapeutice pentru pacient justifică utilizarea voriconazol (vezi pct. 4.4).

ASC pentru atazanavir ↓12% (↓18% ↓5%) Atunci când este necesar

Cmax pentru atazanavir ↓13% tratamentul cu voriconazol, (↓20% ↓4%) trebuie efectuată pacientului

Cmin pentru atazanavir ↓20% genotiparea CYP2C19, dacă este (↓28% ↓10%) posibil.

Prin urmare, dacă asocierea nu

ASC pentru ritonavir ↓12% (↓17% poate fi evitată, se fac ↓7%) următoarele recomandări în

Cmax pentru ritonavir ↓9% (↓17% funcţie de situaţia CYP2C19:↔0%)

Cmin pentru ritonavir ↓25% (↓35% - la pacienţii cu cel puţin o alelă ↓14%) CYP2C19 funcţională, se recomandă monitorizare clinică

La majoritatea pacienţilor cu cel atentă pentru pierderea puţin o alelă CYP2C19 eficacităţii atât a voriconazol funcţională, este de aşteptat o (semne clinice), cât şi a scădere a expunerii atât la atazanavir (răspuns virusologic). voriconazol, cât şi la atazanavir.

- la pacienţii fără alelă CYP2C19

Voriconazol 50 mg de două ori pe ASC pentru voriconazol ↑561% funcţională, se recomandă zi (atazanavir 300 mg/ritonavir (↑451% ↑699%) monitorizare atentă clinică şi de 100 mg o dată pe zi) Cmax pentru voriconazol ↑438% laborator a evenimentelor (↑355% ↑539%) adverse asociate administrării

Subiecţi fără alelă CYP2C19 Cmin pentru voriconazol ↑765% voriconazol.funcţională (↑571% ↑20%)

Dacă genotiparea nu este posibilă, monitorizarea completă

ASC pentru atazanavir ↓20% a siguranţei şi eficacităţii trebuie (↓35% ↓3%) efectuată.

Cmax pentru atazanavir ↓19% (↓34% ↔0,2%)

Cmin pentru atazanavir ↓31 % (↓46 % ↓13%)

ASC pentru ritonavir ↓11% (↓20% ↓1%)

Cmax pentru ritonavir ↓11% (↓24% ↑4%)

Cmin pentru ritonavir ↓19% (↓35% ↑1%)

La un număr mic de pacienţi fără alelă CYP2C19 funcţională, sunt de aşteptat expuneri la voriconazol semnificativ crescute.

Fluconazol 200 mg o dată pe zi Concentraţiile atazanavir şi Nu sunt necesare ajustări ale (atazanavir 300 mg şi ritonavir fluconazol nu au fost modificate dozei pentru fluconazol şi 100 mg o dată pe zi) semnificativ în cazul administrării atazanavir.

concomitente a atazanavir/ritonavir cu fluconazol.

ANTIMICOBACTERIENE

Rifabutină 150 mg de două ori pe ASC pentru rifabutină ↑48% Atunci când se administrează în săptămână (↑19% ↑84%) ** asociere cu atazanavir, doza (atazanavir 300 mg şi ritonavir Cmax pentru rifabutină ↑149% recomandată de rifabutină este de 100 mg o dată pe zi) (↑103% ↑206%) ** 150 mg de 3 ori pe săptămână în

Cmin pentru rifabutină ↑40% (↑5% zile fixate (de exemplu, luni-↑87%) ** miercuri-vineri). Este necesară o monitorizare crescută a reacţiilor

ASC pentru 25-O-dezacetil- adverse asociate cu rifabutină, rifabutină ↑990% (↑714% inclusiv neutropenie şi uveită din ↑1 361%) ** cauza unei creşteri aşteptate a

Cmax pentru 25-O-dezacetil- expunerii la rifabutină. rifabutină ↑677% (↑513% ↑883%) Reducerea ulterioară a dozei de

** rifabutină la 150 mg de două ori

Cmin pentru 25-O-dezacetil- pe săptămână în zile fixate este rifabutină ↑45% (↑715% recomandată la pacienţii care nu ↑1 510%) ** tolerează doza de 150 mg de 3 ori pe săptămână. Trebuie

** Când se compară cu rifabutină reţinut faptul că doza de 150 mg 150 mg o dată pe zi în administrată de două ori pe monoterapie. ASC pentru săptămână poate să nu furnizeze rifabutină totală şi pentru 25-O- o expunere optimă la rifabutină, dezacetil-rifabutină ↑119% (↑78% conducând astfel la un risc de ↑169%). rezistenţă la rifamicină şi la eşecul tratamentului. Nu este

În studiile anterioare, parametrii necesară ajustarea dozei de farmacocinetici ai atazanavir nu au atazanavir.fost modificaţi de rifabutină.

Rifampicină Rimfapicina este un inductor Asocierea dintre rifampicină şi puternic al activităţii CYP3A4 şi atazanavir este contraindicată s-a arătat a fi cauza scăderii cu (vezi pct. 4.3).72% a ASC a atazanavir care duce la eşec virusologic şi dezvoltarea rezistenţei. Pe parcursul încercărilor de a contracara expunerea scăzută prin creşterea dozei de atazanavir sau a altor inhibitori de protează cu ritonavir, a fost observată o frecvenţă mare a reacţiilor hepatice.

ANTIPSIHOTICE

Quetiapină Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă a

CYP3A4 de către atazanavir, este quetiapinei cu atazanavir este de aşteptat să crească contraindicată, deoarece concentraţiile plasmatice de atazanavir poate creşte quetiapină. toxicitatea asociată administrării de quetiapină. Concentraţiile plasmatice crescute de quetiapină pot duce la comă (vezi pct. 4.3).

Lurasidonă Ca urmare a inhibării activităţii Administrarea concomitentă a

CYP3A4 de către atazanavir, este lurasidonă cu atazanavir este de aşteptat să crească contraindicată, deoarece concentraţiile plasmatice de atazanavir poate creşte lurasidonă. toxicitatea asociată administrării de lurasidonă (vezi pct. 4.3).

MEDICAMENTE PENTRU REDUCEREA ACIDITĂŢII GASTRICE

Antagonişti ai receptorilor H2

Fără tenofovir

Pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii netrataţi cu recomandată de 300/100 mg o dată pe zi tenofovir, dacă se administrează

Famotidină 20 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↓18% concomitent atazanavir zi (↓25% ↑1%) 300 mg/ritonavir 100 mg şi

Cmax pentru atazanavir ↓20% antagonişti ai receptorilor H2, nu (↓32% ↓7%) trebuie depăşită o doză

Cmin pentru atazanavir ↔1% echivalentă cu 20 mg famotidină (↓16% ↑18%) de două ori pe zi. Dacă este

Famotidină 40 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↓23% necesară o doză mai mare de zi (↓32% ↓14%) antagonist al receptorilor H2 (de

Cmax pentru atazanavir ↓23% exemplu, famotidină 40 mg de (↓33% ↓12%) două ori pe zi sau un echivalent

Cmin pentru atazanavir ↓20% al acesteia) se poate lua în (↓31% ↓8%) considerare o creştere a dozei de

Voluntari sănătoşi trataţi cu atazanavir/ritonavir cu o doză crescută de atazanavir/ritonavir de la 400/100 mg o dată pe zi 300/100 mg la 400/100 mg.

Famotidină 40 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↔3% zi (↓14% ↑22%)

Cmax pentru atazanavir ↔2% (↓13% ↑8%)

Cmin pentru atazanavir ↓14% (↓32% ↑8%)

Cu fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg o dată pe zi (echivalentul a 245 mg tenofovir disoproxil)

La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza La pacienţii trataţi cu fumarat recomandată de 300/100 mg o dată pe zi de tenofovir disoproxil, dacă

Famotidină 20 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↓21% atazanavir/ritonavir se zi (↓34% ↓4%)* administrează concomitent atât

Cmax pentru atazanavir ↓21% cu fumarat de tenofovir (↓36% ↓4%)* disoproxil, cât şi cu un antagonist

Cmin pentru atazanavir ↓19% al receptorilor H2, se recomandă (↓37% ↑5%) * o creştere a dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir. O

Famotidină 40 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↓24% doză echivalentă cu 40 mg zi (↓36% ↓11%)* famotidină nu trebuie depăşită.

Cmax pentru atazanavir ↓23% (↓36% ↓8%)*

Cmin pentru atazanavir ↓25% (↓47% ↑7%) *

La pacienţi infectaţi cu HIV trataţi cu atazanavir/ritonavir la doza crescută de 400/100 mg o dată pe zi

Famotidină 20 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↑18% zi (↑6,5% ↑30%)*

Cmax pentru atazanavir ↑18% (↑6,7% ↑31%)*

Cmin pentru atazanavir ↑24 % (↑10% ↑39%)*

Famotidină 40 mg de două ori pe ASC pentru atazanavir ↔2,3% zi (↓13% ↑10%)*

Cmax pentru atazanavir ↔5% (↓17% ↑8,4%)*

Cmin pentru atazanavir ↔1,3% (↓10% ↑15)*

* Când se compară cu atazanavir 300 mg o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi şi fumarat de tenofovir disoproxil 300 mg, toate administrate în doză unică împreună cu alimente. Când se compară cu atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg fără fumarat de tenofovir disoproxil, este de aşteptat ca concentraţiile atazanavir să scadă suplimentar cu aproximativ 20%.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de reducerea solubilităţii atazanavir, deoarece pH-ul intragastric este crescut de antagoniştii receptorilor H2.

Inhibitori ai pompei de protoni

Omeprazol 40 mg o dată pe zi Atazanavir (am): 2 ore după Nu este recomandată (atazanavir 400 mg o dată pe zi în omeprazol administrarea concomitentă de asociere cu ritonavir 100 mg o dată ASC pentru atazanavir ↓61% atazanavir cu ritonavir și pe zi) (↓65% ↓55%) inhibitori ai pompei de protoni.

Cmax pentru atazanavir ↓66% În cazul în care asocierea este (↓62% ↓49%) considerată inevitabilă, se

Cmin pentru atazanavir ↓65% recomandă monitorizarea clinică (↓71% ↓59%) atentă, precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu

Omeprazol 20 mg o dată pe zi Atazanavir (am): 1 ore după 100 mg de ritonavir; dozele (atazanavir 400 mg o dată pe zi în omeprazol inhibitorilor pompei de protoni asociere cu ritonavir 100 mg o dată ASC pentru atazanavir ↓30% comparabile cu omeprazol 20 mg pe zi) (↓43% ↓14%) * nu trebuie depăşite (vezi

Cmax pentru atazanavir ↓31% (↓42% pct. 4.4).↓17%)*

Cmin pentru atazanavir ↓31% (↓46% ↓12%) *

* Comparativ cu atazanavir 300 mg o dată pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi.

Scăderea ASC, Cmax, şi Cmin nu a fost diminuată, atunci când o doză crescută de atazanavir/ritonavir (400 mg/100 mg o dată pe zi) a fost temporar administrată la un interval de 12 ore faţă de doza de omeprazol. Cu toate că nu a fost studiat, rezultate similare sunt aşteptate şi cu alţi inhibitori ai pompei de protoni. Această scădere a expunerii la atazanavir ar putea avea un impact negativ asupra eficacităţii atazanavir.

Mecanismul de interacţiune este solubilitatea scăzută de atazanavir, pe măsură ce pH-ul gastric creşte, sub acţiunea inhibitorilor pompei de protoni.

Antiacide

Antiacide şi medicamente Concentraţiile plasmatice reduse Atazanavir trebuie administrat cu tamponate de atazanavir pot fi consecinţa pH- 2 ore înainte sau la 1 oră după ului gastric crescut dacă administrarea antiacidelor sau a antiacidele, inclusiv medicamentelor tamponate.medicamentele tamponate, sunt administrate în asociere atazanavir.

ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR ALPHA 1-ADRENERGICI

Alfuzosin Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă concentraţii crescute de alfuzosin alfuzosin cu atazanavir este care pot determina hipotensiune contraindicată (vezi pct. 4.3)arterială. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4 de către atazanavir și/sau ritonavir.

ANTICOAGULANTE

Anticoagulante orale cu acțiune directă (AOAD)

Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă de

Apixabanconcentraţii crescute de apixaban apixaban sau rivaroxaban și

Rivaroxabanși rivaroxaban care pot determina atazanavir cu ritonavir nu este un risc crescut de sângerare. recomandată.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activității

CYP3A4/și a gp-P de către atazanavir/ritonavir.

Ritonavir este un inhibitor puternic, atât al CYP3A4 cât și al gp-P.

Atazanavir este un inhibitor al

CYP3A4. Posibila inhibare a activității gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă.

Potenţial pentru apariţia de Administrarea concomitentă de

Dabigatranconcentraţii crescute de dabigatran dabigatran și atazanavir cu care pot determina un risc crescut ritonavir nu este recomandată.de sângerare. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea gp-P.

Ritonavir este un inhibitor puternic al gp-P.

Posibila inhibare a gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă.

Potenţial pentru apariţia de Trebuie exercitată precauție,

Edoxabanconcentraţii crescute de edoxaban atunci când edoxaban este utilizat care pot determina un risc crescut împreună cu atazanavir.de sângerare. Mecanismul de interacţiune este reprezentat de Vă rugăm să consultaţi pct. 4.2 și inhibarea gp-P de către 4.5 ale RCP-ului pentru atazanavir/ritonavir. edoxaban pentru recomandări privind dozele adecvate de

Ritonavir este un inhibitor puternic edoxaban la administrarea al gp-P. concomitentă cu inhibitori ai gp-

P.

Posibila inhibare a gp-P de către atazanavir nu este cunoscută și nu poate fi exclusă.

Antagoniști ai vitaminei K

Warfarină Administrarea concomitentă cu Se recomandă ca Raportul atazanavir poate produce scăderea Internaţional Normalizat (INR) sau creşterea concentraţiilor de să fie monitorizat cu atenţie în warfarină. timpul tratamentului cu atazanavir, în special la începutul terapiei.

ANTIEPILEPTICE

Carbamazepină atazanavir poate creşte Carbamazepina trebuie utilizată concentraţiile plasmatice de cu precauţie în asociere cu carbamazepină ca urmare a atazanavir. Dacă este necesar, se inhibării CYP3A4. monitorizează concentraţiile

Din cauza efectului inductor al plasmatice de carbamazepină şi carbamazepinei, reducerea se ajustează doza în mod expunerii la atazanavir nu poate fi corespunzător. Răspunsul exclusă. virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent.

Fenitoină, fenobarbital Ritonavir poate să scadă Fenobarbitalul şi fenitoina concentraţiile plasmatice de trebuie utilizate cu precauţie în fenitoină şi/sau fenobarbital ca asociere cu atazanavir/ritonavir.urmare a inducerii activităţii

CYP2C9 şi CYP2C19. În cazul administrării

Din cauza efectului inductor al concomitente a fenitoinei/fenobarbitalului, nu atazanavir/ritonavir cu fenitoină poate fi exclusă reducerea sau fenobarbital, poate fi expunerii la atazanavir. necesară ajustarea dozei de fenitoină sau fenobarbital.

Răspunsul virusologic al pacientului trebuie monitorizat atent.

Lamotrigină Administrarea concomitentă de Lamotrigina trebuie administrată lamotrigină şi atazanavir/ritonavir cu precauţie în asociere cu poate să scadă concentraţiile atazanavir/ritonavir.plasmatice de lamotrigină ca urmare a inducerii activităţii Dacă este necesar, se

UGT1A4. monitorizează concentraţiile lamotriginei şi se ajustează doza în mod corespunzător.

ANTINEOPLAZICE ŞI IMUNOSUPRESOARE

Antineoplazice

Irinotecan Atazanavir inhibă UGT şi poate Dacă atazanavir este administrat interfera cu metabolizarea concomitent cu irinotecan, irinotecan, determinând creşterea pacienţii trebuie atent toxicităţii acestuia. monitorizaţi pentru evenimentele adverse asociate administrării irinotecan.

Imunosupresoare

Ciclosporină Concentraţiile acestor Se recomandă monitorizarea mai

Tacrolimus imunosupresoare pot fi crescute în frecventă a concentraţiei

Sirolimus cazul administrării concomitente terapeutice a acestor de atazanavir, ca urmare a medicamente, până când inhibării activităţii CYP3A4. concentraţiile lor plasmatice se stabilizează.

MEDICAMENTE CARDIOVASCULARE

Antiaritmice

Amiodaronă, Concentraţiile acestor antiaritmice Se impune precauţie şi, atunci

Lidocaină administrată sistemic, pot fi crescute, atunci când se când este posibil, se recomandă

Chinidină administrează concomitent monitorizarea concentraţiilor atazanavir. Mecanismul de terapeutice. Utilizarea interacţiune dintre amiodaronă sau concomitentă a chinidinei este lidocaină administrată contraindicată (vezi pct. 4.3).sistemic/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii

CYP3A. Chinidina are un indice terapeutic mic şi este contraindicată, din cauza posibilei inhibări a activităţii CYP3A de către atazanavir.

Blocante ale canalelor de calciu

Bepridil Atazanavir nu trebuie utilizat în Administrarea concomitentă cu asociere cu medicamente care sunt bepridil este contraindicată (vezi substraturi pentru CYP3A4 şi au pct. 4.3)un indice terapeutic mic.

Diltiazem 180 mg o dată pe zi ASC pentru diltiazem ↑125% Se recomandă o reducere cu 50% (atazanavir 400 mg o dată pe zi) (↑109% ↑141%) a dozei iniţiale de diltiazem, cu

Cmax pentru diltiazem ↑98% creşterea treptată ulterioară în (↑78% ↑119%) funcţie de necesităţi şi de

Cmin pentru diltiazem ↑142% rezultatele monitorizării ECG.(↑114% ↑173%)

ASC pentru dezacetil-diltiazem ↑165% (↑145% ↑187%)

Cmax pentru dezacetil-diltiazem ↑172% (↑144% ↑203%)

Cmin pentru dezacetil-diltiazem ↑121% (↑102% ↑142%)

Nu s-a observat niciun efect semnificativ asupra concentraţiilor de atazanavir. A existat o creştere a valorii maxime a intervalului PR comparativ cu cea observată în cazul administrării atazanavir în monoterapie. Administrarea concomitentă a diltiazemului şi a atazanavir/ritonavir nu a fost studiată. Mecanismul de interacţiune al diltiazem/atazanavir este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4.

Verapamil Concentraţiile serice de verapamil Este necesară precauţie atunci pot fi crescute de atazanavir, ca când verapamil se administrează urmare a inhibării activităţii concomitent cu atazanavir.

CYP3A4.

CORTICOSTEROIZI

Propionat de fluticazonă Concentraţiile plasmatice de Nu se recomandă administrarea intranazal 50 µg de 4 ori pe zi, propionat de fluticazonă au crescut concomitentă a timp de 7 zile semnificativ, în timp ce atazanavir/ritonavir cu aceşti (ritonavir 100 mg capsule de două concentraţiile plasmatice ale glucocorticoizi, decât dacă ori pe zi) cortizolului intrinsec au scăzut cu beneficiul potenţial al aproximativ 86% (interval de tratamentului depăşeşte riscul de încredere 90% 82-89%). Se poate apariţie a efectelor sistemice ale aştepta apariţia unor efecte mai corticosteroizilor (vezi pct. 4.4). accentuate, atunci când Trebuie luată în considerare propionatul de fluticazonă este reducerea dozei de inhalat. La pacienţii trataţi cu glucocorticoid şi monitorizarea ritonavir şi la care s-a administrat atentă a efectelor locale şi inhalator sau intranazal propionat sistemice sau trecerea la un alt de fluticazonă s-au raportat efecte glucocorticoid care nu este sistemice ale corticosteroizilor, substrat pentru CYP3A4 (de inclusiv sindrom Cushing şi exemplu beclometazonă). Mai supresie suprarenaliană; acestea mult decât atât, în cazul pot, de asemenea, să apară şi în întreruperii administrării decazul administrării altor glucocorticoizi, poate fi necesară corticosteroizi metabolizaţi pe reducerea treptată a dozei pentru calea izoenzimelor 3A ale o perioadă mai lungă de timp.citocromului P450, de exemplu budesonidă. Nu se cunosc până în prezent efectele expunerii sistemice mari la fluticazonă asupra concentraţiilor plasmatice ale ritonavir. Mecanismul de acţiune este reprezentat de inhibarea activităţii CYP3A4.

DISFUNCŢIE ERECTILĂ

Inhibitori ai PDE5

Sildenafil, tadalafil, vardenafil Sildenafil, tadalafil şi vardenafil Pacienţii trebuie avertizaţi asupra sunt metabolizate pe calea acestor posibile reacţii adverse,

CYP3A4. Administrarea atunci când se utilizează concomitentă cu atazanavir poate inhibitori ai PDE5 pentru determina concentraţii crescute ale tratamentul disfuncţiei erectile în inhibitorului PDE5 şi o creştere a asociere cu atazanavir (vezi frecvenţei evenimentelor adverse pct. 4.4).asociate cu PDE5, inclusiv Pentru informaţii suplimentare cu hipotensiune arterială, tulburări de privire la administrarea vedere şi priapism. Mecanismul concomitentă a atazanavir cu acestei interacţiuni este reprezentat sildenafil vezi, de asemenea, de inhibarea activităţii CYP3A4. HIPERTENSIUNEA

ARTERIALĂ PULMONARĂ din acest tabel.

MEDICAMENTE DIN PLANTE

Sunătoare (Hypericum Utilizarea concomitentă a Administrarea concomitentă a perforatum) preparatelor pe bază de sunătoare atazanavir cu preparate care cu atazanavir este de aşteptat să conţin sunătoare este determine reducerea semnificativă contraindicată.a concentraţiilor plasmatice ale atazanavir. Acest efect se poate datora inducerii activităţii

CYP3A4. Există riscul pierderii efectului terapeutic şi dezvoltarea rezistenţei (vezi pct. 4.3).

CONTRACEPTIVE HORMONALE

Etinilestradiol 25 μg + ASC pentru etinilestradiol ↓19% Dacă un contraceptiv oral este norgestimat (↓25% ↓13%) administrat cu (atazanavir 300 mg o dată pe zi în Cmax pentru etinilestradiol ↓16% atazanavir/ritonavir, se asociere cu ritonavir 100 mg o dată (↓26% ↓5%) recomandă ca acesta să conţină pe zi) Cmin pentru etinilestradiol ↓37% cel puţin 30 µg de etinilestradiol (↓45% ↓29%) şi pacientei să i se reamintească să urmeze strict această schemă

ASC pentru norgestimat ↑85% de tratament cu contraceptive. (↑67% ↑105%) Utilizarea concomitentă a

Cmax pentru norgestimat ↑68% atazanavir/ritonavir cu alte (↑51% ↑88%) contraceptive hormonale sau

Cmin pentru norgestimat ↑102% contraceptive orale conţinând alţi (↑77% ↑131%) progestogeni decât norgestimat nu a fost studiată şi, ca urmare,

În timp ce concentraţia trebuie evitată. Se recomandă o etinilestradiolului a fost crescută metodă contraceptivă alternativă de administrarea atazanavir în eficace.monoterapie, ca urmare a inhibării

UGT şi CYP3A4 de către atazanavir, efectul net al atazanavir/ritonavir determină o scădere a concentraţiilor de etinilestradiol din cauza efectului inductor al ritonavir.

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu, rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi sângerare intermenstruală sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament.

Etinilestradiol 35 µg + ASC pentru etinilestradiol ↑48% noretindronă (atanazavir 400 mg o (↑31% ↑68%)dată pe zi) Cmax pentru etinilestradiol ↑15% (↓1% ↑32%)

Cmin pentru etinilestradiol ↑91% (↑57% ↑133%)

ASC pentru noretindronă ↑110% (↑68% ↑162%)

Cmax pentru noretindronă ↑67% (↑42% ↑196%)

Cmin pentru noretindronă ↑262% (↑157% ↑409%)

Creşterea expunerii la progestin poate duce la reacţii adverse asociate (de exemplu, rezistenţă la insulină, dislipidemie, acnee şi sângerare intermenstruală sub formă de pete), putând afecta astfel complianţa la tratament.

MEDICAMENTE CARE MODIFICĂ PROFILUL LIPIDIC

Inhibitori de HMG-CoA reductază

Simvastatină Metabolizarea simvastatinei şi a Este contraindicată utilizarea

Lovastatină lovastatinei este dependentă de concomitentă de simvastatină sau

CYP3A4, iar asocierea cu lovastatină cu atazanavir din atazanavir poate determina cauza creşterii riscului de apariţie creşterea concentraţiilor a miopatiei inclusiv al plasmatice ale acestora. rabdomiolizei (vezi pct. 4.3).

Atorvastatină Riscul apariţiei miopatiei inclusiv Nu se recomandă administrarea al rabdomiolizei poate fi de concomitentă de atorvastatină cu asemenea crescut de atorvastatină, atazanavir. În cazul în care care este metabolizată pe calea utilizarea atorvastatinei este

CYP3A4. considerată strict necesară, trebuie administrată doza cea mai mică posibil de atorvastatină cu monitorizare atentă din punct de vedere al siguranţei (vezi pct. 4.4).

Pravastatină Deşi nu s-a studiat, există un Este necesară precauţie.

Fluvastatină potenţial de creştere a expunerii la pravastatină sau fluvastatină,atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent cu inhibitori de protează. Pravastatina nu este metabolizată pe calea citocromului CYP3A4.

Fluvastatina este parţial metabolizată pe calea citocromului

CYP2C9.

Alte medicamente care modifică profilul lipidic

Lomitapidă Metabolizarea lomitapidei este Administrarea concomitentă de strâns dependentă de CYP3A4, iar lomitapidă și atazanavir cu administrarea concomitentă cu ritonavir este contraindicată, din atazanavir cu ritonavir poate cauza unui posibil risc de determina creşterea concentraţiilor creștere marcată a concentrațiilor plasmatice. serice ale transaminazelor și de hepatotoxicitate (vezi pct. 4.3).

AGONIŞTI BETA-ADRENERGICI CU ADMINISTRARE INHALATORIE

Salmeterol Administrarea concomitentă cu Administrarea concomitentă de atazanavir poate determina salmeterol cu atazanavir nu este concentraţii crescute de salmeterol recomandată (vezi pct. 4.4).şi creşterea reacţiilor adverse asociate salmeterolului.

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii

CYP3A4 de către atazanavir şi/sau ritonavir.

OPIOIDE

Buprenorfină, administrată o ASC pentru buprenorfină ↑67% Administarea concomitentă cu dată pe zi, doză de întreţinere Cmax pentru buprenorfină ↑37% atazanavir şi ritonavir impune stabilă Cmin pentru buprenorfină ↑69% monitorizarea clinică pentru (atazanavir 300 mg o dată pe zi în sedare şi efecte cognitive. Poate asociere cu ritonavir 100 mg o dată ASC pentru norbuprenorfină fi luată în considerare reducerea pe zi) ↑105% dozei de buprenorfină.

Cmax pentru norbuprenorfină ↑61%

Cmin pentru norbuprenorfină ↑101%

Mecanismul de interacţiune este reprezentat de inhibarea activităţii

CYP3A4 şi UGT1A1.

Concentraţiile de atazanavir (în cazul administrării în asociere cu ritonavir) nu au fost influenţate semnificativ.

Metadonă, doză de întreţinere Nu a fost observat niciun efect Nu este necesară ajustarea dozei stabilă semnificativ asupra concentraţiilor în cazul în care metadona este (atazanavir 400 mg o dată pe zi) de metadonă. Deoarece doza administrată concomitent cu scăzută de ritonavir (100 mg de atazanavir.două ori pe zi) nu a demonstrat niciun efect semnificativ asupra concentraţiei de metadonă, nu se aşteaptă nicio interacţiune în cazul în care metadona este administrată concomitent cu atazanavir.

HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ

Inhibitori ai PDE5

Sildenafil Administrarea concomitentă cu Nu a fost stabilită o doză sigură atazanavir poate determina şi eficace pentru sildenafil în creşterea concentraţiilor asociere cu atazanavir, atunci plasmatice ale inhibitorului PDE5 când se utilizează pentru şi creşterea reacţiilor adverse tratamentul hipertensiunii asociate cu inhibitorul PDE5. arteriale pulmonare. Sildenafil este contraindicat, atunci când se

Mecanismul de interacţiune este utilizează pentru tratamentul reprezentat de inhibarea activităţii hipertensiunii arteriale

CYP3A4 de către atazanavir şi/sau pulmonare (vezi pct. 4.3).ritonavir.

SEDATIVE

Benzodiazepine

Midazolam Midazolam şi triazolam sunt Administrarea concomitentă de

Triazolam metabolizate în proporţie mare pe atazanavir cu triazolam sau cu calea CYP3A4. Administrarea midazolam pe cale orală (vezi concomitentă cu atazanavir poate pct. 4.3) este contraindicată, iar determina o creştere importantă a administrarea concomitentă de concentraţiei acestor atazanavir cu midazolam benzodiazepine. Nu au fost parenteral se va face cu prudenţă. efectuate studii de interacţiune Dacă atazanavir este administrat medicamentoasă în cazul concomitent cu midazolam administrării concomitente de parenteral, aceasta se va realiza atazanavir cu benzodiazepine. Pe într-o unitate de terapie intensivă baza datelor referitoare la alţi (UTI) sau în condiţii similare, în inhibitori ai CYP3A4, care se asigură monitorizarea concentraţiile plasmatice ale clinică atentă şi tratamentul midazolam sunt de aşteptat să fie medical adecvat în caz de semnificativ mai mari, atunci când deprimare respiratorie şi/sau midazolam este administrat oral. sedare prelungită. Trebuie luată

Datele referitoare la utilizarea în considerare ajustarea dozei de concomitentă a midazolam midazolam, în special dacă se parenteral cu alţi inhibitori de administrează mai mult de o protează sugerează o posibilă singură doză de midazolam.creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice ale midazolam.

În cazul retragerii ritonavir din schema terapeutică cu atanazavir activat care este recomandat (vezi pct. 4.4)

Sunt aplicabile aceleaşi recomandări privind interacţiunile medicamentoase, cu următoarele precizări:

- nu se recomandă administrarea concomitentă cu tenofovir, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, inhibitori ai pompei de protoni şi buprenorfină.

- administrarea concomitentă cu famotidină nu se recomandă decât dacă este necesar; atazanavir fără ritonavir trebuie administrat fie la 2 ore după administrarea famotidinei, fie cu 12 ore înainte.

Niciuna din dozele de famotidină nu trebuie să depăşească 20 mg, iar doza totală zilnică de famotidină nu trebuie să fie mai mare de 40 mg.

- trebuie avut în vedere faptul că: administrarea concomitentă a apixaban, dabigatran, sau rivaroxaban și atazanavir fără ritonavir poate afecta concentraţiile plasmatice deapixaban, dabigatran, sau rivaroxaban

- administrarea concomitentă a voriconazol cu atanazavir fără ritonavir poate afecta concentraţiile plasmatice de atazanavir

- administrarea concomitentă a fluticazonei cu atanazavir fără ritonavir poate creşte concentraţiile plasmatice de fluticazonă, comparativ cu administrarea fluticazonei în monoterapie

- în cazul administrării concomitente a unui contraceptiv oral cu atanazavir fără ritonavir, se recomandă ca respectivul contraceptiv oral să nu conţină mai mult de 30 µg de etinilestradiol

- nu este necesară ajustarea dozei pentru lamotrigină

Copii şi adolescenţi

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Conform unui număr moderat de date (între 300-00 de rezultate obţinute din sarcini) privind gravidele, nu s-au evidenţiat efecte malformative ale atazanavir. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Se poate avea în vedere utilizarea

Atazanavir Krka asociat cu ritonavir în timpul sarcinii doar dacă beneficiile terapeutice justifică riscul potenţial.

În studiul clinic AI424-182, atazanavir/ritonavir (300/100 mg sau 400/100 mg) în asociere cu zidovudină/lamivudină a fost administrat la 41 de gravide în timpul celui de-al doilea şi al treilea trimestru de sarcină. Şase din 20 (30%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi 13 din 21 (62%) de femei cărora li s-a administrat atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat cazuri de acidoză lactică observate în studiul clinic AI424-182.

Studiul a evaluat 40 de sugari cărora li s-a administrat tratament antiretroviral profilactic (care nu a inclus atazanavir) şi au fost negativi pentru ADN HIV-1 în momentul naşterii şi/sau în primele 6 luni postpartum. Trei din 20 de sugari (15%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 300/100 mg şi patru din 20 de sugari (20%) născuţi de femei tratate cu atazanavir/ritonavir 400/100 mg au prezentat hiperbilirubinemie de gradul 3-4. Nu au existat dovezi de icter patologic, iar la şase din cei 40 de sugari din acest studiu s-a administrat fototerapie timp de maximum 4 zile. Nu s-au raportat cazuri de icter nuclear la nou-născuţi.

Pentru recomandări privind doza vezi pct. 4.2, iar pentru date de farmacocinetică vezi pct. 5.2.

Nu se cunoaşte dacă administrarea de atazanavir asociat cu ritonavir la mame în timpul sarcinii va exacerba hiperbilirubinemia fiziologică şi va determina icter nuclear la nou-născuţi şi sugari. În perioada prenatală, trebuie luată în considerare monitorizarea suplimentară.

Alăptarea

Atazanavir a fost detectat în laptele uman. Pentru a evita transmiterea infecţiei cu HIV la sugar, se recomandă ca femeile care sunt în evidență cu HIV să nu îşi alăpteze copii.

Fertilitatea

Într-un studiu non-clinic privind fertilitatea şi dezvoltarea embrionară timpurie la şobolani, atazanavir a modificat estrul fără efecte asupra împerecherii sau fertilităţii (vezi pct. 5.3).

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Pacienţii trebuie informaţi că s-a raportat apariţia ameţelilor în timpul tratamentului cu scheme terapeutice care includ atazanavir (vezi pct. 4.8).

4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

S-a evaluat profilul de siguranţă al administrării atazanavir în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, în cadrul unor studii clinice controlate la 1 806 pacienţi adulţi cărora li s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi (51 pacienţi, 52 săptămâni durata mediană şi 152 săptămâni durata maximă) sau atazanavir 300 mg cu ritonavir 100 mg o dată pe zi (655 pacienţi, 96 săptămâni durata mediană şi 108 săptămâni durata maximă).

Reacţiile adverse au fost concordante între pacienţii la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, şi cei la care s-a administrat atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, excepţie făcând icterul şi concentraţiile plasmatice crescute de bilirubină totală care s-au raportat mai frecvent în cazul administrării asocierii dintre atazanavir şi ritonavir.

La pacienţii la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi sau atazanavir 300 mg cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, singurele reacţii adverse, de orice severitate, raportate foarte frecvent şi pentru care există cel puţin o relaţie posibilă de cauzalitate între apariţia acestora şi administrarea schemelor terapeutice care includ atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost greaţa (20%), diareea (10%) şi icterul (13%). La pacienţii la care s-au administrat 300 mg atazanavir şi 100 mg ritonavir, frecvenţa icterului a fost de 19%. În majoritatea acestor cazuri, s-a raportat apariţia icterului în decursul primelor câteva zile până la câteva luni, după iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

În timpul supravegherii după punerea pe piață, la pacienții infectați cu HIV tratați cu atazanavir, cu sau fără ritonavir în asociere, a fost raportată boală renală cronică. Un mare studiu observațional prospectiv, a arătat o asociere între o incidență crescută a bolii renale cronice și expunerea cumulativă la scheme terapeutice care conține atazanavir/ritonavir, la pacienții infectați cu HIV cu o valoare a

RFGe (rată estimată a filtrării glomerulare) inițial normală. Această asociere a fost observată independent de expunerea la tenofovir disoproxil. Monitorizarea periodică a funcției renale a pacienților trebuie menținută pe toată durata tratamentului (vezi pct. 4.4).

Lista sub formă de tabel a reacţiilor adverse

Evaluarea reacţiilor adverse la atazanavir se bazează pe datele de siguranţă provenite din studiile clinice şi din experienţa după punerea pe piaţă. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/00 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/00), foarte rare (< 1/10 000). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tulburări ale sistemului imunitar mai puţin frecvente: hipersensibilitate

Tulburări metabolice şi de nutriţie mai puţin frecvente: scădere ponderală, creştere ponderală, anorexie, creşterea apetitului alimentar

Tulburări psihice mai puţin frecvente: depresie, dezorientare, anxietate, insomnie, tulburări ale somnului, vise neobişnuite

Tulburări ale sistemului nervos frecvente: cefalee;mai puţin frecvente: neuropatie periferică, sincopă, amnezie, ameţeli, somnolenţă, disgeuzie

Tulburări oculare frecvente: icter ocular

Tulburări cardiace mai puţin frecvente: torsada vârfurilora;rare: prelungirea intervalului QTca, edeme, palpitaţii

Tulburări vasculare mai puţin frecvente: hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice şi mai puţin frecvente: dispneemediastinale:

Tulburări gastrointestinale frecvente: vărsături, diaree, durere abdominală, greaţă, dispepsie;mai puţin frecvente: pancreatită, gastrită, distensie abdominală, stomatită aftoasă, flatulenţă, xerostomie

Tulburări hepatobiliare frecvente: icter;mai puţin frecvente: hepatită, colelitiazăa, colestazăa;rare: hepatosplenomegalie, colecistităa

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului frecvente: erupţie cutanată tranzitorie;subcutanat mai puţin frecvente: eritem polimorfa,b, erupţii cutanate toxicea,b, erupţii cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS)a,b, angioedema, urticarie, alopecie, prurit; rare: sindrom Stevens-Johnsona,b, erupţie cutanată veziculo-buloasă, eczemă, vasodilataţie

Tulburări musculo-scheletice şi ale mai puţin frecvente: atrofie musculară, artralgie, mialgie; ţesutului conjunctiv rare: miopatie

Tulburări renale şi ale căilor urinare mai puţin frecvente: nefrolitiazăa, hematurie, proteinurie, polakiurie, nefrită interstiţială, boală renală cronicăa;rare: durere renală

Tulburări ale aparatului genital şi mai puţin frecvente: ginecomastiesânului

Tulburări generale şi la nivelul frecvente: fatigabilitate;locului de administrare mai puţin frecvente: durere toracică, stare generală de rău, febră, astenie;rare: tulburări de mersa Aceste reacţii adverse au fost identificate prin supraveghere după punerea pe piaţă. Cu toate acestea, frecvenţele au fost estimate printr-un calcul statistic, pe baza numărului total de pacienţi expuşi la atazanavir în studii clinice randomizate, controlate şi în alte studii clinice disponibile (n = 2 321).b Vezi descrierea reacţiilor adverse selectate pentru mai multe detalii.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

La pacienţii infectaţi cu HIV, cu imunodeficienţă severă, poate să apară o reacţie inflamatorie în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), determinată de germeni oportunişti asimptomatici sau reziduali. De asemenea, a fost raportată apariţia de afecţiuni autoimune (cum ar fi boala Graves și hepatita autoimună); cu toate acestea, timpul raportat faţă de momentul debutului este variabil, iar aceste evenimente pot să apară la mai multe luni de la începerea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori de risc generali dovediţi, boală

HIV în stadiu avansat sau după expunere îndelungată la terapia antiretrovirală combinată (TARC).

Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Parametri metabolici

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale şi a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Erupţii cutanate tranzitorii şi sindroame asociate

Erupţiile cutanate tranzitorii sunt, în general, erupţii maculo-papulare uşoare până la moderate, care apar în primele 3 săptămâni de la iniţierea tratamentului cu atazanavir.

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ), eritemul polimorf, erupţiile cutanate toxice şi erupţiile cutanate medicamentoase cu eozinofilie şi simptome sistemice (sindrom DRESS) au fost raportate în asociere cu utilizarea atazanavir (vezi pct. 4.4).

Modificări ale testelor de laborator

Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator, la pacienţii la care se administrează scheme terapeutice care conţin atazanavir şi unul sau mai mulţi INRT, au fost creşterea bilirubinemiei totale raportată predominant ca bilirubină indirectă (neconjugată) crescută (87% Grad 1, 2, 3 sau 4).

Gradul 3 sau 4 de creştere a bilirubinemiei totale a fost semnalat la 37% (6% Grad 4). Dintre pacienţii anterior trataţi cu 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durata mediană de 95 de săptămâni, 53% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale.

Dintre pacienţii netrataţi anterior şi cărora li s-a administrat 300 mg atazanavir o dată pe zi împreună cu 100 mg ritonavir o dată pe zi, pentru o durata mediană de 96 de săptămâni, 48% au prezentat gradele 3-4 de creştere a bilirubinemiei totale (vezi pct. 4.4).

Alte modificări ale testelor de laborator exprimate clinic (Gradele 3 sau 4) s-au raportat la ≥ 2% din pacienţii la care se administrează scheme terapeutice care conţin atazanavir şi unul sau mai mulţi

INRT: concentraţie plasmatică crescută a creatinkinazei (7%), concentraţie serică crescută a alaninaminotransferazei/transaminazei glutam-piruvice (ALT/TGP) (5%), neutropenie (5%), concentraţie serică crescută a aspartataminotransferazei/transaminazei glutam-oxaloacetice (AST/TGO) (3%), concentraţie plasmatică crescută a lipazei (3%).

Două procente din pacienţii trataţi cu atazanavir au prezentat concomitent creşteri de Grad 3-4 ale

ALT/AST şi de Grad 3-4 ale bilirubinei totale.

Copii şi adolescenţi

Într-un studiu clinic, studiul AI424-020, pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 18 ani cărora li s-a administrat medicamentul sub formă de pulbere orală sau capsule au prezentat o durată medie a tratamentului cu atazanavir de 115 săptămâni. Profilul de siguranţă în acest studiu a fost, în general, comparabil cu cel observat la adulţi. Atât blocul atriovetricular asimptomatic de gradul 1 (23%), cât şi de gradul 2 (1%) au fost raportate la copii şi adolescenţi. Cea mai frecventă modificare a testelor de laborator raportată la pacienţii copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat atazanavir a fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4), care a apărut la 45% dintre pacienţi.

În studiile clinice AI424-397 şi AI424-451, durata medie a tratamentului cu atazanavir pulbere orală la pacienţii copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi mai puţin de 11 ani, a fost de 80 săptămâni. Nu au fost raportate decese. Profilul de siguranţă în aceste studii a fost în general comparabil cu cel observat în studiile anterioare la copii, adolescenţi şi adulţi. Cele mai frecvente modificări ale testelor de laborator raportate la pacienţii copii cărora li s-a administrat atazanavir pulbere orală au fost creşterea bilirubinemiei totale (≥ 2,6 ori LSVN, gradul 3-4, 16 %) şi creşterea amilazei (grad 3-4; 33 %), în general de origine non-pancreatică. În aceste studii, creșteri ale nivelurilor ALT au fost raportate mai frecvent la copii și adolescenți decât la adulți.

Alte grupe speciale de pacienţi

Pacienţi infectaţi concomitent cu virusul hepatitic B şi/sau virusul hepatitic C

Dintre 51 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 400 mg o dată pe zi, 177 au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C, iar dintre 655 pacienţi la care s-a administrat atazanavir 300 mg o dată pe zi şi ritonavir 100 mg o dată pe zi, 97 pacienţi au avut concomitent infecţie cronică cu virusul hepatitic B sau C. Pacienţii cu infecţie concomitentă au prezentat mai mult creşteri ale concentraţiilor serice iniţiale ale transaminazelor hepatice decât cei fără hepatite virale cronice. Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte creşterea bilirubinemiei între aceşti pacienţi şi cei fără hepatită virală. Frecvenţa hepatitei emergente tratamentului sau creşterile concentraţiilor transaminazelor hepatice la pacienţii cu infecţie concomitentă, a fost comparabilă între atazanavir şi schemele de tratament comparator (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

4.9 Supradozaj

Experienţa dobândită la om în cazul supradozajului acut cu atazanavir este limitată. S-au administrat la voluntari sănătoşi doze unice până la 00 mg fără a se observa apariţia reacţiilor adverse simptomatice. În cazul administrării dozelor mari, care determină expuneri mari la medicament, s-au observat: icter datorat hiperbilirubinemiei indirecte (neconjugate) (fără modificări asociate ale testelor funcţiei hepatice) sau alungirea intervalului PR (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Tratamentul supradozajului cu atazanavir constă în tratament general suportiv, inclusiv monitorizarea semnelor vitale şi a electrocardiogramei (ECG) şi în supravegherea stării clinice a pacientului. Dacă se indică, trebuie realizată eliminarea atazanavir neabsorbit prin provocarea vărsăturilor sau prin lavaj gastric. Administrarea de cărbune activat poate ajuta la eliminarea medicamentului neabsorbit. Nu există un antidot specific care poate fi utilizat în tratamentul supradozajului cu atazanavir. Deoarece atazanavir este metabolizat preponderent de către ficat şi se leagă în proporţie foarte mare de proteinele plasmatice, este puţin probabil ca dializa să fie eficace pentru eliminarea acestui medicament.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antivirale de uz sistemic, inhibitori de proteaze, codul ATC: J05AE08.

Mecanism de acţiune

Atazanavir este un inhibitor al proteazei (IP) azapeptide HIV-1. Medicamentul inhibă selectiv procesele specific virale ale proteinei virale Gag-Pol în celule infectate cu HIV-1, ceea ce previne formarea virionilor maturi şi infectarea altor celule.

Activitate antivirală in vitro: atazanavir prezintă activitate anti-HIV-1 (incluzând toate subtipurile testate) şi anti-HIV-2 pe culturi de celule.

Rezistenţă

Tratamentul antiretroviral la pacienţii adulţi netrataţi anterior

În studiile clinice, la pacienţii netrataţi anterior cu terapie antiretrovirală, trataţi cu atazanavir neactivat, substituţia I50L, uneori în asociere cu o modificare a A71V reprezintă semnătura substituţiei care determină rezistenţă la atazanavir. Nivelurile rezistenţei la atazanavir au crescut de la 3,5 la 29 ori fără o dovadă de existenţă a rezistenţei încrucişate fenotipice la alţi IP. În studiile clinice la pacienţii netrataţi anterior cu terapie antiretrovirală, trataţi cu atazanavir activat, substituţia I50L nu a apărut la niciun pacient fără substituţii iniţiale IP. Substituţia N88S a fost rareori observată la pacienţii cu eşec virusologic la atazanavir (cu sau fără ritonavir). În timp ce poate contribui la scăderea sensibilităţii la atazanavir, dacă survine în asociere cu alte substituţii la nivelul proteazei, în studiile clinice, N88S singură nu duce întotdeauna la rezistenţă fenotipică la atazanavir sau nu are un impact constant asupra eficacităţii clinice

Tabelul 3. Substituţii de novo la pacienţii netrataţi anterior cu terapie antiretrovirală, cu eşec la terapia cu atazanavir + ritonavir (Studiul 138, 96 săptămâni)

Frecvenţă Substituţii IP de novo (n=26)a> 20% niciuna10-20% niciunaa Numărul pacienţilor cu genotipuri perechi clasificaţi ca eşecuri virusologice (ARN HIV ≥ 400 copii/ml).

Substituţia M184I/V a apărut la 5/26 pacienţi cu eşec virusologic la atazanavir/ritonavir şi respectiv 7/26 pacienţi cu eşec virusologic la lopinavir/ritonavir.

Tratamentul antiretroviral la pacienţii adulţi trataţi anterior

La pacienţii din Studiile 009, 043 şi 045 cărora li s-a efectuat anterior tratament antiretroviral, la 100 izolate obţinute de la cei clasificaţi ca eşec terapeutic în cazul efectuării tratamentelor care includ fie atazanavir, fie atazanavir + ritonavir sau atazanavir + saquinavir, s-a observat dezvoltarea rezistenţei la atazanavir. Din 60 izolate obţinute de la pacienţi trataţi fie cu atazanavir, fie cu atazanavir + ritonavir, 18 (30%) au prezentat fenotipul I50L descris anterior la pacienţii netrataţi anterior.

Tabelul 4. Substituţii de novo la pacienţii trataţi anterior cu terapie antiretrovirală, cu eşec la terapia cu atazanavir + ritonavir (Studiul 045, 48 săptămâni)

Frecvenţă Substituţii IP de novo (n = 35)a,b> 20% M36, M46, I54, A71, V8210-20% L10, I15, K20, V32, E35, S37, F53, I62, G73, I84, L90a Numărul pacienţilor cu genotipuri perechi clasificaţi ca eşecuri virusologice (ARN HIV ≥ 400 copii/ml).b Zece pacienţi au avut rezistenţă fenotipică iniţială la atazanavir + ritonavir (variaţie [FC]> 5,2). Susceptibilitatea FC în celulele de cultură relativ la referinţa tip sălbatic a fost măsurată folosind PhenoSenseTM (Monogram Biosciences, South

San Francisco, California, SUA)

În Studiul 045, la populaţia tratată anterior cu terapie antiretrovirală, niciuna dintre substituţiile de novo (vezi Tabelul 4) nu sunt specifice pentru atazanavir şi nu pot reflecta reapariţia rezistenţei arhivate la atazanavir + ritonavir.

Rezistenţa la pacienţii cărora li s-a efectuat anterior tratament antiretroviral poate să apară prin acumularea substituţiilor majore şi minore descrise anterior ca fiind implicate în determinarea rezistenţei la inhibitorii de protează.

Rezultate clinice

La pacienţii adulţi cărora nu li s-a efectuat anterior tratament antiretroviral

Studiul 138 este un studiu internaţional, randomizat, deschis, multicentric, prospectiv, la pacienţi netrataţi anterior cu tratamentul antiretroviral, care a comparat asocierea atazanavir/ritonavir (300 mg/100 mg o dată pe zi), cu cea a asocierii lopinavir/ritonavir (400 mg/100 mg de două ori pe zi), fiecare în combinaţie cu o doză fixă de fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină (comprimate de 300 mg/200 mg o dată pe zi). Braţul cu atazanavir/ritonavir a demonstrat eficacitate antivirală similară (non-inferioară) comparativ cu braţul lopinavir/ritonavir, după cum este evaluat prin proporţia de pacienţi cu ARN HIV < 50 copii/ml la săptămâna 48 (Tabelul 5).

Analiza datelor pe parcursul celor 96 săptămâni de tratament a demonstrat durabilitatea activităţii antivirale (Tabelul 5).

Tabelul 5: Rezultatele de eficacitate în Studiul 138 a

Atazanavir/ritonavirb Lopinavir/ritonavirc (400 mg/100 mg (300 mg/100 mg o dată pe zi) de două ori pe zi)

Parametru n=440 n=443

Săptămâna 48 Săptămâna 96 Săptămâna 48 Săptămâna 96

ARN HIV < 50 copii/ml, %

Toţi pacienţiid 78 74 76 68

Diferenţă estimată Săptămâna 48: 1,7% [-3,8%, 7,1%][IÎ 95%]d Săptămâna 96: 6,1% [0,3%, 12,0%]

Analiza per protocole 86 91 89 89(n=392f) (n=352) (n=372) (n=331)

Diferenţă estimatăe Săptămâna 48: -3% [-7,6%, 1,5%][IÎ 95%] Săptămâna 96: 2,2% [-2,3%, 6,7%]

ARN HIV < 50 copii/ml, % după Caracteristicile Iniţialed

ARN HIV <100 000 copii/ml 82 (n=217) 75 (n=217) 81 (n=218) 70 (n=218)≥100 000 copii/ml 74 (n=223) 74 (n=223) 72 (n=225) 66 (n=225)

Numărul de CD4 78 (n=58) 78 (n=58) 63 (n=48) 58 (n=48)<50 celule/mm350 până la 76 (n=45) 71 (n=45) 69 (n=29) 69 (n=29)<100 celule/mm3100 până la 75 (n=106) 71 (n=106) 78 (n=134) 70 (n=134)<200 celule/mm3≥ 200 celule/mm3 80 (n=222) 76 (n=222) 80 (n=228) 69 (n=228)

Modificarea medie a valorilor ARN HIV faţă de situaţia iniţială, log10 copii/ml

Toţi pacienţii I -3,09 (n=397) I -3,21 (n=360) I -3,13 (n=379) I -3,19 (n=340)

Modificarea medie a numărului de celule CD4 faţă de situaţia iniţială, celule/mm3

Toţi pacienţii 203 (n=370) 268 (n=336) 219 (n=363) 290 (n=317)

Modificarea medie a numărului CD4 faţă de situaţia iniţială, celule/mm3 pe baza caracteristicilor iniţiale

ARN HIV 179 (n=183) 243 (n=163) 194 (n=183) 267 (n=152)<100 000 copii/ml≥100 000 copii/ml 227 (n=187) 291 (n=173) 245 (n=180) 310 (n=165)a Numărul mediu iniţial de celule CD4 a fost de 214 celule/mm3 (interval 2 la 810 celule/mm3) şi ARN HIV-1 plasmatic iniţial mediu a fost 4,94 log10 copii/ml (interval 2,6 la 5,88 log10 copii/ml)b Atazanavir/RTV cu fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină (doză fixă 300 mg/200 mg, comprimate, o dată pe zi).c Lopinavir/RTV cu fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină (doză fixă 300 mg/200 mg, comprimate, o dată pe zi).d Analiza în intenţie de tratament, cu valorile lipsă fiind considerate eşecuri.e Analiza per protocol: Excluzând pacienţii care nu au terminat studiul şi pacienţii cu deviaţii majore de la protocol.f Numărul de pacienţi evaluabili.

Datele cu privire la retragerea ritonavir din regimul terapeutic cu atazanavir activat (vezi, de asemenea, pct 4.4)

Studiul 136 (INDUMA)

În cadrul unui studiu comparativ deschis, randomizat, realizat ulterior unei faze de inducţie de 26 până la 30 de săptămâni cu atazanavir 300 mg şi ritonavir 100 mg o dată pe zi în asociere cu doi INRT, administrarea o dată pe zi de atazanavir 400 mg neactivat împreună cu doi INRT pe parcursul unei faze de întreţinere cu durata de 48 de săptămâni (n=87) a avut eficacitate antivirală similară cu a schemei terapeutice reprezentate de atazanavir cu ritonavir în asociere cu doi INRT (n=85) la subiecţii infectaţi cu HIV la care s-a obţinut supresia completă a replicării virale, fapt cuantificat prin proporţia de subiecţi cu ARN HIV < 50 copii/ml: 78% la subiecţii trataţi cu atazanavir neactivat în asociere cu doi INRT, comparativ cu 75% la cei trataţi cu atazanavir şi ritonavir în asociere cu doi INRT.

Unsprezece subiecţi (13%) din grupul cu atazanavir neactivat şi 6 (7%) din cel cu atazanavir şi ritonavir au prezentat recădere virusologică. Patru subiecţi din grupul cu atazanavir neactivat şi 2 din cel cu atazanavir şi ritonavir au avut ARN HIV > 500 copii/ml în timpul fazei de întreţinere. La niciunul dintre subiecţi, indiferent de grup, nu au fost observate semne de apariţie a rezistenţei la inhibitorul de protează. Substituţia M184V la nivelul reverstranscriptazei, care conferă rezistenţă la lamivudină şi emtricitabină, a fost detectată la 2 subiecţi din grupul cu atazanavir neactivat şi la 1 subiect din grupul cu atazanavir şi ritonavir.

În grupul cu atazanavir neactivat au fost înregistrate mai puţine întreruperi ale tratmentului (1 vs. 4 subiecţi în grupul cu atazanavir şi ritonavir). Au fost mai puţine cazuri de hiperbilirubinemie şi icter în grupul cu atazanavir neactivat faţă de grupul cu atazanavir şi ritonavir (18, respectiv 28 de subiecţi).

La pacienţii adulţi trataţi anterior cu terapie antiretrovirală

Studiul 045 este un studiu randomizat, multicentric care compară administrarea atazanavir/ritonavir (300/100 mg o dată pe zi) şi administrarea atazanavir/saquinavir (400/1200 mg o dată pe zi) cu administrarea lopinavir + ritonavir (400/100 mg doze fixe asociate de două ori pe zi), fiecare în asociere cu fumarat de tenofovir disoproxil (vezi pct. 4.5 şi 4.8) şi un INRT, la pacienţi cu eşec virusologic la două sau mai multe scheme de tratament care conţin cel puţin un IP, un INRT şi un

INNRT. Pentru pacienţii randomizaţi, timpul mediu de expunere anterioară la antiretrovirale a fost de 138 săptămâni pentru IP, 281 săptămâni pentru INRT şi 85 săptămâni pentru INNRT. La momentul iniţial, 34% dintre pacienţii au primit un IP şi 60% dintre ei au primit un INNRT. Cincisprezece din 120 (13%) pacienţi din braţul de tratament atazanavir + ritonavir şi 17 din 123 (14%) pacienţi din braţul de tratament lopinavir + ritonavir au prezentat patru sau mai multe substituţii IP

L10, M46, I54, V82, I84 şi L90. Treizeci şi două procente dintre pacienţii din studiu au avut o tulpină virală cu mai puţin de două substituţii care privesc INRT.

Criteriul principal final de evaluare a fost diferenţa medie în funcţie de timp a modificării valorilor

ARN HIV faţă de valoarea iniţială pe parcursul celor 48 săptămâni (Tabelul 6).

Tabelul 6: Rezultatele de eficacitate la Săptămâna 48a şi la Săptămâna 96 (Studiul 045)b c Diferenţa medie în funcţie

ATV/RTV (300 mg/ 100 mg LPV/RTV (400 mg/ 100 mg de timp ATV/RTV-

Parametru o dată pe zi) de două ori pe zi)

LPV/RTVn=120 n=123[IÎ 97,5%d]

Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna Săptămâna 48 96 48 96 48 96

Modificarea medie a valorilor ARN HIV faţă de situaţia iniţială, log10 copii/ml

- 1,93 -2,29 -1,87 -2,08 0,13 0,14

Toţi pacienţii(n=90 e) (n=64) (n=99) (n=65) [-0,12, 0,39] [-0,13, 0,41]

ARN HIV <50 copii/ml, %f(pacienţi care au răspuns la tratament/evaluabili)

Toţi pacienţii I 36 (43/120) I 32 (38/120) I 42 (52/123) I 35 (41/118) I NA I NA

ARN HIV <50 copii/ml pe baza substituţiilor IP iniţiale selectate,f, g % (pacienţi care au răspuns la tratament/evaluabili)0-2 44 (28/63) 41 (26/63) 56 (32/57) 48 (26/54) NA NA3 18 (2/11) 9 (1/11) 38 (6/16) 33 (5/15) NA NA≥4 27 (12/45) 24 (11/45) 28 (14/50) 20 (10/49) NA NA

Modificarea medie a numărului de celule CD4 faţă de situaţia iniţială, celule/mm3

Toţi pacienţii 110 (n=83) 122 (n=60) 121 (n=94) 154 (n=60) NA NAa Numărul iniţial mediu de celule CD4 a fost 337 celule/mm3 (interval: 14 - 1543 celule/mm3), iar concentraţia plasmatică iniţială medie a ARN HIV-1 a fost 4,4 log10 copii/ml (interval: 2,6 - 5,88 log10 copii/ml).b ATV/RTV cu fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină (doză fixă 300 mg/200 mg comprimate o dată pe zi).c LPV/RTV cu fumarat de tenofovir disoproxil/emtricitabină (doză fixă 300 mg/200 mg comprimate o dată pe zi).d Interval de încrederee Numărul de pacienţi evaluabili.f Analiza în intenţie de tratament, cu valori lipsă considerate ca eşecuri. Pacienţii care au răspuns la tratamentul cu LPV/RTVcare au terminat tratamentul înainte de Săptămâna 96 sunt excluşi din analiza Săptămânii 96. Proporţia pacienţilor cu ARN

HIV < 400 copii/ml a fost 53% şi 43% pentru ATV/RTV şi 54% şi 46% pentru LPV/RTV la săptămânile 48 şi respectiv 96.g Substituţiile selectate includ orice modificare la poziţiile L10, K20, L24, V32, L33, M36, M46, G48, I50, I54, L63, A71,

G73, V82, I84, şi L90 (0-2, 3, 4 sau mai multe) la momentul iniţial.

NA = nu se aplică.

Pe parcursul celor 48 săptămâni de tratament, modificările medii faţă de momentul iniţial ale concentraţiilor ARN HIV pentru atazanavir + ritonavir şi lopinavir + ritonavir au fost similare (non-inferioare). S-au obţinut rezultate concordante cu metoda de analiză ultima observaţie extrapolată (diferenţă în funcţie de timp de 0,11, interval de încredere 97,5% [-0,15, 0,36]). În urma analizei tratamentului aplicat, excluzând valorile lipsă, proporţia pacienţilor cu ARN HIV< 400 copii/ml (< 50 copii/ml) în braţul atazanavir + ritonavir şi în braţul lopinavir + ritonavir a fost de 55% (40%) şi, respectiv, 56% (46%).

Pe parcursul celor 96 de săptămâni de tratament modificările medii ale ARN HIV faţă de valoarea iniţială pentru atazanavir + ritonavir şi pentru lopinavir + ritonavir, au îndeplinit criteriile de non-inferioritate pe baza cazurilor observate. S-au obţinut rezultate concordante cu metoda de analiză ultima observaţie extrapolată. În urma analizei tratamentului aplicat, excluzând valorile lipsă, proporţia pacienţilor cu ARN HIV < 400 copii/ml (< 50 copii/ml) pentru atazanavir + ritonavir era de 84% (72%) şi pentru lopinavir + ritonavir era de 82% (72%). Este important de menţionat faptul că la momentul analizei din săptămâna 96, 48% dintre pacienţi au rămas în studiu.

S-a demonstrat că asocierea atazanavir + saquinavir este inferioară celei lopinavir + ritonavir.

Copii şi adolescenţi

Evaluarea parametrilor farmacocinetici, a siguranţei, tolerabilităţii şi eficacităţii atazanavir se bazează pe datele din studiul clinic AI424-020, deschis, multicentric, efectuat la pacienţi cu vârsta cuprinsă între 3 luni şi 21 ani. În general, în acest studiu, 182 copii şi adolescenţi (81 netrataţi anterior cu terapie antiretrovirală şi 101 trataţi anterior cu terapie antiretrovirală) au primit atazanavir (capsule sau pulbere) o dată pe zi, cu sau fără ritonavir, în asociere cu două INRT.

Datele clinice obţinute din acest studiu nu sunt adecvate pentru a susţine utilizarea atazanavir (cu sau fără ritonavir) la copii cu vârsta sub 6 ani.

Datele de eficacitate observate la cei 41 pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani cărora li s-a administrat atazanavir capsule cu ritonavir sunt prezentate în

Tabelul 7. Pentru pacienţii copii şi adolescenţi netrataţi anterior cu terapie antiretrovirală, valoarea medie a numărului de celule CD4 la momentul iniţial a fost de 344 celule/mm3(interval: 2 - 800 celule/mm3) şi valoarea medie iniţială a ARN HIV- 1 plasmatic a fost de 4,67 log10 copii/ml (interval: 3,70 - 5,00 log10 copii/ml). Pentru pacienţii copii şi adolescenţi trataţi anterior cu tratament antiretroviral, valoarea medie a numărului de celule CD4 la momentul iniţial a fost de 522 celule/mm3 (interval: 100-1157 celule/mm3) şi valoarea medie iniţială a

ARN HIV- 1 plasmatic a fost 4,09 log10 copii/ml (interval: 3,28 - 5,00 log10 copii/ml).

Tabelul 7: Rezultatele de eficacitate (pacienţi copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 ani şi mai puţin de 18 ani) la săptămâna 48 (studiul AI424-020)

Tratament antiretroviral la pacienţi netrataţi Tratament antiretroviral la anterior atazanavir pacienţii trataţi anterior

Parametru

Capsule/ritonavir atazanavir Capsule/ritonavir (300 mg/100 mg o dată pe (300 mg/100 mg o dată pe zi) zi) n=16 n=25

ARN HIV <50 copii/ml, %a

Toţi pacienţii 81 (13/16) 24 (6/25)

ARN HIV <400 copii/ml, %a

Toţi pacienţii 88 (14/16) 32 (8/25)

Modificarea medie a numărului de celule CD4 faţă de situaţia iniţială, celule/mm3

Toţi pacienţii 293 (n=14b) 229 (n=14b)

ARN HIV <50 copii/ml pe baza substituţiilor IP iniţiale selectate,c % (pacienţi care au răspuns la tratament/evaluabilid)0-2 NA 27 (4/15)3 NA -≥4 NA 0 (0/3)a Analiza în intenţie de tratament, cu valori lipsă considerate ca eşecuri.b Numărul de pacienţi evaluabili.c IP majore L24I, D30N, V32I, L33F, M46IL, I47AV, G48V, I50LV, F53LY, I54ALMSTV, L76V, V82AFLST, I84V,

N88DS, L90M; IP minore: L10CFIRV, V11I, E35G, K43T, Q58E, A71ILTV, G73ACST, T74P, N83D, L89V.d Include pacienţii cu date de rezistenţă iniţiale.

NA = nu se aplică.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

S-a evaluat farmacocinetica atazanavir la voluntari adulţi sănătoşi şi la pacienţi infectaţi cu HIV; s-au observat diferenţe semnificative între cele două grupuri. Farmacocinetica atazanavir prezintă un profil non-liniar.

Absorbţie: la pacienţii infectaţi cu HIV (n = 33, studii combinate), administrările repetate ale dozei de 300 mg atazanavir o dată pe zi cu ritonavir 100 mg o dată pe zi împreună cu alimente au determinat o medie geometrică (CV%) pentru Cmax a atazanavir de 4 466 (42%) ng/ml cu un interval de timp până la obţinerea Cmax de aproximativ 2,5 ore. Media geometrică (CV%) pentru Cmin și ASC a atazanavir a fost de 654 (76%) ng/ml şi, respectiv, 44 185 (51%) ng x h/ml.

La pacienţii infectaţi cu HIV (n = 13), administrările repetate ale dozei de 400 mg de atazanavir (fără ritonavir) o dată pe zi împreună cu alimente au determinat o medie geometrică (CV%) pentru Cmax a atazanavir de 22 98 (71%) ng/ml cu un interval de timp până la obţinerea Cmax de aproximativ 2 ore.

Media geometrică (CV%) pentru Cmin și ASC a atazanavir a fost de 120 (109%) ng/ml şi, respectiv, 14 874 (91%) ng x h/ml.

Efectele alimentelor: administrarea concomitentă a atazanavir şi ritonavir cu alimente optimizează biodisponibilitatea atazanavir. Administrarea concomitentă a unei doze unice de 300 mg atazanavir şi a unei doze de 100 mg de ritonavir cu o masă uşoară a dus la creşterea cu 33% a ASC şi la creşterea cu 40% atât a Cmax, cât şi a concentraţiei pe 24 de ore a atazanavir faţă de administrarea în condiţii de repaus alimentar. Administrarea cu alimente bogate în grăsimi nu influenţează ASC a atazanavir faţă de condiţiile de repaus alimentar, iar Cmax a variat cu maximum 11% faţă de valorile în condiţii de repaus alimentar. Concentraţia pe 24 de ore, după o masă cu conţinut bogat în grăsimi a crescut cu aproximativ 33% din cauza absorbţiei întârziate; Tmax median a crescut de la 2,0 la 5,0 ore.

Administrarea atazanavir cu ritonavir fie cu alimente cu conţinut scăzut de lipide, fie cu cele cu conţinut crescut de lipide scade coeficientul de variaţie a ASC şi Cmax cu aproximativ 25% faţă de cel observat în starea de repaus alimentar. Pentru a creşte biodisponibilitatea şi a reduce la minimum variabilitatea, atazanavir trebuie administrat cu alimente.

Distribuţie: la om, atazanavir se leagă în proporţie de aproximativ 86% de proteinele serice în cazul unor concentraţii cuprinse în intervalul 100 şi 10 000 ng/ml. Atazanavir se leagă de alfa-1 glicoproteină acidă (AGA) şi de albumină în proporţii similare (89% şi respectiv 86%, la 00 ng/ml). Într-un studiu cu doze multiple efectuat la pacienţi infectaţi cu HIV, cărora li s-au administrat doze de 400 mg atazanavir o dată pe zi cu alimente cu conţinut scăzut de lipide, pentru 12 săptămâni, atazanavir a fost decelat în lichidul cefalorahidian şi spermă.

Metabolizare: studiile efectuate la om şi in vitro utilizând microzomi hepatici umani au demonstrat că atazanavir este metabolizat în principal de către izoforma CYP3A4 rezultând metaboliţi oxigenaţi.

Metaboliţii sunt excretaţi în bilă ca şi alţi metaboliţi liberi sau glucuronidaţi. Căi suplimentare minore de metabolizare sunt N-dezalchilarea şi hidroliza. S-au detectat în plasmă alţi doi metaboliţi minori ai atazanavir. Niciun metabolit nu a prezentat in vitro activitate antivirală.

Eliminare: după administrarea dozei unice de 400 mg 14C-atazanavir, 79% şi 13% din totalul radioactivităţii a fost regăsită în materiile fecale şi, respectiv, în urină. Aproximativ 20% şi 7% din doza administrată au fost regăsite în fecale şi, respectiv, în urină, sub formă nemodificată. Excreţia medie urinară a medicamentului sub formă nemodificată a fost 7% după 2 săptămâni în cazul administrării dozei de 800 mg o dată pe zi. La pacienţii infectaţi cu HIV (n = 33, studii combinate), timpul mediu de înjumătăţire plasmatică pentru dozele din intervalul de doze al atazanavir a fost de 12 ore la starea de echilibru după administrarea unei doze de 300 mg zilnic cu ritonavir 100 mg o dată pe zi împreună cu o alimentaţie cu conţinut scăzut de lipide.

Grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală: la subiecţii sănătoşi, eliminarea renală a atazanavir nemetabolizat a fost de aproximativ 7% din doza administrată. Nu sunt disponibile date de farmacocinetică pentru asocierea atazanavir cu ritonavir la pacienţii cu insuficienţă renală. atazanavir (fără ritonavir) a fost studiat la pacienţii adulţi cu insuficienţă renală severă (n = 20), inclusiv la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă, la doze repetate de 400 mg o dată pe zi. Cu toate că acest studiu a prezentat câteva limitări (de exemplu concentraţiile medicamentului nelegat de proteinele plasmatice nu au fost studiate), rezultatele au sugerat că parametrii farmacocinetici ai atazanavir au scăzut cu 30% până la 50% la pacienţii care efectuează hemodializă comparativ cu pacienţii cu funcţie renală normală.

Mecanismul acestei scăderi este necunoscut. (Vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Insuficienţă hepatică: atazanavir este metabolizat şi eliminat preponderent prin ficat. Atazanavir (fără ritonavir) a fost studiat la pacienţii adulţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă (14 cu insuficienţă hepatică clasa Child-Pugh B şi 2 cu clasa Child-Pugh C) în contextul administrării unei doze unice de 400 mg. Valoarea medie a ASC (0-∞) a fost cu 42% mai mare la subiecții cu insuficiență hepatică decât la subiecții sănătoși. Valoarea medie a timpului de înjumătățire a atanazavir a fost de 12,1 ore la subiecţii cu insuficienţă hepatică, comparativ cu 6,4 ore la subiecţii sănătoşi. Efectele insuficienţei hepatice asupra farmacocineticii atazanavir după doze de 300 mg cu ritonavir nu au fost studiate. Concentraţiile de atazanavir administrat cu sau fără ritonavir sunt de aşteptat să crească la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 și pct. 4.4).

Vârstă/Sex: s-a efectuat un studiu asupra farmacocineticii atazanavir la 59 bărbaţi sănătoşi şi femei sănătoase (29 tineri, 30 în vârstă). Nu au existat diferenţe farmacocinetice importante clinic bazate pe vârstă şi sex.

Rasă: o analiză de farmacocinetică populaţională pe eşantioane de pacienţi din studii de Fază II au indicat absenţa efectelor asupra farmacocineticii atazanavir în funcţie de rasă.

Sarcină:

Datele farmacocinetice provenite de la gravide infectate cu HIV cărora li s-a administrat atazanavir capsule în asociere cu ritonavir sunt prezentate în Tabelul 8.

Tabelul 8: Parametrii farmacocinetici la starea de echilibru ai atazanavir administrat în asociere cu ritonavir la gravide infectate cu HIV, după ingestia de alimenteatazanavir 300 mg în asociere cu ritonavir 100 mg

Al doilea trimestru Al treilea trimestru postpartuma

Parametrul farmacocinetic(n=9) (n=20) (n=36)

Cmax ng/ml3 729,09 3 291,46 5 649,10

Medie geometrică (39) (48) (31)(CV%)

ASC ng*h/ml34 399,1 34 251,5 60 532,7

Medie geometrică (37) (43) (33)(CV%)

Cmin ng/mLb663,78 668,48 1 420,64

Medie geometrică (36) (50) (47)(CV%)a Concentraţiile maxime de atazanavir şi ASC s-au dovedit a fi cu aproximativ 26-40% mai mari în timpul perioadei postpartum (4-12 săptămâni) decât cele observate retrospectiv la pacientele care nu sunt gravide infectate cu HIV. Concentraţiile plasmatice minime ale atazanavir au fost de aproximativ 2 ori mai mari în timpul perioadei postpartum atunci când au fost comparate cu cele observate retrospectiv la pacientele care nu sunt gravide, infectate cu HIV.b Cmin este concentraţia după 24 ore de la administrarea dozei.

Copii şi adolescenţi

Există o tendinţă către un clearance mai mare la copiii mai mici atunci când este normalizat în funcţie de greutate. Ca urmare, se observă rapoarte mai mari ale concentraţiilor plasmatice maxime şi minime, cu toate acestea, la dozele recomandate, valorile mediei geometrice a expunerii la atazanavir (Cmin,

Cmax și AUC) la pacienții copii și adolescenți sunt așteptate să fie similare cu cele observate la adulți.

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studiile privind toxicitatea după doze repetate efectuate la şoarece, şobolan şi câine, constatările referitoare la atazanavir au fost, în general, limitate la ficat şi au inclus creşteri minime până la uşoare ale bilirubinemiei şi ale concentraţiilor enzimelor hepatice, vacuolizare şi hipertrofie hepatocelulare, şi, doar la femelele de şoarece, necroză celulară. La şoarece (masculi), şobolan şi câine, expunerile sistemice la atazanavir în urma administrării dozelor care se asociază cu modificări hepatice au fost cel puţin egale cu cele observate la om în cazul administrării dozei de 400 mg o dată pe zi. La femelele de şoarece, expunerea la atazanavir, în cazul administrării unei doze care determină necroză celulară, a fost de 12 ori mai mare decât expunerea la om, în cazul administrării dozei de 400 mg o dată pe zi.

Glicemia şi colesterolemia au prezentat creşteri minime-uşoare la şobolani, dar nu şi la şoarece sau câine.

În timpul studiilor in vitro, canalele de potasiu cardiace umane clonate (hERG), au fost inhibate în proporţie de 15% în cazul unei concentraţii de atazanavir (30 μM) corespunzătoare la 30 de ori concentraţia de medicament liber Cmax la om. Concentraţiile similare ale atazanavir au crescut cu 13% durata potenţialului de acţiune (APD90) în studiu pe fibre Purkinje la iepure. Modificările electrocardiografice (bradicardie sinusală, alungirea intervalului PR, a intervalului QT şi a complexului QRS) au fost observate doar în primele 2 săptămâni de studiu asupra toxicităţii la administrare orală, efectuat la câine. Următoarele 9 luni în studiile asupra toxicităţii în administrare orală la câine nu au arătat modificări electrocardiografice legate de medicament. Relevanţa clinică a acestor date preclinice este necunoscută. La om, efectele cardiace potenţiale ale acestui medicament nu pot fi excluse (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Potenţialul alungirii intervalului PR trebuie luat în considerare la cazurile de supradozaj (vezi pct. 4.9).

Într-un studiu privind fertilitatea şi dezvoltarea embrionară precoce la şobolani, atazanavir a modificat estrul fără efecte asupra împerecherii sau fertilităţii. Nu s-au observat efecte teratogene la şobolani sau iepure în cazul administrării dozelor maternotoxice. La femelele de iepure gestante, leziunile extinse ale stomacului şi intestinului au fost observate la animalele decedate sau muribunde la doze materne de 2-4 ori mai mari decât doza administrată în studiul privind embriogeneza definitivă. În evaluarea în perioadele pre- şi postnatală la şobolani, atazanavir determină reducerea tranzitorie a greutăţii corporale la pui, la doze toxice pentru mamă. Expunerea sistemică la atazanavir la doze care determină toxicitate maternă a fost cel puţin egală sau uşor mai mare decât cea observată la om, administrându-se o doză zilnică unică de 400 mg.

Atazanavir nu a determinat rezultate pozitive în testul mutaţiei reversibile Ames, dar a determinat aberaţii cromozomiale in vitro atât în absenţa cât şi în prezenţa activării metabolice. În studii in vivo la şobolan, atazanavir nu a determinat micronuclei în măduva osoasă, modificări ADN la nivelul duodenului (test “cometa”), sau repararea ADN neprogramată în ficat la concentraţii plasmatice sau tisulare care le depăşesc pe cele care au fost clastogenice in vitro.

În studiile pe termen lung asupra carcinogenităţii atazanavir la şoarece şi şobolan, o creştere a incidenţei adenoamelor hepatice benigne a fost observată numai la femelele şoarece. Creşterea incidenţei adenoamelor hepatice benigne la femelele şoarece a fost probabil secundară modificărilor citotoxice hepatice manifestate prin necroză celulară şi este considerată a nu avea relevanţă pentru om la expunerea terapeutică intenţionată. Nu au fost găsite tumori la masculii de şoarece sau la şobolan.

Atazanavir a crescut opacitatea corneei la bovine într-un studiu in vitro asupra iritaţiilor oculare, indicând că acesta poate fi iritant ocular în urma contactului direct cu ochii.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Conţinutul capsulei

Lactoză monohidrat

Crospovidonă (tip A)

Stearat de magneziu

Capsulă

Atazanavir Krka 150 mg

Corpul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

Capul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roșu de fer (E172)

Gelatină

Cerneala:

șelacoxid negru de fer (E172)hidroxid de potasiu

Atazanavir Krka 200 mg

Corpul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roșu de fer (E172)

Gelatină

Capul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roșu de fer (E172)

Gelatină

Cerneala:

șelacoxid negru de fer (E172)hidroxid de potasiu

Atazanavir Krka 300 mg

Corpul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Gelatină

Capul capsulei

Dioxid de titan (E171)

Oxid galben de fer (E172)

Oxid roșu de fer (E172)

Oxid negru de fer (E172)

Gelatină

Cerneala:

șelacoxid negru de fer (E172)hidroxid de potasiu

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

Perioada de valabilitate după prima deschidere a flaconului este de 2 luni, la temperaturi sub 25° C.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Flaconul trebuie bine închis, pentru a fi protejat de umiditate.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Atazanavir Krka 150 mg și Atazanavir Krka 200 mg

Cutie cu un flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) închis cu un sistem de închidere din polipropilenă, securizat pentru copii, plus desicant: 60 capsule.

Atazanavir Krka 300 mg

Cutie conţine un flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD) închis cu un sistem de închidere din polipropilenă, securizat pentru copii, plus desicant: 30 capsule și 90 (3 x 30) capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Atazanavir Krka 150 mg60 capsule: EU/1/19/1353/001

Atazanavir Krka 200 mg60 capsule: EU/1/19/1353/002

Atazanavir Krka 300 mg30 capsule: EU/1/19/1353/00390 (3 x 30) capsule: EU/1/19/1353/004

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data primei autorizări: 25 Martie 2019

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu/