AMOXIPLUS 500mg/125mg comprimate filmate ANTIBIOTICE - prospect medicament

Amoxiplus 500 mg/125 mg comprimate filmate

Amoxiplus 875 mg/125 mg comprimate filmate

Amoxiplus 500 mg/125 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină 500 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid

clavulanic 125 mg sub formă de clavulanat de potasiu.

Amoxiplus 875 mg/125 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine amoxicilină 875 mg sub formă de amoxicilină trihidrat şi acid

clavulanic 125 mg sub formă de clavulanat de potasiu.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimatele de Amoxiplus 500 mg/125 mg sunt ovale, de culoare albă, inscripţionate cu «A» pe o

faţă şi cu «64» pe cealaltă faţă.

Comprimatele de Amoxiplus 875 mg/125 mg sunt de forma unei capsule, de culoare albă,

inscripţionate cu «A» pe o faţă şi cu o linie mediană între «6» şi «5» pe cealaltă faţă.

Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de

divizare în doze egale.

Amoxiplus este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi copii (vezi pct. 4.2, pct. 4.4 și pct. 5.1):

* sinuzită bacteriană acută (diagnosticată corespunzător);

* otită medie acută;

* exacerbări acute ale bronşitei cronice (diagnosticată corespunzător);

* pneumonie comunitară;

* cistită;

* pielonefrită;

* infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, în special celulită, muşcături de animale, abcese dentare severe cu extindere celulitică;

* infecţii osteo-articulare, în special osteomielită.

Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor

antibacteriene.

Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului în care

dozele sunt declarate pe componente individuale.

Alegerea dozei de Amoxiplus în tratamentul unei infecţii individuale trebuie să ia în considerare:

* germeni patogeni suspectaţi şi sensibilitatea lor probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi pct.

4.4);

* severitatea şi localizarea infecţiei;

* vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.

Trebuie considerată ca necesară utilizarea formelor farmaceutice alternative de amoxicilină/acid

clavulanic (de exemplu, acelea care asigură doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte de amoxicilină/acid clavulanic) (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1).

Pentru adulți și copii ≥40kg, această formă farmaceutică de Amoxiplus asigură o doză zilnică de 1500

mg amoxicilină/375 mgacid clavulanic, atunci când este administrată așa cum este descris mai jos.

Pentru copii ≤ 40kg, această formă farmaceutică de Amoxicilină /Acid clavulanic Aurobindo asigură o

doză de 2400 mg amoxicilină/600mg acid clavulanic atunci când este administrată așa cum este descris mai jos. Dacă se consideră că este necesară o doză mai mare zilnică, se recomandă utilizarea altui preparat de Amoxiplus pentru a se evita administrarea de doze zilnice mari inutile de acid clavulanic (vezi pct. 4.4 și 5.1) Pentru adulți și copii ≥40kg, această formă farmaceutică de Amoxiplus asigură o doză zilnică de 1750

mg amoxicilină/250 mg acid clavulanic, cu doze zilnice duble și 2625 mg amoxicilină/375 mg acid clavulanic, de trei ori doza zilnică, atunci când este administrată așa cum este descris mai jos. Pentru copii ≤ 40kg, această formă farmaceutică de Amoxicilină /Acid clavulanic Aurobindo asigură o doză de 1000-2800 mg amoxicilină/143-400mg acid clavulanic atunci când este administrată așa cum este descris mai jos. Dacă se consideră că este necesară o doză mai mare zilnică, se recomandă utilizarea altui preparat de Amoxiplus pentru a se evita administrarea de doze zilnice mari inutile de acid clavulanic (vezi pct. 4.4 și 5.1) Durata terapiei trebuie determinată în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Unele infecţii (de

exemplu, osteomielită) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie să depăşească 14 zile fără o reevaluare (vezi pct. 4.4 referitor la terapia prelungită).

Adulţi şi copii cu greutatea corporală ≥ 40 kg

O doza a 500 mg/125 mg administrată de 3 ori pe zi.

Copii cu greutatea corporală < 40 kg

20 mg/5 mg/kg şi zi până la 60 mg/15 mg/kg şi zi administrată în 3 prize egale.

Copiii pot fi tratați cu Amoxicilină/Acid clavulanic comprimate, suspensii sau plicuri pediatrice.

Deoarece comprimatele nu pot fi divizate, copiii cu greutatea mai mică de 25 kg nu trebuie tratați cu

comprimate de Amoxicilină/acid clavulanic.

Tabelul de mai jos arată doza administrată (mg/kg/greutate corporală) la copii cu greutatea cuprinsă

între 25 kg și 40 kg dupa administrarea unui singur comprimat de 500 mg/125 mg.

Greutate (kg) 40 35 30 25 Doză unică

recomandată (mg/kg corp) (vezi mai sus) Amoxicilină 12.5 14.3 16.7 20.0 6.67 - 20

(mg/kg corp) pentru o singură doză (1 comprimat filmat) Acid 3.1 3.6 4.2 5.0 1.67 - 5

Clavulanic

(mg/kg corp) pentru o singură Doză (1

comprimat filmat) Copiii cu vârste de 6 ani sau mai jos, sau cu greutatea mai mică de 25 kg,de preferat se tratează cu

Amoxicilină/Acid clavulanic suspensie sau plicuri pediatrice.

Nu sunt disponibile date clinice privind dozele de amoxicilină/acid clavulanic în formele framaceutice

cu raport 4:1 mai mari de 40 mg/10 mg/kg şi zi la copii cu vârsta sub 2 ani.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Ajustările dozei se bazează pe valoarea maximă recomandată de amoxicilină.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance-ul creatininei (CrCl) mai mare de 30 ml/min.

Adulţi şi copii cu greutatea corporală ≥ 40 kg

CrCl: 10-30 ml/min 500 mg/125 mg de două ori pe zi

CrCl < 10 ml/min 500 mg/125 mg o dată pe zi

Hemodializă 500 mg/125 mg la fiecare 24 de ore, plus 500 mg/125 mg în

timpul dializei; a se repeta la sfârşitul dializei (deoarece ambele concentraţii plasmatice ale amoxicilinei şi ale acidului clavulanic sunt scăzute) Copii cu greutatea corporală < 40 kg

CrCl: 10-30 ml/min 15 mg/3,75 mg/kg de două ori pe zi (maxim 500 mg/125 mg de

două ori pe zi) CrCl < 10 ml/min 15 mg/3,75 mg/kg ca doză zilnică unică (maxim 500 mg/125

mg) Hemodializă 15 mg/3,75 mg/kg ca doză zilnică unică.

Înaintea hemodializei 15 mg/3,75 mg/kg. Pentru a reface

concentraţiile medicamentului din circulaţia sângelui, trebuie administrată după hemodializă o doză de 15 mg/3,75 mg pe kg.

Comprimate a 875 mg/125 mg

Adulţi şi copii cu greutatea corporală ≥ 40 kg

* doza uzuală (pentru toate indicaţiile) 875 mg/125 mg de două ori pe zi;

* doză mai mare (în special pentru infecţii, cum sunt otita medie, sinuzita, infecţiile căilor respiratorii inferioare şi infecţiile tractului urinar) 875 mg/125 mg de trei ori pe zi.

Copii cu greutatea corporală < 40 kg

Copiii pot fi tratați cu Amoxicilină/Acid clavulanic comprimate, suspensii sau plicuri pediatrice.

* 25 mg/3,6 mg/kg şi zi până la 45 mg/6,4 mg şi zi administrate în două prize egale;

* pot fi luate în considerare doze de până la 70 mg/10 mg/kg pe zi administrate în două prize egale, pentru tratarea anumitor infecţii (cum sunt otita medie, sinuzita şi infecţiile căilor respiratorii inferioare).

Deoarece comprimatele nu pot fi divizate, copiii cu greutatea mai mică de 25 kg nu trebuie trataţi cu

amoxicillină și acid clavulanic comprimate.

Tabelul de mai jos arată doza administrată (mg/kg/greutate) de copii cu greutatea de 25 kg până la 40

kg după administrarea unui singur comprimat de 875 mg/125 mg.

Greutate (kg) 40 35 30 25 Doză unică

recomandată (mg/kg corp) (vezi mai sus) Amoxicilină 21.9 25.0 29.2 35.0 12.5 - 22.5

(mg/kg corp) (până la 35) pentru o singură doză (1 comprimat filmat) Acid 3.1 3.6 4.2 5.0 1.8 - 3.2 (până

clavulanic la 5) (mg/kg corp) pentru o singură doză (1 comprimat filmat) Copiii care cântăresc mai puţin de 25 kg trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu amoxicilină/acid

clavulanic suspensie sau plicuri pentru copii.

Nu sunt disponibile date clinice privind dozele de amoxicilină/acid clavulanic în formele farmaceutice

cu raport 7:1 mai mari de 45 mg/6,4 mg/kg pe zi la copii cu vârsta sub 2 ani.

Nu sunt disponibile date clinice privind dozele de amoxicilină/acid clavulanic în formele farmaceutice

cu raport 7:1 pentru pacienţi cu vârsta mai mică de 2 luni. Ca urmare, nu pot fi făcute recomandări de administrare a dozelor la această grupă de vârstă.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu clearance-ul creatininei (CrCl) mai mare de 30 ml/min.

La pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min, utilizarea formelor farmaceutice de

amoxicilină/acid clavulanic cu raport 7:1 nu este recomandată, deoarece nu sunt disponibile recomandări privind ajustările dozei.

Se recomandă prudenţă la stabilirea dozei şi monitorizarea funcţiei hepatice la intervale regulate (vezi

pct. 4.3 și pct. 4.4).

Amoxiplus se administrează oral.

Amoxicillin/Clavulanic acid Aurobindo trebuie administrat în timpul mesei pentru a reduce la minim

potenţialul de intoleranţă gastro-intestinală.

Terapia poate fi inițiată parenteral în concordanță cu RCP-ul pentru forma farmaceutică IV și continuat

cu preparat oral.

* Hipersensibilitate la substanţele active, la orice penicilină sau la oricare dintre excipienţi (listați la pct.6.1).

* Antecedente de reacţie severă de hipersensibilitate imediată (de exemplu, anafilaxie) la alte antibiotice beta-lactamice (de exemplu, cefalosporină, carbapenem sau monobactam).

* Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct. 4.8).

Înainte de iniţierea tratamentului cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie efectuată o anamneză atentă

privind reacţiile de hipersensibilitate anterioare la peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice beta- lactamice (vezi pct. 4.3 şi 4.8).

La pacienţii în tratament cu penicilină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate (anafilactice) grave

şi ocazional letale. De asemenea, reacțiile de hipersensibilitate pot evolua în sindromul Kounis, o reacție alergică gravă care poate determina apariţia infarctului miocardic (vezi pct. 4.8). Este mai probabil ca aceste reacţii să apară la persoanele cu antecedente de hipersensibilitate la penicilină şi la persoanele cu teren atopic. Dacă apare o reacţie alergică, tratamentul cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie întrerupt şi instituită o nouă terapie alternativă adecvată.

Sindromul de enterocolită indusă de medicamente (SEIM) a fost raportat în principal la copiii cărora li

s-a administrat amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.8). SEIM este o reacție alergică care are ca simptom principal vărsăturile prelungite (1-4 ore după administrarea medicamentului) în absența simptomelor alergice cutanate sau respiratorii. Alte simptome pot include dureri abdominale, diaree, hipotensiune arterială sau leucocitoză cu neutrofilie. Au existat cazuri grave, inclusiv progresia spre șoc.

În cazul în care infecţia este determinată de un microorganism sensibil la amoxicilină atunci trebuie

luată în considerare trecerea de la amoxicilină/acid clavulanic la amoxicilină, în conformitate cu ghidul oficial.

Această formă farmaceutică a Amoxiplus nu este adecvată pentru utilizare când există un risc mare ca

prezumtivii germeni patogeni să prezinte sensibilitate redusă sau rezistenţă la antibioticele beta- lactamice care nu sunt mediate de către beta-lactamaze sensibile la inhibarea de către acidul clavulanic.

Această formă de prezentare nu trebuie utilizată pentru tratarea infecţiilor cu S. Pneumoniae rezistent la

penicilină.

Pot să apară convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari

(vezi pct. 4.8).

Amoxicilină/acid clavulanic trebuie evitată dacă se suspectează o mononucleoză infecţioasă, deoarece

apariţia unei erupţii cutanate morbiliforme a fost asociată cu această afecţiune după utilizarea amoxicilinei.

Administrarea concomitentă de alopurinol în timpul tratamentului cu amoxicilină poate creşte

probabilitatea de apariţie a reacţiilor alergice cutanate.

Utilizarea de lungă durată poate determina ocazional dezvoltarea de microorganisme care nu sunt

sensibile.

Apariţia la iniţierea tratamentului a unui eritem generalizat însoţit de febră asociat cu pustule poate fi un

simptom al pustulozei exantematice generalizate acute (PEGA) (vezi pct. 4.8). Acestă reacţie adversă necesită întreruperea tratamentului cu Amoxiplus şi contraindică orice administrare ulterioara de amoxicilină.

Amoxiplus trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică confirmată (vezi pct.

4.2, pct. 4.3 şi 4.8).

Evenimentele hepatice au fost raportate predominant la bărbaţi şi la pacienţii vârstnici şi pot fi asociate

cu tratamentul prelungit. Aceste evenimente au fost raportate foarte rar la copii. În cazul tuturor populaţiilor, semnele şi simptomele apar, de obicei, în timpul sau la scurt timp după tratament, dar în anumite cazuri pot să nu se manifeste până la câteva săptămâni după întreruperea tratamentului. Acestea sunt de obicei reversibile. Evenimentele hepatice pot fi severe şi în cazuri extrem de rare au fost raportate decese. Acestea au apărut aproape întotdeauna la pacienţii cu afecţiuni subiacente grave sau la cei cărora li se administrează concomitent medicamente ca având potenţial de reacţii hepatice (vezi pct. 4.8).

Colita asociată antibioticelor a fost raportată aproape în cazul tuturor medicamentelor antibacteriene,

inclusiv amoxicilinei, iar severitatea poate varia de la uşoară la punerea vieţii în pericol (vezi pct. 4.8).

De aceea, este importantă luarea în considerare a acestui diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în

timpul sau ulterior administrarii oricărui antibiotic. Dacă apare colita asociată antibioticului, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt imediat şi trebuie să vă adresaţi unui medic şi iniţiată o terapie adecvată.

Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate în această situaţie.

Pe durata tratamentului de lungă durată este recomandată evaluarea periodică a funcţiilor organelor şi

sistemelor, inclusiv funcţia renală, hepatică şi hematopoietică.

La pacienţii trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic s-a raportat rar prelungirea timpului de protrombină.

Trebuie iniţiată o monitorizare adecvată când sunt prescrise concomitent anticoagulante. Poate fi

necesară ajustarea dozei de anticoagulante pentru a se menţine gradul dorit de anticoagulare (vezi pct.

4.5 şi 4.8).

La pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie ajustată în funcţie de severitatea insuficienţei (vezi pct.

4.2).

La pacienţii cu diureză scăzută, s-a observat foarte rar cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute),

predominant în terapia parenterală. În timpul administrării de doze mari de amoxicilină, este indicat să se păstreze un aport corespunzător de lichide şi o diureză adecvată pentru a scădea posibilitatea cristaluriei cu amoxicilină. La pacienţii cu sonde urinare, trebuie verificată regulat permeabilitatea sondei (vezi pct. 4.8 și 4.9).

În timpul tratamentului cu amoxicilină, metodele enzimatice de oxidare a glucozei trebuie utilizate la

orice testare a prezenţei glucozei în urină, deoarece pot apărea rezultate fals pozitive când sunt utilizate metode chimice.

Prezenţa acidului clavulanic din Amoxiplus poate determina o legare nespecifică a IgG şi albuminei de

membranele hematiilor, ducând la un test Coombs fals pozitiv.

Au fost raportate rezultate pozitive la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA

la pacienţii cărora li s-a administrat amoxicilină/acid clavulanic, la care ulterior nu s-a identificat infecţie cu Aspergillus. Au fost raportate reacţii încrucişate între polizaharide non-Aspergillus şi polifuranozide la utilizarea testului Bio-Rad Laboratories Platelia Aspergillus EIA. Prin urmare, rezultatele pozitive ale testului la pacienţii trataţi cu amoxicilină/acid clavulanic trebuie interpretate cu precauţie şi trebuie confirmate prin alte metode diagnostice.

Amoxicilina/Acid clavulanic Aurobindo conține sodiu

Acest medicament conține mai puțin de 1mmol sodiu (23mg) per comprimat, ceea ce înseamnă practic

”fără sodiu”.

Anticoagulantele orale şi penicilinele au fost utilizate pe scară largă în practică, fără a fi raportate

interacţiuni. Cu toate acestea, în literatura de specialitate sunt prezentate cazuri de creştere a INR-ului la pacienţii trataţi cu acenocumarol sau warfarină şi la care s-a prescris o cură de amoxicilină. Dacă este necesară administrarea concomitentă, timpul de protrombină sau INR-ul trebuie monitorizate cu atenţie în cazul adăugării sau întreruperii amoxicilinei. În plus, pot fi necesare ajustări ale dozei de anticoagulante orale (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).

Penicilinele pot reduce excreţia metotrexatului determinând o potenţială creştere a toxicității.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de probenecid. Probenecidul scade secreţia tubulară

renală a amoxicilinei. Administrarea concomitentă de probenecid poate duce la creşterea şi prelungirea concentraţiilor sanguine ale amoxicilinei, dar nu şi ale acidului clavulanic.

La pacienții care utilizează micofenolat mofetil s-a observat reducerea concentrației dozei metabolitului

activ acidul micofenolic AMF (concentrația dinaintea administrării dozei următoare) cu aproximativ 50% după începerea tratamentului oral cu amoxicilină/acid clavulanic. .

Modificarea valorilor concentrației dinaintea administrării dozei următoare nu poate să exprime cu

acuratețe modificările expunerii totale la AMF. Prin urmare, în mod normal o modificare a dozei de micofenolat de mofetil, în absența dovezilor clinice a disfuncției grefei, nu trebuie să fie necesară. Cu toate acestea, trebuie efectuată monitorizarea clinică atentă în timpul asocierii și imediat după tratamentul cu antibiotic.

Studiile la animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea

embrionară/fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală (vezi pct. 5.3). Datele limitate privind utilizarea amoxicilinei/acid clavulanic în timpul sarcinii la om nu indică un risc crescut de malformaţii congenitale. Într-un singur studiu asupra femeilor cu ruptură prematură de membrană fetală înainte de termen s-a raportat că tratamentul profilactic cu amoxicilină/acid clavulanic poate fi asociat cu un risc crescut de enterocolită necrozantă la nou-născuţi. Trebuie evitată administrarea în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este considerată esenţială de către medic.

Ambele substanţe sunt excretate în lapte (nu sunt cunoscute efecte nocive ale acidului clavulanic asupra

sugarului alăptat). În consecinţă, este posibilă apariţia, la sugarii alăptaţi, a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor, astfel încât alăptarea ar putea fi întreruptă. Posibilitatea de sensibilizare, trebuie luată în considerare. Amoxicilină/acid clavulanic trebuie utilizată în timpul alăptării numai după evaluarea raportului risc-beneficiu de către medicul curant.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi

utilaje.

Cu toate acestea, pot apărea efecte nedorite (de exemplu, reacţii alergice, ameţeli, convulsii) care pot

influenţa capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. (vezi şi pct. 4.8).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (ADR) sunt diareea, greaţa şi vărsăturile.

Reacţiile adverse raportate, provenite din studii clinice şi după punerea pe piaţă a amoxicilinei/acid

clavulanic, clasificate de MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, sunt enumerate mai jos.

A fost utilizată următoarea terminologie pentru a clasifica apariţia reacţiilor adverse.

Foarte frecvente (≥1/10)

Frecvente (≥1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100)

Rare (≥1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (< 1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

Candidoză mucocutanată Frecvente

Dezvoltarea de microorganisme rezistente Cu frecvenţă necunoscută

Leucopenie reversibilă (inclusiv neutropenie) Rare

Trombocitopenie Rare

Agranulocitoză reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Anemie hemolitică Cu frecvenţă necunoscută

Prelungirea timpului de sângerare şi a timpului Cu frecvenţă necunoscută

de protrombină1 Tulburări ale sistemului imunitar10

Angioedem Cu frecvenţă necunoscută

Anafilaxie Cu frecvenţă necunoscută

Sindrom asemănător bolii serului Cu frecvenţă necunoscută

Vasculită de hipersensibilitate Cu frecvenţă necunoscută

Ameţeli Mai puţin frecvente

Cefalee Mai puţin frecvente

Hiperactivitate reversibilă Cu frecvenţă necunoscută

Convulsii2 Cu frecvenţă necunoscută

Meningita aseptică Cu frecvență necunoscută

sindromul Kounis C u frecvență necunoscută Tulburări gastro-intestinale

Diaree Foarte frecvente

Greaţă Frecvente

Vărsături Frecvente

Indigestie Mai puţin frecvente

Colită asociată antibioticelor4 Cu frecvenţă necunoscută

Melanoglosie Cu frecvenţă necunoscută

Pancreatită acută Cu frecvență necunoscută

Sindromul de enterocolită indusă de Cu frecvență necunoscută

medicamente Tulburări hepatobiliare

Creşteri ale AST şi/sau ALT5 Mai puţin frecvente

Hepatită6 Cu frecvenţă necunoscută

Icter colestatic6 Cu frecvenţă necunoscută

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat 7

Erupţie cutanată tranzitorie Mai puţin frecvente

Prurit Mai puţin frecvente

Urticarie Mai puţin frecvente

Eritem polimorf Rare

Sindrom Stevens-Johnson Cu frecvenţă necunoscută

Necroliză epidermică toxică Cu frecvenţă necunoscută

Dermatită buloasă exfoliativă Cu frecvenţă necunoscută

Pustuloză exantematică generalizată acută Cu frecvenţă necunoscută

(PEGA)9 Reacție la medicament cu eozinofilie și Cu frecvență necunoscută

simptome sistemice (RMESS) Boala cu IgA liniară Cu frecvență necunoscută

Nefrită interstiţială Cu frecvenţă necunoscută

Cristalurie (incluzând afecțiuni renale acute)8 Cu frecvenţă necunoscută 1 Vezi pct. 4.4 2 Vezi pct. 4.4 3 Greaţa se asociază mai frecvent cu dozele orale mai mari. Dacă reacţiile gastro-intestinale sunt manifeste, acestea pot fi reduse prin administrarea de amoxicilină/acid clavulanic în timpul mesei. 4 Inclusiv colită pseudomembranoasă şi colită hemoragică (vezi pct. 4.4) 5 O creştere moderată a AST şi/sau a ALT a fost observată la pacienţii trataţi cu antibiotice beta- lactamice, dar semnificaţia acestor rezultate este necunoscută. 6 Aceste evenimente au fost observate la alte peniciline şi cefalosporine (vezi pct. 4.4). 7 Dacă apare vreo reacţie de dermatită de hipersensibilitate, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.

4.4) 8 Vezi pct. 4.9 9 Vezi pct. 4.4 10 Vezi pct. 4.3 și pct. 4.4 Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Simptomele gastro-intestinale şi dezechilibrele hidro-electrolitice pot fi manifeste. A fost observată

cristaluria cu amoxicilină, în unele cazuri ducând la insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).

Pot apărea convulsii la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei cărora li se administrează doze mari.

S-a raportat faptul că amoxicilina precipită pe sondele urinare, mai ales după administrarea intravenoasă

a unor doze mari. Trebuie asigurată o verificare regulată a permeabilității sondei (vezi pct. 4.4).

Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic ţinând cont de echilibrul hidro-electrolitic.

Amoxicilină/acid clavulanic poate fi îndepărtată din circulaţie prin hemodializă.

Grupa farmacoterapeutică: peniciline în combinaţii inclusiv inhibitori de beta-lactamază,

codul ATC: J01CR02.

Amoxicilina este o penicilină semisintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe

enzime (adesea menționate ca proteine de legare a penicilinei PLP) din procesul de biosinteză a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrantă a peretului celular bacterian.

Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la slăbirea structurii peretelui celular, care, de obicei, este

urmată de liza celulară şi moarte.

Amoxicilina este sensibilă la degradarea de către beta-lactamazele produse de bacterii rezistente şi, de

aceea, spectrul acţiunii amoxicilinei în monoterapie nu include organisme care produc aceste enzime.

Acidul clavulanic este un beta-lactam structural înrudit cu penicilinele. Inactivează unele enzime beta-

lactamice, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic în monoterapie nu exercită un efect antibacterian clinic eficace.

Cel mai important factor determinant al eficacităţii amoxicilinei, este durata de timp în care

concentraţia plasmatică este menţinută peste concentraţia minimă inhibitorie (T>CMI).

Cele două mecanisme principale de rezistenţă la amoxicilină/acid clavulanic sunt:

* inactivarea amoxicilinei de către enzimele beta lactamaze ale bacteriilor care nu sunt inhibate de către acidul clavulanic, inclusiv cele de clasă B, C şi D;

* alterarea PLP, care reduce afinitatea antibioticului faţă de ţintă.

Impermeabilitatea peretelui bacterian sau mecanismele pompelor de eflux pot determina sau contribui

la rezistenţa bacteriană, în special în cazul bacteriilor Gram-negativ.

Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) pentru amoxicilină/acid clavulanic sunt cele

ale Comitetului European pentru Testarea Sensibilităţii Antimicrobiene-European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing (EUCAST)

Microorganism Valori critice sensibile (µg/ml)

Sensibil Sensibilitate Rezistent

intermediară Haemophilus ≤ 1 - > 1

influenzae1 Moraxella ≤ 1 - > 1

catarrhalis1 Staphylococcus ≤ 2 - > 2

aureus2 Stafilococi ≤ 0,25 > 0,25

coagulazo-negativ2 Enterococcus1 ≤ 4 8 > 8

Streptococcus A, B, ≤ 0,25 - > 0,25

C, G5

Streptococcus ≤ 0,5 1-2 > 2

pneumoniae3 Enterobacteriaceae1,4 - - > 8

Anaerobi Gram- ≤ 4 8 > 8

negativ1 Anaerobi Gram- ≤ 4 8 > 8

pozitiv1 Valori critice ≤ 2 4-8 > 8

nelegate de specii51 1 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de amoxicilină.

Pentru testarea sensibilităţii, concentraţia de acid clavulanic

este stabilită la 2 mg/l. 2 Valorile raportate sunt pentru concentraţiile de oxacilină. 3 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice ale ampicilinei. 4 Pragul de rezistenţă R>8 mg/l garantează că toate tulpinile cu mecanisme de rezistenţă sunt raportate ca rezistente. 5 Valorile critice din tabel se bazează pe valorile critice ale benzilpenicilinei.

Prevalenţa rezistenţei poate varia pentru speciile selectate în funcţie de zona geografică şi de timp, iar

informaţiile locale privind rezistenţa sunt de dorit, în special în cazul tratării infecţiilor severe. La nevoie, trebuie solicitată opinia experţilor, când prevalenţa locală a rezistenţei este atât de mare încât utilitatea medicamentului este discutabilă cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

Specii în mod obişnuit sensibile

Enterococcus faecalis

Gardnerella vaginalis

Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină)£

Stafilococi coagulazo-negativ (sensibili la meticilină)

Streptococcus agalactiae

Streptococcus pneumoniae1

Streptococcus pyogenes şi alţi streptococi beta-hemolitici

Grupul Streptococcus viridans

Capnocytophaga spp.

Eikenella corrodens

Haemophilus influenzae2

Moraxella catarrhalis

Pasteurella multocida

Bacteroides fragilis

Fusobacterium nucleatum

Prevotella spp.

Specii pentru care rezistenţa dobandită poate fi o problemă

Enterococcus faecium $

Escherichia coli

Klebsiella oxytoca

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus vulgaris

Microorganisme rezistente natural

Acinetobacter spp.

Citrobacter freundii

Enterobacter spp.

Legionella pneumophila

Morganella morganii

Providencia spp.

Pseudomonas spp.

Serratia spp.

Stenotrophomonas maltophilia

Chlamydophila pneumoniae

Chlamydophila psittaci

Coxiella burnetti

Mycoplasma pneumoniae

$ Sensibilitate intermediară naturală în absenţa dobândirii mecanismelor de rezistenţă.

£ Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi la amoxicilină/acid clavulanic. 1 Streptococcus pneumoniae care este rezistent la penicilină, nu trebuie tratat cu această formă farmaceutică de amoxicilină/acid clavulanic (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). 2 În unele ţări ale UE, au fost raportate tulpini cu sensibilitate scăzută cu o frecvenţă mai mare de 10%.

Amoxicilina şi acidul clavulanic, sunt complet disociate în soluţie apoasă la pH fiziologic. Ambele

componente sunt rapid şi bine absorbite pe calea de administrare orală. După administrarea orală, amoxicilina şi acidul clavulanic sunt biodisponibile aproximativ 70%.

Profilurile plasmatice ale celor două componente sunt similare şi timpul până la atingerea

concentraţie plasmatice maxime (Tmax) în fiecare caz este de aproximativ o oră.

Mai jos sunt prezentate rezultatele de farmacocinetică ale unui studiu, în care a fost administrată

amoxicilină/acid clavulanic (comprimate a 500 mg/125 mg de trei ori pe zi) unui grup de voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.

Valorile medii (+DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţa activă Doză Cmax Tmax* ASC (0-24h) T1/2

administrată (mg) (µg/ml) (oră) (µg.oră/ml) (oră) Amoxicilină

AMX/AC 500 7,19 ± 2,26 1,5 (1,0-2,5) 53,5 ± 8,87 1,15 ± 0,20

500/125 mg Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,40 ± 0,83 1,5 (1,0-2,0) 15,72 ± 3,86 0,98 ± 0,12

500/125 mg AMX-amoxicilină, AC-acid clavulanic

* Valoare mediană Mai jos sunt prezentate rezultatele de farmacocinetică ale unui studiu, în care a fost administrată

amoxicilină/acid clavulanic (comprimate a 875 mg/125 mg de trei ori pe zi) unui grup de voluntari sănătoşi în condiţii de repaus alimentar.

Valorile medii (+DS) ale parametrilor farmacocinetici

Substanţa activă Doză Cmax Tmax* ASC (0-24h) T1/2

administrată (mg) (µg/ml) (oră) (µg.oră/ml) (oră) Amoxicilină

AMX/AC 875 11,64 ± 2,78 1,50 (1,0-2.5) 53.52 ± 12.3.19 ± 0.21

875/125 mg Acid clavulanic

AMX/AC 125 2,18 ± 0,99 1.25 (1.0-2.0) 10.16 ± 3.04 0.96 ± 0.12

875/125 mg AMX-amoxicilină, AC-acid clavulanic

* Valoare mediană Concentraţiile plasmatice ale amoxicilinei şi acidului clavulanic obţinute la administrarea în forma

farmaceutică amoxicilină/acid clavulanic sunt similare cu cele atinse după administrarea orală a unor doze echivalente de amoxicilină sau acid clavulanic în monoterapie.

Acidul clavulanic se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25% şi amoxicilina în

proporţie de 18% din cantitatea totală de medicament din plasmă. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină şi 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.

După administrarea intravenoasă, atât amoxicilina, cât şi acidul clavulanic au fost detectate în colecist,

ţesut abdominal, piele, lipide, ţesuturi musculare, lichid sinovial şi peritoneal, bilă şi puroi. Amoxicilina nu este distribuită adecvat în lichidul cerebrospinal.

Din studiile efectuate la animale, nu există dovezi că ar exista o retenţie tisulară semnificativă de

substanţe derivate din medicament, în cazul ambelor componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în lapte. De asemenea, pot fi detectate în lapte urme de acid clavulanic (vezi pct. 4.6).

S-a demonstrat că şi amoxicilina şi acidul clavulanic trec bariera placentară (vezi pct. 4.6).

Amoxicilina este parţial excretată în urină sub formă de acid peniciloic inactiv în cantităţi echivalente

cu până la 10-25% din doza iniţială. Acidul clavulanic este metabolizat în proporție mare la om şi este eliminat pe cale urinară şi în fecale şi ca dioxid de carbon în aerul expirat.

Calea principală de eliminare a amoxicilinei este cea renală, în timp ce acidul clavulanic este eliminat

atât pe cale renală cât şi prin mecanisme non-renale.

La subiecţii sănătoşi, amoxicilină/acid clavulanic are un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin

eliminare de aproximativ 1 oră şi un clearance mediu total de aproximativ 25 l/oră. Aproximativ 60- 70% din amoxicilină şi aproximativ 40-65% din acidul clavulanic este excretat nemodificat în urină în timpul primelor 6 ore după administrarea unui singur comprimat de amoxicilină/acid clavulanic 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au observat că excreţia urinară a fost de 50-85% pentru amoxicilină şi 27-60% pentru acidul clavulanic după 24 ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament a fost excretată în primele 2 ore după administrare.

Administrarea concomitentă de probenecid întârzie excreţia de amoxicilină, dar nu şi excreţia renală a

acidului clavulanic (vezi pct. 4.5).

Vârstă

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei este similar la copiii cu vârsta între 3

luni şi 2 ani ca şi la copiii mai mari şi adulţi. Pentru copiii foarte mici (inclusiv noi-născuţii prematuri), în prima săptămână de viaţă intervalul de administrare nu trebuie să depăşească două administrări zilnice, datorită imaturităţii căii renale de eliminare. Deoarece pacienţii vârstnici sunt mai predispuți să prezinte disfuncție renală, este necesară prudenţă în ceea ce priveşte alegerea dozei şi poate fi utilă monitorizarea funcţiei renale.

După administrarea orală de amoxicilină/acid clavulanic la subiecţii sănătoşi, femei şi bărbaţi, s-a

observat că sexul nu are un impact semnificativ asupra farmacocineticii amoxicilinei sau acidului clavulanic.

Clearance-ul total al amoxicilină/acid clavulanic scade proporţional cu scăderea funcţiei renale.

Scăderea clearance-ului este mai pronunţată în cazul amoxicilinei, decât în cazul acidului clavulanic,

deoarece se excretă un procent mai mare de amoxicilină pe calea renală. Prin urmare, dozele din insuficienţa renală trebuie să prevină acumularea exagerată de amoxicilină, menţinând în acelaşi timp concentraţii adecvate de acid clavulanic (vezi pct. 4.2).

La pacienţii cu insuficienţă hepatică dozele trebuie stabilite cu prudenţă şi funcţia hepatică trebuie

monitorizată regulat.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Studii privind toxicitatea după doze repetate, efectuate la câini cu amoxicilină/acid clavulanic au

evidenţiat iritaţie gastrică şi vărsături şi modificări de culoare ale limbii.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate cu forma farmaceutică amoxicilină/acid clavulanic sau cu

componentele acestei forme farmaceutice.

Celuloză microcristalină (E 460)

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu (E 470b)

Amidonglicolat de sodiu (tip A)

Hipromeloză (E 464)

Macrogol 400

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.

Comprimatele sunt disponibile în cutii cu blistere din OPA-Al-PVC/Al

Amoxiplus este disponibil în cutii cu blistere a câte

4/5/6/7/8/10/12/14/15/16/20/21/24/25/30/35/40/50/100/500 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice produs medicamentos neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu

reglementările locale.

Antibiotice SA

Str. Valea Lupului nr. 1, 707410 Iaşi

România

7374/2015/01-20 7375/2015/01-20

Data reînnoire autorizație Februarie 2015

Iunie 2023