ALENDRONAT SANDOZ 70mg comprimate filmate SANPHASRL - prospect medicament

Alendronat Sandoz 70 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine 70 mg de acid alendronic (sub formă de sare de sodiu trihidrat).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimate filmate albe, rotunde, biconvexe, marcate cu 'ALN 70' pe una dintre feţe, cu diametrul

de aproximativ 10 mm.

Alendronat Sandoz este indicat la adulți pentru tratamentul osteoporozei din post-menopauză.

Alendronatul reduce riscul de fracturi vertebrale şi de şold.

Doza recomandată este de un comprimat filmat de 70 mg pe săptămână.

Durata optimă de administrare a tratamentului cu bifosfonaţi nu a fost stabilită. Necesitatea

administrării unui tratament continuu trebuie reevaluată periodic pe baza riscurilor şi beneficiilor potenţiale ale tratamentului cu alendronat la diferiţi pacienţi, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente de calciu şi vitamina D, dacă dieta este inadecvată

(vezi pct. 4.4).

În studiile clinice nu au fost observate diferenţe legate de vârstă, în legătură cu eficacitatea sau profilul

de siguranţă al alendronatului. În consecinţă, nu este necesară nicio ajustare a dozei pentru pacientele vârstnice.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele care au clearance al creatininei mai mare de 35 ml/min.

Alendronatul nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală, dacă clearance-ul creatininei este

mai mic de 35 ml/min, deoarece nu există experienţă în aceste cazuri.

Nu este necesară ajustarea dozei.

Alendronatul nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani din cauza

datelor insuficiente cu privire la siguranță și eficacitate în condiții asociate cu osteoporoza (vezi și pct.

5.1).

Alendronat Sandoz nu a fost studiat în tratamentul osteoporozei induse de corticosteroizi.

Pentru administrare orală.

Pentru a obţine o absorbţie satisfăcătoare a alendronatului

Alendronat Sandoz trebuie administrat pe stomacul gol, imediat după trezire, dimineaţa, numai cu apă

plată, cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă a zilei, înainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente. Alte băuturi (incluzând apa minerală), alimente şi unele medicamente reduc probabil absorbţia alendronatului (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului în stomac şi în acest fel reducerea riscului de

iritaţii/reacţii adverse locale şi la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).

* Alendronat Sandoz trebuie administrat numai prin înghiţire, dimineaţa, cu un pahar plin cu apă (nu mai puţin de 200 ml).

* Comprimatele filmate de Alendronat Sandoz trebuie înghiţite întregi. Comprimatele nu trebuie să fie mestecate, supte sau lăsate să se dizolve în cavitatea bucală, ţinând cont de riscul de ulceraţii orofaringiene.

* Pacientele nu vor sta în poziţie culcat până vor lua prima masă a zilei, care va trebui să fie la cel puţin o jumătate de oră de la administrarea comprimatului.

* Pacientele nu vor sta în poziţie culcat cel puţin 30 de minute după administrarea Alendronat Sandoz.

* Alendronat Sandoz nu trebuie administrat înainte de culcare sau înainte de a se ridica din pat dimineaţa.

* Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

* Anomalii ale esofagului şi alţi factori care întârzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.

* Incapacitatea de a sta în picioare sau aşezat pe scaun pentru cel puţin 30 de minute.

* Hipocalcemie.

Reacții adverse gastro-intestinale superioare

Alendronatul poate determina iritaţia locală a mucoasei tractului gastro-intestinal superior.

Din cauza riscului de agravare a unor boli preexistente, alendronatul va fi administrat cu prudenţă la

pacientele cu afecţiuni active ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagie, afecţiuni ale esofagului, gastrită, duodenită, ulcere sau în cazul celor cu afecţiuni gastro-intestinale severe, recente (în timpul ultimului an) cum sunt ulcer gastric, hemoragii gastro-intestinale active sau intervenţii chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decât piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele diagnosticate cu esofag Barrett, medicii trebuie să evalueze beneficiile şi potenţialele riscuri ale alendronatului pentru fiecare pacientă în parte.

La pacientele tratate cu alendronat au fost raportate reacţii adverse la nivelul esofagului (în unele

cazuri severe şi care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagită, ulcer esofagian sau eroziuni esofagiene, care, în cazuri rare, au fost urmate de stricturi esofagiene. În consecinţă, medicul trebuie informat despre orice semne sau simptome care indică o posibilă reacţie esofagiană. Pacientele trebuie instruite să întrerupă tratamentul cu alendronat şi să solicite consult medical, în cazul în care prezintă simptome de iritaţie esofagiană, cum sunt disfagie, durere la deglutiţie, durere retrosternală sau arsuri retrosternale nou apărute/agravate.

Riscul reacţiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmează corect

indicaţiile de administrare a alendronatului şi/sau continuă administrarea alendronatului chiar şi după apariţia simptomelor care indică iritaţie esofagiană. Este foarte important ca pacientelor să li se ofere informaţiile complete despre modul de administrare, iar aceste informaţii să fie înţelese (vezi pct. 4.2).

Pacientele trebuie informate că nerespectarea acestor instrucţiuni poate creşte riscul apariţiei

afecţiunilor esofagiene.

Deşi în studiile clinice extinse nu a fost observat un risc crescut, după punerea pe piaţă au fost

raportate cazuri rare de ulcer gastric şi ulcer duodenal, unele dintre ele severe şi cu complicaţii.

Osteonecroza maxilarului, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau cu infecţie locală (incluzând

osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu cancer, trataţi cu o schemă terapeutică incluzând, în principal, administrarea intravenoasă de bifosfonaţi. Mulţi dintre aceşti pacienţi au fost trataţi concomitent cu chimioterapice şi corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportată, de asemenea, la pacienţi cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi cu administrare orală.

Trebuie luați în considerare următorii factori de risc atunci când se evaluează riscul individual de a

dezolta osteonecroză a maxilarului:

- potența bifosfonatului (mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (a se vedea mai sus) și doza cumulativă

- cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, inihibitori ai angiogenezei, fumat

- antecedente de boli dentare, igienă dentară precară, boală periodontală, proceduri dentare invazive și protezele dentare ajustate incorect La pacienţii cu status dentar deficitar trebuie avută în vedere o examinare a danturii, asociată cu

măsuri de prevenţie stomatologică, înainte de iniţierea tratamentului cu bifosfonaţi cu administrare orală.

Dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite procedurile dentare invazive în timpul tratamentului.

La pacienţii la care osteonecroza maxilarului apare în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, o intervenţie

chirurgicală dentară poate exacerba această situaţie. Pentru pacienţii care necesită proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informaţii care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul de osteonecroză a maxilarului.

Evaluarea clinică a medicului curant trebuie să ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, în

funcţie de raportul individual beneficiu/risc.

În timpul tratamentului cu bifosfonați toți pacienții trebuie încurajați să mențină o igienă dentară bună,

să efectueze verificări dentare de rutină și să raporteze orice simptom la nivelul cavităţii bucale, precum mobilitate dentară, durere sau umflare.

Osteonecroza canalului auditiv extern a fost raportată în cazul bifosfonaților în special în cazul

tratamentului pe termen lung. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern sunt utilizarea steroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali cum sunt infecțiile și traumatismele. Posibilitatea osteonecrozei canalului auditiv extern trebuie avută în vedere la pacienții care primesc bifosfonați care prezintă simptome auditive precum infecție auriculară cronică.

Durere musculo-scheletală

La pacienţii trataţi cu bifosfonaţi au fost raportate durere osoasă, articulară şi/sau musculară. În cadrul

experienţei după punerea pe piaţă aceste simptome au fost rareori severe şi/sau incapacitante (vezi pct.

4.8). Debutul acestor simptome a variat de la o zi la câteva luni de la iniţierea tratamentului. La majoritatea pacienţilor simptomele s-au ameliorat după oprirea tratamentului. O reapariţie a simptomelor s-a produs când pacienţii au fost expuşi la acelaşi medicament sau la alt bifosfonat.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză

femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi, pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul

coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Rar, în perioada de după punerea pe piaţă au fost raportate reacţii adverse cutanate severe care includ

sindrom Stevens Johnson şi necroliză epidermică toxică.

Doza uitată

Dacă pacientele uită să utilizeze o doză de Alendronat Sandoz trebuie instruite să îşi administreze

comprimatul în dimineaţa zilei următoare. Pacientele nu trebuie să utilizeze două comprimate în aceeaşi zi, dar trebuie să revină la administrarea unui comprimat pe săptămână, conform schemei terapeutice originale, în ziua stabilită iniţial.

Alendronatul nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă renală, dacă clearance-ul creatininei este

mai mic de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Metabolismul mineral și osos

Trebuie luate în considerare şi cauzele de osteoporoză, altele decât deficitul de estrogeni şi

îmbătrânirea.

Hipocalcemia trebuie corectată înaintea iniţierii terapiei cu alendronat (vezi pct. 4.3.). Alte tulburări

ale metabolismului mineralelor (cum sunt deficitul de vitamină D şi hipoparatiroidismul) trebuie, de asemenea, obligatoriu tratate înaintea iniţierii terapiei cu alendronat. La pacientele aflate în aceste condiţii, calcemia şi simptomele de hipocalcemie trebuie monitorizate în timpul tratamentului cu alendronat.

Datorită efectului pozitiv al alendronatului de creştere a mineralizării osoase, pot să apară scăderi ale

calcemiei şi fosfatemiei, în special la pacienții care iau glucocorticoizi la care absorbția de calciu poate fi scăzută. Acestea sunt, de obicei, uşoare şi asimptomatice. Totuşi, în cazuri rare, a fost raportată hipocalcemie simptomatică, ocazional severă şi care apare mai ales la pacientele aflate în condiţii predispozante (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de vitamina D şi în caz de malabsorbţie a calciului).

În consecinţă, asigurarea unui aport adecvat de calciu şi vitamina D este importantă, în mod special, la

pacientele tratate cu corticosteroizi.

Alendronat Sandoz conține sodiu

Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per comprimat filmat, adică practic

,,nu conține sodiu”.

Ingerarea de alimente sau băuturi în acelaşi timp (incluzând apa minerală) sau administrarea

concomitentă de suplimente de calciu, antiacide sau alte medicamente cu administrare orală, poate modifica absorbţia alendronatului. Ca urmare, pacientele trebuie să aştepte cel puţin 30 de minute de la administrarea alendronatului, înainte de a lua alte medicamente pe cale orală (vezi pct. 4.2).

Nu se anticipează interacţiuni clinic semnificative cu alte medicamente. În studiile clinice, la un număr

de paciente s-a administrat estrogen (intravaginal, transdermic sau oral) concomitent cu alendronat.

Niciun fel de reacţii adverse nu au putut fi relaţionate cu acest tratament concomitent.

Deoarece utilizarea medicamentelor AINS se asociază cu iritaţie gastro-intestinală, se recomandă

precauţie în timpul administrării concomitente cu alendronat.

Deşi nu au fost realizate studii specifice privind interacţiunile, în cadrul studiilor clinice alendronatul a

fost administrat concomitent cu un număr de alte medicamente prescrise frecvent, fără nicio evidenţă a unor interacţiuni care să inducă reacţii adverse, clinic semnificative.

Nu există date sau există date limitate privind utilizarea alendronatului la gravide. Studiile la animale

au demonstrat toxicitate asupra funcției de reproducere. Alendronatul administrat la în timpul sarcinii la şobolan a determinat distocie, indusă de hipocalcemie (vezi pct. 5.3). Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Nu se cunoaşte dacă alendronatul/metaboliții săi sunt excretați în laptele uman. Nu poate fi exclus un

risc pentru nou născuți/sugari. Alendronatul nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Bifosfonații sunt încorporați în matricea osoasă, din care se eliberează treptat pe parcursul mai multor

ani. Cantitatea de bifosfonați incorporați la nivel osos la un adult și cantitatea eliberată în circulația sistemică depende de doză și durata utilizării acestora (vezi pct. 5.2). Nu există date referitoare la riscul asupra fătului la om. Prin urmare există un risc teoretic de afectare fetală, în special la nivelul scheletului, în cazul în care o femeie rămâne gravidă după completarea unei cure de tratament cu bifosfonați. Impactul factorilor variabili precum perioada de timp între tratamentul cu bifosfonați și concepție, utilizarea individuală a bifosfonaților și calea de administrare (administrare intravenoasă) asupra riscului nu a fost studiat.

Alendronatul nu are efecte sau are efecte neglijabile asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje. Cu toate acestea, unele reacţii adverse care au fost raportate la utilizarea Alendronat Sandoz pot afecta capacitatea unor paciente de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Răspunsurile

individuale la Alendronat Sandoz pot varia (vezi pct. 4.8).

Într-un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoză aflate în perioada de

postmenopauză, profilurile generale de siguranţă pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 70 mg o dată pe zi (n = 519) şi pentru alendronatul de sodiu administrat în doză de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.

În două studii clinice cu durata de trei ani, cu un protocol aproape identic, efectuate la femei aflate în

post-menopauză (alendronat 10 mg: n=196 ; placebo: n=397) profilurile de siguranţă globale pentru alendronat 10 mg zilnic şi placebo au fost similare.

În continuare, sunt prezentate reacţiile adverse raportate de investigatori ca fiind posibile, probabil sau

categoric determinate de către medicament şi care au apărut în procente mai mari de 1% în studiile cu durata de 1 an la oricare dintre grupurile tratate sau care au apărut la mai mult de 1% dintre pacientele tratate cu alendronat 10 mg pe zi şi cu o incidenţă mai mare decât la pacientele la care s-a administrat placebo, în studiile cu durata de trei ani:

Studiu cu durata de un an Studii cu durata de trei ani

Alendronat Alendronat Alendronat Placebo

un comprimat pe 10 mg zilnic 10 mg zilnic (n=397) săptămână (n=370) (n=196) % (n=519) % % % Tulburări

gastro-intestinale Durere abdominală 3,7 3,0 6,6 4,8

Dispepsie 2,7 2,2 3,6 3,5

Regurgitaţie acidă 1,9 2,4 2,0 4,3

Greaţă 1,9 2,4 3,6 4,0

Distensie abdominală 1,0 1,4 1,0 0,8

Constipaţie 0,8 1,6 3,,8

Diaree 0,6 0,5 3,,8

Disfagie 0,4 0,5 1,0 0

Flatulenţă 0,4 1,6 2,6 0,5

Gastrită 0,2 1,,5 1,3

Ulcer gastric 0 1, 0

Ulcer esofagian 0 0 1,5 0

Tulburări

musculo-scheletice Durere musculo-scheletică 2,9 3,2 4,,5

(oase, muşchi sau articulaţii) Crampe musculare 0,2 1, 1,0

Tulburări ale

sistemului nervos Cefalee 0,4 0,3 2,6 1,5

Următoarele reacţii adverse au fost raportate, de asemenea, în studiile clinice şi/sau după punerea pe

piaţă:

Frecvențele sunt definite astfel:

Foarte frecvente: ( 1/10)

Frecvente: ( 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente: ( 1/1000 şi < 1/100)

Rare: ( 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare: (< 1/10000)

Tulburări ale sistemului imunitar Rare: reacţii de hipersensibilitate incluzând urticarie şi angioedem

Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare: hipocalcemie simptomatică, adesea în §

asociere cu afecţiuni predispozante † Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee, ameţeală

† Mai puţin frecvente: disgeuzie

Tulburări oculare Mai puţin frecvente: inflamaţie oculară (uveită,

sclerită, episclerită) † Tulburări acustice şi vestibulare Frecvente: vertij

Foarte rare: Osteonecroză a canalului auditiv

extern (reacție adversă din clasa bisfosfonaților) Osteonecroză a canalului auditiv extern (clasa

bifosfonat de reacție adversă) Osteonecroză a canalului auditiv extern (clasa

bifosfonat de reacție adversă) Tulburări gastrointestinale Frecvente: dureri abdominale, dispepsie,

constipaţie, diaree, flatulenţă, ulcer esofagian*, disfagie*, distensie abdominală, regurgitaţie acidă.

Mai puţin frecvente: greaţă, vărsături, gastrită, esofagită*, eroziuni esofagiene*,

† melenă Rare: stricturi esofagiene*, ulceraţii orofaringiene*, tulburări la nivelul tractului gastrointestinal superior

§ (perforaţii, ulcere, hemoragii) † † Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Frecvente: alopecie , prurit

Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, eritem.

Rare: erupţie cutanată tranzitorie cu fotosensibilitate, reacţii cutanate severe, incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroză epidermică

‡ toxică Tulburări musculo-scheletice ale ţesutului Foarte frecvente: dureri musculo-scheletice

conjunctiv şi osoase (osoase, musculare sau articulare) care sunt uneori †§ severe † Frecvente: tumefiere a articulaţiilor

Rare: osteonecroză de maxilar‡§, fracturi atipice

subtrohanteriene şi de diafiză femurală (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor) † † Tulburări generale şi la nivelul locului de Frecvente: astenie , edeme periferice

administrare Mai puţin frecvente: simptome tranzitorii, ca în

faza de răspuns acut (mialgie, stare generală de rău şi rareori febră), asociate în mod caracteristic cu iniţierea tratamentului.

§Vezi pct. 4.4. †În timpul studiilor clinice frecvenţa a fost similară la grupul la care s-a administrat medicamentul şi la grupul care a utilizat placebo. *Vezi pct. 4.2 și 4.4. ‡Această reacţie adversă a fost identificată în timpul supravegherii după punerea pe piaţă. Frecvenţa de reacţii adverse rare a fost estimată pe baza studiilor clinice relevante ⊥Identificate după punerea pe piață.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru

permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro

Hipocalcemia, hipofosfatemia şi evenimentele adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior

cum sunt dispepsie, pirozis, esofagită, gastrită sau ulcer, pot apărea ca urmare a supradozajului pe cale orală.

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Pentru

a lega alendronatul trebuie administrat lapte sau antiacide. Din cauza riscului de iritaţie esofagiană, nu

trebuie indusă emeza, iar pacientul trebuie să rămână în ortostatism.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul

ATC : M05BA04

Substanţa activă din Alendronat Sandoz, alendronatul de sodiu trihidrat, este un bifosfonat ce inhibă

resorbţia osoasă osteoclastică, fără efecte directe asupra formării osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferenţială a alendronatului la nivelul situs-urilor unde are loc resorbţia activă. Activitatea osteoclastică este inhibată, dar formarea şi legarea osteoclastelor nu este afectată.

Oasele formate în timpul tratamentului cu alendronat au structură normală.

Siguranța și eficacitatea clinică

Tratamentul osteoporozei post-menopauză

Osteoporoza este definită ca densitate minerală osoasă (DMO) a coloanei vertebrale sau a

articulaţiei şoldului cu o deviaţie standard de 2,5 sub valoarea medie a populaţiei tinere sănătoase sau ca o fractură anterioară determinată de fragilitatea osoasă, fără legătură cu DMO.

Echivalenţa terapeutică dintre alendronat un comprimat pe săptămână (n=519) şi alendronat 10 mg pe

zi (n=370) a fost demonstrată printr-un studiu multicentric cu durata de 1 an, efectuat la femei aflate în postmenopauză, diagnosticate cu osteoporoză. Creşterea medie a valorii iniţiale a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, după un an, a fost de 5,1% (interval de încredere 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat cu alendronat 70 mg o dată pe săptămână şi de 5,4% (interval de încredere 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu alendronat 10 mg pe zi. Creşterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% la grupul tratat cu alendronat 70 mg o dată pe săptămână, respectiv, 2,9% la grupul tratat cu alendronat 10 mg pe zi, iar la nivelul şoldului de 2,9%, respectiv de 3,1%. Creşterea densităţii osoase la nivelul altor părţi ale scheletului a fost similară, pentru ambele grupuri de tratament.

Efectele alendronatului asupra DMO şi incidenţei fracturilor la femeile aflate în postmenopauză au

fost studiate în două studii de eficacitate iniţiale, cu protocol identic (n=994) şi într-un studiu intervenţional privind fracturile (SIF: n= 6459).

În studiile iniţiale de eficacitate, la pacientele tratate cu alendronat 10 mg pe zi, comparativ cu grupul

la care s-a administrat placebo, creşterea DMO, după 3 ani, a fost de 8,8% la nivelul coloanei vertebrale, de 5,9% la nivelul capului femural şi de 7,8%la nivelul trohanterului. Creşterea DMO la nivelul întregului corp a fost, de asemenea, semnificativă. S-a înregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de fracturi vertebrale (3,2% la pacientele tratate cu alendronat faţă de 6,2% la grupul la care s-a administrat placebo). În perioada de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat continuarea creşterii DMO la nivelul coloanei vertebrale şi trohanterului. În plus, DMO la nivelul capului femural şi a corpului ca întreg, s-a menţinut.

Studiile SIF au inclus două studii placebo-controlate, în care s-a administat alendronat zilnic (5 mg pe

zi, timp de 2 ani şi 10 mg pe zi pentru încă unul sau doi ani).

* Studiul SIF 1: studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2027 pacienţi care suferiseră cel puţin o fractură (compresie) vertebrală. În acest studiu, administrarea zilnică de alendronat a redus incidenţa fracturilor noi de coloană vertebrală ≥1 cu 47% (alendronat 7,9% comparativ cu placebo 15%). În plus, s-a înregistrat o reducere statistic semnificativă a incidenţei fracturilor de şold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de 51%).

* Studiul SIF 2: studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4432 pacienţi cu masă osoasă redusă, dar fără fracturi vertebrale în antecedente. În acest studiu, în analiza subgrupului femeilor cu osteoporoză (37% din totalul populaţiei care a îndeplinit caracteristicele definiţiei osteoporozei, detaliate mai sus) a fost observată o diferenţă semnificativă referitoare la incidenţa fracturilor de şold (alendronat 1%, comparativ cu placebo 2,2%, o reducere de 56%) şi la incidenţa fracturilor de coloană ≥1 (2,9% comparativ cu 5,8%, o reducere de 50%).

Rezultatele testelor de laborator

În studiile clinice au fost observate scăderi ușoare, asimptomatice, tranzitorii ale calciului și fosfatului

seric la aproximativ 18% și respectiv 10 % dintre pacienții care au luat alendronat 10 mg/zi, față de aproximativ 12 și 3% dintre cei care au luat placebo. Cu toate acestea, incidența scăderii valorilor calciului seric la < 8,0 mg/dl (2,0 mmol/l) și ale fosfatului seric la ≤ 2,0 mg/dl (0,65 mmol/l) a fost similar la ambele grupe de tratament.

Alendronatul sodic a fost studiat la un număr mic de pacienţi cu osteogenesis imperfecta, cu vârsta sub

18 ani. Rezultatele sunt insuficiente pentru a susţine utilizarea la pacienţi copii şi adolescenţi cu osteogenesis imperfecta.

Comparativ cu doza de referinţă administrată intravenos, biodisponibilitatea orală medie a

alendronatului la femei a fost de 0,64%, pentru doze variind de la 5 la 70 mg, administrate după o noapte de repaus alimentar şi cu 2 ore înainte de un mic dejun standardizat. Biodisponibilitatea a scăzut cu un procent estimativ de 0,46% şi 0,39%, atunci când alendronatul a fost administrat cu o oră sau cu o jumătate de oră înainte de un mic dejun standard. În studiile efectuate pentru indicaţia de osteoporoză alendronatul a fost eficace când a fost administrat cu cel puţin 30 de minute înainte de prima masă sau băutură din acea zi. Biodisponibilitatea a fost neglijabilă, indiferent dacă alendronatul a fost administrat împreună cu alimente sau până la două ore după un mic dejun standardizat.

Administrarea concomitentă de alendronat cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu

aproximativ 60%. La persoanele sănătoase, administrarea orală de prednisolon (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat vreo modificare semnificativă clinic a biodisponibilităţii alendronatului administrat oral (o creştere medie variind de la 20% la 44%).

Studiile la şobolani au arătat că după administrarea intravenoasă a dozei de 1 mg/kg alendronatul este

distribuit iniţial către ţesuturile moi, dar este apoi rapid redistribuit către schelet sau excretat în urină.

La om, volumul mediu de distribuţie, la starea de echilibru, exclusiv la nivel osos, este de cel puţin

28 litri. Concentraţiile plasmatice ale medicamentului, după administrarea orală de dozele terapeutice, sunt prea mici pentru detectarea analitică (<5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

La animale sau la om, nu există nicio evidenţă că alendronatul este metabolizat.

După administrarea intravenoasă a unei doze unice de alendronat (14C), 50% din radioactivitate a fost

excretată în urină, în decurs de 72 ore, şi o cantitate mică de substanţă marcată radioactiv sau chiar deloc a fost recuperată în materiile fecale. După administrarea intravenoasă a unei doze unice de 10 mg, clearance-ul renal al alendronatului a fost de 71 ml/min şi clearance-ul sistemic nu a depăşit 200 ml/min. Concentraţia plasmatică a scăzut cu mai mult de 95%, în timpul următoarelor 6 ore de la administrarea intravenoasă. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este estimat să depăşească zece ani, reflectând eliberarea alendronatului de la nivelul scheletului.

La şobolan, alendronatul nu se excretă prin mecanismele de transport acide sau bazice de la nivel renal

şi, de aceea, se presupune că, la om, nu interferă cu eliminarea altor medicamente prin aceste mecanisme.

Studii preclinice au arătat medicamentul nu este depozitat în oase şi este rapid excretat în urină. La

animale, nu s-a evidenţiat saturaţia captării la nivel osos, după administrarea intravenoasă cronică de doze cumulative, de până la 35 mg/kg. Deşi nu există date clinice disponibile, se presupune că, similar cu rezultatele obţinute la animale, eliminarea renală a alendronatului este redusă la pacienţii cu insuficienţă renală.

De aceea, la pacienţii cu insuficienţă renală, este posibilă o acumulare mai mare a alendronatului în

oase (vezi pct. 4.2).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale

farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen. Studiile efectuate la femelele de şobolan au arătat că tratamentul cu alendronat în timpul gestaţiei este asociat cu distocie în timpul parturiţiei, în relaţie cu hipocalcemia.

La fetuşii femelelor de şobolan, cărora li s-au administrat doze mari de alendronat în timpul gestaţiei,

s-a demonstrat o incidenţa crescută a osificării incomplete. La om, relevanţa acestor constatări nu este cunoscută.

Celuloză microcristalină

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

Carageenan

Macrogol

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Comprimatele filmate sunt ambalate în blistere din OPA-Al-PVC/Al şi inserate în cutii de carton.

Blister: 2, 4, 6, 8, 12, 14 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comecializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările

locale.

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,

București, România

8465/2015/01-06

Reînnoirea autorizaţiei: Decembrie 2015

Iulie 2023