Conținutul prospectului pentru medicamentul ALBIOMIN 200g/l soluție perfuzabilă BIOTEST
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Albiomin 200 g/l soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Albumină umană
Albiomin 200 g/l este o soluţie care conţine proteine din plasmă umană 200 g/l din care cel puţin 96% reprezintă albumina umană.
Fiecare flacon de 50 ml conține 10 g de proteine plasmatice umane, din care cel puţin 96% reprezintă albumină umană.
Fiecare flacon de 100 ml conține 20 g de proteine plasmatice umane, din care cel puţin 96% reprezintă albumină umană.
Medicamentul are un efect hiperoncotic.
Excipienți cu efect cunoscut:Un flacon de 50 ml de Albiomin 200 g/l conține aproximativ 140 mg de sodiu (6,1 mmol).
Un flacon de 100 ml Albiomin 200 g/l conține aproximativ 280 mg de sodiu (12,2 mmol).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Lichid limpede, uşor vâscos; este aproape incolor, gălbui, maroniu sau verzui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Refacerea şi menţinerea volumului de sânge circulant în cazul în care a fost demonstrat un deficit de volum şi este adecvată utilizarea unei substanţe coloidale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Concentraţia preparatului de albumină, doza şi viteza de perfuzare trebuie ajustate în funcţie de necesarul fiecărui pacient.
DozeDoza necesară depinde de greutatea fiecărui pacient, de severitatea traumatismului sau a bolii şi de pierderile continue de lichide şi proteine. Pentru a stabili doza necesară trebuie determinat în mod corespunzător volumul circulant şi nu concentraţiile plasmatice de albumină.
Dacă este necesar să se administreze albumină umană, trebuie monitorizaţi cu regularitate parametrii hemodinamici; aceştia pot include:
- Tensiune arterială şi puls
- Presiune venoasă centrală
- Presiune de umplere a arterei pulmonare
- Diureză
- Electrolitemie
- Hematocrit/hemoglobină
Mod de administrareA dministrare intravenoasă
Albumina umană se poate administra în mod direct, pe cale intravenoasă, sau poate fi diluată cu soluţie salină izotonă (de exemplu soluţie de clorură de sodiu 0,9%).
Viteza de perfuzare trebuie ajustată corespunzător circumstanţelor, pentru fiecare pacient în parte şi conform indicaţiilor.
În cazul înlocuirii plasmei, viteza de perfuzare trebuie ajustată la viteza de înlocuire.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la medicamentele care conţin albumină sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
TrasabilitatePentru a îmbunătăți trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.
Agenți transmisibiliMăsurile standard de prevenire a infecţiilor rezultate din utilizarea medicamentelor preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor individuale şi al rezervelor de plasmă pentru markeri specifici de infecţie şi includerea etapelor de producţie eficace pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor. În ciuda acestor măsuri, atunci când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, posibilitatea transmiterii agenţilor infecţioşi nu poate fi exclusă în totalitate. Aceasta se aplică, de asemenea, virusurilor necunoscute şi celor nou-apărute, precum şi altor agenţi patogeni.
Nu există raportări care să confirme transmiterea virală prin albumina a cărei obţinere respectă etapele de fabricaţie stabilite conform specificaţiilor Farmacopeei Europene.
Precauții de utilizare
În caz de suspiciune de reacţii alergice sau anafilactice este necesară întreruperea imediată a perfuziei.
În caz de şoc, trebuie administrat tratamentul medical standard pentru şoc.
Albumina trebuie utilizată cu precauţie în afecţiuni în care hipervolemia şi consecinţele sale sau hemodiluţia ar putea reprezenta un risc deosebit pentru pacient. Exemple de astfel de afecţiuni sunt:
- Insuficienţă cardiacă decompensată
- Hipertensiune arterială
- Varice esofagiene
- Edem pulmonar
- Diateze hemoragice
- Anemie severă
- Anurie renală şi post-renală
Efectul coloid osmotic al albuminei umane 200 g/l este de aproximativ patru ori mai mare decât cel al plasmei sanguine. De aceea, când este administrată albumina concentrată, trebuie luate măsuri pentru asigurarea hidratării adecvate a pacientului. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru prevenirea supraîncărcării circulatorii şi hiperhidratării.
Soluţiile de albumină umană 200-250 g/l au un conţinut de electroliţi relativ scăzut, comparativ cu soluţiile de albumină 40-50 g/l. Când se administrează albumină, trebuie monitorizat echilibrul electrolitic al pacientului (vezi pct. 4.2.) şi trebuie urmate etapele adecvate pentru refacerea sau menţinerea balanţei electrolitice.
Soluţia de albumină nu se va dilua cu apă pentru preparate injectabile, deoarece se poate produce hemoliză în recipient.
Dacă trebuie înlocuite volume relativ mari, sunt necesare controlul coagulării şi hematocritului.
Trebuie luate măsuri de precauţie pentru a asigura înlocuirea corespunzătoare a altor constituenţi ai sângelui (factori de coagulare, electroliţi, trombocite şi eritrocite).
Hipervolemia poate să apară dacă doza şi viteza de perfuzare nu sunt adaptate la statusul circulator al pacientului. La primele manifestări clinice de supraîncărcare cardiovasculară (cefalee, dispnee, congestie a venelor jugulare) sau în caz de creştere a tensiunii arteriale, creştere a presiunii venoase centrale şi edem pulmonar, perfuzia trebuie oprită imediat.
Conținut în sodiu
Acest medicament conține aproximativ 140 mg sodiu (6,1 mmol) per flacon a 50 ml, echivalent cu 7,0% din doza zilnică maximă recomandată de OMS pentru adulți, de 2 g de sodiu.
Acest medicament conține aproximativ 280 mg sodiu (12,2 mmol) per flacon a 100 ml, echivalent cu 14,0% din doza zilnică maximă recomandată de OMS pentru adulți, de 2 g de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se cunosc interacţiuni specifice ale albuminei umane cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaLa om, siguranţa utilizării Albiomin 200 g/l în timpul sarcinii nu a fost stabilită în cadrul studiilor clinice controlate. Cu toate acestea, experienţa clinică cu albumină sugerează faptul că, în timpul sarcinii, nu sunt de aşteptat efecte nocive asupra fătului sau nou-născutului.
Studiile experimentale la animale sunt insuficiente pentru a evalua siguranţ a cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, efectele asupra dezvoltării embrionului sau a fetusului, evoluţiei sarcinii şi dezvoltării peri-natale şi post-natale.
Totuşi, albumina umană este un constituent normal al sângelui uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost observate niciun fel de efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Au apărut, rar, reacţii adverse uşoare cum sunt eritemul facial tranzitoriu, urticaria, febra şi greaţa. În mod obişnuit, aceste reacţii adverse dispar rapid atunci când este redusă viteza de perfuzare sau când este oprită perfuzarea. Foarte rar, pot să apară reacţii adverse severe cum este şocul. În cazul apariţiei acestor reacţii adverse, trebuie întreruptă perfuzarea şi trebuie instituit tratament adecvat.
Pentru informaţii cu privire la siguranţă, în ceea ce priveşte transmiterea agenţilor patogeni, vezi pct. 4.4.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro/
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Hipervolemia poate să apară în cazul în care doza şi viteza de perfuzare sunt prea mari. La primele manifestări clinice de supraîncărcare cardiovasculară (cefalee, dispnee, congestie a venelor jugulare), sau de creştere a tensiunii arteriale, presiune venoasă centrală crescută şi edem pulmonar, trebuie oprită imediat perfuzarea, iar parametri hemodinamici ai pacientului trebuie monitorizaţi cu atenţie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substituenţi de sânge şi fracţiuni proteice plasmatice, codul ATC:
B05AA01.
Albumina umană reprezintă cantitativ mai mult de jumătate din proteinele plasmatice totale; producerea sa reprezintă aproximativ 10% din activitatea de sinteză a proteinelor la nivel hepatic.
Informaţii fizico-chimice: albumina umană 200 g/l are un efect hiperoncotic corespunzător.
Cele mai importante funcţii fiziologice ale albuminei rezultă din contribuţia sa la presiunea oncotică a sângelui şi din rolul de transport. Albumina stabilizează volumul de sânge circulant şi este un transportor pentru hormoni, enzime, medicamente şi toxine.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În condiţii normale, rezerva totală înlocuibilă de albumine este de 4-5 g/kg, din care 40-45% sunt prezente în compartimentul intravascular şi 55-60% se află în spaţiul extravascular. Permeabilitatea capilară crescută va modifica cinetica albuminelor şi, în afecţiuni cum sunt arsurile severe sau şocul septic, poate să apară distribuţie anormală.
În condiţii normale, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al albuminei este de aproximativ 19 zile.
Echilibrul dintre sinteză şi distrugere este, în mod normal, stabilit prin reglare de tip feed-back.
Eliminarea se realizează predominant la nivel intracelular şi este rezultatul acţiunii proteazelor lizozomale.
La subiecţii sănătoşi, mai puţin de 10% din albumina perfuzată părăseşte compartimentul intravascular în timpul primelor două ore după perfuzie. Există o variaţie individuală considerabilă în efectul asupra volumului plasmatic. La unii pacienţi, volumul plasmatic poate să rămână crescut timp de câteva ore.
Cu toate acestea, la pacienţii în stare critică, albumina poate părăsi spaţiul vascular în cantităţi semnificative şi cu viteze impredictibile.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Albumina umană este un constituent obişnuit al plasmei umane şi acţionează similar albuminei fiziologice.
La animale, testarea toxicităţii la administrarea unei doze unice are o relevanţă mică şi nu permite evaluarea dozelor toxice sau letale sau a relaţiei doză-efect. În modelele animale, testarea toxicităţii la administrarea de doze repetate nu se poate realiza, datorită dezvoltării anticorpilor la proteinele heterologe.
Până în prezent, nu s-au raportat asocieri ale administrării albuminei umane cu toxicitate embrio-fetală, potenţial oncogen sau potenţial mutagen.
Nu au fost descrise manifestări de toxicitate acută în modelele animale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Caprilat de sodiu (16 mmol/l), clorură de sodiu (63 mmol/l), N-acetiltriptofanat (16 mmol/l), apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Albumina umană nu trebuie amestecată cu alte medicamente (cu excepţia celor menționate la pct. 6.6), cu sânge integral sau cu concentrat eritrocitar.
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A nu se congela.
A se păstra flacon în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
50 ml soluţie într-un flacon (sticlă Tip II) cu un dop din cauciuc (bromobutilic) şi capac (aluminiu) - cutie cu un flacon. 100 ml soluţie într-un flacon (sticlă Tip II) cu un dop din cauciuc (bromobutilic) şi capac (aluminiu)- cutie cu un flacon.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Soluţia de albumină se poate administra în mod direct, pe cale intravenoasă sau poate fi diluată cu soluţie salină izotonă (de exemplu soluţie de clorură de sodiu 0,9%).
Soluţia de albumină nu se va dilua cu apă pentru preparate injectabile, deoarece se poate produce hemoliză în recipient.
Dacă sunt administrate volume mari, medicamentul trebuie încălzit la temperatura camerei sau la temperatura corpului, înainte de a fi utilizat.
Soluţia trebuie să fie limpede sau uşor opalescentă. Nu se vor utiliza soluţii tulburi sau care prezintă sedimente. Aceste modificări pot indica faptul că proteinele sunt instabile sau faptul că soluţia a fost contaminată.
Odată ce flacon a fost deschis, conţinutul trebuie utilizat imediat. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Biotest Pharma GmbH
Landsteinerstrasse 5, 63303 Dreieich
Germania
Tel.: +49 6103 80
Fax: +49 6103 8050
Email: mail@biotest.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Februarie 2009
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI