Conținutul prospectului pentru medicamentul ADALAT 30mg comprimate eliberare prelungită
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ADALAT 30 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 30 mg nifedipină.
Fiecare comprimat conţine un surplus de 10% nifedipină pentru a asigura cantitatea declarată pe etichetă.
Excipient cu efect cunoscut: 9,40 mg sodiu.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare prelungită
Comprimate cu eliberare prelungită rotunde, convexe, de culoare roz, ştanțate cu laser cu un punct pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Tratamentul bolii coronariene Angina pectorală cronică stabilă (angina pectorală de efort).
- Tratamentul hipertensiunii arteriale
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrareAdministrare oralăAtât cât este posibil, tratamentul trebuie adaptat nevoilor individuale ale pacientului.
În funcție de tabloul clinic, doza de bază va fi introdusă treptat.
DozeDacă nu este prescris altfel, la adulţi se recomandă următoarele scheme de tratament:
- Pentru tratamentul bolii coronariene
Angina pectorală cronică stabilă (angina de efort).
Un comprimat de Adalat 30 o dată pe zi (1 x 30 mg/zi)
În general tratamentul trebuie inițiat cu 30 mg o dată pe zi.
- Pentru hipertensiune arterială
Un comprimat de Adalat 30 o dată pe zi (1 x 30 mg/zi)
În general tratamentul trebuie inițiat cu 30 mg o dată pe zi.
În funcție de severitatea bolii și de răspunsul pacientului la tratament, doza poate fi crescută treptat până la 120 mg administrate o dată pe zi.
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai CYP 3A4 sau inductori ai CYP 3A4 poate duce la recomandarea de a reduce doza sau de a nu utiliza deloc nifedipină. (vezi pct.4.5).
Durata tratamentuluiMedicul curant va determina durata utilizării.
Modul de administrareComprimatele nu trebuie mestecate sau rupte.
Ca regulă, Adalat 30 trebuie înghițite întregi cu o cantitate mică de lichid, indiferent de orele de masă.
Trebuie evitat sucul de grepfrut (vezi pct.4.5).
Copii şi adolescenţiSiguranţa şi eficacitatea administrării Adalat 30 la copii cu vârsta sub 18 ani nu a fost stabilită.
Pacienţi în vârstăPe baza datelor farmacocinetice, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții cu vârsta de peste 65 de ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepaticăLa pacienții cu insuficiență hepatică uşoară, moderată sau severă, este necesară monitorizarea atentă și de asemenea poate fi necesară reducerea dozei. Farmacocinetica nifedipinei nu a fost investigată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Pacienţi cu insuficienţă renalăPe baza datelor farmacocinetice nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Adalat 30 nu se va administra la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la nifedipină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 (vezi pct. 6.1).
Adalat 30 nu trebuie utilizat în cazurile de şoc cardiogen.
Adalat 30 nu trebuie utilizat la pacienţii cu sac colector Kock (ileostomie după proctocolectomie).
Nifedipina nu se va administra concomitent cu rifampicina, deoarece inducţia enzimatică poate inhiba atingerea nivelurilor plasmatice de eficacitate ale nifedipinei (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă precauţie în administrare la pacienţii cu tensiune arterială foarte scăzută, (hipotensiune arterială severă cu reducerea tensiunii arteriale sistolice sub 90 mm Hg), în cazurile cu insuficiență cardiacă manifestă și în cazurile cu stenoză aortică severă.
Nifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune arterială severă şi care nu răspund la tratamentul standard (vezi pct. 4.6).
Nu este recomandat a se utiliza nifedipina în timpul alăptării deoarece s-a raportat a fi secretată în laptele matern și efectele absorbției orale a cantităților mici de nifedipină nu sunt cunoscute.
Monitorizarea atentă a tensiunii arteriale trebuie efectuată atunci când nifedipina se administrează intravenos concomitent cu sulfat de magneziu administrat intravenos, ca urmare a posibilităţii scăderii excesive a tensiunii arteriale, care ar putea dăuna atât mamei cât şi fătului.
Ca și în cazul altor materiale non-deformabile (vezi pct. 6.6), trebuie luate măsuri de precauție la administrarea de Adalat 30 la pacienții cu îngustare gastrointestinală severă, pre-existentă, deoarece pot să apară simptome de obstrucţie. În cazuri foarte rare se pot forma bezoare, necesitând intervenție chirurgicală.
În cazuri izolate, au fost descrise simptome de obstrucţie fără antecedente cunoscute de afecţiuni gastrointestinale.
Un fals efect pozitiv poate apărea la examenul radiologic cu bariu ca substanţă de contrast (de exemplu, defecte de umplere pot fi interpretate ca polipi).
La pacienții cu insuficiență hepatică uşoară, moderată sau severă este necesară o monitorizare atentă și de asemenea, poate fi necesară o reducere a dozei. Farmacocinetica nifedipinei nu a fost investigată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2 și pct. 5.2). În consecinţă, nifedipina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Nifedipina este metabolizată prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4. Medicamentele care sunt cunoscute, fie că inhibă, fie că induc acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, metabolizarea de primă trecere sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct.4.5).
Medicamentele, care sunt cunoscute ca inhibitori ai sistemului citocromului P450 3A4, şi care pot duce la creşterea concentraţiilor plasmatice de nifedipină includ, de exemplu:
- antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)
- inhibitori de protează anti-HIV(de exemplu ritonavir)
- antimicotice azolice (de exemplu ketoconazol )
- antidepresive precum nefazodonă şi fluoxetină
- quinupristină/dalfopristină
- acid valproic
- cimetidină
La administrarea concomitentă cu aceste medicamente, trebuie să fie monitorizată tensiunea arterială şi, dacă este necesar, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de nifedipină.
Creşterea treptată a dozei zilnice până la maxim 120 mg nifedipină poate avea ca rezultat ingerarea a 2 mmol de sodiu pe zi. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii care urmează o dietă controlată de sodiu.
Deoarece membrana exterioară a comprimatului de Adalat 30 nu se digeră, se vor lua măsuri de precauţie având în vedere posibilitatea apariţiei simptomelor unei obstrucţii, în special la pacienţii cu îngustare severă preexistentă la nivelul tractului gastrointestinal. În cazuri foarte rare se pot forma bezoare, necesitând intervenţie chirurgicală.
Pentru utilizare la grupe speciale de pacienţi vezi pct. 4.2.
Acest medicament conţine 9,39 mg sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care influenţează nifedipina
Nifedipina este metabolizată prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4, localizat atât în mucoasa intestinală cât şi în ficat. Medicamentele care sunt cunoscute, fie pentru a inhiba sau a induce acest sistem enzimatic pot modifica, prin urmare, prima trecere (în urma administrării orale) sau clearance-ul nifedipinei (vezi pct.4.4).
La administrarea concomitentă a nifedipinei cu următoarele medicamente, se vor lua în considerare gradul şi durata interacţiunilor:
Rifampicina:Rifampicina induce puternic sistemul citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu rifampicină, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă semnificativ şi, în consecinţă eficacitatea acesteia este scăzută. Utilizarea nifedipinei în combinaţie cu rifampicina este, prin urmare, contraindicată (vezi pct. 4.3).
La administrarea concomitentă cu următoarele medicamente, inhibitori slabi sau moderaţi ai sistemului citocromului P450 3A4, tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, dacă este necesar, trebuie avută în vedere o reducere a dozei de nifedipină (vezi pct. 4.2 ).
Antibiotice macrolide (de exemplu eritromicina)
Nu au fost efectuate studii privind interacțiunea între nifedipină și antibioticele macrolide. Se ştie că anumite antibiotice macrolide inhibă metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a altor medicamente. Prin urmare, potențialul de creștere a concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei și scăderea eliminării la administrarea concomitentă a celor două medicamente nu poate fi exclusă (vezi pct.4.4).
Azitromicina, deși este înrudită structural cu clasa antibioticelor macrolide, nu inhibă activitatea citocromului CYP3A4.
Inhibitorii de protează anti-HIV (de exemplu ritonavir)
Nu a fost încă efectuat un studiu clinic pentru a investiga interacţiunea între nifedipină și anumiţi inhibitori de protează anti-HIV. Medicamentele din această clasă sunt recunoscute că inhibă sistemul citocromului P450 3A4. În plus, s-a demonstrat că medicamentele din această clasă inhibă in vitro metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a nifedipinei. Când sunt administrate împreună cu nifedipina, nu este exclusă creşterea substanţială a concentraţiei plasmatice a nifedipinei, datorită reducerii metabolizării de primă trecere şi a gradului de eliminare scăzut (vezi pct. 4.4).
Antimicotice azolice (de exemplu ketoconazol)
Nu a fost efectuat încă un studiu care să investigheze potenţialul de interacțiune între nifedipină și unele antimicotice. Medicamentele din această clasă sunt cunoscute pentru inhibarea sistemului citocromului P450 3A4. Când se administrează oral, împreună cu nifedipina, nu poate fi exclusă o creștere substanțială a biodisponibilității sistemice a nifedipinei din cauza scăderii metabolismului primului pasaj (vezi pct. 4.4).
FluoxetinaNu a fost efectuat încă un studiu clinic pentru investigarea potențialului de interacțiune medicamentoasă între nifedipină și fluoxetină. S-a demonstrat că fluoxetina inhibă in vitro metabolizarea mediată de citocromul P450 3A4 a nifedipinei. Prin urmare, o creștere a concentrațiilor plasmatice de nifedipină după administrarea concomitentă a celor două medicamente nu poate fi exclusă (vezi pct. 4.4).
Nefazodona
Nu a fost efectuat încă un studiu clinic care să evalueze interacțiunea potențială dintre nifedipină și nefazodonă. Nefazodona este cunoscută pentru inhibarea metabolismului mediat de citocromul P450 3A4 al altor medicamente. Prin urmare, nu poate fi exclusă o creștere a concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei la administrarea concomitentă a celor două medicamente (vezi pct.4.4).
Quinupristina/Dalfopristina
Administrarea concomitentă de quinupristină/dalfopristină și nifedipină poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei (vezi pct. 4.4).
Acid valproic
Nu s-au efectuat studii clinice privind evaluarea potenţialului de interacțiune dintre nifedipină și acid valproic. Deoarece s-a demonstrat că, datorită inhibării enzimatice, acidul valproic determină creşterea concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei, un blocant al canalelor de calciu cu structură similară, nu poate fi exclus potenţialul de creștere a concentrațiilor plasmatice şi, în consecinţă creşterea eficacităţii nifedipinei (vezi pct. 4.4).
CimetidinaDatorită inhibării citocromului P450 3A4, cimetidina crește concentrațiile plasmatice ale nifedipinei și poate potența efectul antihipertensiv (vezi pct. 4.4).
Studii suplimentare
Cisaprida
Administrarea simultană a cisapridei cu nifedipina poate duce la creșterea concentrațiilor plasmatice ale nifedipinei.
Antiepileptice inductoare ale sistemul citocromului P450 3A4, cum sunt fenitoina, carbamazepina și fenobarbitalul
Fenitoina este un inductor al citocromului P450 3A4. La administrarea concomitentă cu fenitoina, biodisponibilitatea nifedipinei este redusă și, astfel, eficacitatea este micșorată. Atunci când medicamentele sunt administrate concomitent, răspunsul clinic la nifedipină trebuie monitorizat și, dacă este necesar, trebuie avută în vedere o creștere a dozei de nifedipină. Dacă doza de nifedipină este crescută în timpul administrării concomitente a celor două medicamente, la întreruperea tratamentului cu fenitoină trebuie avută în vedere o reducere a dozei de nifedipină.
Nu au fost efectuate studii clinice privind evaluarea potenţialului de interacțiune între nifedipină și carbamazepină sau fenobarbital. Deoarece s-a demonstrat că ambele medicamente determină scăderea concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei, un blocant al canalelor de calciu cu structură similară, nu poate fi exclus potenţialul de scădere a concentraţiilor palsmatice şi, în consecinţă, scăderea eficacităţii nifedipinei (vezi pct. 4.4).
Efectele nifedipinei asupra altor medicamente
Medicamente care scad tensiunea arterială.
Nifedipina poate accentua efectul de scădere a tensiunii arteriale al medicamentelor antihipertensive administrate concomitent, precum:
- diureticele
- β-blocante
- inhibitori ECA (ai enzimei de conversie a angiotensinei)
- antagoniştii receptorilor angiotensinei 1 (AT1)
- alți antagoniști de calciu
- agenți blocanți α-adrenergici
- inhibitori PDE5 (fosfodiesteraza 5)
- α-metildopa
Când nifedipina este administrată concomitent cu blocanţi ai receptorilor ß, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie, deoarece, în cazuri izolate, poate să apară agravarea insuficienţei cardiace.
DigoxinaAdministrarea simultană a nifedipinei şi a digoxinei poate duce la reducerea clearance-ul digoxinei şi, prin urmare, apare o creştere a nivelului plasmatic al digoxinei. Pacientul trebuie să fie, prin urmare, supus, ca măsură de precauţie, controalelor pentru simptomele care însoțesc supradozajul la digoxină şi, dacă este necesar, doza de glicozid trebuie redusă luând în considerare concentraţia plasmatică de digoxină.
Chinidina
Administrarea concomitentă de nifedipină cu chinidină, poate reduce concentraţiile plasmatice ale chinidinei, sau după întreruperea tratamentului cu nifedipină, în cazuri individuale a fost observată o creştere distinctă a nivelurilor plasmatice de chinidină.
Din acest motiv, atunci când nifedipina este administrată suplimentar sau întreruptă, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a chinidinei şi, dacă este necesar, ajustarea dozei de chinidină.
Unii autori au raportat creşterea concentraţiilor plasmatice de nifedipină ca urmare a co-administrării ambelor medicamente, în timp ce alţi autori nu au observat o alterare în farmacocinetica nifedipinei.
Ca urmare, tensiunea arterială trebuie atent monitorizată dacă chinidina este adaugată la terapia existentă cu nifedipină şi, dacă este necesar, doza de nifedipină trebuie scăzută.
TacrolimusTacrolimus este metabolizat prin intermediul sistemului citocromului P450 3A4. Datele publicate indică faptul că doza de tacrolimus administrată concomitent cu nifedipină poate fi redusă în cazuri individuale. La administrarea concomitentă a ambelor medicamente, concentraţiile plasmatice de tacrolimus trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, o reducere a dozei de tacrolimus trebuie luată în considerare.
Interacţiunea medicamentului cu alimente
Sucul de grepfrut
Sucul de grepfrut inhibă sistemul citocromului P450 3A4.
Administrarea de nifedipină, împreună cu sucul de grepefruit, duce la concentraţii plasmatice crescute şi acţiunea prelungită a nifedipinei cauzată de scăderea metabolizării la primul pasaj sau reducerea clearance-ului. Drept consecinţă, efectul de scădere a tensiunii arteriale al nifedipinei poate fi crescut.
După consumul regulat de suc de grepfrut,/ sucului de grepfrut trebuie, prin urmare, să fie evitată în timpul tratamentului cu nifedipină (vezi pct. 4.2).
Alte forme de interacţiuneNifedipina poate creşte în mod fals valorile spectrofotometrice ale acidului vanilil-mandelic în urină.
Cu toate acestea, măsurătorile CLÎP (Cromatografia de lichide de înaltă performanţă) nu sunt influenţate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaNifedipina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie rezervată pentru femeile cu hipertensiune arterială severă şi care nu răspund la tratamentul standard (vezi pct. 4.4).
Nu există studii adecvate şi controlate la femeile gravide.
Informaţiile disponibile nu sunt suficiente pentru a exclude efectele adverse ale medicamentului asupra fătului şi nou-născutului.
În studiile la animale, s-a demonstrat că nifedipina produce embriotoxicitate, fetotoxicitate şi teratogenitate (vezi pct. 5.3).
Din datele clinice disponibile nu a fost identificat un risc prenatal specific. Cu toate acestea, s-a raportat o creștere a incidenţei asfixiei perinatale, a nașterilor prin cezariană, a nașterilor premature și a întârzierii creșterii intrauterine. Nu este clar dacă aceste rapoarte sunt datorate hipertensiunii arteriale subiacente, tratamentului bolii sau efectului specific al medicamentului.
S-a observat apariția edemului pulmonar acut în cazul utilizării blocantelor canalelor de calciu, printre care și nifedipina, ca medicamente tocolitice în timpul sarcinii (vezi pct. 4.8), în special în cazul sarcinilor multiple (gemelare sau multiple), administrate pe cale intravenoasă și/sau administrare concomitentă de agoniști 2-beta.
AlăptareaNifedipina trece în laptele matern. Concentrația de nifedipină în lapte este aproape comparabilă cu concentrația serică la mamă. Pentru formele farmaceutice cu eliberare imediată, se propune întârzierea alăptării sau a eliminarea laptelui prin pompare timp de 3 până la 4 ore după administrarea medicamentului pentru a reduce expunerea sugarului la nifedipină (vezi pct. 4.4).
Fertilizarea in-vitro
În cazuri izolate de fertilizare in vitro, antagoniştii de calciu, inclusiv nifedipina, au fost asociaţi cu transformări biochimice reversibile la nivelul părții cefalice a spermatozoizilor, care pot conduce la afectarea funcţiei spermatozoizilor. Dacă nu pot fi stabilite alte cauze, antagoniştii de calciu, inclusiv nifedipina pot fi consideraţi ca posibilă explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare in vitro în cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Reacţiile la medicament, a căror intensitate variază de la un caz la altul, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Aceasta se aplică în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la medicament (RAM) pe baza studiilor controlate cu placebo, cu nifedipină sortate pe categorii CIOMS III de frecvenţă (baza de date obţinută din studiile clinice: nifedipină n = 2661; placebo n = 1486; status: 22 Feb 2006, şi studiul ACTION: nifedipină n = 3825; placebo n = 3840) sunt enumerate mai jos:
RAM enumerate ca ' frecvente” au fost observate cu o frecvenţă sub 3%, cu excepţia edemului (9,9%) şi a cefaleei (3,9%).
Frecvenţele RAM raportate la produsele care conţin nifedipină sunt rezumate în tabelul de mai jos. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţele sunt definite ca frecvente (≥1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 şi <1/100) şi rare (≥1/10.000 şi <1/1.000). RAM identificate numai în procesul de supraveghere continuă după punerea pe piaţă, şi a căror frecvenţă care nu a putut fi estimată, sunt enumerate ca având ”frecvenţă necunoscută”.
Clasa, sistem Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă organe frecvente necunoscută (MedDRA)
Tulburări Agranulocitoză hematologice Leucopenie limfatice
Tulburări ale Reacţie alergică Prurit Reacţii sistemului Edem alergic Urticarie anafilactice/imunitar /angioedem Erupţii cutanate anafilactoide (inclusiv edem laringian*)
Tulburări psihice Reacţii de tip anxios
Tulburări de somn
Tulburări Hiperglicemie metabolice şi de nutriţie
Tulburări ale Dureri de cap Vertij Par-/Disestezie Hipoestezie sistemului nervos Migrenă Somnolenţă
Ameţeală
Tremor
Tulburări oculare Tulburări vizuale Dureri de ochi
Tulburări Edem (inclusiv Hipotensiune vasculare edem periferic) Sincopă
Vasodilataţie
Tulburări cardiace Tahicardie Dureri în piept
Palpitaţii (Angină pectorală)
Tulburări Sângerări nazale Dispnee respiratorii, Congestie nazală Edem toracice şi pulmonar** mediastinale
Tulburări Constipaţie Dureri gastro- Hiperplazie Bezoar gastrointestinale intestinale şi gingivală Disfagia abdominale Obstrucţie
Greaţă intestinală
Dispepsie Ulcer intestinal
Flatulenţă Vărsături
Xerostomie Insuficienţă a sfincterului gastroesofagian
Tulburări Creşterea Icter hepatobiliare tranzitorie a enzimelor hepatice
Tulburări cutanate Eritem Necroliză toxică şi ale ţesutului epidermică subcutanat Reacţii alergice de fotosensibilitate
Purpura palpabilă
Tulburări Crampe Artralgie musculo- musculare Mialgie scheletice şi ale Umflarea ţesutului articulaţiilor conjunctiv
Tulburări renale şi Poliurie ale căilor urinare Disurie
Tulburări ale Disfuncţie erectilă aparatului genital şi ale sânului
Tulburări generale Senzaţie de rău Durere şi la nivelul nespecifică locului de Frisoane administrare
*pot duce la situaţii în care viaţa este pusă în pericol
**au fost raportate cazuri atunci când s-a utilizat ca medicament tocolitic în timpul sarcinii (vezi punctul 4.6
La pacienţii dializaţi cu hipertensiune malignă şi hipovolemie poate să apară o scădere evidentă a tensiunii arteriale ca rezultat al vasodilataţiei.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
SimptomatologieÎn cazuri severe de intoxicaţie cu nifedipină au fost observate următoarele simptome:
- Tulburări ale conştienţei până aproape de comă, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, tulburări de ritm cardiac de tipul tahicardie şi bradicardie, hiperglicemie, acidoză metabolică, hipoxie, şoc cardiogen cu edem pulmonar.
Abordare terapeuticăTratamentul urmărește cu prioritate eliminarea substanței active și restabilirea stării cardiovasculare stabile.
După ingestia orală, este indicat lavajul gastric profund, asociat, dacă este necesar cu irigarea intestinului subțire.
În cazurile în care intoxicarea are loc cu produse cu eliberare lentă, cum este Adalat 30, eliminarea trebuie să fie cât mai completă posibil, inclusiv din intestinul subțire, pentru a preveni absorbția, altfel inevitabilă, a substanței active.
Hemodializa nu este eficientă deoarece nifedipina nu este eliminată prin dializă, dar este recomandată plasmafereza (grad ridicat de legare a proteinelor plasmatice, volum de distribuție relativ redus).
Tulburările de ritm cardiac de tipul bradicardiei pot fi tratate simptomatic cu β-simpatomimetice, iar în cazurile de bradicardie care pot pune viața în pericol se recomandă tratament cu un pacemaker cardiac temporar.
Hipotensiunea arterială ca rezultat al şocului cardiogen şi vasodilataţiei arteriale poate fi tratată prin administrarea de calciu (10-20 ml de soluţie de gluconat de calciu 10% administrată intravenos lent și repetată dacă este nevoie). Ca rezultat, nivelul seric al calciului poate atinge valori normale până la ușor ridicate. Dacă nu se obține o creștere suficientă a tensiunii arteriale la administrarea de calciu, se recomandă administrarea suplimentară de vasoconstrictoare simpatomimetice ca dopamină sau noradrenalină. Dozele acestor medicamente vor fi determinate numai de efectul obţinut.
Bradicardia se poate trata cu atropină, beta-simpatomimetice sau pacemaker cardiac temporar, după caz.
Trebuie administrată o cantitate suplimentară de lichide, cu precauţie, pentru evitarea supraîncărcării cardiace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu, cu efect preponderent vascular, derivaţi dihidropiridinici, codul ATC: C08CA05.
Nifedipina este un antagonist al calciului de tip 1,4-dihidropiridinic. Antagoniştii de calciu reduc influxul transmembranar al ionilor de calciu în celulă prin intermediul canalelor lente de calciu.
Ca un antagonist de calciu specific şi potent, nifedipina acţionează în special pe celulele miocardului şi celulele musculaturii netede din peretele arterelor coronare şi vaselor periferice de rezistenţă.
Tratamentul hipertensiunii arteriale
Tratamentul a 6321 de pacienți hipertensivi având cel puțin un factor de risc suplimentar, urmăriţi pe o perioadă de 3 până la 4,8 ani în cadrul unui studiu multinaţional randomizat, dublu-orb, prospectiv a arătat că nifedipina (Adalat 30) reduce incidenţa evenimentelor cardiovasculare și cerebrovasculare într-un mod comparabil cu tratamentul standard cu o combinație de diuretice.
La nivel cardiac, nifedipina dilată arterele coronare, în special vasele mari, chiar şi în segmentele pereţilor arterelor parţial afectaţi de stenoză. Adiţional, nifedipina reduce tonusul vascular a musculaturii netede din arterele coronariene şi previne spasmul vascular. Rezultatul final este creşterea fluxului de sânge poststenotic şi o creştere a aportului de cu oxigen. În paralel, nifedipina reduce necesarul de oxigen prin scăderea rezistenței periferice (postsarcina). Pe termen lung, utilizarea de nifedipină poate preveni dezvoltarea unor noi leziuni aterosclerotice în arterele coronare.
Nifedipina reduce tonusul musculaturii netede de la nivelul arteriorelor, reducând astfel rezistenţa periferică crescută şi, în consecinţă, tensiunea arterială. La începutul tratamentului cu nifedipină, poate exista o creștere reflexă tranzitorie a frecvenței cardiace și, prin urmare, a debitului cardiac.
Totuşi, această creştere nu este suficientă pentru a compensa vasodilataţia. Adiţional, nifedipina creşte excreția de sodiu şi de apă, atât la utilizarea pe termen lung cât şi la utilizarea pe termen scurt. Efectul nifedipinei de scădere a tensiunii arteriale, este evident în special la pacienții hipertensivi.
Copii şi adolescenţiInformaţiile comparative disponibile referitor la administrarea nifedipinei şi a altor medicamente antihipertensive cu diferite formulări şi concentraţii în cazul hipertensiunii arteriale acute şi cronice sunt limitate.
A fost demonstrat efectul antihipertensiv al nifedipinei, dar dozele recomandate, siguranţa şi efectul cardiovascular pe termen lung au rămas nestabilite. Dozele pentru administrarea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Comprimatele de Adalat 30 sunt formulate pentru a elibera nifedipină într-un ritm aproximativ constant pe parcursul a 24 de ore. Nifedipina este eliberată din comprimat din momentul zero, printr-un proces osmotic de tip 'împingere-tragere”, controlat de o membrană. Rata de eliberare este independentă de pH-ul sau de motilitatea gastrointestinală. La înghiţire, componentele biologic inerte ale comprimatelor rămân intacte în timpul tranzitului gastrointestinal şi sunt eliminate în materiile fecale ca un înveliş insolubil.
AbsorbţieDupă administrarea orală, nifedipina este aproape complet absorbită din tractul gastrointestinal.
Disponibilitatea sistemică a nifedipinei administrate oral în formula cu eliberare imediată (nifedipină capsule) este de 45 - 56% din cauza efectului de primă trecere. La starea de echilibru, biodisponibilitatea
Adalat 30 comprimate variază în intervalul 68-86% faţă de capsulele de nifedipină. Administrarea în prezenţa alimentelor modifică uşor rata anticipată de absorbţie, dar nu influenţează gradul de disponibilitate al medicamentului.
Concentrațiile plasmatice de medicament cresc cu o viteză controlată după administrarea unei doze Adalat 30 și ajung la starea de platou la aproximativ 6 până la 12 ore după prima doză. După mai multe zile de administrare, se mențin concentrații plasmatice relativ constante cu fluctuații minime de-a lungul celor 24 de ore ca interval între doze (0,9-1,2 ng/ml).
Următorul tabel prezintă concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) ale Adalat 30 şi timpul necesar atingerii concentraţiilor plasmatice (tmax):
Tabelul 2:
Cmax tmax [ng/ml] [h]
ADALAT 30 comprimate cu eliberare prelungită 30 mg 20 - 22-15*
*nu este prezentat din cauza concentraţiilor plasmatice tip platou în funcţie de timp
DistribuţieNifedipina se leagă la proteinele plasmatice (albumină) în proporţie de aproximativ 95%. Timpul de înjumătăţire după administrarea intravenoasă a fost determinat la 5 - 6 minute.
MetabolizareDupă administrarea orală, nifedipina este metabolizată în peretele intestinal şi în ficat, în principal prin procese oxidative. Aceşti metaboliţi nu prezintă activitate farmacodinamică.
Nifedipina este eliminată sub formă de metaboliţi, predominant pe cale renală, iar aproximativ 5-15% fiind eliminată prin bilă în materiile fecale.
Nifedipina nemetabolizată poate fi detectată doar ca urme (sub 0,1%) în urină.
EliminareÎn formulările convenţionale (nifedipină capsule) timpul de înjumătăţire final la eliminare este de 1,7 - 3,4 ore. Timpul de înjumătăţire final la eliminare după administrarea Adalat 30 nu reprezintă un parametru considerat semnificativ, deoarece concentraţiile plasmatice de platou se menţin în timpul eliberării şi absorbţiei substanţei active din comprimat.
După eliberarea şi absorbţia ultimei doze, concentraţia plasmatică scade cu un timp de înjumătăţire asemănător formulărilor convenţionale.
Nu au fost detectate modificări substanțiale în cazuri de insuficiență renală comparativ cu voluntarii sănătoși.
Într-un studiu care compară farmcocinetica nifedipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (Child
Pugh A) sau moderată (Child Pugh B) cu farmacocinetica pacienţilor cu funcţie hepatică normală, clearance-ul al nifedipinei orale a scăzut cu o medie de 48% (Child Pough A) şi de 72% (Child Pugh B).
Ca rezultat, AUC şi Cmax ale nifedipinei au crescut în medie cu 93% şi respectiv cu 64% (Child Pugh
A) şi respectiv cu 253% şi 171% (Child Pugh B), comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală.
Farmacocinetica nifedipinei nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind toxicitatea, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen după doze unice şi repetate.
Toxicitatea
Toxicitatea acutăToxicitatea acută a fost investigată la diferite specii de animale iar rezultatele individuale sunt prezentate mai jos:
Tabelul 3: LD50 (mg/kg) oral i.v.
Şoarece 494 (421-572)* 4,2 (3,8 - 4,6)*
Şobolan 1022 (950 - 1087)* 15,5 (13,7 - 17,5)*
Iepure 250 - 500 2 - 3
Pisică ~100 0,5 - 8
Câine >250 2 - 3 *95% interval de încredere
Toxicitate subacută şi cronicăAdministrarea orală zilnică la şobolani (50mg/kg corp) şi la câine (100 mg/kg corp) pe parcursul a 13 şi respectiv 4 săptămâni au fost tolerate fără efecte toxice.
În urma administrării parenterale (i.v.) la câine acesta a tolerat până la 0,1 mg/kg corp/zi timp de 6 zile fără leziuni. Administrare intravenoasă zilnică de 2,5 mg/kg corp la şobolani timp de 3 săptămâni a fost de asemenea tolerată fără semne de leziuni.
Toxicitate cronicăCâinii au tolerat până la 100 mg/kg corp administrat oral, zilnic timp de peste 1 an fără leziuni toxice.
La şobolani efectele toxice au apărut la concentraţii de peste 100 ppm în hrană (5 - 7 mg/kg corp).
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducereÎn studii pe şoareci, şobolani şi iepuri, doza toxică pentru mamă a indus în unele cazuri şi efecte teratogene şi de embriotoxicitate, inclusiv anomalii ale degetelor, malformaţii ale extremităţilor, cerul gurii despicat, stern despicat şi malformaţie a coastelor.
Anomalii ale degetelor şi malformaţii ale extremităţilor sunt, eventual, un rezultat al fluxului de sânge compromis la nivel uterin, dar, de asemenea, au fost observate la animalele tratate numai cu nifedipină după încheierea perioadei de organogeneză.
Administrarea nifedipinei a fost asociată cu o varietate de efecte ca urmare a toxicității asupra embrionului, fătului și placentei, inclusiv apariția de fetuşi subdezvoltaţi (şobolani, şoareci, iepuri), placente mici şi vilozităţi coriale subdezvoltate (maimuţe), decese fetale şi embrionare (şobolani, şoareci, iepuri) şi sarcină modificată/ supravieţuire neonatală scăzută (şobolani, ne-evaluate la alte specii). Toate dozele asociate cu efecte teratogene, embriotoxice sau fetotoxice la animale au fost toxice pentru mamă la concentraţii de câteva ori mai mari decât doza maximă recomandată pentru oameni.
În testele in vitro şi in vivo, nifedipina nu a demonstrat proprietăţi mutagene.
Genotoxicitate şi carcinogenicitate
Un studiu pe termen lung la şoboloni (2 ani) nu a arătat nicio dovadă a efectului carcinogenetic al nifedipinei.
Pentru a evalua efectul mutagenic au fost efectuate: testul Ames, testul letal Dominant şi testul
Micronucleus la şoareci. Nu a fost găsită nicio dovadă a efectului mutagenic al nifedipinei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
NucleuHipromeloză (5 cP)
Polietilen oxid
Oxid de fer roşu (E172)
Clorură de sodiu
Stearat de magneziu
Polietilenoxid
FilmAcetat de celuloză
Macrogol 3350
Oxid de fer roşu (E 172)
Hidroxipropilceluloză
Hipromeloză (3 cP)
PropilenglicolDioxid de titan (E 171)
Cerneală neagră de inscripţionare (Opacode S-1-17823) Shellac glaze; oxid de fer negru (E 172); propilenglicol; hidroxid de amoniu 28%.
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani - pentru medicamentul ambalat în blistere din PP/Al 3 ani - pentru medicamentul ambalat în blistere din PVC-PVDC/Al
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PP/Al a câte 14 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 14 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Substanța activă din Adalat 30 este conținută într-un înveliș non-absorbabil care eliberează lent medicamentul pentru a fi absorbit de organism. Când acest proces este terminat, comprimatul gol este eliminat din organism și poate fi observat în scaun.
Substanța activă sensibilă la lumină, conținută în Adalat 30 este protejată de lumină în interiorul și în afara ambalajului. Comprimatele trebuie protejate de umiditate și, prin urmare, trebuie scoase din folie doar imediat înainte de utilizare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAYER AG
Kaiser-Wilhelm-Allee 1, 51373 Leverkusen, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Iunie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .