ACTONEL SAPTAMANAL 35mg comprimate filmate ACTAVIS - prospect medicament

M05BA07 acid risedronic

Medicamentul ACTONEL SAPTAMANAL 35mg conține substanța acid risedronic , cod ATC M05BA07 - Sistemul musculo-scheletic | Medicamente care afectează structura și mineralizarea oaselor | Bifosfonatii .

Date generale despre ACTONEL SAPTAMANAL 35mg ACTAVIS

Substanța: acid risedronic

Data ultimei liste de medicamente: 01-04-2024

Codul comercial: W61163003

Concentrație: 35mg

Forma farmaceutică: comprimate filmate

Cantitate: 4

Prezentare produs: cutie x1 blist pvc/al x4 compr film

Tip produs: original

Preț: 51.52 RON

Restricții eliberare rețetă: P-6L - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care nu se reține în farmacie (se poate reînnoi); prescripția medicală poate fi folosită timp de 6 luni din momentul eliberării.

Autorizația de Punere pe Piață (APP)

APP producător: WARNER CHILCOTT DEUTSCHLAND GMBH - GERMANIA

APP deținător: THERAMEX IRELAND LIMITED - IRLANDA

Număr APP: 2853/2010/01

Valabilitate: 5 ani

Forme farmaceutice disponibile pentru acid risedronic

Concentrațiile disponibile pentru acid risedronic

30mg, 35mg, 5mg, 75mg

Alte substanțe medicamentoase din aceeași grupă farmaceutică cu acid risedronic

Listele de compensare pentru ACTONEL SAPTAMANAL 35mg ACTAVIS

B - Sublista B cu 50% reducere din prețul de referință

Preț

Coplată

Plată pacient

51.52 RON

12.67 RON

38.85 RON

PNS 7 (C2) - Boli endocrine

Preț

Coplată

Plată pacient

51.52 RON

22.26 RON

29.26 RON

Conținutul prospectului pentru medicamentul ACTONEL SAPTAMANAL 35mg comprimate filmate ACTAVIS

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Actonel Săptămânal 35 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conţine risedronat de sodiu 35 mg (echivalent cu acid risedronic 32,5 mg).

Excipient cu efect cunoscut:

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 126,00 mg (echivalent cu lactoză 119,7 mg).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimat filmat oval, de culoare portocaliu-deschis, cu dimensiunea de 11,7 x 5,8 mm, marcat cu 'RSN” pe o faţă şi cu '35 mg” pe cealaltă faţă.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul osteoporozei postmenopauză pentru a reduce riscul de fracturi vertebrale.

Tratamentul osteoporozei postmenopauză constituite pentru a reduce riscul de fracturi de şold (vezi pct. 5.1).

Tratamentul osteoporozei la bărbaţi cu risc crescut de fracturi (vezi pct. 5.1).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

La adulţi, doza recomandată este de un comprimat de 35 mg, pe cale orală, o dată pe săptămână.

Comprimatul trebuie administrat în aceeaşi zi în fiecare săptămână.

Mod de administrare

Absorbţia risedronatului de sodiu este influenţată de prezenţa alimentelor, de aceea, pentru a asigura o absorbţie adecvată, pacientul trebuie să ia Actonel Săptămânal: - înainte de micul dejun: cu cel puţin 30 de minute înainte de orice aliment, alt medicament sau băutură (exceptând apa plată) din ziua respectivă.

În cazul în care se omite o doză, pacienţii trebuie să fie instruiţi să ia comprimatul de Actonel

Săptămânal în ziua în care şi-au amintit. Ulterior, pacienţii trebuie să revină la administrarea unui comprimat o dată pe săptămână, în ziua în care luau, în mod obişnuit, comprimatul. Nu trebuie luate 2 comprimate în aceeaşi zi.

Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie supt sau mestecat. Pentru a favoriza tranzitul comprimatului până în stomac, Actonel Săptămânal trebuie administrat în ortostatism, cu un pahar cu apă plată (≥120 ml). Pacienţii nu trebuie să se aşeze în poziţie orizontală timp de 30 de minute după administrarea comprimatului (vezi pct. 4.4). Administrarea suplimentară de calciu şi vitamina D trebuie luată în considerare dacă aportul alimentar este inadecvat.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării risedronatului, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece biodisponibilitatea, distribuţia şi eliminarea au fost similare la vârstnici (cu vârsta peste 60 de ani) şi la subiecţii mai tineri. Această observaţie a fost făcută şi la pacientele aflate în postmenopauză foarte vârstnice, de 75 de ani şi mai mult.

Insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozelor. La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei mai mic de 30 ml/min), este contraindicată administrarea de risedronat de sodiu (vezi pct. 4.3 și pct. 5.2).

Copii şi adolescenţi

Risedronatul de sodiu nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea (vezi şi pct. 5.1).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la risedronat de sodiu sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Hipocalcemie (vezi pct. 4.4).

Sarcină şi alăptare.

Insuficienţă renală severă (clearance-ul plasmatic al creatininei <30 ml/min).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Alimentele, băuturile (altele decât apa plată) şi medicamentele care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fier şi aluminiu) interferează cu absorbţia bifosfonaţilor şi nu trebuie administrate concomitent cu Actonel Săptămânal (vezi pct. 4.5). Pentru a atinge eficacitatea scontată, este necesară respectarea cu stricteţe a recomandărilor privind administrarea (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea bifosfonaţilor în tratamentul osteoporozei postmenopauză este corelată cu prezenţa unei densităţi minerale osoase scăzute (DMO) şi/sau cu prezenţa fracturilor prevalente. Vârsta înaintată sau factorii de risc pentru fracturi, prezenţi izolat, nu constituie un motiv de iniţiere a tratamentului osteoporozei cu bifosfonaţi. Dovezile în sprijinul eficacităţii bifosfonaţilor, inclusiv a Actonel Săptămânal, la pacienţii foarte vârstnici (>80 de ani) sunt limitate (vezi pct. 5.1).

Bifosfonaţii au fost asociaţi cu esofagită, gastrită, ulceraţii esofagiene şi ulceraţii gastro-duodenale. De aceea, este necesară prudenţă: - la pacienţii cu antecedente de afecţiuni esofagiene care întârzie tranzitul sau golirea esofagiană, cum sunt stenoza sau achalazia. - la pacienţii care nu pot sta în ortostatism cel puţin 30 de minute după ce s-a administrat comprimatul. - dacă se administrează risedronat la pacienţi cu afecţiuni esofagiene sau ale tractului gastro- intestinal superior, active sau recente (inclusiv esofag Barrett diagnosticat) Medicii prescriptori trebuie să-i atenţioneze pe pacienţi asupra importanţei respectării instrucţiunilor de administrare şi alertării în cazul apariţiei semnelor sau simptomelor unei posibile reacţii esofagiene. Pacienţii trebuie sfătuiţi să ceară imediat asistenţă medicală în cazul în care dezvoltă simptome de iritaţie esofagiană cum sunt disfagie, odinofagie, durere retrosternală sau pirozis nou apărut sau agravat.

Hipocalcemia trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Actonel Săptămânal. Alte tulburări ale metabolismului osos sau mineral (de exemplu disfuncţie a glandelor paratiroide, hipovitaminoză D) trebuie tratate în momentul începerii terapiei cu Actonel Săptămânal.

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu o extracţie dentară şi/sau infecţie locală (inclusiv osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu cancer care urmau scheme de tratament ce conţineau bifosfonaţi cu administrare, în principal, intravenoasă. Mulţi dintre aceşti pacienţi urmau, de asemenea, chimioterapie şi tratament cu corticosteroizi. Osteonecroza de maxilar a fost raportată, de asemenea, la pacienţii cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi administraţi pe cale orală.

La pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu cancer, chimioterapie, radioterapie, tratament cu corticosteroizi, igienă orală deficitară), înaintea începerii tratamentului cu bifosfonaţi, trebuie luată în considerare o examinare dentară, cu măsuri preventive stomatologice adecvate.

În timpul tratamentului, aceşti pacienţi trebuie să evite, dacă este posibil, procedurile stomatologice invazive. Pentru pacienţii care dezvoltă osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate exacerba afecţiunea. Pentru pacienţii care necesită proceduri stomatologice, nu există date disponibile care să indice dacă întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi scade riscul de producere a osteonecrozei de maxilar. Planul de măsuri terapeutice pentru fiecare pacient trebuie ghidat de judecata clinică a medicului curant, în funcţie de evaluarea individuală a raportului beneficiu/risc.

Fracturi femurale atipice

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanterice şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilar. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică până la finalizarea evaluării trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

În cursul tratamentului cu bifosfonați au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor și chimioterapia și/sau factorii de risc locali, cum sunt infecțiile sau trumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariție a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienții cărora li se administrează bifosfonați, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecții cronice ale urechii.

Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament. Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe comprimat filmat, adică practic 'nu conține sodiu'.

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase, însă în cursul studiilor clinice efectuate nu s-au raportat interacţiuni semnificative clinic cu alte medicamente.

Administrarea concomitentă de medicamente care conţin cationi polivalenţi (de exemplu calciu, magneziu, fer şi aluminiu) va interfera cu absorbţia risedronatului de sodiu (vezi pct. 4.4).

Risedronatul de sodiu nu se metabolizează sistemic, nu este inductor enzimatic al citocromului P450 şi se leagă slab de proteinele plasmatice.

În studiile de fază III efectuate cu risedronat de sodiu în administrare zilnică la pacienţii cu osteoporoză, utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) a fost raportată la 33%, respectiv 45% dintre pacienţi. În studiul de fază III efectuat cu risedronat de sodiu cu administrare o dată pe săptămână, la femei cu osteoporoză postmenopauză, utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS a fost raportată la 57%, respectiv la 40% din paciente. La pacientele care utilizează regulat acid acetilsalicilic sau AINS (3 sau mai multe zile pe săptămână), incidenţa reacţiilor adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior a fost similară la pacientele tratate cu risedronat de sodiu şi la cele din grupul de control.

Dacă se consideră necesar, numai la femei, risedronatul de sodiu se poate administra concomitent cu un tratament de substituţie estrogenică.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Nu există date adecvate cu privire la administrarea risedronatului de sodiu la gravide. Studiile efectuate la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial la om nu este cunoscut. Studiile efectuate la animale arată că o cantitate mică de risedronat de sodiu trece în laptele uman.

Risedronatul de sodiu nu trebuie administrat la gravide sau la femeile care alăptează.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Actonel Săptămânal nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Risedronatul de sodiu a fost studiat în studii clinice de fază III care au inclus peste 15000 de pacienţi.

Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost de intensitate uşoară până la moderată şi nu au necesitat, de obicei, întreruperea tratamentului.

Evenimentele adverse raportate în studiile clinice de fază III efectuate la femei cu osteoporoză aflate în postmenopauză, tratate timp de 36 de luni cu risedronat de sodiu în doză de 5 mg/zi (n=5020) sau placebo (n=5048) şi considerate posibil sau probabil corelate cu risedronatul de sodiu, sunt enumerate mai jos, utilizând următoarea convenţie (incidenţele faţă de placebo sunt prezentate în paranteze): foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), Cu frecvență necunoscută (frecvența lor nu poate fi estimată din datele disponibile) . Clasificare MedDRA pe Reacție adversă Frecvență aparate, sisteme și organe Tulburări ale sistemului nervos Cefalee (1,8% față de 1,4%) Frecvente Tulburări oculare Irită* Mai puțin frecvente Tulburări gastro-intestinale Constipaţie (5,0% faţă de 4,8%), Frecvente dispepsie (4,5% faţă de 4,1%), greaţă (4,3% faţă de 4,0%), dureri abdominale (3,5% faţă de 3,3%), diaree (3,0% faţă de 2,7%) Gastrită (0,9% faţă de 0,7%), esofagită Mai puțin frecvente (0,9% faţă de 0,9%), disfagie (0,4% faţă de 0,2%), duodenită (0,2% faţă de 0,1%), ulcer esofagian (0,2% faţă de 0,2%) Glosită (<0,1% faţă de 0,1%), stenoză Rare esofagiană (<0,1% faţă de 0,0%) Tulburări acustice și vestibulare Osteonecroza canalului auditiv extern Foarte rare (reacții adverse specifice clasei bifosfonaților)

Tulburări musculo-scheletice și Durere musculo-scheletică (2,1% față Frecvente ale țesutului conjunctiv de 1,9%)

Investigații diagnostice Valori anormale ale testelor funcției Rare

hepatice*

*Fără incidenţe relevante în studiile de fază III pentru osteoporoză; frecvenţa se bazează pe evenimentele adverse/datele de laborator/reevaluările rezultatelor din studiile clinice anterioare.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, care a comparat administrarea de risedronat de sodiu în doză de 5 mg/zi (n=480) cu administrarea de risedronat de sodiu în doză de 35 mg/săptămână (n=485), la femei aflate în postmenopauză cu osteoporoză, profilul de siguranţă şi tolerabilitatea globale au fost similare. Au fost raportate următoarele evenimente adverse suplimentare, considerate de către investigatori ca posibil sau probabil corelate cu medicamentul (incidenţa a fost mai mare în grupul cu risedronat de sodiu 35 mg decât în cel cu risedronat de sodiu 5 mg): tulburări gastro-intestinale (1,6% faţă de 1,0%) şi durere (1,2% faţă de 0,8%).

Într-un studiu cu durata de 2 ani efectuat la bărbaţi cu osteoporoză, profilul de siguranţă şi tolerabilitatea globale au fost similare în grupul cu tratament faţă de placebo. Evenimentele adverse au fost în concordanţă cu cele observate anterior în studiile la femei.

Investigaţii diagnostice

La unii pacienţi s-a raportat scăderea precoce, tranzitorie, asimptomatică şi uşoară a concentraţiilor plasmatice ale calciului şi fosfatului.

După punerea pe piaţă, au fost raportate următoarele reacţii adverse suplimentare (cu frecvenţă necunoscută):

Tulburări oculare

Irită, uveită

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Osteonecroză de maxilar
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

- Hipersensibilitate şi reacţii cutanate, inclusiv angioedem, erupţie generalizată, urticarie şi reacţii buloase, unele severe, inclusiv cazuri izolate de sindrom Stevens Johnson, necroliză epidermică toxică şi vasculită leucocitoclastică.

- Alopecie Tulburări ale sistemului imunitar

- Reacţie anafilactică Tulburări hepatobiliare

- Tulburări hepatice grave. În cele mai multe dintre cazurile raportate, pacienţii au fost trataţi şi cu alte medicamente cunoscute că determină tulburări hepatice.

După punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse (cu frecvenţă rară) fracturi subtrohanterice şi fracturi de diafiză femurală atipice (reacţii adverse specifice clasei bifosfonaţilor).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro. Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu risedronat de sodiu.

Consecutiv supradozajului semnificativ, sunt de aşteptat scăderi ale calcemiei. La unii dintre aceşti pacienţi pot să apară, de asemenea, semne şi simptome de hipocalcemie.

Trebuie să se administreze lapte sau antiacide care conţin magneziu, calciu sau aluminiu, pentru a lega risedronatul de sodiu şi a-i reduce absorbţia. În cazul supradozajului marcat, poate fi luat în considerare lavajul gastric, pentru îndepărtarea risedronatului de sodiu neabsorbit.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, medicamente ce influenţează structura osoasă şi mineralizarea, bifosfonaţi, codul ATC: M05BA07.

Mecanism de acţiune

Risedronatul de sodiu este un piridinil-bifosfonat care se leagă de hidroxiapatita osoasă şi inhibă resorbţia osoasă mediată de osteoclaste. Turn-over-ul osos este redus, în timp ce activitatea osteoblastelor şi mineralizarea osoasă sunt menţinute.

Efecte farmacodinamice

În studiile nonclinice, risedronatul de sodiu a demonstrat o puternică activitate anti-osteoclastică şi anti-resorbtivă şi a crescut masa osoasă şi forţa biomecanică musculo-scheletică în mod dependent de doză. Activitatea risedronatului de sodiu a fost confirmată prin măsurarea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos în cursul studiilor de farmacodinamie şi clinice. Scăderea markerilor biochimici ai turn-over-ului osos a fost observată în decurs de o lună şi a atins un maxim în 3-6 luni. Scăderea valorilor markerilor biochimici ai turn-over-ului osos a fost similară, la 12 luni, pentru Actonel 5 mg zilnic şi Actonel Săptămânal. Într-un studiu efectuat la bărbaţii cu osteoporoză, scăderea valorilor markerilor biochimici ai turn- over-ului osos s-a observat de la prima evaluare, la 3 luni şi a continuat până la 24 de luni.

Eficacitate şi siguranţă clinică
Tratamentul osteoporozei postmenopauză:

Factorii de risc asociaţi cu osteoporoza postmenopauză includ masa osoasă scăzută, densitatea minerală osoasă scăzută, menopauza precoce, antecedentele tabagice şi antecedentele familiale de osteoporoză. Consecinţa clinică a osteoporozei este apariţia fracturilor. Riscul de apariţie a fracturilor creşte odată cu numărul factorilor de risc.

Într-un studiu multicentric, dublu-orb, cu durata de un an, efectuat la femei aflate în postmenopauză cu osteoporoză, pe baza efectelor asupra creşterii medii a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare s-a dovedit că Actonel Săptămânal 35 mg (n= 485) este echivalent cu Actonel 5 mg zilnic (n=480).

Programul de cercetare clinică a studiat efectul risedronatului de sodiu administrat o dată pe zi asupra riscului producerii de fracturi de şold şi de fracturi vertebrale şi a inclus femei intrate recent sau mai demult în menopauză cu şi fără fracturi. Au fost studiate dozele zilnice de 2,5 mg şi 5 mg şi toate grupurile, inclusiv grupurile control, au primit calciu şi vitamina D (dacă valorile serice iniţiale erau scăzute). Riscurile absolut şi relativ de producere de noi fracturi vertebrale şi de şold au fost evaluate utilizând analiza intervalului de timp până la producerea primului eveniment.

- Două studii placebo-controlate (n=3661) au inclus femei cu vârsta sub 85 de ani aflate în postmenopauză, care prezentau fracturi vertebrale la includerea în studiu. Risedronatul de sodiu 5 mg pe zi, administrat timp de 3 ani, a redus riscul de noi fracturi vertebrale, comparativ cu grupul de control. La femeile care au avut cel puţin una sau cel puţin două fracturi vertebrale, reducerea riscului relativ a fost de 41%, respectiv de 49% (incidenţa apariţiei de noi fracturi vertebrale sub tratament cu risedronat de sodiu a fost de 11,3% şi de 18,1%, iar în cazul placebo de 16,3% şi respectiv de 29,0%). Eficacitatea tratamentului s-a observat încă de la sfârşitul primului an de administrare. Beneficii ale tratamentului au fost demonstrate şi la femei cu multiple fracturi vertebrale la includerea în studiu. Risedronatul de sodiu, în doză de 5 mg/zi, a diminuat, de asemenea, scăderea în înălţime pe parcursul unui an, comparativ cu grupul de control.

- Alte două studii placebo-controlate au inclus femei aflate în postmenopauză, cu vârsta peste 70 de ani, cu sau fără fracturi vertebrale la includerea în studiu. Au fost incluse şi femei cu vârsta între 70 şi 79 de ani, cu scorul T al DMO la nivelul colului femural <-3 DS (intervalul producătorului, anume -2,5 DS utilizând NHANES III [National Health and Nutrition Examination Survey]) şi cu cel puţin un factor de risc adiţional. Femeile cu vârsta peste 80 de ani au putut fi incluse pe baza existenţei a cel puţin unui factor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold sau a unei DMO scăzute la nivelul colului femural. Semnificaţia statistică a eficacităţii risedronatului de sodiu comparativ cu placebo se atinge numai dacă cele două grupuri de tratament (cu risedronat 2,5 mg şi 5 mg) sunt analizate împreună. Următoarele rezultate se bazează numai pe analiza a posteriori a subgrupurilor definite de practica clinică şi de definiţia actuală a osteoporozei: - La subgrupul de paciente cu scorul T al DMO la nivelul colului femural <-2,5 DS (NHANES III) şi cu cel puţin o fractură vertebrală la includerea în studiu, risedronatul de sodiu, administrat timp de 3 ani, a redus riscul de fracturi de şold cu 46% faţă de grupul de control (incidenţa apariţiei fracturilor de şold la grupurile risedronat 2,5 mg şi 5 mg analizate împreună a fost de 3,8%, comparativ cu 7,4% la grupul placebo).

- Datele sugerează că la femeile foarte vârstnice (≥ 80 de ani) se poate observa o protecţie mult mai limitată decât cea menţionată mai sus. Aceasta se poate datora faptului că, odată cu vârsta, creşte importanţa factorilor de risc de origine non-osoasă pentru fractura de şold.

- În aceste studii, datele analizate în funcţie de criteriul secundar au indicat o scădere a riscului de apariţie de noi fracturi vertebrale la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural, fără fracturi vertebrale, şi la pacientele cu DMO scăzută la nivelul colului femural cu sau fără fracturi vertebrale.

- Risedronatul de sodiu în doză de 5 mg pe zi, administrat timp de 3 ani, a crescut DMO, comparativ cu grupul de control, la nivelul coloanei vertebrale lombare, colului femural, trohanterului şi a pumnului şi a prevenit pierderea osoasă la nivelul mijlocului diafizei radiusului.

- După întreruperea unui tratament cu durata de 3 ani cu risedronat de sodiu în doză de 5 mg pe zi, la pacientele urmărite timp de un an, s-a constatat o rapidă reversibilitate a efectului supresor al risedronatului de sodiu asupra turn-over-ului osos.

- Biopsiile osoase prelevate de la femei aflate în postmenopauză tratate cu risedronat de sodiu 5 mg pe zi, timp de 2 până la 3 ani, au demonstrat o reducere moderată, aşa cum se anticipa, a ratei remodelării osoase. Osul format în cursul tratamentului cu risedronat sodic a avut atât structura lamelară cât şi mineralizarea normale. Aceste date, împreună cu scăderea incidenţei apariţiei fracturilor de cauză osteoporotică la nivel vertebral, la femeile cu osteoporoză, par să indice că nu există niciun efect negativ asupra calităţii osului.

Rezultatele endoscopice de la pacienţii care au prezentat diverse acuze gastro-intestinale de intensitate moderată până la severă, atât din grupul tratat cu risedronat de sodiu cât şi din grupul de control, nu au pus în evidenţă ulcere gastrice, duodenale sau esofagiene provocate de tratament, în niciunul dintre grupuri, cu toate că în grupul tratat cu risedronat de sodiu s-au observat, mai puţin frecvent, duodenite.

Tratamentul osteoporozei la bărbaţi

Într-un studiu cu durata de 2 ani, dublu-orb, placebo-controlat, care a inclus 284 de pacienţi (risedronat de sodiu 35 mg, n=191), risedronatul de sodiu administrat o dată pe săptămână în doză de 35 mg a demonstrat eficacitate la bărbaţii cu osteoporoză (cu vârste cuprinse între 36 şi 84 de ani). Tuturor pacienţilor li s-au administrat suplimentar calciu şi vitamina D.

Începând din a 6-a lună de tratament cu risedronat de sodiu s-au observat creşteri ale DMO. După 2 ani de tratament, risedronatul de sodiu administrat o dată pe săptămână în doză de 35 mg a produs creşteri medii ale DMO la nivelul coloanei vertabrale lombare, colului femural, trohanterului şi şoldului per ansamblu, comparativ cu placebo. Acest studiu nu a demonstrat eficacitate anti-fractură. Efectul risedronatului de sodiu asupra osului (creşterea DMO şi scăderea markerilor turn-overului osos) este similar la bărbaţi şi la femei.

Copii şi adolescenţi

Siguranţa şi eficacitatea risedronatului de sodiu a fost evaluată într-un studiu cu durata de 3 ani (studiu randomizat, dublu-orb, placebo-controlat, multicentric, pe grupuri paralele, cu durata de un an, urmat de o perioadă de 2 ani cu tratament deschis), efectuat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 4 ani sub 16 ani, cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată. În acest studiu, pacienţii cu greutatea cuprinsă între 10-30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 2,5 mg pe zi, iar pacienţii cu greutatea peste 30 kg au fost trataţi cu risedronat în doză de 5 mg pe zi.

După finalizarea fazei cu durata de un an, randomizată, dublu-orb, placebo-controlată, s-a demonstrat o creştere semnificativă statistic a DMO în grupul tratat cu risedronat, comparativ cu grupul tratat cu placebo; cu toate acestea, în grupul tratat cu risedronat a fost observat un număr crescut de pacienţi care au prezentat cel puţin 1 fractură vertebrală morfometrică nouă (identificată radiologic), comparativ cu placebo. În timpul perioadei dublu-orb, cu durata de un an, procentul de pacienţi la care s-au raportat fracturi clinice a fost de 30,9% în grupul tratat cu risedronat şi de 49,0% în grupul tratat cu placebo. În perioada de tratament deschis, atunci când toţi pacienţii au fost trataţi cu risedronat (din luna a 12-a până în luna a 36-a), fracturile clinice au fost raportate de către 65,3% din pacienţii randomizaţi iniţial în grupul tratat cu placebo şi de către 52,9% din pacienţii randomizaţi iniţial în grupul tratat cu risedronat. În general, rezultatele nu susţin utilizarea risedronatului de sodiu la copii şi adolescenţi cu osteogenesis imperfecta uşoară sau moderată.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După o doză orală, absorbţia este relativ rapidă (timpul de atingere a concentraţiei plasmatice maxime - tmax este aproximativ 1 oră) şi este independentă de doză în intervalul studiat (studii cu administrare unică, doze de 2,5 până la 30 mg; studii cu administrare repetată, doze de 2,5 până la 5 mg zilnic şi de până la 50 mg săptămânal). Biodisponibilitatea orală medie a comprimatului filmat este 0,63% şi scade atunci când risedronatul de sodiu se administrează concomitent cu alimente. Biodisponibilitatea a fost similară la bărbaţi şi la femei.

Distribuţie

La om, volumul aparent de distribuţie mediu la starea de echilibru este de 6,3 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 24%.

Metabolizare

Nu există dovezi care să indice că risedronatul de sodiu este metabolizat sistemic.

Eliminare

Aproximativ jumătate din doza absorbită se elimină prin urină în decurs de 24 de ore; 85% din doza administrată intravenos se regăseşte în urină după 28 zile. Clearance-ul renal mediu este 105 ml/min iar clearance-ul total mediu este de 122 ml/min, diferenţa fiind probabil atribuită clearance-ului prin adsorbţie osoasă. Clearance-ul renal nu este dependent de concentraţie şi există o relaţie lineară între clearance-ul renal şi clearance-ul creatininei. Risedronatul de sodiu neabsorbit se elimină nemodificat prin fecale. După administrare orală, curba concentraţie-timp indică 3 faze de eliminare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 480 ore.

Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei.

Pacienţi care utilizează acid acetilsalicilic/AINS

La pacienţii care utilizează regulat acid acetilsalicilc sau AINS (3 sau mai multe zile pe săptămână), incidenţa evenimentelor adverse la nivelul tractului gastro-intestinal superior a fost similară la pacienţii trataţi cu risedronat de sodiu şi la cei din grupul de control (vezi pct. 4.5).

5.3 Date preclinice de siguranţă

În studii de toxicitate efectuate la şobolan şi câine s-au observat efecte toxice hepatice ale risedronatului de sodiu, dependente de doză, în special creşteri ale valorilor plasmatice ale enzimelor hepatice, asociate cu modificări histologice la şobolan. Relevanţa clinică a acestor observaţii este necunoscută. La şobolan şi câine s-a observat toxicitate testiculară la nivele de expunere considerate superioare expunerii care rezultă prin utilizarea dozelor terapeutice la om. Iritaţii ale căilor respiratorii superioare, dependente de doză, au fost frecvent semnalate la rozătoare. Efecte similare s-au observat şi în cazul altor bifosfonaţi. Efecte asupra tractului respirator inferior s-au observat, de asemenea, şi în studiile pe termen lung la rozătoare, cu toate că semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este clară. Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere, la expuneri apropiate de expunerea clinică, au pus în evidenţă modificări de osificare la nivelul sternului şi/sau craniului fetuşilor şobolanilor trataţi şi hipocalcemie şi mortalitate la femelele gestante care au fost lăsate să nască. Nu s-au evidenţiat efecte teratogene la doze de 3,2 mg/kg şi zi la şobolan, respectiv 10 mg/kg şi zi la iepure, cu toate că datele disponibile provin doar de la un număr mic de iepuri. Toxicitatea maternă a împiedicat testarea unor doze mai mari. Studiile de genotoxicitate şi carcinogenitate nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu: Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Crospovidonă

Stearat de magneziu.

Film: Dri-Klear care conţine Hidroxipropilmetilceluloză 4,8-7,2 cPs

Macrogol 400

Hidroxipropilceluloză

Hidroxipropilmetilceluloză 12-18 cPs

Polietilenglicol 8000

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Chroma-Tone White care conţine Dioxid de titan (E 171)

Hidroxipropilmetilceluloză 4,8-7,2 cPs

Hidroxipropilmetilceluloză 2,4-3,6 cPs

Oxid galben de fer (E 172)

Oxid roşu de fer (E 172).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Blistere din PVC transparent/aluminiu, în cutii din carton.

Cutie cu un blister a 1 comprimat filmat.

Cutie cu un blister a câte 2 comprimate filmate.

Cutie cu un blister a câte 4 comprimate filmate.

Cutie cu un blister a câte 10 comprimate filmate.

Cutie cu 3 blistere a câte 4 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blistere a câte 4 comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

THERAMEX IRELAND LIMITED 3rd FLOOR, Kilmore House

Park Lane, Spencer Dock, Dublin 1, D01YE64, Irlanda

8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

2853/2010/01-02-03-04-05-06

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reînnoirea autorizaţiei: Octombrie 2010

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie 2021

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.