ACID IBANDRONIC ALVOGEN 3mg soluție injectabilă în seringă preumplută - prospect medicament

Acid ibandronic Alvogen 3 mg soluţie injectabilă în seringă preumplută

O seringă preumplută a 3 ml soluţie injectabilă conţine acid ibandronic 3 mg (sub formă de ibandronat de sodiu monohidrat 3,375 mg).

Concentraţia acidului ibandronic în soluţia injectabilă este de 1 mg per ml.

Sodiu (mai puţin de 1 mmol per doză)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Soluţie injectabilă.

Soluţie limpede, incoloră.

pH-ul soluţiei este 4,9-5,5.

Tratamentul osteoporozei la pacientele aflate în postmenopauză cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1).

Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrată, dar eficacitatea asupra fracturilor de col femural nu a fost stabilită.

Doza recomandată de acid ibandronic este de 3 mg, administrată prin injecţie intravenoasă cu durata de 15-30 secunde, la interval de 3 luni.

Pacientelor trebuie să li se administreze suplimente cu calciu şi vitamina D (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).

Dacă o doză este omisă, injecţia trebuie administrată cât mai curând posibil. Injecţiile trebuie programate apoi la interval de 3 luni de la data ultimei injecţii.

Nu a fost stabilită durata optimă a tratamentului cu bifosfonaţi pentru osteoporoză. Necesitatea continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic, în funcţie de beneficiile şi riscurile potenţiale ale administrării acidului ibandronic, pentru fiecare caz în parte, în special după 5 sau mai mulţi ani de utilizare.

Acidul ibandronic soluţie injectabilă nu este recomandat pacientelor al căror clearance al creatininei are valoarea peste 200 µmol/l (2,3 mg/dl) sau al căror clearance al creatininei (măsurat sau estimat) este sub 30 ml/min, din cauza datelor clinice limitate disponibile din studiile care au inclus aceste grupe de paciente (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară până la moderată la care clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mic de 200 µmol/l (2,3 mg/dl) sau la care clearance-ul creatininei (măsurat sau estimat) este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 5.2).

Nu există date relevante cu privire la administrarea de acid ibandronic la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, iar acidul ibandronic nu a fost studiat la această grupă de pacienți (vezi pct. 5.1 și 5.2).

Pentru administrare intravenoasă.

Este necesară respectarea strictă a căii intravenoase (vezi pct. 4.4).

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului, listați la pct. 6.1. - Hipocalcemie.

Eşecuri ale administrării

Trebuie avută grijă să nu se administreze soluţia injectabilă care conţine acid ibandronic pe cale intraarterială sau paravenoasă, deoarece aceasta poate duce la leziuni ale ţesuturilor.

Acidul ibandronic, ca şi alţi bifosfonaţi administraţi intravenos, poate determina scăderea tranzitorie a valorilor calcemiei.

Hipocalcemia existentă trebuie corectată înainte de a începe terapia cu acid ibandronic sub formă de soluţie injectabilă. De asemenea, alte tulburări ale metabolismului osos şi mineral trebuie tratate eficace înainte de iniţierea terapiei cu acid ibandronic sub formă de soluţie injectabilă.

Tuturor pacientelor trebuie să li se administreze suplimente adecvate cu calciu şi vitamina D.

Reacţie anafilactică/ şoc anafilactic

La pacienţii cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos, au fost raportate cazuri de reacţie anafilactică/ şoc anafilactic, incluzând evenimente letale. Atunci când este administrat pe cale intravenoasă acid ibandronic sub formă de soluție injectabilă, este necesar ca supravegherea medicală şi măsurile de monitorizare adecvate să fie uşor accesibile. Dacă apar reacţii anafilactice sau orice alte reacţii severe de hipersensibilitate/ reacţii alergice, administrarea trebuie întreruptă imediat şi va fi iniţiat tratamentul adecvat.

Pacientele cu boli concomitente sau cele care utilizează medicamente care au potenţial de reacţii adverse asupra rinichiului trebuie controlate cu regularitate în timpul tratamentului, conform regulilor de bună practică medicală.

Din cauza experienţei clinice limitate, acidul ibandronic sub formă de soluţie injectabilă nu este recomandat pacientelor cu clearance al creatininei peste 200 µmol/l (2,3 mg/dl) sau cu clearance al creatininei sub 30 ml/min (vezi pct. 4.4 şi pct. 5.2).

La pacienţii cu risc de insuficienţă cardiacă, trebuie evitată hiperhidratarea.

Osteonecroza de maxilar

Osteonecroza de maxilar, în general asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţii locale (inclusiv osteomielită) a fost raportată la pacienţii cu neoplasm cărora li s-au administrat scheme terapeutice care au inclus, în principal, bifosfonaţi administraţi intravenos. La majoritatea pacienţilor s-au administrat, de asemenea, chimioterapie şi corticosteroizi. De asemenea, osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii cu osteoporoză trataţi cu bifosfonaţi cu administrare orală.

O examinare dentară cu prevenţie stomatologică adecvată trebuie luată în considerare înaintea iniţierii tratamentului cu bifosfonaţi la pacienţii cu factori de risc asociaţi (de exemplu neoplasm, utilizare concomitentă de chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igienă orală deficitară).

În timpul tratamentului, dacă este posibil, aceşti pacienţi trebuie să evite intervenţiile stomatologice invazive. La pacienţii la care apare osteonecroză de maxilar în timpul tratamentului cu bifosfonaţi, chirurgia dentară poate agrava această afecţiune. La pacienţii care necesită intervenţii dentare, nu sunt disponibile date care să sugereze că întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi reduce riscul osteonecrozei de maxilar. Judecata clinică a medicului curant trebuie să orienteze conduita terapeutică pentru fiecare pacient, în funcţie de evaluarea individuală a raportului risc/beneficiu.

În cursul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate cazuri de osteonecroză a canalului auditiv extern, în special în asociere cu terapia de lungă durată. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern includ utilizarea corticosteroizilor şi chimioterapia şi/sau factori de risc local, cum sunt infecţiile sau traumatismele. Trebuie luată în considerare posibilitatea de apariţie a osteonecrozei canalului auditiv extern la pacienţii cărora li se administrează bifosfonaţi, care prezintă simptome auriculare, inclusiv infecţii cronice ale urechii.

În timpul tratamentului cu bifosfonaţi au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene şi de diafiză femurală, în special la pacienţii care urmează un tratament pe termen lung pentru osteoporoză. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot apărea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic până imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar în urma unui traumatism minor sau în absenţa unui traumatism, iar unii pacienţi prezintă durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociată adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu săptămâni până la luni de zile înainte de apariţia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi la care s-a confirmat apariţia unei fracturi de diafiză femurală, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportată, de asemenea, vindecarea insuficientă a acestor fracturi. La pacienţii la care se suspicionează o fractură femurală atipică, până la finalizarea evaluării, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu bifosfonaţi pe baza aprecierii raportului beneficiu/risc individual. În timpul tratamentului cu bifosfonaţi, pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze orice durere la nivelul coapsei, şoldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezintă astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractură femurală incompletă.

Acid ibandronic Alvogen soluție injectabilă practic “nu conţine sodiu”.

Nu sunt de aşteptat interacţiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450 la om şi a fost demonstrat faptul că nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la şobolani (vezi pct. 5.2). Acidul ibandronic este eliminat numai prin excreţie renală şi nu este biotransformat.

Acid ibandronic Alvogen 3 mg soluție injectabilă este destinat administrării numai femeilor aflate în postmenopauză şi nu trebuie administrat femeilor aflate la vârsta fertilă. Nu există date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la gravide. Studiile efectuate la şobolani au demonstrat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). La om, riscul potenţial nu este cunoscut. Acidul ibandronic Alvogen 3 mg soluție injectabilă nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.

Nu se cunoaşte dacă acidul ibandronic se excretă în laptele uman. Studiile efectuate la femelele de şobolan care alăptau au demonstrat prezenţa unor concentraţii mici de acid ibandronic în lapte, după administrare intravenoasă. Acidul ibandronic nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Nu există date referitoare la efectele acidului ibandronic la om. În studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, acidul ibandronic administrat oral a determinat reducerea fertilităţii. În studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, acidul ibandronic administrat intravenos a determinat reducerea fertilităţii la doze zilnice mari (vezi pct. 5.3).

Ţinând cont de profilul farmacocinetic şi farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este de aşteptat ca acid ibandronic să nu aibă nicio influenţă sau să aibă o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cele mai grave reacţii adverse raportate sunt reacţia anafilactică/ şoc anafilactic, fracturile atipice de femur, osteonecroza de maxilar şi inflamaţia oculară (vezi paragraful “Descrierea anumitor reacţii adverse” şi pct. 4.4). Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt artralgia şi simptomele asemănătoare gripei. Aceste simptome, asociate mai ales primei doze, sunt în general de scurtă durată, de intensitate uşoară sau moderată şi se remit de obicei pe parcurs, în condiţii de continuare a tratamentului, fără a necesita măsuri terapeutice. (vezi paragraful “Afecţiune asemănătoare gripei”).

În tabelul 1 este prezentată o listă completă a reacţiilor adverse cunoscute.

Siguranţa administrării orale a acidului ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluată la 1251 paciente incluse în 4 studii clinice controlate cu placebo, marea majoritate dintre paciente provenind dintr-un studiu pivot de evaluare a fracturilor, desfăşurat pe durata a trei ani ((MF 4411).

Într-un studiu pivot efectuat la femei cu osteoporoză aflate în postmenopauză, pe durata a doi ani (BM 16550), s-a demonstrat faptul că profilurile generale de siguranţă ale administrării intravenoase a acidului ibandronic 3 mg la interval de 3 luni şi ale administrării orale a acidului ibandronic 2,5 mg o dată pe zi sunt similare. În cazul administrării de acid ibandronic 3 mg soluţie injectabilă la interval de 3 luni, proporţia generală a pacientelor la care a apărut o reacţie adversă a fost de 26,0% după un an şi de 28,6% după doi ani. În majoritatea cazurilor, apariţia reacţiilor adverse nu a determinat întreruperea tratamentului.

Reacţiile adverse sunt listate în conformitate cu categoriile de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe.

Categoriile de frecvenţă sunt definite utilizând convenția următoare: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (nu se poate estima din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: reacţii adverse care au apărut la femei aflate în postmenopauză la care s-a administrat acid ibandronic 3 mg soluţie injectabilă la interval de 3 luni sau acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi, în studiile de fază III BM 16550 şi MF 4411 şi în experienţa de după punerea pe piaţă.

Aparate, Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare sisteme şi organe

Tulburări ale Exacerbare a Reacţii de Reacţie sistemului astmului bronşic hipersensibilitate anafilactică/şoc imunitar anafilactic*†

Tulburări ale Cefalee sistemului nervos

Tulburări Inflamaţie oculare oculară*†

Tulburări Osteonecroză a acustice şi canalului vestibulare auditiv extern

(reacţii adverse specific clasei bifosfonaţilor) Tulburări Flebită/tromboflebită vasculare

Tulburări Gastrită, gastro- dispepsie, intestinale diaree, durere

abdominală, greaţă, constipaţie Afecţiuni Erupţie cutanată Angioedem, Sindrom cutanate şi ale tranzitorie tumefiere Stevens- ţesutului facială/edem, Johnson†, subcutanat urticarie eritem polimorf †, dermatită buloasㆠTulburări Artralgie, Durere osoasă Fracturi Osteonecroză musculo- mialgie, durere subtrohanteriene de maxilar*† scheletice şi ale musculo- şi fracturi de ţesutului scheletică, diafiză femurală conjunctiv dorsalgie atipice† Tulburări Afecţiune Reacţii la locul de generale şi la asemănătoare injectare, astenie nivelul locului gripei*, de administrare oboseală *Vezi informaţiile suplimentare de mai jos †Identificate în experienţa de după punerea pe piaţă.

Afecţiunea asemănătoare gripei include evenimente raportate ca reacţie de fază acută sau simptome incluzând mialgie, artralgie, febră, frisoane, fatigabilitate, greaţă, pierdere a apetitului alimentar şi durere osoasă.

Osteonecroza de maxilar a fost raportată la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi. Majoritatea raportărilor se referă la pacienţii cu neoplasm, dar astfel de cazuri au fost raportate şi la pacienţii trataţi pentru osteoporoză. În general, osteonecroza de maxilar este asociată cu extracţia dentară şi/sau infecţia locală (inclusiv osteomielită). Diagnosticul de neoplasm, chimioterapia, radioterapia, utilizarea concomitentă de corticosteroizi, igiena orală deficitară sunt consideraţi, de asemenea, factori de risc (vezi pct. 4.4).

La administrarea de acid ibandronic au fost raportate manifestări ale inflamaţiei oculare cum sunt uveită, episclerită şi sclerită. În unele cazuri, aceste evenimente nu au dispărut decât în momentul în care tratamentul cu acid ibandronic a fost întrerupt.

La pacienţii cărora li s-a administrat acid ibandronic intravenos, au fost raportate cazuri de reacţie anafilactică/ şoc anafilactic, incluzând evenimente letale.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct la: Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1 Bucureşti 011478- RO Tel: + 4 0757 117 259 Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Nu sunt disponibile informaţii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu acid ibandronic.

Pe baza informaţiilor privind această clasă de substanţe, supradozajul ca urmare a administrării pe cale intravenoasă poate determina hipocalcemie, hipofosfatemie şi hipomagneziemie. Scăderile relevante clinic ale concentraţiilor plasmatice de calciu, fosfor şi magneziu trebuie corectate prin administrarea intravenoasă de gluconat de calciu, fosfat de potasiu sau de sodiu şi, respectiv, sulfat de magneziu.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul afecţiunilor osoase, bifosfonaţi, codul

ATC: M05BA06.

Acidul ibandronic este un bifosfonat cu potenţă mare, care aparţine grupului de compuşi bifosfonaţi care conţin azot şi care acţionează selectiv asupra ţesutului osos, inhibând specific activitatea osteoclastelor, fără a influenţa direct formarea osoasă. Acidul ibandronic nu interferă cu refacerea osteoclastelor. La femeile aflate în postmenopauză, administrarea de acid ibandronic determină o creştere progresivă netă a masei de substanţă osoasă şi o incidenţă scăzută a fracturilor, prin reducerea ratei crescute a turnover-ului osos spre concentraţiile din premenopauză.

Acţiunea farmacodinamică a acidului ibandronic constă în inhibarea resorbţiei osoase. In vivo, acidul ibandronic previne distrugerea osoasă indusă experimental prin întreruperea funcţiei gonadelor, administrarea de retinoizi sau extracte tumorale sau inducerea de tumori. La şobolanii tineri (în perioada de creştere rapidă), este inhibată şi resorbţia osoasă endogenă, fapt ce determină o creştere normală a masei osoase, comparativ cu animalele netratate.

Modelele animale confirmă faptul că acidul ibandronic este un inhibitor cu potenţă crescută al activităţii osteoclastice. La şobolanii aflaţi în perioada de creştere, nu s-a constatat o tulburare a mineralizării, chiar la doze mai mari de 5000 de ori decât doza necesară pentru tratamentul osteoporozei.

La şobolani, câini şi maimuţe, atât administrarea zilnică cât şi cea intermitentă (cu perioade lungi de pauză) de lungă durată au fost asociate cu formarea unui os nou, cu calitate normală şi rezistenţă mecanică menţinută sau crescută, chiar în cazul utilizării de doze toxice. La om, eficacitatea administrării zilnice şi a administrării intermitente cu interval de pauză de 9-10 săptămâni a acidului ibandronic a fost confirmată într-un studiu clinic (MF 4411), în cadrul căruia s-a demonstrat eficacitatea acidului ibandronic asupra fracturilor.

În modelele animale, acidul ibandronic a determinat modificări biochimice care indică inhibarea dependentă de doză a resorbţiei osoase, inclusiv supresia markerilor biochimici urinari ai degradării colagenului osos (cum sunt deoxipiridinolina şi N-telopeptidele cross-linkate ale colagenului de tip I (NTX)).

Atât dozele de acid ibandronic administrate pe cale orală (cu un interval fără tratament de 9-10 săptămâni pe trimestru) cât şi dozele administrate pe cale intravenoasă la femei aflate în postmenopauză au produs modificări biochimice indicatoare ale inhibării resorbţiei osoase, dependente de doză.

Acidul ibandronic administrat pe cale intravenoasă a scăzut concentraţiile plasmatice de C-telopeptidă

a lanţului alfa a colagenului tip I (CTX) în decurs de 3-7 zile de la începerea tratamentului şi a scăzut concentraţiile plasmatice de osteocalcină în decurs de 3 luni.

După întreruperea tratamentului există o revenire la valorile patologice, anterioare tratamentului, ale resorbţiei osoase crescute, asociate cu osteoporoza postmenopauză.

Analiza histologică a biopsiei osoase după doi şi trei ani de tratament la femeile aflate în postmenopauză, tratate cu doze zilnice de 2,5 mg de acid ibandronic administrate pe cale orală şi cu doze intermitente administrate pe cale intravenoasă de până la 1 mg, la interval de 3 luni, a demonstrat că osul are calitate normală şi nu a indicat niciun defect de mineralizare. O scădere aşteptată a turnover-ului osos, calitatea normală a osului şi absenţa defectelor de mineralizare au fost observate, de asemenea, după doi ani de tratament cu acid ibandronic 3 mg soluţie injectabilă.

Factorii de risc independenţi, de exemplu valoarea DMO scăzută, vârsta, existenţa unor fracturi anterioare, antecedentele familiale de fracturi, turnover-ul osos ridicat şi greutatea corporală scăzută, trebuie luaţi în considerare pentru a identifica pacientele cu risc crescut de fracturi osteoporotice.

Acid ibandronic 3 mg soluţie injectabilă, la interval de 3 luni

Într-un studiu randomizat, dublu orb, multicentric, de non-inferioritate (BM 16550) desfăşurat pe durata a doi ani la femei aflate în perioada postmenopauză, cu osteoporoză (1386 femei cu vârsta cuprinsă între 55-80 ani) (DMO a coloanei vertebrale lombare cu scor T sub -2,5 DS iniţial), acidul ibandronic 3 mg administrat sub formă de injecţie intravenoasă la interval de 3 luni s-a dovedit a fi cel puţin la fel de eficace ca şi acidul ibandronic 2,5 mg administrat zilnic pe cale orală, în ceea ce priveşte creşterea DMO. Aceasta a fost demonstrată atât în analiza primară după un an cât şi în analiza de confirmare a criteriului principal de eficacitate după doi ani (Tabel 2).

Analiza primară a datelor din studiul BM16550 la un an şi analiza de confirmare a criteriului principal de eficacitate după doi ani au demonstrat non-inferioritatea schemei terapeutice care a constat în administrarea injectabilă a dozei de 3 mg la interval de 3 luni, comparativ cu administrarea orală zilnică a dozei de 2,5 mg, în ceea ce priveşte creşterea medie a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, întregului şold, colului femural şi trohanterului (Tabel 2).

Tabelul 2: Valoarea relativă medie a modificării DMO faţă de valoarea iniţială la nivelul coloanei vertebrale lombare, întregului şold, colului femural şi trohanterului după un an (analiză primară) şi după doi ani de tratament (pentru întreaga populaţie inclusă în protocol) în studiul BM 16550.

Date obţinute după un an în studiul BM Date obţinute după doi ani în studiul BM

16550 16550 Valori relative Acid ibandronic Acid ibandronic Acid ibandronic Acid ibandronic medii ale 2,5 mg 3 mg administrat 2,5 mg zilnic 3 mg administrat modificării faţă de zilnic injectabil la interval (N=334) injectabil la interval valorile iniţiale % (N=377) 3 luni 3 luni [IÎ 95%] (N=365) (N=334) DMO coloană 3,8 [3,4, 4,2] 4,8 [4,5, 5,2] 4,8 [4,3, 5,4] 6,3 [5,7, 6,8] vertebrală lombară L2-L4 DMO la nivelul 1,8 [1,5, 2,1] 2,4 [2,0, 2,7] 2,2 [1,8, 2,6] 3,1 [2,6, 3,6] întregului şold DMO col femural 1,6 [1,2, 2,0] 2,3 [1,9, 2,7] 2,2 [1,8, 2,7] 2,8 [2,3, 3,3] DMO trohanter 3,0 [2,6, 3,4] 3,8 [3,2, 4,4] 3,5 [3,0, 4,0] 4,9 [4,1, 5,7] În plus, într-o analiză prospectivă planificată la un an, p<0,001 şi la doi ani, p<0,001, administrarea injectabilă a acidului ibandronic 3 mg la interval de 3 luni s-a dovedit a fi superioară administrării orale de acid ibandronic 2,5 mg o dată pe zi în ceea ce priveşte creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare.

În cazul DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, după un an de tratament, la 92,1% dintre pacientele cărora li s-a administrat injectabil acid ibandronic 3 mg la interval de 3 luni DMO a crescut sau s-a menţinut la valoarea anterioară tratamentului (paciente cu răspuns terapeutic, evidenţiat prin creşterea DMO), comparativ cu 84,9% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg zilnic ca terapie orală. După 2 ani de tratament, la 92,8% dintre pacientele cărora li s-a administrat injectabil acid ibandronic 3 mg şi la 84,7% dintre pacientele cărora li s-a administrat oral acid ibandronic 2,5 mg zilnic DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare a avut valori crescute sau valorile iniţiale s-au menţinut (p=0,001).

În ceea ce priveşte DMO la nivelul întregului şold, 82,3% dintre pacientele cărora li s-a administrat injectabil acid ibandronic 3 mg la interval de 3 luni au prezentat răspuns terapeutic după un an, comparativ cu 75,1% dintre pacientele cărora li s-a administrat oral acid ibandronic 2,5 mg zilnic (p=0,02). După doi ani de tratament, 85,6% dintre pacientele cărora li s-a administrat injectabil acid ibandronic 3 mg şi 77,0% dintre pacientele cărora li s-a administrat oral acid ibandronic 2,5 mg au prezentat valori ale DMO la nivelul întregului şold crescute sau menţinute (p=0,004).

Proporţia pacientelor la care după un an atât DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare cât şi DMO la nivelul întregului şold au crescut sau s-au menţinut a fost de 76,2% în grupul cu administrare injectabilă a dozei de 3 mg la interval de 3 luni şi de 67,2% în grupul cu administrare orală zilnică a dozei de 2,5 mg (p=0,007). După doi ani, au corespuns acestui criteriu 80,1% dintre pacientele din braţul cu administrare injectabilă a dozei de 3 mg la interval de 3 luni şi 68,8% dintre pacientele din grupul cu administrare orală zilnică a dozei de 2,5 mg (p=0,001).

Scăderi semnificative clinic ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale CTX s-au observat în toate momentele stabilite în care s-au făcut determinări. După 12 luni, modificarea relativă mediană faţă de valoarea iniţială a fost de -58,6% în cazul administrării injectabile intravenoase a dozei de acid ibandronic 3 mg la interval de 3 luni şi de -62,6% în cazul administrării orale zilnice a dozei de acid ibandronic 2,5 mg. În plus, 64,8% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 3 mg soluţie injectabilă au fost identificate că au răspuns la tratament (definit ca o scădere ≥50% de la valoarea iniţială), comparativ cu 64,9% dintre pacientele cărora li s-a administrat acid ibandronic 2,5 mg zilnic pe cale orală. Reducerea concentraţiilor plasmatice ale CTX s-a menţinut peste 2 ani, cu mai mult de jumătate dintre paciente identificate ca respondente în ambele grupuri de tratament.

Pe baza rezultatelor studiului BM 16550, este de aşteptat ca administrarea acidului ibandronic 3 mg sub formă de injecţie intravenoasă la interval de 3 luni să fie cel puţin la fel de eficace în prevenirea fracturilor ca şi administrarea orală de acid ibandronic 2,5 mg zilnic.

Acid ibandronic 2,5 mg comprimate o dată pe zi

În studiul clinic iniţial cu privire la efectul asupra fracturilor, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, efectuat timp de 3 ani (MF 4411) s-a demonstrat o scădere semnificativă statistic şi relevantă clinic a incidenţei noilor fracturi vertebrale evidenţiate clinic, morfometric şi radiografic (tabel 3). În acest studiu, acidul ibandronic s-a evaluat în cazul administrării orale în doze de 2,5 mg o dată pe zi şi de 20 mg administrate intermitent, ca tratament experimental. Acidul ibandronic s-a administrat cu 60 minute înainte de consumul primului aliment sau primei băuturi din ziua respectivă (perioadă de repaus alimentar după administrare). Studiul a inclus femei cu vârsta cuprinsă între 55 până la 80 ani, care erau de cel puţin 5 ani în perioada postmenopauză, cu valori ale DMO la nivelul coloanei lombare cuprinse între 2 şi 5 DS sub valoarea medie din premenopauză (scor T) la cel puţin o vertebră (L1-L4) şi care au avut una până la patru fracturi vertebrale obişnuite. La toate pacientele s-au administrat zilnic doze de 500 mg calciu şi 400 UI vitamină D. Eficacitatea a fost evaluată la 2928 paciente. Acidul ibandronic 2,5 mg administrat zilnic a determinat o reducere semnificativă statistic şi relevantă clinic a incidenţei noilor fracturi vertebrale. Această schemă terapeutică a redus incidenţa noilor fracturi vertebrale evidenţiate radiografic cu 62% (p=0,0001), pe durata celor trei ani ai studiului. A fost observată o reducere a riscului relativ cu 61% (p=0,0006) după 2 ani. Nu s-au observat diferenţe semnificative statistic după 1 an de tratament (p=0,056). Efectul antifractură s-a menţinut pe toată durata studiului. Nu s-a demonstrat nicio reducere a acestui efect de-a lungul timpului.

De asemenea, incidenţa fracturilor vertebrale evidente clinic a fost redusă semnificativ, cu 49% (p=0,011), după 3 ani. Efectul puternic asupra incidenţei fracturilor vertebrale a fost evidenţiat în plus prin reducerea semnificativă statistic a scăderii în înălţime, comparativ cu administrarea de placebo (p<0,0001).

Tabelul 3: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani, cu privire la efectul asupra fracturilor (IÎ% 95%)

Placebo Acid ibandronic 2,5 mg pe zi

(N=974) (N=977) Reducere a riscului relativ

Noi fracturi vertebrale evidenţiate 62% (40,9, 75,1) morfometric

Incidenţa noilor fracturi vertebrale

9,56% (7,5, 11,7) 4,68% (3,2, 6,2) evidenţiate morfometric Reducere a riscului relativ de

49% fractură vertebrală evidenţiată (14,03, 69,49 clinic Incidenţa fracturilor vertebrale 5.33% 2,75% evidenţiate clinic (3,73, 6,92) (1,61, 3,89)

Valoarea medie a variaţiei DMO raportată la valoarea iniţială a 1,26% (0,8, 1,7) 6,54% (6,1, 7,0) acesteia la nivelul coloanei

vertebrale lombare, în cel de al treilea an Valoarea medie a variaţiei DMO raportată la valoarea iniţială a -0,69% 3,36% acesteia la nivelul întregului şold, (-1,0, -0,4) (3,0, 3,7) în cel de al treilea an Efectul tratamentului cu acid ibandronic a fost studiat ulterior într-o analiză a subpopulaţiilor de paciente care aveau ca valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5 (tabelul 4). Riscul de fracturi vertebrale a fost mult redus, comparativ cu populaţia generală.

Tabelul 4: Rezultatele studiului MF 4411 cu durata de 3 ani, cu privire la efectul asupra fracturilor (IÎ% 95%), la pacientele care aveau ca valoare iniţială a DMO la nivelul coloanei lombare scorul T sub -2,5 Acid ibandronic

Placebo 2,5 mg pe zi

(N=587) (N=575) Reducere a riscului relativ

Noi fracturi vertebrale 59% (34,5, 74,3) evidenţiate morfometric

Incidenţa noilor fracturi vertebrale evidenţiate 12,54% (9,53, 15,55) 5,36% (3,31, 7,41) morfometric

Reducere a riscului relativ de fractură vertebrală evidenţiată 50% (9,49, 71,91) clinic

Incidenţa fracturilor vertebrale

6,97% (4,67, 9,27) 3,57% (1,89, 5,24) evidenţiate clinic Valoarea medie a variaţiei DMO raportată la valoarea iniţială a acesteia la nivelul coloanei 1,13% (0,6, 1,7) 7,01% (6,5, 7,6) vertebrale lombare, în cel de al treilea an Valoarea medie a variaţiei DMO raportată la valoarea iniţială a

- 0,70% (-1,1, -0,2) 3,59% (3,1, 4,1) acesteia la nivelul întregului şold, în cel de al treilea an În populaţia generală de paciente din studiul MF 1411, nu s-a observat reducerea riscului fracturilor non-vertebrale, totuşi administrarea zilnică de acid ibandronic pare a fi eficace în subpopulaţia cu risc crescut (DMO col femural, scor T < -3.0), la care s-a observat o reducere a riscului de fractură de 69%.

Tratamentul zilnic cu acid ibandronic 2,5 mg administrat oral a determinat creşterea progresivă a

DMO la niveluri vertebrale şi non-vertebrale ale scheletului.

Creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare după trei ani de tratament a fost de 5,3% comparativ cu placebo şi de 6,5% comparativ cu valoarea iniţială. Comparativ cu valoarea iniţială, creşterea DMO la nivelul şoldului a fost de 2,8% la nivelul colului femural, de 3,4% la nivelul întregului şold şi de 5,5% la nivelul trohanterului.

Markerii biochimici ai turnover-ului osos (cum sunt CTX urinar şi osteocalcina plasmatică) au evidenţiat modelul aşteptat de reducere până la valorile din premenopauză, reducerea maximă fiind obţinută într-o perioadă de 3-6 luni după administrarea de acid ibandronic 2,5 mg zilnic.

O reducere semnificativă clinic de 50% a markeri-lor biochimici ai resorbţiei osoase s-a observat cel mai devreme la o lună după începerea tratamentului cu acid ibandronic 2,5 mg.

Nu există date disponibile referitoare la siguranţa şi eficacitatea acidului ibandronic la copii şi adolescenţi, deoarece nu au fost studiate la această grupă de vârstă.

Efectele farmacologice principale ale acidului ibandronic la nivel osos nu sunt legate direct de concentraţiile plasmatice existente, aşa cum s-a demonstrat în diferite studii efectuate la animale şi la om. Concentraţiile plasmatice de acid ibandronic cresc într-o manieră proporţională cu doza, după administrarea intravenoasă a unor doze de 0,5 mg până la 6 mg.

Nu este cazul.

După expunerea sistemică iniţială, acidul ibandronic se leagă rapid la nivel osos sau este excretat în urină. La om, volumul aparent de distribuţie terminal este de cel puţin 90 l şi proporţia din doză care ajunge la nivel osos este estimată a fi de 40-50% din doza aflată în circulaţie. La om, la concentraţiile terapeutice, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 85% - 87% (determinată in vitro) şi, ca urmare, interacţiunile cu alte medicamente, ca urmare a deplasării de pe proteinele plasmatice au un potenţial mic.

Nu există nicio dovadă că acidul ibandronic este metabolizat la animale sau la om.

Fracţia absorbită de acid ibandronic este eliminată din circulaţie prin absorbţie osoasă (estimată la 40- 50% la femei aflate în postmenopauză), iar restul este eliminată nemodificată pe cale renală. Intervalul valorilor determinate ale timpului de înjumătăţire plasmatică aparent este larg, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare aparent este, în general, cuprins între 10-72 ore. Deoarece valorile calculate depind în mare măsură de durata studiului, doza utilizată şi sensibilitatea metodei de evaluare, este posibil ca valoarea reală a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare să fie substanţial mai mare, aşa cum este în cazul celorlalţi bifosfonaţi. Concentraţiile plasmatice iniţiale scad rapid, atingând 10% din valoarea concentraţiilor plasmatice maxime în decurs de 3 ore după administrare intravenoasă şi în decurs de 8 ore după administrarea orală. Clearance-ul total al acidului ibandronic este mic, cu valori medii cuprinse în intervalul 84- 160 ml/min. Clearance-ul renal (aproximativ 60 ml/min la femeile sănătoase aflate în postmenopauză) reprezintă 50-60% din clearance-ul total şi este dependent de clearance-ul creatininei. Se consideră că diferenţa dintre clearance-ul aparent total şi cel renal reflectă preluarea acidului ibandronic la nivel osos.

Mecanismul secreţiei renale nu pare să includă sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate în excreţia altor substanţe active (vezi pct. 4.5). În plus, acidul ibandronic nu inhibă cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450 şi nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la şobolani.

Farmacocinetica acidului ibandronic este similară la bărbaţi şi la femei.

Nu există dovezi ale niciunei diferenţe interetnice semnificative clinic între asiatici şi caucazieni în ceea ce priveşte distribuţia acidului ibandronic. Există date limitate disponibile privind pacienţii aparţinând rasei negre.

Clearance-ul renal al acidului ibandronic la pacientele cu diferite grade de insuficienţă renală este concordant în mod liniar cu clearance-ul creatininei.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacientele cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (Clcr egal cu sau mai mare de 30 ml/min).

Pacientele cu insuficienţă renală severă (Clcr sub 30 ml/min) cărora li s-a administrat zilnic o doză orală de 10 mg acid ibandronic, timp de 21 zile, au prezentat concentraţii plasmatice de 2-3 ori mai mari decât pacientele cu funcţie renală normală, iar clearance-ul total al acidului ibandronic a fost de 44 ml/min. După administrarea intravenoasă a dozei de acid ibandronic 0,5 mg, clearance-ul total, clearance-ul renal şi clearance-ul non-renal, au scăzut cu 67%, 77%, respectiv cu 50% la pacientele cu insuficienţă renală severă, dar nu a existat o reducere a tolerabilităţii asociate creşterii expunerii. Din cauza experienţei clinice limitate, acidul ibandronic nu este recomandat la pacientele cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). Proprietăţile farmacocinetice ale acidului ibandronic la pacientele aflate în stadii terminale ale bolii renale s-au evaluat doar la un număr mic de paciente tratate prin hemodializă şi, de aceea, proprietăţile farmacocinetice ale acidului ibandronic la pacientele care nu sunt tratate prin hemodializă nu se cunosc. Din cauza datelor disponibile limitate, acidul ibandronic nu trebuie utilizat la pacientele cu boală renală în stadii terminale.

Paciente cu insuficienţă hepatică

Nu există date farmacocinetice pentru acidul ibandronic la pacientele cu insuficienţă hepatică. Ficatul nu are rol semnificativ în clearance-ul acidului ibandronic, care nu este metabolizat dar este eliminat prin excreţie renală şi prin preluare la nivel osos. Ca urmare, ajustarea dozei nu este necesară la pacientele cu insuficienţă hepatică.

Într-o analiză multivariată, vârsta nu a fost identificată ca fiind un factor independent al unuia dintre parametrii farmacocinetici studiaţi. Deoarece funcţia renală scade odată cu vârsta, acesta este singurul factor de luat în considerare (vezi pct. “Insuficienţă renală”).

Copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2 și 5.1)

Nu există date privind utilizarea acidului ibandronic la aceste grupe de vârstă.

Efectele toxice, de exemplu dovezi de leziuni renale, s-au observat la câine numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt care indică o relevanţă mică pentru utilizarea clinică.

Nu s-a observat un potenţial carcinogen. Testele de genotoxicitate nu au evidenţiat nicio dovadă a activităţii genetice a acidului ibandronic.

Nu au fost efectuate studii specifice pentru schema terapeutică cu administrarea la interval de 3 luni.

La şobolani şi iepuri, în studiile în cadrul cărora acidul ibandronic s-a administrat intravenos zilnic nu s-a observat nicio dovadă a efectului toxic direct asupra fetusului sau a efectului teratogen. La şobolani, greutatea corporală a scăzut la generaţia F1. În studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani prin administrarea pe cale orală, efectele asupra fertilităţii au constat în creşterea pierderilor în perioada de preimplantare, la doze de 1 mg/kg şi zi şi mai mari. În studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani prin administrarea pe calea intravenoasă, acidul ibandronic a determinat reducerea numărului de spermatozoizi la doze de 0,3 şi 1 mg/kg şi zi şi scăderea fertilităţii masculilor la doze de 1 mg/kg şi zi şi a femelelor la doze de 1,2 mg/kg şi zi. În studiile cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, alte reacţii adverse induse de acidul ibandronic au fost similare cu cele observate la clasa bifosfonaţilor. Acestea includ scăderea numărului de locuri de implantare, interferenţa cu parturiţia fiziologică (distocie) şi creşterea frecvenţei de apariţie a malformaţiilor viscerale (sindromul ureterului renal pelvin).

Acid acetic glacial

Acetat de sodiu trihidrat

Clorură de sodiu

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu soluții care conțin calciu sau cu alte medicamente administrate intravenos.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.

Seringă preumplută (3 ml) din sticlă incoloră tip I acoperită cu un strat de silicon şi piston cu dop din cauciuc bromobutilic, care conţine 3 ml soluţie injectabilă.

Cutii cu 1 seringă preumplută şi 1 ac pentru injectare, 4 seringi preumplute şi 4 ace pentru injectare sau 5 seringi preumplute şi 5 ace pentru injectare.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Dacă medicamentul este administrat printr-o linie de perfuzie intravenoasă existentă, soluţia perfuzabilă utilizată trebuie restricţionată fie la soluţie salină izotonă, fie la soluţie de glucoză 50 mg/ml (5%). Acest lucru este valabil şi pentru soluţiile utilizate pentru spălarea fluturelui sau a altor dispozitive.

Orice soluţie injectabilă, seringă şi ac pentru injectare neutilizate trebuie eliminate în conformitate cu reglementările locale.

Trebuie redusă la minimum eliminarea produselor farmaceutice neutilizate în mediu.

Următoarele puncte trebuie respectate cu stricteţe în ceea ce priveşte utilizarea şi eliminarea seringilor şi a altor obiecte ascuţite:

- Acele şi seringile nu trebuie niciodată reutilizate. - Toate acele şi seringile folosite trebuie puse într-un container pentru obiecte ascuţite (containere speciale rezistente la înţepare).

- A nu se lăsa containerul pentru obiecte ascuţite la îndemâna copiilor. - Trebuie evitată aruncarea containerului pentru obiecte ascuţite în recipientele pentru deşeuri menajere. - Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale sau conform recomandărilor furnizorului de servicii medicale.

Alvogen IPCo S.àr.l. 5, Rue Heienhaff, L-1736, Senningerberg

Luxemburg

8827/2016/01-02-03

Autorizare - Iunie 2012

Data reînnoirii autorizaţiei - Aprilie 2016

Aprilie 2016