Conținutul prospectului pentru medicamentul RAXONE 150mg comprimate filmate
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Raxone 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține idebenonă 150 mg.
Excipienți cu efect cunoscut:Fiecare comprimat filmat conține lactoză 46 mg (sub formă de monohidrat) și colorant galben amurg
FCF (E110) 0,23 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, de culoare portocalie, rotunde, biconvexe, cu diametrul de 10 mm, marcate cu '150” pe o față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Raxone este indicat pentru tratamentul tulburărilor de vedere la pacienții adolescenți și adulți cu neuropatie optică ereditară Leber (LHON) (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie început și supravegheat de către un medic cu experiență în tratarea pacienților cu
LHON.
DozeDoza recomandată este de 900 mg de idebenonă pe zi (300 mg, de 3 ori pe zi).
Datele privind continuarea tratamentului cu idebenonă timp de până la 24 de luni sunt disponibile în cadrul studiului clinic deschis controlat cu privire la evoluția naturală a bolii (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de paciențiVârstniciNu este necesară nicio ajustare specifică a dozei pentru tratamentul pacienților vârstnici cu LHON.
Insuficiență hepatică sau renalăAu fost efectuate investigații la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală. Totuși, nu se poate face nicio recomandare specifică privind dozele. Se recomandă prudență în cazul administrării tratamentului la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală, întrucât evenimentele adverse au dus la întreruperea temporară sau oprirea tratamentului (vezi pct. 4.4).
În absența datelor clinice suficiente, este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală.
Copii și adolescențiSiguranța și eficacitatea admimistrării Raxone la pacienții cu LHON cu vârsta mai mică de 12 de ani nu au fost stabilite. Datele disponibile până în prezent sunt descrise la pct. 5.1 și 5.2, dar nu se poate formula o recomandare privind dozele.
Mod de administrareComprimatele filmate de Raxone trebuie înghițite întregi cu apă. Comprimatele nu trebuie rupte sau mestecate. Raxone trebuie administrat cu alimente, deoarece alimentele măresc biodisponibilitatea idebenonei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
MonitorizarePacienții trebuie monitorizați periodic în conformitate cu recomandările din practica clinică locală.
Insuficiență hepatică sau renalăSe recomandă prudență atunci când se prescrie Raxone la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală.
Au fost raportate evenimente adverse la pacienții cu insuficiență hepatică, care au dus la întreruperea temporară sau oprirea tratamentului.
Cromaturie
Metaboliții idebenonei sunt colorați și pot determina apariția cromaturiei, adică o modificare a culorii urinei în brun-roșcat. Acest efect este inofensiv, nu este asociat cu hematuria și nu este necesară ajustarea dozei sau întreruperea tratamentului. Se recomandă prudență pentru a se asigura că cromaturia nu maschează modificări ale culorii provocate de alte cauze (de exemplu, afecțiuni renale sau hematologice).
LactozăRaxone conține lactoză. Pacienții cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze Raxone.
Colorant galben amurg
Raxone conține colorant galben amurg (E110), care poate determina reacții alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele obținute din studiile in vitro au demonstrat că idebenona și metabolitul ei, QS10, nu exercită inhibarea sistemică a izoenzimelor CYP1A2, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6 și 3A4 ale citocromului P450 la concentrații ale idebenonei sau ale QS10 relevante din punct de vedere clinic. În plus, nu s-a observat nicio acțiune inductoare asupra CYP1A2, CYP2B6 sau CYP3A4.
In vivo, idebenona este un inhibitor slab al CYP3A4. Datele obținute dintr-un studiu privind interacțiunile medicamentoase, care a inclus 32 de voluntari sănătoși, indică faptul că, în prima zi de administrare orală a 300 mg idebenonă de trei ori pe zi, metabolizarea midazolamului, un substrat al
CYP3A4, nu s-a modificat atunci când ambele medicamente au fost administrate împreună. După administrarea repetată, valorile Cmax și ASC pentru midazolam au crescut cu 28 % și, respectiv, cu 34 %, atunci când midazolamul a fost administrat în combinație cu 300 mg idebenonă de trei ori pe zi.
Prin urmare, substraturile CYP3A4 despre care se cunoaște că au un indice terapeutic îngust, cum ar fi alfentanil, astemizol, terfenadină, cisapridă, ciclosporină, fentanil, pimozidă, chinidină, sirolimus, tacrolimus sau alcaloizi din secară cornută (ergotamină, dihidroergotamină), trebuie să fie administrate cu prudență la pacienții care primesc idebenonă.
Idebenona poate să inhibe glicoproteina P (P-gp), determinând o posibilă creștere a expunerii, de exemplu, la dabigatran etexilat, digoxină sau aliskiren. Aceste medicamente trebuie administrate cu prudență la pacienții cărora li se administrează idebenonă. In vitro, idebenona nu constituie un substrat pentru P-gp.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
SarcinaSiguranța idebenonei la femeile gravide nu a fost stabilită. Studiile pe animale nu indică efecte nocive directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere. Idebenona trebuie administrată la femei gravide sau la femei aflate la vârsta fertilă care este posibil să rămână gravide numai dacă se consideră că beneficiul efectului terapeutic depășește orice risc potențial.
AlăptareaDatele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidențiat excreția idebenonei în lapte (pentru informații detaliate, vezi pct. 5.3). Un risc pentru sugari nu poate fi exclus. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abține de la tratamentul cu Raxone, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.
FertilitateaNu există date privind efectul expunerii la idebenonă asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Raxone nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranțăReacțiile adverse la idebenonă raportate cel mai frecvent sunt diaree ușoară până la moderată (care nu necesită, în general, întreruperea tratamentului), rinofaringită, tuse și dureri dorsale.
Lista tabelară a reacțiilor adverseÎn tabelul de mai jos, sunt prezentate următoarele reacții adverse observate în timpul studiilor clinice la pacienții cu LHON sau raportate în urma utilizării ulterior punerii pe piață în alte indicații. Categoriile de frecvență sunt definite conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe organe Termen preferat Frecvență și sisteme
Infecții și infestări Rinofaringită Foarte frecvente
Bronșită Cu frecvență necunoscută
Tulburări hematologice și Agranulocitoză, anemie, leucocitopenie, Cu frecvență limfatice trombocitopenie, neutropenie necunoscută
Tulburări metabolice și Hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie Cu frecvență de nutriție necunoscută
Tulburări ale sistemului Crize convulsive, delir, halucinații, agitație, nervos dischinezie, hiperchinezie, poriomanie, Cu frecvență amețeli, cefalee, stare de neliniște, stupoare necunoscută
Tulburări respiratorii, Tuse Foarte frecvente toracice și mediastinale
Tulburări Diaree Frecvente gastrointestinale Greață, vărsături, anorexie, dispepsie Cu frecvență necunoscută
Tulburări hepatobiliare Valori serice crescute ale alaninaminotransferazei, ale aspartat aminotransferazei, ale fosfatazei alcaline din sânge, ale valorii lactat Cu frecvență dihidrogenazeiserice, ale valorii gama- necunoscută glutamiltransferazei serice, creșterea bilirubinemiei, hepatită
Afecțiuni cutanate și ale Erupție cutanată tranzitorie, prurit Cu frecvență țesutului subcutanat necunoscută
Tulburări musculo- Dorsalgie Frecvente scheletice și ale țesutului Dureri la nivelul extremităților Cu frecvență conjunctiv necunoscută
Tulburări renale și ale Azotemie, cromaturie Cu frecvență căilor urinare necunoscută
Tulburări generale și la Stare de rău general Cu frecvență nivelul locului de necunoscută administrare
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.
4.9 Supradozaj
Din studiile RHODOS, LEROS și PAROS nu a rezultat niciun caz de raportare privind supradozajul.
În cadrul studiilor clinice, au fost administrate doze de până la 2 250 mg/zi, indicând un profil de siguranță similar celui raportat la pct. 4.8.
Nu există un antidot specific pentru idebenonă. Atunci când este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic și de susținere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Psihoanaleptice, Alte psihostimulante și nootropice; codul ATC: N06BX13
Mecanism de acțiuneIdebenona, o benzochinonă cu catenă scurtă, este un antioxidant despre care se presupune că este capabil să transfere electroni direct către complexul III al catenei mitocondriale transportoare de electroni, eludând astfel complexul I și restabilind generarea energiei celulare (ATP) în condițiile experimentale ale deficitului de complex I. În mod similar, la pacienții cu boala LHON, idebenona poate să transfere electroni direct către complexul III al catenei transportoare de electroni, astfel ocolind complexul I, care este afectat de toate cele trei mutații primare ale ADNmt care determină boala LHON, și restabilind generarea de ATP la nivel celular.
Pe baza acestui mod biochimic de acțiune, idebenona poate să reactiveze celulele ganglionare retiniene (CGR) viabile, dar care sunt inactive la pacienții cu LHON. În funcție de perioada de timp din momentul instalării simptomelor și în funcție de gradul în care CGR sunt deja afectate, idebenona poate să faciliteze recuperarea vederii la pacienții care manifestă pierderea vederii.
Eficacitate și siguranță clinicăSiguranța clinică și eficacitatea idebenonei la pacienții cu LHON au fost evaluate într-un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo (RHODOS). Eficacitatea și siguranța pe termen lung au fost studiate într-un studiu deschis efectuat ulterior autorizării (LEROS). Siguranța pe termen lung a fost studiată într-un studiu de siguranță non-intervențional post-autorizare (PAROS).
În studiul RHODOS au fost înrolați în total 85 de pacienți cu LHON, cu vârsta cuprinsă între 14 și 66 de ani, prezentând oricare din cele 3 mutații primare ale ADNmt (G11778A, G3460A sau T14484C) și cu o durată a bolii de maximum 5 ani. Pacienții au primit fie Raxone în doză de 900 mg/zi, fie placebo, pe o perioadă de 24 de săptămâni (6 luni). Raxone a fost administrat în 3 doze a câte 300 mg zilnic, luate cu alimente.
Obiectivul final principal, 'cea mai bună recuperare a acuității vizuale (AV)”, a fost definit prin rezultatele obținute în analiza ochilor care indică ameliorarea maximă pozitivă a AV de la valoarea inițială până în săptămâna 24, utilizând planșe EDTRS. Obiectivul final principal secundar, 'modificarea valorii maxime a AV”, a fost măsurat prin diferența dintre AV maximă, fie pentru ochiul stâng, fie pentru cel drept, la 24 săptămâni, în comparație cu valoarea inițială (Tabelul 1).
Tabelul 1: RHODOS: Recuperarea maximă a AV și modificarea valorii maxime a AV de la valoarea inițială până în săptămâna 24
Criteriu de evaluare final (intenție de Raxone (N = 53) Placebo (N = 29) tratament)
Criteriu de evaluare final principal: logMAR* -0,135 ± 0,041 logMAR -0,071 ± 0,053
Recuperare maximă a AV logMAR -0,064, 3 litere (-0,184; 0,055) (media ± eroarea standard; IÎ95%) p=0,291
Criteriu final secundar: logMAR -0,035 ± 0,046 logMAR 0,085 ± 0,060
Modificare a valorii maxime a AV logMAR -0,120, 6 litere (-0,255; 0,014) (media ± eroarea standard; IÎ95%) p=0,078
Analiză în conformitate cu Modelul Mixt pentru Măsurători Repetate (MMRM)
Un pacient din grupul care a primit placebo a prezentat o recuperare spontană continuă a vederii la valoarea inițială.
Excluderea acestui pacient a determinat rezultate similare celor obținute la populația cu intenție de tratament (ITT); așa cum s-a preconizat, diferența dintre brațul de tratament cu idebenonă și brațul de tratament cu placebo a fost puțin mai mare.
*logMAR - Logaritm al unghiului minim de rezoluție (Minimum Angle of Resolution)
O analiză pre-specificată din studiul RHODOS a determinat procentul de pacienți prezentând un ochi la valoarea inițială a AV de ≤0,5 logMAR, la care AV s-a deteriorat, ajungând la ≥1,0 logMAR. În această subgrupă mică de pacienți (n=8), 0 din 6 pacienți din grupa care a primit idebenonă au prezentat deteriorări până la ≥1,0 logMAR, în timp ce 2 din 2 pacienți din grupul placebo au prezentat o astfel de deteriorare.
Un studiu observațional de monitorizare cu o singura vizită, ce a urmat studiului RHODOS, evaluările
AV obținute de la 58 de pacienți, după o perioadă medie de 131 de săptămâni de la întreruperea tratamentului, indică faptul că efectul Raxone poate fi menținut.
În studiul RHODOS a fost efectuată o analiză post-hoc a respondenților, în care a fost evaluat procentul de pacienți care au manifestat o recuperare a AV relevantă din punct de vedere clinic față de valoarea inițială la cel puțin un ochi, această recuperare fiind definită prin: (i) ameliorare a AV, de la incapacitatea de a citi o singură literă până la capacitatea de a citi cel puțin 5 litere pe planșa ETDRS; sau (II) ameliorare a AV prin capacitatea de a citi cel puțin 10 litere pe planșa ETDRS. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 2, care cuprinde date de susținere de la 62 de pacienți cu LHON care au utilizat Raxone în cadrul unui Program de Acces Extins (EAP) și de la 94 de pacienți netratați, incluși într-un Studiu de supraveghere retrospectivă a cazurilor (CRS).
Tabelul 2: Procentul de pacienți cu recuperare relevantă a AV de din punct de vedere clinic față de valoarea inițială după 6 luni
RHODOS (ITT) RHODOS Raxone (N=53) RHODOS Placebo (N=29)
Respondenți (N, %) 16 (30,2 %) 3 (10,3 %)
EAP și CRS EAP-Raxone (N=62) CRS-pacienți netratați (N=94)
Respondenți (N, %) 19 (30,6 %) 18 (19,1 %)
În studiul EAP, numărul de respondenți a crescut odată cu durata mai mare de administrare a tratamentului, de la 19 din 62 de pacienți (30,6%) la 6 luni de tratament până la 17 din 47 de pacienți (36,2%) la 12 luni de tratament.
În cadrul studiului LEROS, 199 de pacienți cu LHON au fost înrolați în total în acest studiu deschis.
Peste jumătate (112 [56,6%]) aveau mutația G11778A, în timp ce 34 (17,2%) aveau mutația T14484C și 35 (17,7%) aveau mutația G3460A. Vârsta medie la momentul inițial (MI) a fost de 34,2 ani.
Pacienții au primit Raxone 900 mg/zi pentru o perioadă de 24 de luni. Raxone a fost administrat sub formă de 3 doze de 300 mg pe zi, fiecare împreună cu alimente.
Criteriul final de evaluare primar în LEROS a fost procentul de ochi care au obținut un beneficiu relevant din punct de vedere clinic (BRC) (adică la care a existat fie o recuperare relevantă clinic [RRC] a AV de la momentul inițial, fie o stabilizare relevantă clinic [SRC]) în Luna 12 la acei pacienți care au început tratamentul cu Raxone ≤1 an de la debutul simptomelor, comparativ cu ochii pacienților dintr-un grup de control extern de evoluție naturală a bolii (IN). BRC a fost observat la 42,3% din ochii pacienților din cadrul LEROS, spre deosebire de 20,7% din ochii pacienților din IN.
Din punct de vedere clinic, aceasta reprezintă o îmbunătățire relativă relevantă de 104% comparativ cu
BRC spontan care poate apărea la ochii de control din IN. Diferența estimată între tratament și control a fost semnificativă din punct de vedere statistic (valoarea p de 0,0020) în favoarea Raxone, care prezintă un raport de probabilitate (RP) de 2,286 (limite de încredere 95% 1,352; 3,884).
Unul dintre criteriile finale de evaluare secundare din cadrul LEROS a fost proporția de ochi cu BRC la pacienții tratați cu Raxone >1 an de la debutul simptomelor, cu RRC a AV de la momentul inițial sau SRC în care AV inițială mai bună decât 1,0 logMAR s-a menținut în Luna 12 comparativ cu valorile obținute la un grup de control extern din IN. BRC a fost observat la 50,3% din ochii pacienților din cadrul LEROS și la 38,6% din ochii pacienților din IN. Diferența dintre cele două grupuri a fost semnificativă din punct de vedere statistic în favoarea Raxone, care prezintă o valoare p de 0,0087 și un RP [IÎ 95%] de 1,925 [1,179, 3;173].
În total, 198 de pacienți au primit tratament cu Raxone și au fost incluși în populația de siguranță.
Durata medie a tratamentului la populația de siguranță a fost de 589,17 zile (interval: 1 - 806 zile), ceea ce a echivalat cu o expunere totală de 319,39 ani-persoane. În total, 154 (77,8%) pacienți au urmat tratament timp de >12 luni. În total, 149 (75,3%) pacienți au fost supuși tratamentului la intervalul de timp >18 luni; la intervalul de timp >24 de luni, numărul acestora era de 106 (53,5%). În total, 154 (77,8%) pacienți au raportat evenimente adverse emergente în urma tratamentului.
Evenimentele adverse (EA) raportate au fost în principal de severitate ușoară sau moderată; 13 (6,6%) pacienți care au primit tratament cu Raxone au raportat EA severe. Patruzeci și nouă de pacienți (24,7%) au raportat EA care au fost considerate de către investigator ca fiind legate de tratament.
Douăzeci și șapte (13,6%) pacienți au manifestat evenimente adverse grave și zece (5,1%) au avut EA care au dus la încetarea definitivă a tratamentului de studiu. Nu au apărut noi preocupări legate de siguranță la pacienții cu LHON înrolați în studiul LEROS.
PAROS a fost un studiu de siguranță non-intervențional post-autorizare destinat colectării datelor longitudinale privind siguranța și eficacitatea în contexte clinice de rutină la pacienții cărora li s-a prescris Raxone pentru tratamentul LHON. Acest studiu s-a desfășurat la 26 de centre din 6 țări europene (Austria, Franța, Germania, Grecia, Italia și Olanda).
În studiul privind siguranța pe termen lung PAROS, unui număr total de 224 de pacienți cu LHON, cu o vârstă mediană de 32,2 ani la momentul inițial, li s-au administrat tratamente cu Raxone, iar aceștia au fost incluși în populația de siguranță. Mai mult de jumătate dintre pacienți (52,2%) prezentau mutația G11778A; 17,9% prezentau mutația T14484C, 14,3% prezentau mutația G3460A și 12,1% prezentau alte mutații. Durata tratamentului la acești pacienți este prezentată în tabelul 3 de mai jos.
Tabelul 3: Durata tratamentului (populația de siguranță)
Durata Neexpuși la idebenonă la Expuși la idebenonă la Toți tratamentului momentul inițial momentul inițial
N 39 185 224
Ziua 1 39 (100,0%) 185 (100,0%) 224 (100,0%) ≥6 luni 35 (89,7%) 173 (93,5%) 208 (92,9%) ≥12 luni 30 (76,9%) 156 (84,3%) 186 (83,0%) ≥18 luni 20 (51,3%) 118 (63,8%) 138 (61,6%) ≥24 luni 14 (35,9%) 93 (50,3%) 107 (47,8%) ≥30 luni 8 (20,5%) 68 (36,8%) 76 (33,9%) ≥36 luni 8 (20,5%) 54 (29,2%) 62 (27,7%)
Durata medie a expunerii este 765,4 zile (AS 432,6 zile)
Profilul de siguranță pe termen lung al Raxone în tratamentul pacienților cu LHON a fost evaluat atunci când a fost utilizat în condiții de asistență clinică de rutină.
În total, 130 de pacienți (58,0% din populația de siguranță) au raportat 382 evenimente adverse asociate tratamentului (EAAT). 11 (4,9%) pacienți au raportat evenimente adverse (EA) severe. 50 (22,3%) pacienți au raportat 82 EAAT pe care investigatorul le-a considerat a fi asociate medicamentului. 34 (15,2%) pacienți au prezentat 39 EAAT care au dus la oprirea tratamentului cu
Raxone. 25 (11,2%) pacienți au prezentat 31 EAAT grave.
A existat un deces în cadrul studiului la un bărbat în vârstă de 81 ani care a decedat de carcinom de prostată în stadiu terminal, care a fost evaluat de către investigator ca nefiind asociat administrării de
Raxone.
Nu au fost identificate aspecte îngrijorătoare noi privind siguranța în cazul tratamentului pe termen lung cu Raxone la pacienții cu LHON, atunci când acesta a fost utilizat în condiții de asistență clinică de rutină în studiul PAROS. Profilul de siguranță al Raxone observat în PAROS a fost similar celui observat într-un studiu anterior în regim deschis (studiul LEROS).
Copii și adolescențiÎn studiile clinice efectuate la pacienții cu ataxie Friedreich, 32 de pacienți cu vârste cuprinse între 8 și 11 ani și 91 de pacienți cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani au primit idebenonă la o doză ≥ 900 mg/zi timp de până la 42 de luni.
În studiile RHODOS și EAP efectuate la pacienții cu LHON, un număr total de 3 pacienți cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani și 27 de pacienți cu vârste între 12 și 17 ani au primit idebenonă la o doză de 900 mg/zi timp de până la 33 de luni.
În studiul PAROS, doar 9 pacienți cu vârsta sub 14 ani au fost incluși și li s-a administrat Raxone în doză de 900 mg/zi.
Acest medicament a fost autorizat în 'condiții excepționale”.
Aceasta înseamnă că din cauza rarității bolii nu a fost posibilă obținerea informațiilor complete privind acest medicament.
Agenția Europeană pentru Medicamente va revizui în fiecare an orice informații noi disponibile și acest RCP va fi actualizat, după cum va fi necesar.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
AbsorbțieAlimentele cresc biodisponibilitatea idebenonei de aproximativ 5-7 ori și, prin urmare, Raxone trebuie administrat întotdeauna cu alimente. Comprimatele nu trebuie rupte sau mestecate.
După administrarea pe cale orală a Raxone, idebenona este absorbită rapid. În cazul dozei repetate, concentrațiile plasmatice maxime ale idebenonei sunt atinse într-un interval mediu de 1 oră (mediana de 0,67 ore, interval: 0,33-2,00 ore).
DistribuțieDatele experimentale au arătat că idebenona traversează bariera hemato-encefalică și se distribuie în concentrații semnificative la nivelul țesutului cerebral. În urma administrării, concentrații de idebenonă relevante din punct de vedere farmacologic sunt detectabile în umoarea apoasă a globului ocular.
MetabolizareMetabolizarea are loc prin degradarea oxidativă a catenei laterale și prin reducerea inelului chinonic și conjugarea în glucuronide și sulfați. Idebenona prezintă o metabolizare extensivă de prim pasaj, care determină formarea conjugaților idebenonei (glucuronide și sulfați (IDE-C)) și a metaboliților de fază
I QS10, QS6 și QS4, precum și a metaboliților corespunzători de fază II (glucuronide și sulfați (QS10+QS10-C, QS6+QS6-C, QS4+QS4-C)). Principalii metaboliți plasmatici sunt IDE-C și
QS4+QS4-C.
EliminareDin cauza efectului de prim-pasaj extensiv, concentrațiile plasmatice ale idebenonei au putut fi măsurate, în general, numai până la 6 ore după administrarea pe cale orală a dozei de 750 mg de
Raxone, utilizată fie ca doză orală unică, fie ca doze repetate (14 zile) de trei ori pe zi (t.i.d). Principala cale de eliminare este prin metabolizare, majoritatea dozei excretându-se pe cale renală, sub formă de metaboliți. După administrarea unei doze orale unice sau repetate de 750 mg de Raxone, QS4+QS4-C au fost metaboliții cu cea mai mare preponderență derivați din idebenonă în urină, reprezentând, în medie, între 49,3% și 68,3% din doza totală administrată. QS6+QS6 au reprezentat 6,45% până la 9,46%, în timp ce QS10+QS10-C și IDE+IDE-C s-au apropiat de 1% sau mai puțin.
Liniaritate/Non-liniaritateÎn studiile farmacocinetice de fază I, au fost observate creșteri proporționale ale concentrațiilor plasmatice ale idebenonei pentru dozele situate între 150 mg și 50 mg. Nici idebenona, nici metaboliții ei nu au arătat o farmacocinetică dependentă de timp.
Insuficiență hepatică sau renalăNu sunt disponibile date la aceste grupe de pacienți.
Copii și adolescențiDeși experiența acumulată din studiile clinice la copii și adolescenți cu LHON se limitează la pacienți cu vârsta de 14 ani și peste, datele farmacocinetice obținute din studii farmacocinetice efectuate la această grupă, care au inclus pacienți copii și adolescenți cu ataxie Friedreich, cu vârste de 8 ani și peste, nu au indicat diferențe semnificative ale farmacocineticii idebenonei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatuluiLactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Povidonă (K25)
Stearat de magneziu
Siliciu coloidal anhidru
Învelișul
Macrogol (3350)
Alcool polivinilic
Talc
Dioxid de titan
Colorant galben amurg FCF (E110)
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacoane din polietilenă de înaltă densitate de culoare albă, cu capace albe, securizate, de tip 'twist-off” din polipropilenă, cu șurub rezistent pentru copii, fiecare flacon conținând 180 de comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Chiesi Farmaceutici S.p.A.
Via Palermo 26/A 43122 Parma
Italia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 8 septembrie 2015
Data ultimei reînnoiri a autorizației: 6 august 2020
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru Medicamente http://www.ema.europa.eu