ZULBEX 20mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Zulbex 10 mg comprimate gastrorezistente

Zulbex 20 mg comprimate gastrorezistente

Zulbex 10 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine rabeprazol sodic 10 mg, echivalent cu rabeprazol 9,42 mg.

Zulbex 20 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine rabeprazol sodic 20 mg, echivalent cu rabeprazol 18,85 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent.

Zulbex 10 mg comprimate gastrorezistente: comprimate de culoare roz-portocaliu, rotunde, biconvexe, cu muchii rotunjite, cu diametrul de aproximativ 5,7 mm.

Zulbex 20 mg comprimate gastrorezistente: comprimate de culoare galben-brun pal, rotunde, biconvexe, cu diametrul de aproximativ 7,2 mm.

Zulbex comprimate este indicat pentru tratamentul:

- Ulcerului duodenal activ

- Ulcerului gastric activ benign

- Bolii de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă simptomatică (BRGE)

- Tratamentul de întreţinere al bolii de reflux gastroesofagian (întreţinere BRGE)

- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte severă (BRGE simptomatică)

- Sindromului Zollinger-Ellison

- Eradicarea Helicobacter pylori la pacienţii cu ulcer, în asociere cu medicamente antibacteriene adecvate. Vezi pct. 4.2.

Ulcer duodenal activ şi ulcer gastric activ benign

Doza orală recomandată pentru ulcerul duodenal activ şi ulcerul gastric activ benign este de 20 mg, o dată pe zi, dimineaţa.

Majoritatea pacienţilor cu ulcer duodenal activ se vindecă în patru săptămâni. Totuşi, anumiţi pacienţi pot necesita încă patru săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.

Cei mai mulţi pacienţi cu ulcer gastric activ benign se vindecă în şase săptămâni. Totuşi, anumiţi pacienţi pot necesita încă şase săptămâni de tratament adiţional pentru vindecare.

Boala de reflux gastroesofagian erozivă sau ulcerativă (BRGE)

Doza orală recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de patru până la opt săptămâni.

Tratamentul de întreţinere pentru boala de reflux gastroesofagian (BRGE)

Pentru tratamentul pe termen îndelungat, poate fi utilizată o doză de întreţinere de 1 comprimat Zulbex 20 mg sau 10 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul la tratament.

Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastroesofagian formă moderată până la foarte severă (BRGE)

Doza orală recomandată este de 10 mg o dată pe zi la pacienţii fără esofagită. Dacă după patru săptămâni de tratament nu se obţine controlul simptomelor, pacientul necesită investigaţii suplimentare. După dispariția simptomelor, controlul ulterior al simptomatologiei poate fi realizat prin tratament la nevoie, cu 10 mg o dată pe zi.

Doza iniţială recomandată la adulţi este de 60 mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi, în funcţie de necesităţile fiecărui pacient. Pot fi administrate doze unice de până la 100 mg pe zi.

Doza de 120 mg poate necesita divizarea în două doze de 60 mg, de două ori pe zi. Tratamentul trebuie continuat atât cât este nevoie.

Eradicarea H. pylori

Pacienţilor cu infecţie cu H. pylori trebuie să li se administreze schema de tratament de eradicare. Este recomandată următoarea asociere medicamentoasă, pentru o perioadă de 7 zile:

Zulbex 20 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi şi amoxicilină 1 g, de două ori pe zi.

La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4,

Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizarea Zulbex în tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă).

Zulbex nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile.

Pentru schemele de tratament cu administrare o dată pe zi, comprimatele de Zulbex trebuie administrate dimineaţa, înainte de masă; cu toate că activitatea rabeprazolului sodic nu este afectată de perioada zilei sau alimente, această administrare ameliorează complianţa pacientului la tratament.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Zulbex, ci să le înghită întregi.

Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Sarcină şi alăptare.

Dispariţia simptomelor după tratamentul cu rabeprazol sodic nu exclude prezenţa tumorilor maligne gastrice sau esofagiene, de aceea înaintea tratamentului cu Zulbex trebuie exclusă malignitatea.

Pacienţii în tratament pe termen îndelungat (în particular cei în tratament de peste un an) trebuie monitorizaţi cu regularitate.

Nu poate fi exclus riscul hipersensibilizării încrucişate cu substituenţi de benzimidazol.

Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu zdrobească sau să mestece comprimatele de Zulbex, ci să le înghită întregi.

Zulbex nu este recomandat la copii şi adolescenţi, deoarece nu există date disponibile pentru această grupă de vârstă.

După punerea pe piaţă, au existat raportări de discrazii sanguine (trombocitopenie şi neutropenie). În majoritatea cazurilor în care nu se poate stabili o etiologie alternativă, nu au existat complicaţii şi evenimentele au fost rezolvate prin întreruperea tratamentului cu rabeprazol.

În studiile clinice şi, de asemenea, după punerea pe piaţă a medicamentului, au fost raportate modificări ale enzimelor hepatice. În majoritatea cazurilor în care nu a fost identificată o etiologie alternativă, nu au existat complicaţii şi evenimentele au fost rezolvate prin întreruperea tratamentului cu rabeprazol.

Într-un studiu cu pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, nu au fost identificate probleme legate de siguranţa medicamentului, în comparaţie cu pacienţii din grupul de control, de aceeaşi vârstă şi sex. Totuşi, deoarece nu există date clinice disponibile cu privire la utilizarea rabeprazolului în tratamentul pacienţilor cu disfuncţie hepatică severă, medicul prescriptor este sfătuit să manifeste precauţie la iniţierea tratamentului cu Zulbex la aceşti pacienţi.

Administrarea concomitentă de atazanavir şi Zulbex nu este recomandată (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni, inclusiv Zulbex, poate duce la creşterea riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter şi Clostridium difficile (vezi pct. 5.1).

La pacienţii trataţi cu IPP, cum este rabeprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagnezemii severe. În cazul hipomagnezemiei pot apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagnezemia s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.

La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care determină hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an), pot creşte uşor riscul de fractură de şold, de articulaţie radiocarpiană şi de coloană vertebrală, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri poate fi consecința altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D şi calciu.

Utilizarea concomitentă de rabeprazol și metotrexat

Datele din literatură sugerează că utilizarea concomitentă de inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și metotrexat (în doze mari; vezi dozarea metotrexatului) poate crește și prelungi concentrațiile plasmatice ale metotrexatului și/sau a metaboliților săi, cu posibilitatea atingerii unor praguri toxice pentru metotrexat. De aceea, la unii pacienți, la utilizarea unor doze mari de metotrexat, se poate lua în considerare întreruperea temporară a IPP.

Rabeprazolul sodic, similar tuturor medicamentelor care inhibă secreţia acidă, poate reduce absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamină

B12 în terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor clinice.

Utilizarea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). Dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Zulbex. Apariția LECS după un tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni, poate crește riscul apariției LECS și în cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.

Un nivel crescut de cromogranină (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Zulbex trebuie întrerupt cu cel puțin 5 zile înainte de testele pentru CgA (vezi pct. 5.1). În cazul în care concentrațiile plasmatice de CgA și gastrină nu au revenit la nivelul de referință după determinarea inițială, testele trebuie repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu un inhibitor al pompei de protoni.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică poate fi considerat 'fără sodiu”.

Rabeprazolul sodic determină o inhibare importantă şi îndelungată a secreţiei gastrice acide. Poate apare o interacţiune cu compuşi a căror absorbţie este dependentă de pH. Administrarea concomitentă de rabeprazol sodic şi ketoconazol sau itraconazol poate determina o scădere semnificativă a concentraţiilor plasmatice de antifungic. De aceea, la administrarea concomitentă de Zulbex şi ketoconazol sau itraconazol, anumiţi pacienţi necesită monitorizare pentru determinarea necesităţii ajustării dozei.

În studiile clinice, antiacidele au fost utilizate concomitent cu rabeprazol şi, într-un studiu de interacţiune medicamentoasă, nu au fost observate interacţiuni cu antiacidele în formă lichidă.

Administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg şi omeprazol (40 mg o dată pe zi) sau atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg o dată pe zi) la voluntarii sănătoşi a determinat o reducere substanţială a expunerii la atazanavir. Absorbţia atazanavirului este dependentă de pH. Cu toate că nu s-au efectuat studii, se aşteaptă rezultate similare şi în cazul altor inhibitori de pompă de protoni. De aceea, IPP, incluzând rabeprazolul, nu trebuie administraţi concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.4).

Rapoartele reacțiilor adverse, rezultatele publicate ale studiilor de farmacocinetică și ale analizelor retrospective sugerează că administrarea concomitentă de IPP și metotrexat (administrat în doze mari; vezi dozarea metotrexatului) poate crește și prelungi concentrațiile plasmatice ale metotrexatului și/sau a metabolitului său, hidroximetotrexatul. Cu toate acestea, nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă cu metotrexat și IPP.

Nu sunt disponibile date referitoare la siguranţa utilizării rabeprazolului în timpul sarcinii la om.

Studiile asupra reproducerii efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii sau asupra fătului, atribuite rabeprazolului sodic, cu toate că la şobolani s-a dovedit existenţa unui transfer redus feto-placentar. Zulbex este contraindicat în timpul sarcinii.

Nu se ştie dacă rabeprazolul sodic este excretat în laptele matern uman. Nu au fost efectuate studii la femeile care alăptează. Totuşi, rabeprazolul sodic este excretat în secreţiile mamare la şobolan. De aceea, Zulbex nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Luând în considerare proprietăţile farmacodinamice şi profilul reacţiilor adverse, este puţin probabil ca

Zulbex să determine afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă totuşi starea de alertă este modificată din cauza somnolenţei, se recomandă evitarea condusului autovehiculelor şi folosirea utilajelor complexe.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în timpul studiilor clinice controlate cu rabeprazol au fost cefalee, diaree, durere abdominală, astenie, flatulenţă, erupţie cutanată tranzitorie şi xerostomie.

Majoritatea reacţiilor adverse din timpul studiilor clinice au fost uşoare sau moderate şi tranzitorii.

În timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse.

Frecvenţa de apariţie este definită:

- Frecvente (1/100 la <1/10)

- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)

- Rare (1/10000 la <1/1000)

- Foarte rare (<1/10000)

- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.

Sisteme de Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu organe frecvente frecvenţă necunoscută

Infecţii şi infecţie infestări

Tulburări neutropenie, hematologice şi leucopenie, limfatice trombocitopenie, leucocitoză

Tulburări ale hipersensibilitate1 sistemului ,2 imunitar

Tulburări anorexie hiponatremie, metabolice şi de hipomagnezienutriţie mie (vezi pct.

4.4)

Tulburări insomnie nervozitate depresie confuzie psihice

Tulburări ale cefalee, somnolenţă sistemului ameţeli nervos

Tulburări tulburări vizuale oculare

Tulburări edem vasculare periferic

Tulburări tuse, bronşită, sinuzită respiratorii, faringită, toracice şi rinită mediastinale

Tulburări diaree, dispepsie, gastrită, colită gastro- vărsături, xerostomie, stomatită, microscopică intestinale greaţă, durere eructaţii tulburări ale abdominală, gustului constipaţie, flatulenţă, polipi ai glandelor fundice (benigni)

Tulburări hepatită, icter, hepatobiliare encefalopatie hepatică3

Afecţiuni erupţie cutanată prurit, eritem polimorf, lupus cutanate şi ale tranzitorie, hipersudoraţie, necroliză toxică eritematos ţesutului eritem2 erupţii buloase2 epidermică cutanat subcutanat (NTE), sindrom subacut (vezi

Stevens-Johnson pct. 4.4) (SSJ)

Tulburări durere mialgie, crampe musculo- nespecifică, ale membrului scheletice şi ale durere inferior, ţesutului dorsală artralgie, conjunctiv fractură de şold, de articulaţie radiocarpiană sau coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)

Tulburări renale infecţii ale nefrită şi ale căilor tractului urinar interstiţială urinare

Tulburări ale ginecomastie aparatului genital şi sânului

Tulburări astenie, dureri toracice, generale şi la afecţiune frisoane, stare nivelul locului de asemănătoare febrilă administrare gripei

Investigaţii creştere a Creştere a diagnostice concentraţiilor greutăţii enzimelor corporale hepatice3 1 Include tumefacţie facială, hipotensiune arterială şi dispnee. 2 Eritem, erupţie buloasă şi reacţii de hipersensibilitate care, de obicei, au dispărut la întreruperea tratamentului. 3 S-au înregistrat raportări rare de encefalopatie hepatică la pacienţi cu ciroză hepatică. În tratamentul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă, medicul prescriptor este sfătuit să manifeste precauţie la iniţierea tratamentului cu Zulbex (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Până în prezent, există date limitate asupra supradozajului intenţionat sau accidental. Expunerea maximă atinsă nu a depăşit 60 mg de două ori pe zi, sau 160 mg o dată pe zi. Efectele sunt, în general, minime, reprezentative pentru profilul cunoscut al reacţiilor adverse şi reversibile, fără necesitatea intervenţiei medicale. Nu există antidot specific. Rabeprazolul sodic se leagă în proporţie mare de proteinele sanguine şi, de aceea, nu este eliminat prin dializă. Similar altor situaţii de supradozaj, tratamentul este simptomatic şi trebuie instituite măsuri generale de suport ale funcţiilor organismului.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru afecțiuni determinate de acidul gastric, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC04.

Rabeprazolul sodic aparţine clasei de compuşi antisecretorii, substituenţi de benzimidazol, care nu exercită proprietăţi anticolinergice sau antihistaminice H2 dar suprimă secreţia gastrică acidă prin inhibiţia specifică a enzimei H+/K+-ATPază (pompă acidă sau pompă de protoni). Efectul este dependent de doză şi duce la inhibiţia secreţiei de acid bazale şi stimulate, indiferent de natura stimulului. Studiile la animale au arătat că după administrare, rabeprazolul sodic dispare rapid din plasmă şi mucoasa gastrică. Fiind o bază slabă, rabeprazolul se absoarbe rapid, indiferent de doză şi se concentrează în mediul acid al celulelor parietale gastrice. Rabeprazolul este convertit în metabolit activ de tip sulfonamidic prin protonizare şi reacţionează cu cisteinele pompei de protoni.

Activitate antisecretorie

După administrarea orală a dozei de rabeprazol sodic de 20 mg, debutul efectului antisecretor apare după o oră, cu o valoare maximă în două până la patru ore. Inhibiţia secreţiei acide bazale şi celei stimulate de alimente la 23 ore după prima doză de rabeprazol sodic, este de 69% şi, respectiv, 82% iar durata inhibiţiei este de până la 48 ore. Efectul inhibitor al rabeprazolului sodic asupra secreţiei acide creşte uşor cu repetarea dozelor zilnice, atingând o inhibiţie stabilă după trei zile de tratament.

La întreruperea medicamentului, activitatea secretorie se normalizează într-o perioadă de 2 până la 3 zile.

Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prin utilizarea de inhibitoare de pompă de protoni cum este rabeprazol, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal în tractul gastrointestinal. Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella, Campylobacter şi Clostridium difficile.

Efectele gastrinei serice

În studiile clinice, pacienţii au primit doze zilnice unice de 10 sau 20 mg rabeprazol sodic, pentru o perioadă de până la 43 luni. Nivelele gastrinei serice au crescut în primele 2 până la 8 săptămâni, reflectând efectele inhibitoare asupra secreţiei acide şi au rămas stabile tot parcursul tratamentului.

Valorile gastrinei serice au revenit la cele iniţiale, de dinaintea tratamentului, de obicei într-o perioadă de 1 până la 2 săptămâni după întreruperea tratamentului.

Specimenele biopsice din zona antrului şi fundului gastric de la peste 500 pacienţi care au primit rabeprazol sau tratament de control cu durata de până la 8 săptămâni, nu au arătat modificări histologice ale celulelor parietale, modificări gastrice, prezenţa gastritei atrofice, metaplaziei intestinale sau distribuţia infecţiei cu H. pylori. La peste 250 pacienţi, după 36 luni de terapie continuă, nu au fost observate modificări semnificative faţă de starea bazală.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrinemia crește ca răspuns la scăderea secreției acide. De asemenea, CgA crește datorită scăderii acidității gastrice. Creșterea nivelului CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Datele disponibile publicate sugerează că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie întrerupt într-un interval de 5 zile și 2 săptămâni înainte de măsurătorile CgA. Acest lucru permite nivelurilor GCA, care pot fi în mod fals crescute în urma tratamentului cu IPP, să revină la nivelul de referință.

Alte efecte

Până în prezent, nu au fost observate efecte ale rabeprazolului sodic asupra sistemului nervos central (SNC), cardiovascular şi respirator. Rabeprazolul sodic, administrat în doze orale de 20 mg, timp de 2 săptămâni, nu a prezentat efecte asupra funcţiei tiroidiene, metabolismului glucidic sau asupra concentraţiilor plasmatice ale parathormonului, cortizolului, estrogenilor, testosteronului, prolactinei, colecistokininei, secretinei, glucagonului, hormonului foliculostimulant (FSH), hormonului luteinizant (LH), reninei, aldosteronului sau hormonului somatotrop.

Studiile la voluntari sănătoşi au arătat că rabeprazolul sodic nu prezintă interacţiuni semnificative clinic cu amoxicilina. Rabeprazolul nu determină scăderea concentraţiilor plasmatice de amoxicilină sau claritromicină atunci când sunt administrate concomitent în terapia de eradicare a infecţiei cu H. pylori de la nivelul tractului gastro-intestinal superior.

Zulbex conţine rabeprazol sodic în formulare farmaceutică de comprimat gastrorezistent. Aceasta este necesară, deoarece rabeprazolul este inactivat în mediul acid. Absorbţia rabeprazolului începe numai după ce comprimatul trece din stomac în intestin. Absorbţia este rapidă, cu concentraţii plasmatice maxime de rabeprazol ce apar la aproximativ 3,5 ore de la administrarea unei doze de 20 mg.

Concentraţiile plasmatice maxime (Cmax) de rabeprazol şi ASC sunt liniare în intervalul de dozare 10 mg până la 40 mg. Biodisponibilitatea absolută a unei doze orale de 20 mg (comparativ cu administrarea intravenoasă) este de aproximativ 52%, în mare parte din cauza metabolizării presistemice. În plus, biodisponibilitatea nu pare să crească la administrare repetată. La voluntarii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ o oră (cu limite de 0,7 până la 1,5 ore), iar clearance-ul total este estimat la 283 ± 98 ml/min. Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic cu alimentele. Absorbţia rabeprazolului sodic nu este afectată nici de alimente, nici de perioada zilei în care se face administrarea medicamentului.

Rabeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 97%.

Rabeprazolul sodic, similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic hepatic citocrom P450 (CYP450). Studiile in vitro cu microzomi de ficat uman au arătat că rabeprazolul sodic este metabolizat de izoenzimele CYP450 (CYP2C19 şi

CYP3A4). În aceste studii, la concentraţiile plasmatice aşteptate, rabeprazolul nici nu induce, nici nu inhibă CYP3A4; cu toate că studiile in vitro nu sunt întotdeauna predictive pentru activitatea in vivo, aceste descoperiri sugerează că nu se aşteaptă interacţiuni între rabeprazol şi ciclosporină. La om, metaboliţii principali plasmatici sunt derivatul de tioeter (M1) şi de acid carboxilic (M6), iar metaboliţii minori, cu concentraţii mai scăzute, sunt derivatul sulfonic (M2), demetiltioeter (M4) şi de conjugat de acid mercapturic (M5). Numai metabolitul demetil (M3) prezintă o slabă activitate antisecretorie, dar nu este prezent în plasmă.

După administrarea unei doze unice orale de rabeprazol sodic 20 mg marcat cu 14C, în urină nu a fost detectat medicament în formă nemodificată. Aproximativ 90% din doză a fost eliminată în urină în principal sub forma a doi metaboliţi: cel conjugat cu acidul mercapturic (M5) şi derivatul de acid carboxilic (M6) şi încă doi metaboliţi neidentificaţi. Restul dozei a fost eliminat prin materiile fecale.

După administrarea unei doze unice de rabeprazol de 20 mg, nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici dependente de sex, după ajustarea pentru greutate corporală şi înălţime.

La pacienţii cu insuficienţă renală stabilă, de fază terminală, care necesitau tratament de întreţinere prin hemodializă (clearance-ul creatininei 5 ml/min/1,73 m2), parametrii rabeprazolului au fost foarte similari cu cei ai voluntarilor sănătoşi. La aceşti pacienţi, ASC şi Cmax au fost cu 35% mai scăzute decât la voluntarii sănătoşi. Timpul de înjumătăţire mediu al rabeprazolului a fost de 0,82 ore la voluntarii sănătoşi şi 0,95 ore la pacienţi în timpul hemodializei şi 3,6 ore post dializă. Clearance-ul medicamentului la pacienţii cu boli renale ce necesită dializă de întreţinere a fost aproximativ dublu decât la voluntarii sănătoşi.

După administrarea unei doze unice orale de rabeprazol sodic 20 mg la pacienţii cu insuficienţă hepatică cronică uşoară până la moderată, valorile ASC s-au dublat iar timpul de înjumătăţire a crescut de 2-3 ori, comparativ cu voluntarii sănătoşi. Totuşi, după administrarea dozei de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, ASC a crescut numai de 1,5 ori, iar Cmax de numai 1,2 ori. Timpul de înjumătăţire al rabeprazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică a fost de 12,3 ore comparativ cu 2,1 ore la voluntarii sănătoşi. Răspunsul farmacodinamic (controlul pH-ului gastric) la cele două grupe de pacienţi a fost comparabil clinic.

Eliminarea rabeprazolului a fost oarecum scăzută la vârstnici. După 7 zile de administrare zilnică de rabeprazol sodic 20 mg, valorile ASC au fost aproximativ duble, Cmax a crescut cu 60% iar T1/2 a crescut cu aproximativ 30% comparativ cu voluntarii sănătoşi. Totuşi, nu s-a observat acumularea rabeprazolului.

Polimorfismul CYP2C19

După administrarea unei doze de rabeprazol de 20 mg pe zi, timp de 7 zile, metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă pe calea CYP2C19 au prezentat o ASC şi un T1/2 mai mari de aproximativ 1,9 ori şi, respectiv, 1,6 ori faţă de metabolizatorii extensivi, în timp ce Cmax a crescut numai cu 40%.

Efectele non-clinice au fost observate numai la concentraţii suficient de mari faţă de concentraţiile terapeutice maxime la om, de aceea datele disponibile la animale nu au semnificaţie clinică la om.

Studiile de mutagenitate au oferit rezultate echivoce. Testele asupra liniilor celulare de limfom la şoarece au fost pozitive, în timp ce testele in vivo cu micronuclei şi testele de reparaţie ADN in vivo şi in vitro au fost negative. Studiile de carcinogenitate nu au prezentat riscuri deosebite pentru om.

Manitol (E421)

Oxid de magneziu uşor

Hidroxipropilceluloză

Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie

Stearat de magneziu

Etilceluloză

Oxid de magneziu uşor

Ftalat de hipromeloză

Monogliceride diacetilate

Talc

Dioxid de titan

Oxid roşu de fer (E172) - numai în comprimatele de 10 mg

Oxid galben de fer (E172) - numai în comprimatele de 20 mg

Nu este cazul.

2 ani.

A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate şi lumină.

A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.

Mărimea ambalajului (blister din OPA-Al-PVC/Al): cutie cu 7, 10, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 98 şi 100 comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

KRKA, d.d., Novo mesto

Šmarješka cesta 6 8501 Novo mesto

Slovenia

8479/2016/01-11 8480/2016/01-11

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2016

Martie 2022