ZINNAT 125mg / 5ml granule suspensie orală prospect medicament

Zinnat 125 mg/5 ml granule pentru suspensie orală

5 ml suspensie reconstituită conţin cefuroximă 125 mg sub formă de cefuroximă axetil 150 mg.

5 ml suspensie reconstituită conţin aspartam (E 951) 0,021 g.

5 ml suspensie reconstituită conţin zahăr 3,1 g.

5 ml suspensie reconstituită conţin propilenglicol (E 1520) 6 mg.

5 ml suspensie reconstituită conţin alcool benzilic (E 1519) 4,5 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Granule pentru suspensie orală

Zinnat este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1)

* Amigdalite şi faringite streptococice acute.

* Sinuzită bacteriană acută.

* Otită medie acută.

* Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice.

* Cistită.

* Pielonefrită.

* Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi.

* Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.

Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.

Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Doza de cefuroximă care este selectată pentru a trata o infecție individuală ar trebui să ia în considerare:

* Agenții patogeni așteptați și susceptibilitatea lor probabilă la cefuroximă axetil

* Severitatea și locul infecției

* Vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului; așa cum se arată mai jos.

Durata tratamentului trebuie determinată de tipul de infecție și de răspunsul pacientului și, în general, nu trebuie să fie mai lungă decât cea recomandată.

Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutate ≥ 40 kg)

Indicaţia clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană acută 250 mg de două ori pe zi

Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi

Exacerbări acute ale bolii pulmonare obstructive cronice 500 mg de două ori pe zi

Cistită 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi 250 mg de două ori pe zi

Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile (între 10 şi 21 de zile)

Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg) (vezi, de asemenea, Tabelul 3 și 4) Indicaţia clinică Doze

Amigdalite şi faringite acute 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi

Otită medie acută 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi

Sinuzită bacteriană acută 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi

Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi

Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10 până la 14 zile

Infecţii necomplicate ale pielii şi ale 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză ţesuturilor moi maximă de 250 mg de două ori pe zi

Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14 zile (între 10 şi 21 de zile)

Nu există experienţă cu privire la utilizarea Zinnat la copii cu vârsta sub 3 luni.

La sugari (începând cu vârsta de 3 luni) şi copii cu greutatea mai mică de 40 kg, este de preferat ca ajustarea dozei să fie făcută în funcţie de greutate.

Comprimatele care conţin cefuroximă axetil şi granulele pentru suspensie orală care conţin cefuroximă axetil nu sunt bioechivalente şi nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi pct. 5.2).

Următoarele două tabele, prezentate în funcţie de greutatea corporală, reprezintă recomandări orientative pentru administrare simplificată, de exemplu, cu ajutorul linguriţelor dozatoare (5 ml) pentru suspensia multi-doză de 125 mg/5 ml, dacă sunt disponibile.

Tabelul 3. 10 mg/kg pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 3 luni și peste și greutatea < 40 kg

Interval de greutate Doză (mg) de două Volumul de suspensie (kg) ori pe zi reconstituită per doză (ml) 125 mg /5ml 250 mg/ 5ml 4 - 6 40 - 60 2,5 - 6 -12,5 60 - 125 2,5 - 5 - 12,5 - 25 125 - 250 5 - 10 2,5 - 5

Mai mare decât 25 250 10 5

Tabelul 4. 15 mg/kg pentru tratamentul copiilor cu vârsta de 3 luni și peste și greutatea < 40 kg

Interval de greutate Doză (mg) de două Volumul de suspensie (kg) ori pe zi reconstituită per doză (ml) 125 mg /5ml 250 mg/ 5ml 4 - 6 60 - 90 2,5 - 5 - 6 - 12 90 - 180 5 - 7,5 2,5 - 5 12 - 16 180 - 240 7,5 - 10 5

Mai mare decât 16 250 10 5

Pentru a îmbunătăţi complianţa şi acurateţea dozării la copii foarte mici, o seringă dozatoare ar putea fi furnizată cu flacoanele multidoză.

Dacă este necesar, seringa dozatoare poate fi utilizată la copii mai mari (vă rugăm să consultaţi tabelele de dozare de mai jos).

Pentru administrarea de doze de 10 mg/kg utilizând suspensie 125 mg/5ml la copiii cu greutatea “W” kg; numărul de mililitri de suspensie necesară se calculează astfel: (10 x W x 5)/125

Pentru administrarea de doze de 10 mg/kg utilizând suspensie 250 mg/5ml la copiii cu greutatea “W” kg; numărul de mililitri de suspensie necesară se calculează astfel: (10 x W x 5)/250

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple de doze pentru administrarea cu seringa dozatoare pediatrică, exprimate în ml sau mg, calculate pe baza greutăţii corporale a copilului exprimată în kg.

Tabelul 5. 10 mg/kg/doză (Seringă dozatoare pediatrică) Volumul de suspensie reconstituită per doză (ml)

Greutatea Doză (mg) de 125 mg/5 ml de 250 mg/5 ml mg/kg copilului (kg) două ori pe zi două ori pe zi de două ori pe zi 4 40 1,6 0,8 6 60 2,4 1,2 8 80 3,2 1,6 10 100 4,0 2,0 12 120 4,8 2,4 14 140 5,6 2,8

Pentru administrarea de doze de 15 mg/kg utilizând suspensie 125 mg/5ml la copiii cu greutatea “W” kg; numărul de mililitri de suspensie necesară se calculează astfel: (15 x W x 5)/125

Pentru administrarea de doze de 15 mg/kg utilizând suspensie 250 mg/5ml la copiii cu greutatea “W” kg; numărul de mililitri de suspensie necesară se calculează astfel: (15 x W x 5)/250

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple de doze pentru administrarea cu seringa dozatoare pediatrică, exprimate în ml sau mg, calculate pe baza greutăţii corporale a copilului exprimată în kg.

Tabelul 6. 15 mg/kg/doză (Seringă dozatoare pediatrică) Volumul de suspensie reconstituită per doză (ml)

Greutatea copilului Doză (mg) Doză de 125 mg/5 ml Doză de (kg) de două ori mg/kg de două ori pe 250 mg/5 pe zi zi ml mg/kg de două ori pe zi 4 60 2,4 1,2 6 90 3,6 1,8 8 120 4,8 2,4 10 150 6,0 3,0 12 180 7,2 3,6 14 210 8,4 4,2

Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.

Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă.

Dializa elimină eficient cefuroxima.

Tabelul 7. Doze de Zinnat recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală

Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată ≥30 ml/min/1,73 m2 1,4-2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de 125 mg - 500 mg administrată de două ori pe zi) 10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval de 24 de ore <10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval de 48 de ore

Pe durata şedinţelor de 2 - 4 trebuie administrată o singură doză individuală hemodializă standard suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă

Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru a asigura absorbţia optimă, suspensia care conţine cefuroximă axetil trebuie administrată împreună cu alimente.

Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

În funcţie de doză există disponibile şi alte prezentări.

Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.

Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).

Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. Au existat raportări privind reacţii de hipersensibilitate care au progresat la sindromul Kounis (arteriospasm coronarian acut alergic care poate avea ca rezultat un infarct miocardic, vezi pct. 4.8). În cazul apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă adecvate.

Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic betalactamic. Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-severe la alte antibiotice beta-lactamice.

Au fost raportate reacții adverse cutanate severe, inclusiv: sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliză epidermică toxică (NET) și reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care pot pune viața în pericol sau pot fi letale, în asociere cu tratamentul cu cefuroximă (vezi pct. 4.8).

În momentul prescripției medicale, pacienții trebuie sfătuiți cu privire la semnele și simptomele care însoțesc reacțiile cutanate severe și trebuie monitorizați atent pentru reacții adverse cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții, administrarea cefuroximei trebuie întreruptă imediat și trebuie avut în vedere un tratament alternativ. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție gravă, cum ar fi SJS, NET sau DRESS la utilizarea cefuroximei, tratamentul cu cefuroximă nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.

Reacţie Jarisch-Herxheimer

Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.

Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o consecinţă frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala

Lyme (vezi pct. 4.8).

Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament

Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridioides difficile), fapt care poate impune întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).

Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi aceasta poate avea grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi pct. 4.8).

Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridioides difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi pct. 4.8).

Interferenţa cu investigaţiile diagnostice

Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină (vezi pct. 4.8).

Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.

Informaţii importante despre excipienţi

Trebuie să se ţină cont de cantitatea de zahăr din compoziţia suspensiei care conţine cefuroximă axetil în cazul pacienţilor cu diabet zaharat şi să se asigure recomandări adecvate.

Conține 0,021 g aspartam (E951) per doză de 5 ml. Aspartamul este o sursă de fenilalanină și, prin urmare, trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu fenilcetonurie.

Conţine zahăr 3,1 g per doză de 5 ml. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să ia acest medicament.

Conţine propilenglicol (E 1520) 6 mg per doză de 5 ml.

Conţine alcool benzilic (E 1519) 4,5 mg per doză de 5 ml. Alcoolul benzilic poate cauza reacţii alergice.

Alcoolul benzilic trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică sau la pacientele gravide sau care alăptează, din cauza riscului de acumulare și toxicitate (acidoză metabolică). Volumele mari de alcool benzilic trebuie utilizate cu prudență și doar dacă este absolut necesar, în special la subiecții cu insuficiență hepatică sau renală, din cauza riscului de acumulare. În plus, utilizarea suspensiei de cefuroximă axetil mai mult de o săptămână la copiii mici (cu vârsta sub 3 ani) trebuie evitată, cu excepția cazului în care este necesară clinic, din cauza riscului de acumulare.

Suspensia de cefuroximă axetil conţine aspartam, care este o sursă de fenilalanină, şi trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu fenilcetonurie. Nu sunt disponibile date clinice sau non-clinice pentru evaluarea utilizării aspartam la sugarii cu vârsta sub 12 săptămâni.

Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil, comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.

Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ale cefuroximei.

Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.

Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau dezvoltarea postnatală. Zinnat trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscurile.

Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.

Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.

Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia, cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice.

Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile date adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil poate varia în funcţie de indicaţia clinică.

Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000) au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă mai degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice, acestea s-au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator). În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate.

Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10, mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare pe Frecvente Mai puţin Cu frecvenţă necunoscută aparate, sisteme frecvente şi organe

Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a dezvoltare excesivă a microorganismelor de Clostridioides dificille tip Candida

Tulburări eozinofilie Pozitivare a testului anemie hemolitică hematologice şi Coombs, limfatice trombocitopenie, leucopenie (uneori severă)

Tulburări cardiace sindromul Kounis

Tulburări ale febră indusă de administrarea sistemului medicamentului, boala imunitar serului, anafilaxie, reacţie

Jarisch-Herxheimer

Tulburări ale cefalee, ameţeli sistemului nervos

Tulburări diaree, greaţă, durere vărsături colită pseudomembranoasă gastrointestinale abdominală (vezi pct. 4.4)

Tulburări creştere tranzitorie a icter (predominant colestatic), hepatobiliare valorilor serice ale hepatită enzimelor hepatice

Afecţiuni cutanate erupţie cutanată urticarie, prurit, eritem şi ale ţesutului tranzitorie polimorf, subcutanat sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (necroliză exantematică) (vezi

Tulburări ale sistemului imunitar), angioedem, reacție medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS)

Descriere a reacţiilor adverse selectate

Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament, determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.

Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă reversibile.

Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la adulţi.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.

Simptomele supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).

Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.

Grupa farmacoterapeutică: antibiotice pentru administrare sistemică, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC: J01DC02

Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.

Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:

* hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins (BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii bacteriene aerobe Gram-negativ;

* afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;

* lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negativ;

* pompele bacteriene de eflux.

Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să fie rezistente la cefuroximă.

În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.

Valori critice pentru cefuroximă axetil

Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing) versiunea 13, valabilă de la 01 ianuarie 2023, sunt după cum urmează:

Microorganism Valori critice (mg/l) S≤ R>

Enterobacteriales 1, 2 8 8

Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3

Streptococcus grupurile A, Referinţa 4 Referinţa 4

B, C şi G

Streptococcus pneumoniae 0,25 0,25

Haemophilus. influenzae 0,00

Moraxella catarrhalis 0,001 4 1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriales detectează toate mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi

AmpC mediată de plasmide). Unele izolate care produc beta-lactamaze sunt susceptibile la cefalosporine de generația a 3-a sau a 4-a cu aceste valori critice şi trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu influențează în sine stabilirea categoriei de sensibilitate. Depistarea şi caracterizarea

BLSE sunt recomandate în scopuri de sănătate publică și de control al infecțiilor. 2 Doar infecție necomplicată a tractului urinar (ITU) ), E. coli, Klebsiella spp. (cu excepţia K. aerogenes), Raoultella spp. şi P. mirabilis. 3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă din sensibilitatea la cefoxitină, cu excepţia cefiximei, ceftazidimei, ceftazidimă-avibactam, ceftibuten și ceftolozan-tazobactam, care nu au valori critice și nu trebuie utilizate pentru infecții stafilococice.

Pentru agenții administrați pe cale orală, trebuie avută grijă pentru a obține o expunere suficientă la locul infecției. Dacă cefotaxima și ceftriaxona sunt raportate pentru stafilococii sensibili la meticilină, acestea trebuie raportate 'Susceptibil, expunere crescută” (I). Unele S. aureus rezistente la meticilină sunt sensibile la ceftarolină și ceftobiprol. 4 Sensibilitatea la cefalosporine a streptococilor din grupurile A, B, C şi G este dedusă din sensibilitatea la penicilină.

S=sensibil, regim de dozare standard; I = sensibil, expunere crescută; R=rezistent

Sensibilitatea microorganismelor

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.

De regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme.

Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*

Staphylococcus coagulazo-negativ (meticilino-sensibil)

Streptococcus pyogenes

Streptococcus agalactiae

Haemophilus influenzae

Haemophilus parainfluenzae

Moraxella catarrhalis

Spirochete:

Borrelia burgdorferi

Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă

Streptococcus pneumoniae

Citrobacter freundii

Klebsiella aerogenes

Enterobacter cloacae

Escherichia coli

Klebsiella pneumoniae

Proteus mirabilis

Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)

Providencia spp.

Peptostreptococcus spp.

Propionibacterium spp.

Fusobacterium spp.

Bacteroides spp.

Microorganisme cu rezistenţă inerentă

Enterococcus faecalis

Enterococcus faecium

Acinetobacter spp.

Campylobacter spp.

Morganella morganii

Proteus vulgaris

Pseudomonas aeruginosa

Serratia marcescens

Bacteroides fragilis

Chlamydia spp.

Mycoplasma spp.

Legionella spp.

* Toate speciile de S. Aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.

După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după masă permite absorbţia optimă.

După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime (2,1 mcg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,1 mcg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,0 mcg/ml pentru o doză de 500 mg şi 13,6 mcg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2 până la 3 ore după administrarea împreună cu alimente. Rata de absorbţie a cefuroximei administrate sub formă de suspensie este redusă, comparativ cu administrarea sub formă de comprimate, ducând la obţinerea unor valori mai mici ale concentraţiilor plasmatice maxime, după o perioadă mai mare de timp de la administrare şi la reducerea biodisponibilităţii sistemice (reducere de 4 - 17%). Suspensia orală care conţine cefuroximă axetil nu a fost bioechivalentă cu comprimatele care conţin cefuroximă axetil în cazul testelor efectuate la adulţi sănătoşi şi, de aceea, aceste forme farmaceutice nu sunt interşanjabile pe baza unui calcul miligram-per-miligram (vezi pct. 4.2). Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral cuprinse între 125 şi 1000 mg. Nu s-a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500 mg.

S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă.

Cefuroxima traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.

Cefuroxima nu este metabolizată.

Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m2.

Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.

Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.2).

La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară celei observate la adulţi.

Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu vârsta sub 3 luni.

Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.

Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr <30 ml/minut) se recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă a acesteia (vezi pct. 4.2).

Cefuroxima este eliminată eficient prin dializă.

Nu sunt disponibile date provenite de la pacienţi cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în principal pe cale renală, nu se aşteaptă ca disfuncţia hepatică să influenţeze farmacocinetica cefuroximei.

Pentru cefalosporine, s-a demonstrat că cel mai important parametru de farmacocinetică-farmacodinamie corelat cu eficacitatea in vivo este proporţia din intervalul de administrare (%T) în care concentraţia nelegată se menţine peste concentraţia inhibitorie minimă (CIM) a cefuroximei pentru speciile ţintă selectate (%T>CIM).

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile existente nu indică potenţial carcinogen.

Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu testele paraclinice la om.

Aspartam (E 951)

Gumă xantan

Acesulfam potasic (E 950)

Povidonă K30

Acid stearic

Aroma Tutti Frutti (conţine propilenglicol (E 1520) şi alcool benzilic (E 1519))

Apă purificată

A fost raportată pozitivarea testului Coombs în timpul tratamentului cu cefalosporine - acest fenomen poate interfera cu testele de compatibilitate sanguină.

Termenul de valabilitate pentru suspensia nereconstituită de Zinnat suspensie de la data fabricației este de 2 ani.

După reconstituire, suspensia poate fi păstrată timp de până la 10 zile, dacă este ţinută la frigider la temperaturi între 2 şi 8 °C.

A se păstra la temperaturi sub 30ºC.

Pentru condiţiile de păstrare a suspensiei reconstituite de Zinnat vezi pct. 6.3.

Zinnat suspensie se prezintă sub formă de granule uscate, de culoare albă sau aproape albă, cu aromă

Tutti Frutti. Atunci când este reconstituit conform instrucţiunilor, reprezintă echivalentul a 125 mg cefuroximă (sub formă de cefuroximă axetil) la 5 ml de suspensie.

Este disponibil în flacon din sticlă brună de tip III conform Ph. Eur., prevăzut cu membrană de sigilare termosudată, conţinând granule pentru 50 ml suspensie de 125 mg/5 ml.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Granule pentru suspensie orală 125 mg/5 ml

Instrucţiuni pentru reconstituire/administrare

Flaconul trebuie agitat cu putere înainte de administrarea medicamentului.

Suspensia reconstituită trebuie păstrată la frigider, între 2 şi 8°C, timp de maxim 10 zile.

Dacă se doreşte, suspensia Zinnat din flacoanele multidoză poate fi diluată în sucuri reci de fructe sau în băuturi pe bază de lapte şi trebuie administrată imediat.

Vă rugăm să rețineți că timpul necesar pentru prepararea suspensiei de Zinnat înainte de administrarea primei doze va dura mai mult de o oră. Aceasta include timpul în frigider, pentru ca suspensia să se 'așeze”.

1. Se agită flaconul pentru a dispersa conţinutul. Toate granulele ar trebui să curgă liber în flacon. Se scoate capacul flaconului şi se desprinde membrana de sigilare. Dacă această membrană este deteriorată sau lipseşte, medicamentul trebuie returnat farmacistului.

2. Se adăugă în paharul dozator cantitatea de apă rece indicată pe etichetă sau până la linia care indică volumul de pe paharul dozator furnizat (dacă este furnizat). Dacă apa a fost fiartă înainte, trebuie lăsată să se răcească la temperatura camerei înainte de adăugare. Nu se amestecă Zinnat granule pentru suspensie orală cu lichide calde sau fierbinţi. Trebuie utilizată apă rece pentru a preveni ca suspensia să devină prea groasă.

3. Turnați cantitatea totală de apă rece în flacon. Puneţi la loc capacul flaconului. Lăsaţi flaconul în repaus pentru a permite apei să umecteze toate granulele; acest lucru ar trebui să dureze aproximativ 1 minut.

4. Se poziţionează flaconul vertical şi se agită cu putere (timp de minimum 15 secunde), până când toate granulele se amestecă cu apa.

5. Se întoarce flaconul în poziţie verticală şi se agită bine timp de cel puţin 1 minut până când toate granulele se amestecă cu apa.

Suspensia de Zinnat trebuie depozitată imediat în frigider, la temperaturi între 2 şi 8°C (a nu se congela) şi se lasă să stea în repaus cel puţin o oră înainte de a administra prima doză. Suspensia reconstituită trebuie să fie păstrată la frigider tot timpul; la frigider între 2 şi 8°C, suspensia reconstituită poate fi păstrată timp de până la 10 zile.

Agitaţi întotdeauna flaconul înainte de a lua medicamentul. Pentru administrarea fiecărei doze este furnizată o seringă dozatoare sau o linguriţă.

Instrucţiuni pentru utilizarea seringii dozatoare (dacă este furnizată în ambalaj) 1. Se scoate capacul flaconului şi se introduce dispozitivul format din seringă şi guler în gâtul flaconului. Se apasă până la capăt, adică până când gulerul se fixează la nivelul gâtului flaconului şi nu se mai mişcă. Se răstoarnă flaconul împreună cu seringa.

2. Se trage pistonul în interiorul seringii până când marginea corpului seringii este aliniată cu semnul de pe piston corespunzător dozei necesare.

3. Se aduc în poziţie verticală flaconul şi seringa. Ţinând seringa cu mâna şi pistonul pentru a asigura că acesta din urmă rămâne nemişcat, se scoate seringa din flacon, lăsând gulerul din plastic la nivelul gâtului flaconului.

4. Pacientul trebuie să stea în şezut; se introduce vârful seringii în cavitatea bucală a pacientului, orientat spre obraz.

5. Se apasă încet pistonul seringii, pentru a elibera lent medicamentul şi pentru a evita înecarea.

A NU se apăsa rapid pistonul.

6. După administrarea dozei, se pune la loc capacul flaconului, fără a scoate gulerul din plastic.

Seringa se dezasamblează şi se spală bine cu apă potabilă curată. Se lasă pistonul şi corpul seringii să se usuce la aer.

Suspensia reconstituită nu trebuie amestecată cu lichide fierbinţi.

Sandoz Pharmaceuticals S.R.L.

Calea Floreasca, nr. 169A

Clădirea A, etaj 1, sector 1, 014459,

București, România

5184/2012/01

Reînnoire - Noiembrie 2012

Septembrie 2023