ZENCOPAN 40mg comprimate gastrorezistente prospect medicament

Zencopan 40 mg comprimate gastrorezistente

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic sesquihidrat 45,150 mg).

Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare comprimat gastrorezistent conţine maltitol 76,85 mg şi lecitină din soia.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat gastrorezistent (comprimat)

Comprimate ovale de culoare galbenă cu dimensiuni de 10,3 x 5,5 mm.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

- Esofagită de reflux

- Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu tratament antibiotic corespunzător la pacienţi cu ulcere asociate cu infecţie cu H. pylori.

- Ulcere gastrice şi duodenale

- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă.

Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste

Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De regulă, pentru tratamentul esofagitei de reflux este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.

Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, în mod normal, în următoarele 4 săptămâni.

Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori (H. pylori) în asociere cu 2 antibiotice adecvate

La pacienţii cu infecţie cu H. pylori şi ulcere gastrice sau duodenale, microorganismul trebuie eradicat utilizând terapia asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale (de exemplu recomandările naţionale) privind rezistenţa bacteriană şi utilizarea şi prescrierea adecvate a medicamentelor antibacteriene. În funcţie de rezistenţă, pot fi recomandate următoarele tratamente asociate pentru eradicarea H. pylori: a) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi + claritromicină 500 mg de două ori pe zi b) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi + metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi + claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi c) un comprimat Zencopan 40 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi + metronidazol 400-500 mg (sau tinidazol 500 mg) de două ori pe zi

În cadrul terapiei asociate pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori, cel de-al doilea comprimat de

Zencopan 40 mg trebuie administrat cu o oră înainte de cină. De regulă, durata terapiei asociate este de 7 zile şi poate fi prelungită cu încă 7 zile până la o durată totală de două săptămâni. În cazul în care, pentru asigurarea vindecării ulcerelor, este indicată prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie luate în considerare dozele recomandate pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale.

Dacă terapia asociată nu reprezintă o opţiune, de exemplu dacă la testarea pentru H. pylori pacientul este negativ, următoarele recomandări pentru schema de tratament sunt valabile pentru monoterapia cu

Zencopan 40 mg.

Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De regulă, pentru tratamentul ulcerelor gastrice este necesară o perioadă de tratament de 4 săptămâni.

Dacă această perioadă nu este suficientă, vindecarea se va obţine, de regulă, în următoarele 4 săptămâni.

Un comprimat Zencopan 40 mg pe zi. În anumite cazuri doza poate fi dublată (crescută la 2 comprimate Zencopan 40 mg pe zi), în special în cazul în care alte tratamente nu au dat răspuns. De regulă, ulcerul duodenal se vindecă în decurs de 2 săptămâni. Dacă această perioadă de 2 săptămâni nu este suficientă, vindecarea se va obţine, în majoritatea cazurilor, în următoarele 2 săptămâni.

Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă

Pentru tratamentul sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă tratamentul trebuie iniţiat cu doza zilnică de 80 mg (2 comprimate Zencopan 40 mg). Ulterior, doza poate fi crescută sau scăzută treptat după caz, în funcţie de rezultatele măsurătorilor secreţiei acide. În cazul dozelor mai mari de 80 mg pe zi, doza trebuie administrată în doză prize. Doza administrată poate fi crescută temporar peste 160 mg dar durata tratamentului nu trebuie să depăşească perioada de timp necesară controlării adecvate a acidităţii.

Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi altor afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă nu este limitată şi trebuie adaptată stării clinice.

La pacienţi cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (1 comprimat gastrorezistent a 20 mg pantoprazol). Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat în terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă hepatică moderată până la severă deoarece până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în terapia asociată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală. Zencopan 40 mg nu trebuie utilizat în terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu H. pylori la pacienţi cu insuficienţă renală deoarece până în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi siguranţa Zencopan 40 mg în terapia asociată la această grupă de pacienţi (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).

Zencopan 40 mg nu este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani din cauza datelor limitate privind siguranţa și eficacitatea la aceasta grupă de vârstă (vezi pct. 5.2).

Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite şi trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de apă, cu o oră înainte de masă.

Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi, arahide, soia sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. sau la medicamentele cu care acesta se poate asocia.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, valorile plasmatice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate periodic în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării de lungă durată. În cazul în care valorile plasmatice ale enzimelor hepatice cresc, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).

Terapia asociată

În cazul terapiei asociate, trebuie respectate rezumatele caracteristicilor produsului pentru medicamentele respective.

Malignităţi gastrice

Răspunsul simptomatic la pantoprazol poate masca simptomele malignităţilor gastrice și poate întârzia diagnosticul acestora. În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) sau în cazul în care se suspicionează sau este diagnosticat un ulcer gastric, trebuie exclusă prezenţa malignităţii.

Dacă, simptomele persistă în pofida tratamentului adecvat, trebuie avută în vedere efectuarea de investigaţii suplimentare.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție depinde de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.5).

Influenţarea absorbţiei vitaminei B12

La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni însoţite de hipersecreţie acidă care necesită tratament de lungă durată, pantoprazolul similar altor medicamente care inhibă secreţia acidă, poate să reducă absorbţia vitaminei B12 (ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu depozite scăzute de vitamina B12 sau cu factori de risc pentru o absorbţie scăzută de vitamina B12 în cazul tratamentului de lungă durată sau în cazul în care sunt observate simptome clinice corespunzătoare.

În cazul tratamentului de lungă durată, în special în cazul tratamentelor a căror durată depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.

Infecţii bacteriene gastro-intestinale

Tratamentul cu pantoprazol 40 mg poate să determine o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale cauzate de bacterii precum Salmonella și Campylobacter sau C. Difficile.

Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de cel puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri, timp de un an. Pot să apară manifestări grave de hipomagneziemie, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar acestea pot debuta insidios şi să fie trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat după suplimentarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu IPP.

Pentru pacienţii la care este de aşteptat un tratament prelungit sau care iau IPP împreună cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea concentraţiei de magneziu în sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.

Inhibitorii pompei de protoni, mai ales dacă se utilizează în doze mari şi pe perioade lungi (>1 an), pot creşte modest riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii mâinii sau coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.

Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Zencopan 40 mg. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia acest medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).

Intoleranţă la fructoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, deci practic 'nu conţine sodiu”.

Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu

Zencopan 40 mg trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.

Medicamente cu farmacocinetica absorbţiei dependentă de pH

Ca urmare a inhibării accentuate şi de lungă durată a secreţiei acide gastrice, pantoprazolul poate interfera cu absorbţia altor medicamente pentru care pH-ul gastric este un factor determinant important pentru biodisponibilitate în urma administrării pe cale orală, de exemplu unele antifungice de tip azoli cum sunt ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente cum este erlotinibul.

Nu este recomandată administrarea concomitentă de pantoprazol cu inhibitori de protează HIV a căror absorbție depinde de pH-ul acid intragastric, cum este atazanavir, din cauza reducerii semnificative a biodisponibilității acestora (vezi pct. 4.4).

Dacă se consideră a fi inevitabilă administrarea concomitentă a inhibitorilor de protează HIV cu un inhibitor de pompă de protoni, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcătura virală). Nu trebuie depășită o doză de 20 mg de pantoprazol pe zi. Poate fi necesară modificarea dozei inhibitorului de protează HIV.

Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)

Administrarea concomitentă de pantoprazol cu warfarină sau fenprocumonă nu a afectat farmacocinetica warfarinei, fenprocumonei sau valorile INR. Cu toate acestea, s-au raportat creșteri ale valorii INR și ale timpului de protrombină la pacienţii care au primit concomitent IPP și warfarină sau fenprocumonă. Creșterea valorilor INR și ale timpului de protrombină pot să ducă la sângerări anormale și chiar la deces. Pacienţii trataţi cu pantoprazol și warfarină sau fenprocumonă pot necesita monitorizare pentru creșterea valorilor INR și a timpului de protrombină.

În timpul utilizării concomitente de doze mari de metotrexat (de exemplu 300 mg) şi inhibitori de pompă de protoni, la unii pacienţi s-au raportat creşteri ale concentraţiei plasmatice a metotrexatului.

De aceea în schemele de tratament în care se folosesc doze mari de metotrexat, de exemplu pentru tratamentul cancerelor sau al psoriazisului, trebuie luată în considerare întreruperea temporară a administrării de pantoprazol.

Alte studii de interacţiune

Pantoprazolul este metabolizat în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul izoenzimelor citocromului P450. Calea metabolică principală este reprezentată de demetilarea pe calea CYP2C19, iar alte căi metabolice includ oxidarea pe calea CYP3A4.

Studiile de interacţiune cu medicamente care sunt, de asemenea, metabolizate pe aceste căi metabolice, cum sunt carbamazepina, diazepamul, glibenclamida, nifedipina şi un contraceptiv oral care conţine levonogestrel şi etinilestradiol nu au evidenţiat interacţiuni semnificative clinic.

Nu poate fi exclusă interacţiunea pantoprazolului cu alte medicamente sau substanţe care sunt metabolizate utilizând același sistem enzimatic. Rezultatele provenite dintr-o serie de studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează metabolizarea substanţelor active metabolizate pe calea izoenzimelor CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9 (cum sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum este alcoolul etilic) şi nu influenţează absorbţia digoxinei legată de glicoproteina-P.

Nu au existat interacţiuni în cazul administrării concomitente cu antiacide.

Au fost efectuate, de asemenea, studii de interacţiune administrând concomitent pantoprazol cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni relevante clinic.

Inhibitorii CYP2C19 cum este fluvoxamina pot să crească expunerea sistemică la pantoprazol. Trebuie luată în considerare scăderea dozei la pacienţii trataţi pe termen lung cu doze mari de pantoprazol, sau la cei cu insuficienţă hepatică.

Inductorii enzimatici care afectează CYP2C19 și CYP3A4 cum sunt rifampicina și sunătoarea (Hypericum perforatum) pot scădea concentraţiile plasmatice ale IPP care sunt metabolizate pe calea acestor sisteme enzimatice.

O cantitate moderată de date la femei gravide (între 300-1000 de rezultate ale sarcinilor) nu indică toxicitate malformativă sau feto/neonatală legată de pantoprazol. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este de preferat evitarea utilizării pantoprazolului în timpul sarcinii.

Studiile la animale au demonstrat excreţia pantoprazolului în laptele matern. Sunt disponibile informaţii insuficiente cu privire la excreţia pantoprazolului în laptele uman, dar excreţia în laptele uman a fost raportată. Nu poate fi exclus riscul pentru nou-născut/sugar. Prin urmare, trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea fie de a întrerupe/nu începe tratamentul cu Zencopan 40 mg având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu Zencopan 40 mg pentru femeie.

In studiile la animale nu au fost dovezi de afectare a fertilităţii în urma administrării de pantoprazol (vezi pct. 5.3).

Zencopan 40 mg nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra abilităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pot să apară reacţii adverse precum ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Dacă apar astfel de simptome, pacienţii un trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Aproximativ 5% dintre pacienţi pot prezenta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvent raportate RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.

În tabelul de mai jos sunt enumerate reacţiile adverse raportate pentru pantoprazol, clasificate utilizând următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Pentru toate reacţiile adverse raportate din experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului nu este posibilă atribuirea niciunei frecvenţe reacţiilor adverse şi, ca urmare, acestea sunt menţionate ca având 'frecvenţă necunoscută”. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1. Reacţii adverse la pantoprazol raportate în cadrul studiilor clinice şi al experienţei după punerea pe piaţă a medicamentului

Frecvenţă Frecvente Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă necunoscută

Clasificare pe aparate, sisteme şi organe

Tulburări Agranulocitoză Trombocitopenie hematologice Leucopenie şi limfatice Pancitopenie

Tulburări Hipersensibilitate ale (incluzând reacţii sistemului anafilactice şi imunitar şoc anafilactic)

Tulburări Hiperlipidemie şi Hiponatremie metabolice şi creşteri ale Hipomagneziemie de nutriţie concentraţiei (vezi pct. 4.4); lipidelor Hipocalcemie (trigliceride, asociată cu colesterol); hipomagneziemia; modificări ale Hipokaliemie greutăţii corporale

Tulburări Tulburări ale somnului Depresie (şi toate Dezorientare (şi Halucinaţii psihice agravările) toate agravările) Confuzie (în special la pacienţii predispuşi şi agravarea acestor simptome în cazul existenţei anterioare)

Tulburări Cefalee Tulburări ale Parestezii ale Ameţeli simţului gustativ sistemului nervos

Tulburări Tulburări oculare vizuale/vedere înceţoşată

Tulburări Polipi ai Diaree Colită gastro- glandelor Greaţă microscopică intestinale fundice Vărsături (benigni) Distensie abdominală şi balonare

Constipaţie

Xerostomie

Durere abdominală şi disconfort

Tulburări Creşterea valorilor serice Creşterea Leziuni hepatobiliare ale enzimelor hepatice valorilor hepatocelulare, (transaminaze, gama-GT) bilirubinemiei icter, insuficienţă hepatocelulară

Afecţiuni Erupţie cutanată Urticarie Sindrom Stevens-cutanate şi tranzitorie/exantem/erupţie Angioedem Johnson ale ţesutului Prurit Sindrom Lyell subcutanat Eritem polimorf

Fotosensibilitate,

Lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4).

Tulburări Fractură la nivelul Artralgie Spasme musculo- şoldului, încheieturii Mialgie musculare scheletice şi mâinii sau coloanei consecutive ale ţesutului vertebrale (vezi pct. 4.4) tulburărilor conjunctiv electrolitice.

Tulburări Nefrită renale şi ale interstiţială (cu căilor posibilitate de urinare evoluţie către insuficienţă renală)

Tulburări Ginecomastie ale aparatului genital şi ale sânului

Tulburări Astenie, fatigabilitate şi Creştere a generale şi la stare generală de rău temperaturii nivelul corporale, edeme locului de periferice administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu se cunosc simptome ale supradozajului la om.

Expuneri sistemice la doze de până la 240 mg administrate intravenos în decurs de 2 minute au fost bine tolerate.

Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.

În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicaţie, nu se pot face recomandări terapeutice specifice în afară de tratamentul simptomatic şi de susţinere.

Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC02.

Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivel gastric prin blocarea specifică a pompelor de protoni de la nivelul celulelor parietale.

Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, în mediul acid al celulelor parietale, unde inhibă enzima H+/K+ ATP-ază, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac. Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă provocată. La majoritatea pacienţilor simptomele dispar în decurs de 2 săptămâni. Similar altor inhibitori ai pompei de protoni şi inhibitori ai receptorilor H2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea la nivelul stomacului şi creşte astfel gastrinemia proporţional cu reducerea acidităţii. Creşterea gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal faţă de receptorul celular, poate inhiba secreţia de acid clorhidric independent de stimularea cu alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.

Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc la administrarea pantoprazolului. În cazul utilizării de scurtă durată nu depăşesc, în majoritatea cazurilor, limita superioară a valorilor normale.

În timpul tratamentului de lungă durată valorile gastrinemiei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, numai în cazuri izolate se produce o creştere excesivă. Ca urmare, în timpul tratamentului de lungă durată se observă o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) din stomac (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor preneoplazice (hiperplazie atipică) sau a tumorilor carcinoide gastrice observate în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost observate la om.

Având în vedere rezultatele studiilor la animale, nu poate fi exclusă complet influenţa tratamentului de lungă durată cu pantoprazol, de peste 1 an, asupra parametrilor endocrini tiroidieni.

Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.

Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.

Pantoprazolul se absoarbe rapid iar concentraţia plasmatică maximă este atinsă chiar şi după administrarea orală a unei doze unice de 40 mg. Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 2-3 micrograme/ml se ating în medie la 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate.

Parametrii farmacocinetici nu variază după administrarea unei doze unice sau după administrări repetate. În intervalul de doze de 10 până la 80 mg, farmacocinetica pantoprazolului este liniară atât după administrare orală, cât şi după administrare intravenoasă.

Biodisponibilitatea absolută a comprimatului a fost de aproximativ 77%. Consumul concomitent de alimente nu a influenţat ASC, concentraţia plasmatică maximă şi, astfel, biodisponibilitatea. Consumul de alimente întârzie numai absorbţia.

Legarea de proteinele plasmatice a pantoprazolului este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este aproximativ 0,15 l/kg.

Substanţa activă este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul izoenzimei CYP2C19 urmată de sulfoconjugare; o altă cale metabolică include oxidarea pe calea izoenzimei CYP3A4.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este aproximativ o oră iar clearance-ul este aproximativ 0,1 l/kg şi oră. Au fost câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Având în vedere legarea specifică a pantoprazolului de pompele de protoni de la nivelul celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu se corelează cu durata de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei acide).

Excreţia renală reprezintă principala cale de eliminare (aproximativ 80%) a metaboliţilor pantoprazolului, restul eliminându-se prin materiile fecale. Principalul metabolit plasmatic, cât şi urinar este demetil-pantoprazolul care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire a metabolitului pricipal (aproximativ 1,5 ore) nu este mult mai lung comparativ cu cel al pantoprazolului.

Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă

La aproximativ 3% din populaţia europeană lipseşte o izoenzimă funcţională CYP2C19 şi sunt numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste persoane metabolizarea pantoprazolului este catalizată probabil, în principal, de izoenzima CYP3A4. După administrarea unei doze unice de 40 mg pantoprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă decât la subiecţii la care izoenzima CYP2C19 este funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice medii au fost mai mari cu aproximativ 60%. Aceste observaţii nu influenţează dozele de pantoprazol.

Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţii cu insuficienţă renală (incluzând pacienţi care efectuează şedinţe de dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate. Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică uşor prelungit (2-3 ore), eliminarea este totuşi rapidă şi, astfel, nu se produce acumulare.

Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (Clasele A şi B conform clasificării Child-Pugh) valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 7-9 ore iar valorile ASC au crescut de 5-7 ori, concentraţia plasmatică maximă a crescut numai uşor de 1,5 ori faţă de subiecţii sănătoşi.

O uşoară creştere a ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici comparativ cu cei mai tineri, nu prezintă, de asemenea, importanţă clinică.

După administrarea pe cale orală a unei doze unice de 20 sau 40 mg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax au fost cuprinse în intervalul valorilor observate la adulţi.

După administrarea intravenoasă de doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg pantoprazol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, nu s-a observat o legătură semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi vârstă sau greutate. Valorile ASC şi volumului de distribuţie au corespuns celor observate la adulţi.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.

În studiile de carcinogenitate cu durata de doi ani la şobolani, s-au observat neoplasme neuroendocrine. În plus, s-au evidenţiat papiloame cu celule scuamoase la nivelul porţiunii care continuă esofagul, lipsită de glande, a stomacului şobolanilor. Mecanismul care determină formarea de tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinemiei care apare la şobolan în timpul tratamentului de lungă durată cu doze mari.

În studiile la rozătoare cu durata de doi ani s-a observat o creştere a numărului de tumori hepatice la şobolan şi femele de şoareci, observaţie care s-a interpretat ca fiind cauzată de rata de metabolizare crescută a pantoprazolului la nivelul ficatului şobolanilor.

La un grup de şobolani cărora li s-a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) s-a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în ficatul şobolanilor. Având în vedere că doza terapeutică la om este mică, nu se anticipează efecte nocive asupra tiroidei la om.

În cadrul unui studiu peri-postnatal asupra funcției de reproducere, efectuat la șobolani, conceput în scopul evaluării dezvoltării osoase, au fost observate semne de toxicitate la pui (mortalitate, greutate corporală medie mai redusă, creștere medie mai redusă a greutății corporale și creștere osoasă redusă) la expuneri (Cmax) de aproximativ 2 ori mai mari decât expunerea clinică la om. Până la finalul fazei de recuperare, parametrii osoși au fost similari în toate grupurile, iar greutățile corporale au prezentat de asemenea o tendință de reversibilitate după o perioadă de recuperare fără administrarea medicamentului. Mortalitatea crescută a fost raportată numai la puii de șobolan înainte de înțărcare (vârsta până la 21 zile), ceea ce se estimează că ar corespunde vârstei de până la 2 ani la sugari.

Relevanța acestei constatări pentru copii și adolescenți nu este clară. Un studiu peri-postnatal anterior efectuat la șobolani, cu doze ușor mai scăzute, nu a relevat efecte adverse la doze de 3 mg/kg comparativ cu o doză redusă de 5 mg/kg în acest studiu.

Investigaţiile au indicat lipsa semnelor de afectare a fertilităţii sau a efectelor teratogene. Traversarea placentei a fost studiată la şobolan şi s-a observat că aceasta creşte odată cu vârsta gestaţională. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus este uşor crescută la puţin timp înainte de naştere.

Maltitol (E 965)

Crospovidonă

Carmeloză sodică

Carbonat de sodiu anhidru (E 500)

Stearat de calciu

Alcool polivinilic

Talc (E 553b)

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 3350

Lecitină din soia (E 322)

Oxid galben de fer (E 172)

Carbonat de sodiu anhidru (E 500)

Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil 1:1 (dispersie 30%)

Trietilcitrat (E 1505)

Nu este cazul.

Blistere din Nylon/Al/PVC-Al și OPA/Al/PVC-Al: 3 ani.

Flacon din PEÎD: 2 ani.

După prima deschidere a flaconului medicamentul trebuie utilizat în decurs de 3 luni.

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

Blistere din Nylon/Al/PVC-Al

Blistere din OPA/Al/PVC-Al

Flacoane din PEÎD închise cu capac din PP şi desicant

Mărimi de ambalaj 14, 28, 56, 84, 90 (doar pentru Republica Cehă) şi 98 comprimate gastrorezistente (cutii cu blistere). 14 şi 28 comprimate gastrorezistente (flacoane din PEÎD).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Zentiva, k.s.

U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10

Republica Cehă

9384/2016/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12

Data primei autorizări - Martie 2011

Reînnoire Autorizație - Octombrie 2016

Februarie 2022