VIZIMACO 0.3mg / 5mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Vizimaco 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Un ml soluţie conţine bimatoprost 0,3 mg şi timolol 5 mg (sub formă de maleat de timolol 6,8 mg).

Excipient cu efect cunoscut: fosfat disodic heptahidrat 2,68 mg/ml (0,0285 mg fosfaţi în fiecare picătură)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie apoasă, limpede, incoloră, practic fără particule.

pH: 6,8-7,8

Osmolalitate: 290 mOsm/Kg ± 10 % (261-319 mOsm/Kg)

Reducere a presiunii intraoculare (PIO) la pacienţii adulţi cu glaucom cu unghi deschis sau cu hipertensiune oculară care nu răspund suficient la beta-blocante sau analogi de prostaglandină cu administrare topică.

Doze recomandate la adulţi (inclusiv la vârstnici)

Doza recomandată este de o picătură de Vizimaco în ochiul afectat (ochii afectaţi) o dată pe zi, administrată fie dimineaţa, fie seara. Doza trebuie administrată la aceeaşi oră în fiecare zi.

Informaţiile din literatura existentă privind bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți, sugerează faptul că administrarea dozei seara poate fi mai eficientă în scăderea PIO decât administrarea dozei dimineaţa. Cu toate acestea, atunci când se recomandă administrarea dozei dimineaţa sau seara, trebuie luat în considerare gradul de complianţă (vezi pct. 5.1).

Dacă a fost omisă o doză, tratamentul trebuie continuat cu următoarea doză planificată. Doza nu trebuie să depăşească o picătură pe zi în ochiul afectat (ochii afectaţi).

Nu s-a studiat utilizarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți, la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. De aceea, se recomandă prudenţă în tratarea acestor pacienţi.

Siguranţa şi eficacitatea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți, la copii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament oftalmic cu administrare topică, între administrarea medicamentelor trebuie să existe un interval de minim 5 minute.

Absorbţia sistemică se reduce prin utilizarea ocluziei nazolacrimale sau prin închiderea pleoapelor timp de 2 minute. Acest lucru poate duce la o scădere a incidenței reacţiilor adverse sistemice şi la o creştere a activităţii locale.

Vizimaco picături oftalmice, soluţie, este o soluție sterilă, care nu conține conservant. Pacienților trebuie să li se recomande să se spele pe mâini înainte de administrare și să evite contactul vârfului recipientului cu ochiul sau cu zonele adiacente, deoarece acest lucru ar putea determina vătămarea ochiului.

De asemenea, pacienții trebuie să fie informați că soluțiile oftalmice, dacă sunt manipulate inadecvat, pot fi contaminate cu bacterii cunoscute a cauza infecții oculare. Administrarea de soluții contaminate poate afecta grav ochiul și poate duce la pierderea ulterioară a vederii.

* Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

* Afecțiuni reactive ale căilor respiratorii, inclusiv astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, afecţiuni pulmonare obstructive cronice severe.

* Bradicardie sinusală, boală de nod sinusal, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul doi sau trei, în absenţa unui stimulator cardiac. Insuficienţă cardiacă simptomatică, şoc cardiogen.

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, substanţele active (timolol/bimatoprost) din compoziția Vizimaco se pot absorbi sistemic. Nu s-a observat nicio intensificare a absorbţiei sistemice a substanţelor active individuale la administrarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, care conține conservanți. Din cauza componentei cu acțiune beta-adrenergică - timolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse cardiovasculare, pulmonare, precum şi alte reacţii adverse observate în cazul administrării sistemice a beta-blocantelor. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice în urma administrării topice oftalmice este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a scădea absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.

Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare (de exemplu, coronaropatii, angină Prinzmetal şi insuficienţă cardiacă) şi cei care urmează concomitent terapie hipotensoare cu beta-blocante trebuie evaluaţi atent şi trebuie luat în considerare tratamentul cu alte substanţe active. Pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare trebuie monitorizaţi pentru evidenţierea semnelor de agravare a acestor afecţiuni şi de apariţie a reacţiilor adverse.

Din cauza efectului dromotrop negativ, beta-blocantele trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de gradul întâi.

Pacienţii cu tulburări severe ale circulaţiei periferice (şi anume, forme severe ale bolii Raynaud sau ale sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie.

În urma utilizării anumitor beta-blocante cu administrare oftalmică, s-au raportat reacţii adverse respiratorii, inclusiv reacţii adverse letale, provocate de bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic.

Vizimaco trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni pulmonare obstructive cronice uşoare/moderate şi numai dacă beneficiul potenţial depăşeşte riscul potenţial.

Medicamentele blocante beta-adrenergice trebuie administrate cu precauţie la pacienţii predispuşi la episoade spontane de hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele hipoglicemiei acute.

Beta-blocantele pot masca şi semnele hipertiroidismului.

Beta-blocantele oftalmice pot determina xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni ale corneei trebuie trataţi cu precauţie.

Alte substanțe beta-blocante

Efectul asupra presiunii intraoculare sau reacţiile cunoscute de blocare sistemică a receptorilor beta-adrenergici pot fi accentuate când timololul este administrat la pacienţii deja tratați cu un beta-blocant cu administrare sistemică. Răspunsul acestor pacienţi trebuie urmărit cu atenţie. Nu este recomandată administrarea locală a două blocante a receptorilor beta-adrenergici (vezi pct. 4.5).

Este posibil ca în timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu antecedente de atopie sau de reacţii anafilactice severe la o varietate de alergeni să reacţioneze mai rapid la contactul repetat cu aceşti alergeni şi să nu răspundă la doza uzuală de adrenalină utilizată în tratamentul reacţiilor anafilactice.

Dezlipirea coroidei a fost raportată în asociere cu administrarea tratamentului de diminuare a umorii apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă), ca urmare a procedurilor de filtrare.

Medicamentele cu administrare oftalmică care conțin beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale beta-agoniştilor, de exemplu, ale adrenalinei. Medicul anestezist trebuie să fie informat în cazul în care pacientului i se administrează timolol.

La pacienţii cu antecedente de afecţiuni hepatice uşoare sau cu valori anormale ale alanin aminotransferazei (ALT), aspartat aminotransferazei (AST) şi/sau bilirubinemiei, nu s-au raportat reacţii adverse asupra funcţiei hepatice pe durata a 24 luni de tratament cu bimatoprost. Nu se cunosc reacţii adverse ale timololului administrat oftalmic asupra funcţiei hepatice.

Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie informaţi asupra posibilităţii de periorbitopatie asociată analogilor de prostaglandine (PAP) şi pigmentare accentuată a irisului, deoarece acestea au fost observate în timpul tratamentului cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, fără conservanți. Unele din aceste modificări pot avea caracter permanent şi pot duce la modificări ale câmpului vizual şi diferenţe de aspect între ochi, atunci când este tratat doar un singur ochi (vezi pct. 4.8).

S-a raportat apariţia edemului macular, inclusiv edem macular cistoid, după tratamentul cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, cu conservant. De aceea, Vizimaco trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afachie, la pacienţii cu pseudoafachie cu ruptură de capsulă posterioară a cristalinului sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular (de exemplu, intervenţie chirurgicală intraoculară, ocluzii venoase retiniene, afecţiuni oculare inflamatorii şi retinopatie diabetică).

Vizimaco trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu inflamaţie intraoculară activă (de exemplu, uveită), deoarece inflamaţia se poate exacerba.

Există posibilitatea creşterii părului în zonele în care bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie vine în mod repetat în contact cu suprafaţa pielii. Prin urmare, este important ca Vizimaco să fie administrat conform instrucţiunilor şi să se evite prelingerea soluției pe obraz sau pe alte zone ale pielii.

Nu s-a studiat utilizarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, fără conservanți, la pacienţii cu afecţiuni oculare inflamatorii, glaucom neovascular inflamator cu unghi închis, glaucom congenital sau cu glaucom cu unghi îngust.

În studiile efectuate cu bimatoprost 0,3 mg/ml la pacienţii cu glaucom sau hipertensiune oculară, s-a demonstrat că expunerea mai frecventă a ochiului la mai mult de o doză de bimatoprost pe zi poate diminua efectul de scădere a presiunii intraoculare. Pacienţii care utilizează Vizimaco în asociere cu alţi analogi de prostaglandină trebuie monitorizaţi pentru modificări ale presiunii intraoculare.

Pacienții cu antecedente de hipersensibilitate de contact la argint nu trebuie să utilizeze acest medicament, deoarece picăturile instilate pot conține urme de argint.

Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile în cazul utilizării combinaţiei fixe bimatoprost/timolol.

Când se administrează soluţii oftalmice care conțin beta-blocante concomitent cu blocante ale canalelor de calciu, guanetidină, blocante ale receptorilor beta-adrenergici, parasimpatomimetice, antiaritmice (inclusiv amiodaronă) şi glicozide digitalice administrate oral, există posibilitatea apariţiei de efecte aditive, având ca rezultat hipotensiune arterială şi/sau bradicardie accentuată.

În timpul tratamentului concomitent cu inhibitori ai CYP2D6 (de exemplu, chinidină, fluoxetină, paroxetină) şi timolol, a fost raportată blocarea sistemică accentuată a receptorilor beta-adrenergici (de exemplu, scădere a frecvenţei cardiace, depresie).

În cazul utilizării concomitente a beta-blocantelor cu administrare oftalmică cu adrenalină (epinefrină), ocazional, a fost raportată midriază.

Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea combinaţiei fixe bimatoprost/timolol la gravide.

Vizimaco nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Pentru a reduce absorbţia sistemică vezi pct. 4.2.

Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind expunerea la medicament în timpul sarcinii. Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere, la doze mari maternotoxice (vezi pct. 5.3).

Studiile epidemiologice nu au evidenţiat niciun efect malformativ, dar au pus în evidenţă un risc de întârziere a creşterii intrauterine, în cazul administrării orale a beta-blocantelor. În plus, atunci când beta-blocantele s-au administrat până în momentul naşterii, la nou-născuţi s-au observat semne şi simptome de blocare a receptorilor beta-adrenergici (de exemplu, bradicardie, hipotensiune arterială, detresă respiratorie şi hipoglicemie). În cazul administrării Vizimaco până în momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi atent în primele zile de viaţă. Studiile efectuate cu timolol la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere, la doze semnificativ mai mari decât cele utilizate în practica clinică (vezi pct. 5.3).

Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Cu toate acestea, la dozele terapeutice de timolol din picăturile oftalmice este puţin probabil prezenţa în laptele matern a unei cantităţi suficiente pentru producerea simptomelor clinice de blocare a receptorilor beta-adrenergici la sugari. Pentru a reduce absorbţia sistemică vezi pct. 4.2.

Nu se cunoaşte dacă bimatoprost se excretă în laptele matern, dar se excretă în laptele femelelor de şobolan.

Vizimaco nu trebuie utilizat de femeile care alăptează.

Nu există date privind efectele bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, fără conservanți asupra fertilităţii la om.

Vizimaco are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Similar oricărui tratament oftalmic, dacă pacientul prezintă tulburări temporare de vedere în momentul instilării, trebuie să aştepte până când vederea redevine clară, înainte de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, fără conservanți

Reacţiile adverse raportate în studiile clinice efectuate cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie, fără conservanți s-au limitat la cele raportate anterior, fie pentru bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, fie pentru administrarea în monoterapie a substanţelor active, bimatoprost sau timolol. În studiile clinice nu s-au observat reacţii adverse noi, specifice pentru bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți.

Majoritatea reacţiilor adverse raportate în studiile clinice efectuate cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți au fost oculare, uşoare ca severitate şi niciuna nu a fost gravă. Pe baza unui studiu cu durata de 12 săptămâni, privind bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți administrat o dată pe zi, reacţia adversă cel mai frecvent raportată la administrarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți a fost hiperemia conjunctivală (în general, minimă spre uşoară şi considerată a avea un caracter neinflamator) la aproximativ 21% dintre pacienţi și a necesitat întreruperea tratamentului la 1,4% dintre pacienţi.

Reacţiile adverse sub formă de tabel

Tabelul 1 prezintă reacţiile adverse care au fost raportate în timpul studiilor clinice privind bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie cu sau fără conservanți (în cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii) sau în perioada de după punerea pe piaţă.

Frecvenţa reacţiilor adverse posibile prezentate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:

Foarte frecvente ≥ 1/10

Frecvente ≥ 1/100 și < 1/10

Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 și < 1/100

Rare ≥ 1/10000 și < 1/1000

Foarte rare < 1/10000

Cu frecvenţă necunoscută Frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile

Tabelul 1

Aparate, sisteme şi Frecvenţă Reacţii adverse organe

Tulburări ale Cu frecvenţă necunoscută reacţii de hipersensibilitate, inclusiv sistemului imunitar semne sau simptome de dermatită alergică, angioedem, alergie oculară

Tulburări psihice Cu frecvenţă necunoscută insomnie2, coşmaruri2

Tulburări ale Frecvente cefalee, amețeli sistemului nervos Cu frecvenţă necunoscută disgeuzie2

Tulburări oculare Foarte frecvente hiperemie conjunctivală

Frecvente cheratită punctiformă, eroziune corneeană2, senzaţie de arsură2, iritație conjunctivală1, prurit ocular, senzaţie de înţepătură la nivelul ochiului2, senzaţie de corp străin, xeroftalmie, eritem palpebral, dureri oculare, fotofobie, secreţii oculare, tulburări de vedere2, prurit palpebral, diminuare a acuităţii vizuale2, blefarită2, edem palpebral, iritaţie la nivel ocular, lăcrimare în exces, creştere a genelor

Mai puțin frecvente irită2, edem conjunctival2, durere palpebrală2, senzație anormală la nivelul ochiului1, astenopie, trichiazis2, hiperpigmentare a irisului2, retracţie a pleoapelor2, modificări ale culorii genelor (închidere la culoare) 1

Cu frecvenţă necunoscută edem macular cistoid2, inflamație oculară, vedere încețoșată2, disconfort ocular

Tulburări cardiace Cu frecvenţă necunoscută bradicardie

Tulburări vasculare Cu frecvenţă necunoscută hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii, Frecvente rinită2 toracice şi Mai puțin frecvente dispnee mediastinale Cu frecvenţă necunoscută bronhospasm (predominant la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente)2, astm bronșic

Afecţiuni cutanate şi Frecvente pigmentare palpebrală2, hirsutism2, ale ţesutului hiperpigmentare a pielii (perioculară) subcutanat Cu frecvenţă necunoscută alopecie, modificare a culorii pielii (periocular)

Tulburări generale şi Cu frecvenţă necunoscută oboseală la nivelul locului de administrare 1 reacții adverse observate doar la administrarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluție fără conservanți 2 reacții adverse observate doar la administrarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluție care conține conservanți

Similar altor medicamente oftalmice administrate local, Vizimaco (bimatoprost/timolol) se absoarbe în circulaţia sistemică. Absorbţia timololului poate provoca reacţii adverse similare celor observate în cazul administrării sistemice a beta-blocantelor. Incidenţa reacţiilor adverse sistemice, ca urmare a administrării topice oftalmice, este mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbţia sistemică vezi pct. 4.2.

Reacţiile adverse suplimentare care s-au observat după administrarea în monoterapie a uneia dintre substanţele active (bimatoprost sau timolol) şi a căror apariție este probabilăşi după administrarea de

Vizimaco sunt prezentate mai jos în Tabelul 2:

Tabelul 2

Aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse

Tulburări ale sistemului imunitar reacţii alergice sistemice, inclusiv anafilaxie1

Tulburări metabolice şi de nutriţie hipoglicemie1

Tulburări psihice depresie1, amnezie1, halucinaţii1

Tulburări ale sistemului nervos sincopă1, accident vascular cerebral1, accentuare a semnelor şi simptomelor de miastenia gravis1, parestezie1, ischemie cerebrală1

Tulburări oculare sensibilitate scăzută a corneei1, diplopie1, ptoză1, dezlipire a coroidei în urma unei intervenţii chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4) 1, cheratită1, blefarospasm2, hemoragie retiniană2, uveită2, periorbitopatie asociată analogilor de prostaglandină (foarte frecvente)

Tulburări cardiace bloc atrio-ventricular1, stop cardiac1, aritmie1, insuficienţă cardiacă1, insuficienţă cardiacă congestivă1, dureri toracice1, palpitaţii1, edem1

Tulburări vasculare hipotensiune arterială1, fenomen Raynaud1, mâini şi picioare reci1

Tulburări respiratorii, toracice şi exacerbare a astmului bronșic2, exacerbare a BPOC2, tuse1 mediastinale

Tulburări gastrointestinale greaţă1,2, diaree1, dispepsie1, xerostomie1, dureri abdominale1, vărsături1

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului erupţii cutanate psoriaziforme sau exacerbare a psoriazisului1, subcutanat erupţii cutanate tranzitorii1

Tulburări musculo-scheletice şi ale mialgie1 ţesutului conjunctiv

Tulburări ale aparatului genital şi disfuncţii sexuale1, scădere a libidoului1 sânului

Tulburări generale şi la nivelul astenie1,2 locului de administrare

Investigaţii diagnostice valori anormale ale testelor funcţiei hepatice (TFH)2 1 reacții adverse observate la administrarea de timolol 2 reacții adverse observate la administrarea de bimatoprost

Cazurile de calcifiere a corneei au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea picăturilor oftalmice care conţin fosfat, la unii pacienţi cu cornee deteriorată semnificativ.

Periorbitopatie asociată analogilor de prostaglandine (PAP)

Analogii de prostaglandine, inclus bimatoprost, pot induce modificări lipodistrofice periorbitale, care pot duce la adâncirea şanţului palpebral, ptoză, enoftalmie, retracţie palpebrală, involuţie a dermatocalaziei şi expunere a sclerei în partea inferioară a ochiului. De obicei, modificările sunt uşoare, pot apărea cel mai devreme la o lună după iniţierea tratamentului cu Vizimaco şi pot cauza afectarea câmpului vizual, chiar şi în absenţa recunoaşterii acestora de către pacient. PAP este, de asemenea, asociată cu hiperpigmentare sau modificare a culorii pielii în zona perioculară şi cu hipertricoză. S-a observat că toate modificările sunt parţial sau complet reversibile la întreruperea tratamentului sau la trecerea la tratamente alternative.

Hiperpigmentarea irisului

Este posibil ca pigmentarea accentuată a irisului să fie permanentă. Modificarea pigmentării este cauzată mai degrabă de conţinutul crescut de melanină din melanocite, decât de creşterea numărului de melanocite.

Efectele pe termen lung ale pigmentării accentuate a irisului nu sunt cunoscute. Modificările de culoare ale irisului observate în cazul administrării oftalmice a bimatoprost pot să nu fie vizibile timp de mai multe luni sau ani. În mod caracteristic, pigmentaţia brună din jurul pupilei se extinde concentric spre periferia irisului şi întregul iris sau o parte a acestuia poate deveni brun mai închis. Nici nevii şi nici pistruii irisului nu par să fie afectaţi de tratament. La 12 luni, incidenţa hiperpigmentării irisului în cazul administrării de bimatoprost 0,3 mg/ml picături oftalmice, soluţie, a fost de 1,5% şi nu a crescut după 3 ani de tratament.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.

website: www.anm.ro

Supradozajul în urma administrării topice de Vizimaco este puţin probabil să se producă sau să fie asociat cu efecte toxice.

În cazul în care Vizimaco este ingerat accidental, pot fi utile următoarele informaţii: în studiile cu durata de două săptămâni, efectuate la şobolan şi şoarece, administrarea orală de doze de bimatoprost de până la 100 mg/kg şi zi nu a produs niciun fel de toxicitate. Această doză, exprimată în mg/m2, raportată la un copil cu greutatea de 10 kg, este de cel puţin 70 ori mai mare decât doza dintr-un flacon de Vizimaco care poate fi înghițită accidental.

Simptomele supradozajului sistemic cu timolol includ: bradicardie, hipotensiune arterială, bronhospasm, cefalee, ameţeli, dispnee şi stop cardiac. Un studiu efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală a demonstrat că timololul nu este dializat rapid.

În caz de supradozaj, tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente oftalmologice, beta-blocante, codul ATC: S01ED51

Vizimaco conţine două substanţe active: bimatoprost şi timolol. Aceste două substanțe active scad presiunea intraoculară crescută (PIO) prin mecanisme de acţiune complementare şi efectele asociate determină reducerea suplimentară a PIO, în comparaţie cu cele determinate de administrarea în monoterapie a oricăreia dintre substanţele active.

Bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți are debut rapid de acţiune.

Bimatoprost este o substanţă activă cu efect hipotensiv puternic la nivel ocular. Este o prostamidă de sinteză, analogă din punct de vedere structural cu prostaglandina F2α (PGF2α), care nu acţionează prin intermediul niciunui receptor prostaglandinic cunoscut.

Bimatoprost imită selectiv efectele substanţelor biosintetizate nou descoperite numite prostamide. Cu toate acestea, receptorul prostamidic nu a fost încă identificat structural. Mecanismul de acţiune prin care bimatoprost reduce presiunea intraoculară la om constă în creşterea fluxului umorii apoase prin reţeaua trabeculară şi intensificarea fluxului uveoscleral.

Timolol este un blocant al receptorilor adrenergici neselectivi de tip beta1 şi beta2, care nu are activitate simpaticomimetică intrinsecă semnificativă, de deprimare miocardică directă sau anestezică locală (stabilizare a membranei). Timolol scade PIO prin reducerea formării umorii apoase. Mecanismul de acţiune exact nu este stabilit în mod clar, dar intervine probabil inhibarea sintezei intense de AMP ciclic, indusă de stimularea beta-adrenergică endogenă.

Efecte clinice

Un studiu clinic (dublu-orb, randomizat, cu grupuri paralele), cu durata a 12 săptămâni, a comparat eficacitatea și siguranța bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, la pacienții cu glaucom sau hipertensiune oculară. Bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți a avut o eficacitate non-inferioară în scăderea PIO, față de administrarea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți: valoarea superioară a IÎ 95% a diferenței între tratamente s-a situat în marja predefinită de 1,5 mm Hg, la fiecare moment din timp evaluat (orele 0, 2 și 8), în săptămâna 12 (pentru analiza primară) și, de asemenea, în săptămânile 2 și 6, pentru modificarea PIO medie la nivelul ochiului cu un stadiu mai avansat al bolii, față de valoarea inițială (PIO la nivelul ochiului cu un stadiu mai avansat al bolii se referă la ochiul care prezintă o valoare PIO medie diurnă mai mare la momentul inițial). De fapt, limita superioară a IÎ 95% nu a depășit 0,14 mm Hg în săptămâna 12.

În ambele grupuri de tratament s-au evidențiat scăderi medii semnificative din punct de vedere statistic și clinic ale PIO la nivelul ochiului cu un stadiu mai avansat al bolii, față de valoarea inițială, la toate momentele de timp din perioada de monitorizare, pe întreaga durată a studiului (p < 0,001). Modificările medii ale PIO la nivelul ochiului cu un stadiu mai avansat al bolii, față de momentul inițial, au variat de la -9,16 la -7,98 mm Hg în grupul de tratament cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți și de la -9,03 la -7,72 mm Hg în grupul de tratament cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, în cadrul studiului cu durata de 12 săptămâni.

Administrarea de bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți a determinat o eficacitate în scăderea PIO similară cu cea observată în cazul utilizării de bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, în ceea ce privește PIO medie la nivelul ochilor și la nivelul ochiului cu un stadiu mai avansat al bolii, la fiecare moment de timp din perioada de urmărire, în săptămânile 2, 6 și 12.

Pe baza studiile privind utilizarea de bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, efectul de scădere a PIO determinat de tratamentul cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie nu este inferior celui obţinut în urma terapiei cu bimatoprost ca adjuvant (o dată pe zi) şi timolol (de două ori pe zi).

Informaţiile din literatura existentă privind utilizarea de bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți sugerează faptul că administrarea dozei seara poate fi mai eficientă în scăderea PIO, decât administrarea dozei dimineaţa. Cu toate acestea, atunci când se recomandă administrarea dozei dimineaţa sau seara, trebuie luat în considerare gradul de complianţă.

Siguranţa şi eficacitatea bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie fără conservanți la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Concentraţiile plasmatice de bimatoprost şi timolol au fost determinate într-un studiu încrucişat, efectuat la subiecţi sănătoşi, care a comparat administrarea acestora în monoterapie cu tratamentul cu bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți. Absorbţia sistemică a substanţelor active administrate în monoterapie a fost minimă şi nu a fost influenţată de administrarea combinată într-o singură formulare.

În două studii cu durata de 12 luni privind bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți, în timpul cărora s-a determinat absorbţia sistemică, nu s-a observat acumularea niciuneia dintre substanțele active.

In vitro, bimatoprost traversează cu uşurinţă corneea şi sclera umană. După administrarea oftalmică, expunerea sistemică la bimatoprost este foarte scăzută, fără acumulare în timp. După administrarea oftalmică o dată pe zi a unei picături de bimatoprost 0,03% în ambii ochi, timp de două săptămâni, concentraţiile plasmatice au atins valoarea maximă în decurs de 10 minute de la administrare şi au scăzut sub limita inferioară de detectare (0,025 ng/ml) după 1,5 ore de la administrare. Valorile medii ale Cmax şi ale ASC0-24ore au fost similare în zilele 7 şi 14, atingând aproximativ 0,08 ng/ml şi, respectiv, 0,09 ng x oră/ml, ceea ce indică atingerea unei concentraţii plasmatice constante de medicament în prima săptămână de administrare oftalmică.

Bimatoprost se distribuie moderat în ţesuturile corpului şi volumul sistemic de distribuţie la om la starea de echilibru a fost de 0,67 l/kg. În sângele uman, bimatoprost se acumulează, în principal, în plasmă.

Bimatoprost se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 88%.

Bimatoprost este principala formă circulantă sanguină, odată ce ajunge în circulaţia sistemică după administrare oftalmică. Ulterior, bimatoprost este supus oxidării, N-deetilării şi glucuronoconjugării, pentru a forma diferite tipuri de metaboliţi.

Bimatoprost se elimină, în principal, prin excreţie renală. Până la 67% din doza administrată intravenos la voluntari sănătoşi s-a excretat în urină, iar 25% din doză s-a excretat prin materiile fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, determinat după administrarea intravenoasă, a fost de aproximativ 45 minute; clearance-ul plasmatic total fiind de 1,5 l/oră şi kg.

Caracteristici la vârstnici

În urma administrării de două ori pe zi de bimatoprost 0,3 mg/ml, valoarea medie a ASC0-24ore a bimatoprostului de 0,0634 ng x oră/ml la subiecţii vârstnici (subiecţi cu vârsta de 65 ani şi peste) a fost semnificativ mai mare decât valoarea de 0,0218 ng x oră/ml, determinată la adulţii tineri sănătoşi.

Cu toate acestea, concluzia nu este relevantă din punct de vedere clinic, deoarece expunerea sistemică atât pentru subiecţii vârstnici, cât şi pentru cei tineri a rămas foarte mică în urma administrării oftalmice. Nu s-a produs în timp acumularea de bimatoprost în sânge şi profilul de siguranţă a fost similar la pacienţii vârstnici şi la cei tineri.

După administrarea oftalmică de timolol sub formă de picături oftalmice, soluţie 0,5% la persoanele supuse unei intervenţii chirurgicale pentru cataractă, concentraţia maximă de timolol în umoarea apoasă a fost de 898 ng/ml, după o oră de la administrarea dozei. O parte din doză se absoarbe sistemic, fiind metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Timpul de înjumătăţire plasmatică al timololului a fost de 4 până la 6 ore.

Timololul este parţial metabolizat la nivel hepatic, fiind excretat renal împreună cu metaboliţii săi. Timololul nu se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.

Bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Studiile privind toxicitatea după administrare oftalmică de doze repetate de bimatoprost/timolol 0,3 mg/ml + 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie care conține conservanți nu au evidenţiat niciun risc special pentru om.

Profilul de siguranţă oculară şi sistemică al substanțelor active individuale este bine stabilit.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen. Studiile la rozătoare au evidenţiat avort, caracteristică specifică speciei, la valori ale expunerii sistemice de 33-97 ori mai mari decât cele obţinute la om, ca urmare a administrării oftalmice.

Maimuţele cărora li s-a administrat oftalmic, zilnic, bimatoprost cu o concentraţie de ≥0,03%, timp de 1 an, au prezentat o accentuare a pigmentării irisului şi reacţii perioculare reversibile, dependente de doză, caracterizate prin şanţ superior şi/sau inferior proeminent şi o lărgire a fantei palpebrale. Hiperpigmentarea irisului pare să fie determinată de stimularea crescută a producerii de melanină în melanocite şi nu de o creştere a numărului de melanocite. Nu s-au observat modificări funcţionale sau microscopice asociate reacţiilor perioculare, iar mecanismul de acţiune prin care apar modificările perioculare nu se cunoaşte.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Clorură de sodiu

Fosfat disodic heptahidrat

Acid citric monohidrat

Hidroxid de sodiu, soluție 1N și/sau acid clorhidric, soluție 1N (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

3 ani

Din punct de vedere microbiologic, după deschidere, medicamentul poate fi păstrat timp de maximum 28 zile. Nu sunt necesare condiții speciale de păstrare. Alte perioade şi condiţii de păstrare în timpul utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Pentru condițiile de păstrare după prima deschidere a medicamentului, a se vedea pct. 6.3.

3 ml soluție în flacon de culoare albă, opac, de 5 ml, din PEJD și vârf Novelia, alb (PEÎD și silicon) cu capac alb, din PEÎD.

Mărimi de ambalaj: cutii cu 1 sau 3 flacoane a câte 3 ml soluție.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Bausch + Lomb Ireland Limited 3013 Lake Drive, Citywest Business Campus, Dublin 24,

D24PPT3,

Irlanda

15422/2024/01-02

Data primei autorizări: Februarie 2018

Data reînnoirii autorizaţiei: Aprilie 2024

Aprilie 2024