VIZILATAN 50mcg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

Vizilatan 50 micrograme/ml picături oftalmice, soluție

Un ml picături oftalmice, soluție conține latanoprost 50 micrograme.

O picătură conține latanoprost aproximativ 1,5 micrograme.

Fiecare ml soluție conține hidroxistearat de macrogolglicerol 40 25 mg (vezi pct. 4.4)

Fiecare ml soluție conține fosfați 6,79 mg.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice, soluție

Soluție apoasă, limpede, incoloră, fără particule vizibile pH: 5,5-6,5

Osmolalitate: 260 mOsm/Kg ± 10%

Scăderea presiunii intraoculare crescute (PIO) la pacienții adulţi (inclusiv vârstnici) cu glaucom cu unghi deschis și hipertensiune oculară.

Scăderea PIO crescute la copii și adolescenți cu PIO crescută și glaucom pediatric.

Adulți (inclusiv vârstnici):

Doza recomandată este de o picătură administrată la nivelul ochiului(ochilor) afectat(afectaţi), o dată pe zi.

Efectul optim se obţine atunci când Vizilatan este administrat seara.

Doza de Vizilatan nu trebuie să depășească o administrare pe zi, deoarece s-a demonstrat că administrarea mai frecventă diminuează efectul de scădere a PIO.

Dacă este omisă o doză, tratamentul trebuie să continue cu următoarea doză, în ritm normal.

Vizilatan picături oftalmice, soluţie poate fi utilizat la copii şi adolescenţi în aceeaşi doză ca şi la adulţi. Nu sunt disponibile date pentru copiii născuţi prematur (mai puţin de 36 de săptămâni vârstă gestaţională). Datele pentru grupa de vârstă < 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1).

Administrare oculară

Ca şi în cazul altor picături oftalmice, pentru a reduce posibilitatea absorbţiei sistemice, este recomandat ca sacul lacrimal să fie presat la nivelul cantusului medial (ocluzie punctiformă), timp de un minut. Această manevră trebuie efectuată imediat după instilarea fiecărei picături.

Lentilele de contact trebuie îndepărtate înaintea instilării picăturilor oftalmice şi pot fi repoziționate după 15 minute.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele trebuie administrate la un interval de cel puţin 5 minute unul faţă de celălalt.

Pentru instrucţiuni de administrare a medicamentului, vezi pct. 6.6.

Vizilatan picături oftalmice, soluţie este o soluţie sterilă care nu conţine conservanţi.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Vizilatan poate provoca modificarea treptată a culorii ochiului prin creşterea cantităţii de pigment brun din iris. Înaintea iniţierii tratamentului, pacienţii trebuie avertizaţi asupra posibilităţii modificării permanente a culorii ochiului. Tratamentul unilateral poate produce heterocromie permanentă.

Modificarea culorii ochilor a fost observată cu precădere la pacienţii cu ochi de culoare mixtă, de exemplu albastru-căprui, gri-căprui, galben-căprui şi verde-căprui. În cadrul studiilor efectuate cu latanoprost, debutul modificării de culoare apare, de regulă, în decursul primelor 8 luni de tratament, rar în decursul celui de-al doilea sau al treilea an de tratament şi nu a fost observată pe parcursul celui de-al patrulea an de tratament.

Rata de progresie a pigmentării irisului scade în timp şi se stabilizează după cinci ani. Efectul de hiperpigmentare după o perioadă de 5 ani nu a fost evaluat. În cadrul unui studiu clinic deschis, cu durata de 5 ani, privind siguranța latanoprostului, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.8). De cele mai multe ori, modificarea culorii irisului este minoră şi nu se observă clinic. Incidenţa acestui fenomen în rândul pacienţilor cu iris de culoare mixtă a fost cuprinsă între 7% şi 85%, fiind cea mai crescută la pacienţii cu ochi galben-căprui. La pacienţii cu ochi de culoare albastru omogen nu s-a înregistrat nicio modificare, iar la cei cu ochi de culoare omogenă gri, verde sau căprui, fenomenul a fost rar.

Modificarea culorii este determinată de creşterea conţinutului de melanină din melanocitele prezente în stroma iridiană şi nu de creşterea numărului de melanocite. În ochii afectaţi, pigmentarea brună din jurul pupilei se răspândeşte, de regulă, concentric către periferie, însă este posibil ca întreg irisul sau porţiuni ale acestuia să devină mai căprui. Nu s-au mai înregistrat creşteri ulterioare ale cantităţii de pigment brun la nivelul irisului după oprirea tratamentului. Până în prezent, acest fenomen nu a fost însoţit de simptome sau modificări patologice în studiile clinice.

Tratamentul nu a afectat nevii sau efelidele de la nivelul irisului. În studiile clinice nu s-a constatat acumularea pigmentului în reţeaua trabeculară sau în altă regiune a camerei anterioare. Pe baza experienţei clinice de 5 ani, creşterea pigmentării irisului nu s-a dovedit a avea urmări clinice negative, astfel că tratamentul cu latanoprost poate fi continuat chiar şi în cazul apariţiei pigmentării irisului. Totuşi, pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat, iar în cazul în care contextul clinic o impune, tratamentul cu Vizilatan poate fi întrerupt.

Experienţa tratamentului cu latanoprost în glaucomul cronic cu unghi închis, glaucomul cu unghi deschis la pacienţii cu pseudofakie şi în glaucomul pigmentar este limitată. Nu există experienţă privind tratamentul cu Vizilatan în cazurile de glaucom inflamator sau neovascular sau în afecţiunile oculare inflamatorii.

Vizilatan are un efect foarte scăzut sau absent asupra pupilei, însă nu există experienţă privind administrarea sa în episoadele acute de glaucom cu unghi închis. Prin urmare, se recomandă ca Vizilatn să fie utilizat cu prudenţă în aceste afecţiuni, până la acumularea de noi date.

Datele din studiile clinice privind administrarea de latanoprost în perioada peri-operatorie a intervenţiilor pentru cataractă sunt limitate. Vizilatan trebuie administrat cu prudenţă la aceşti pacienţi.

Vizilatan trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu istoric de keratită herpetică şi trebuie evitată administrarea la pacienţii cu keratită activă determinată de herpesul simplex şi la pacienţii cu antecedente de keratită herpetică recurentă asociată în mod specific cu analogii de prostaglandină.

Există raportări de apariţie a edemului macular (vezi pct. 4.8) în special la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie şi ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile implantate în camera anterioară, precum şi la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru apariţia edemului macular cistoid (ca de exemplu, retinopatie diabetică şi ocluzie de venă retiniană). Vizilatan trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu afakie, la cei cu pseudofakie cu ruptură a capsulei posterioare a cristalinului sau cu lentile implantate în camera anterioară sau la pacienţii cu factori de risc cunoscuţi pentru edem macular cistoid.

La pacienţii cunoscuţi cu factori de risc predispozanţi pentru irită/uveită, Vizilatan trebuie utilizat cu prudenţă.

Există experienţă limitată cu privire la pacienţii cu astm bronşic, dar unele cazuri de exacerbări ale astmului bronşic şi/sau dispnee au fost raportate în cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă. De aceea, pacienţii cu astm bronşic trebuie trataţi cu prudenţă, pâna va exista suficientă experienţă (vezi şi pct. 4.8).

A fost observată şi modificarea culorii tegumentului periorbitar, în majoritatea cazurilor la pacienţii japonezi.

Experienţa acumulată până în prezent arată că modificarea culorii tegumentului periorbitar nu are caracter permanent, în unele cazuri fenomenul fiind reversibil chiar în timpul tratamentului cu latanoprost.

Vizilatan poate modifica treptat aspectul genelor şi părului de tip vellus de la nivelul ochiului tratat şi zonelor adiacente; aceste modificări includ creştere în lungime, grosime, pigmentare a genelor, creștere a numărului de gene sau fire de păr şi perturbarea direcţiei de creştere a genelor. Modificările aspectului genelor sunt reversibile prin întreruperea tratamentului.

Datele privind eficacitatea şi siguranţa la copiii cu vârsta < 1 an (4 pacienţi) sunt foarte limitate (vezi pct. 5.1).

Nu sunt date disponibile la copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

La copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 3 ani care prezintă, în principal, glaucom congenital primar (GCP), tratamentul de primă linie rămâne cel chirurgical (de exemplu trabeculotomie/goniotomie).

Siguranţa tratamentului de lungă durată la copii nu a fost încă stabilită.

Vizilatan conţine hidroxistearat de macrogolglicerol 40 care poate provoca reacţii la nivel cutanat.

Acest medicament conţine fosfaţi 0,19 mg în fiecare picătură, ceea ce este echivalent cu 6,79 mg/ml.

Nu sunt disponibile date definitive referitoare la interacţiunile medicamentoase.

Au fost raportate creşteri paradoxale ale PIO după administrarea oftalmică concomitentă a doi analogi de prostaglandină. De aceea, nu este recomandată utilizarea a două sau mai multe prostaglandine, analogi de prostaglandină sau derivaţi de prostaglandină.

Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.

Siguranţa administrării de latanoprost în timpul sarcinii la om nu a fost stabilită. Medicamentul are potenţiale efecte farmacologice nocive asupra evoluţiei sarcinii, fătului şi nou-născutului. Prin urmare, Vizilatan nu trebuie administrat în timpul sarcinii.

Latanoprost şi metaboliţii săi pot trece în laptele matern şi prin urmare, Vizilatan nu trebuie administrat la femeile care alăptează, sau alăptarea trebuie întreruptă.

Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele în studiile efectuate cu latanoprost la animale (vezi pct. 5.3).

Vizilatan are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La fel ca alte preparate oftalmice, instilaţiile cu picături oftalmice pot provoca înceţoşare tranzitorie a vederii. Până când această situaţie nu se rezolvă, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje

Majoritatea reacţiilor adverse observate sunt legate de sistemul ocular. În cadrul unui studiu clinic cu privire la siguranța latanaprostului, cu durata de 5 ani, efectul de pigmentare a irisului a fost observat la 33% dintre pacienţi (vezi pct. 4.4). Alte reacții adverse oculare sunt, în general, tranzitorii şi apar la administrarea dozei.

Reacţiile adverse sunt enumerate în funcţie de clasificarea aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. Următoarea convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţelor: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000) și foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte Cu și organe frecvente ≥1/100 și < 1/10 frecvente ≥1/10000 rare frecvență ≥1/10 ≥1/1000 și <1/100 și <1/100 necunosc <1/1000 00 ută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Infecţii şi infestări Keratită Rinofaringherpetică* ită; infecţie a tractului respirator superior

Tulburări ale Cefalee*; amețeli* sistemului nervos

Tulburări oculare Hiperpig Keratită Edem palpebral; Irită*; Adânci Eritem mentare a punctiformă, în xeroftalmie; edem re a palpebral*irisului; principal, keratită*; vedere corneean*; sulcusu ; iritaţie hiperemie asimptomatică; înceţoşată; edem eroziuni lui palpebralăconjuncti blefarită; durere macular, inclusiv ale palpebr *; cruste vală; oculară; edem macular corneei; al localizate iritaţie fotofobie; cistoid*; uveită* edem pe oculară conjunctivită* periorbital; marginea (senzaţie trichiază*; pleoapei*; de arsură, distichiază hiperlacride nisip în ; chist la maţie* ochi, nivelul mâncărim irisului*; e, pigmentarusturime e şi palbebrală; senzaţie pemfigoid de corp ocular* străin); modificări ale aspectului genelor şi părului de tip vellus de la nivelul pleoapei (creştere a lungimii, grosimii, pigmentării şi numărului genelor)

Aparate, sisteme Foarte Frecvente Mai puțin Rare Foarte Cu și organe frecvente ≥1/100 și < 1/10 frecvente ≥1/10000 rare frecvență ≥1/10 ≥1/1000 și <1/100 și <1/100 necunosc <1/1000 00 ută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Tulburări cardiace Angină pectorală; Angină palpitații* pectorală instabilă

Tulburări Astm bronșic*; Exacerbar respiratorii, dispnee* e a toracice şi astmului mediastinale bronșic

Tulburări gastr- Greaţă; vărsături intestinale

Afecţiuni cutanate Erupţii cutanate Prurit; şi ale ţesutului tranzitorii Reacţie subcutanat cutanată palpebrală localizată

Tulburări Mialgie*; artralgie* musculoscheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări generale Durere toracică* şi la nivelul locului de administrare

*Reacţii adverse identificate după punerea pe piață

Cazuri de calcifiere corneană au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de picături oftalmice care conţin fosfat, în cazul anumitor pacienţi cu deteriorări semnificative ale corneei.

În cadrul a două studii clinice de scurtă durată (≤ 12 săptămâni), care au inclus 93 copii şi adolescenţi (25 copii şi 68 adolescenți), profilul de siguranţă a fost similar cu cel observat la adulţi şi nu au fost identificate reacţii adverse noi. Profilele de siguranţă pe termen scurt la diferite subgrupe de copii şi adolescenţi au fost, de asemenea, similare (vezi pct. 5.1). Reacţiile adverse observate mult mai frecvent la copii şi adolescenţi, comparativ cu cele observate la adult au fost: rinofaringită şi pirexie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Exceptând iritaţia oculară şi hiperemia conjunctivală, nu se cunosc alte reacții adverse oftalmice în cazul supradozajului cu Vizilatan.

Perfuzia intravenoasă cu 3 micrograme/kg la voluntarii sănătoşi nu a provocat niciun simptom, însă o doză de 5,5-10 micrograme/kg a cauzat greaţă, dureri abdominale, ameţeli, oboseală, bufeuri şi transpiraţii.

La maimuţe, latanoprost a fost injectat intravenos în doze de până la 500 micrograme/kg, fără a se înregistra efecte cardiovasculare majore.

Administrarea intravenoasă a latanoprostului la maimuţe a fost asociată cu o bronhoconstricţie pasageră. La pacienţii cu forme moderate de astm bronşic, bronhoconstricţia nu a fost indusă de administrarea oculară locală de latanoprost în doze de şapte ori mai mari decât doza clinică de Vizilatan.

În caz de supradozaj cu Vizilatan, se va institui un tratament simptomatic.

Următoarele informaţii pot fi utile în cazul ingerării accidentale de Vizilatan: un flacon conţine latanoprost 125 micrograme. Peste 90% este metabolizat la nivelul primului pasaj hepatic.

Grupa farmacoterapeutică: oftalmologice; medicamente antiglaucomatoase şi miotice, analogi de prostaglandină, codul ATC: S01EE01

Substanţa activă latanoprost, un analog al prostaglandinei F2α , este un agonist selectiv al receptorului prostanoidic FP care reduce PIO prin creşterea efluxului umorii apoase. La om, această scădere a PIO debutează după aproximativ 3-4 ore de la administrare, iar efectul maxim este atins după 8-12 ore. Scăderea presiunii se menţine timp de cel puţin 24 ore.

Studiile efectuate la animale şi la om arată că principalul mecanism de acţiune este reprezentat de creşterea eliminării pe cale uveosclerală, deşi la om s-a raportat şi creşterea într-o anumită măsură a facilitării eliminării (prin scăderea rezistenţei în eliminare).

Studiile pivot au demonstrat că latanoprost este eficace în cazul administrării sub formă de monoterapie. În plus, au fost efectuate studii clinice care au investigat utilizarea medicamentului în diverse asocieri. Aceste studii au arătat că latanoprost este eficace în asociere cu antagonişti beta-adrenergici (timolol). Studiile pe termen scurt (1 sau 2 săptămâni) sugerează că latanoprost are un efect de tip aditiv atunci când se administrează în asociere cu agonişti adrenergici (di-pivalil adrenalină) şi inhibitori ai anhidrazei carbonice cu administrare orală (acetazolamidă) şi un efect cel puţin parţial aditiv atunci când este administrat în asociere cu agoniştii colinergici (pilocarpină).

Studiile clinice au arătat că latanoprost nu are un efect semnificativ asupra producerii umorii apoase. S-a constatat că latanoprost nu are efect asupra barierei hemato-apoase.

Latanoprost administrat în cadrul studiilor la maimuţă în doze clinice, a avut un efect neglijabil sau absent asupra circulaţiei sanguine intraoculare. Totuşi, în timpul tratamentului topic poate surveni hiperemia conjunctivală sau episclerală uşoară sau moderată.

Administrarea oftalmică cronică de latanoprost la maimuţele cărora li s-a efectuat extracţie extracapsulară cristaliniană nu a afectat vasele sanguine retiniene, fapt demonstrat cu ajutorul angiografiei cu fluoresceină.

Latanoprost nu a provocat scurgeri de fluoresceină în segmentul posterior al ochiului pseudofakic la om pe parcursul tratamentului de scurtă durată.

S-a demonstrat că în doze clinice, latanoprost nu are efecte farmacologice semnificative la nivelul sistemului cardiovascular şi respirator.

Eficacitatea latanoprost la copii şi adolescenţi cu vârsta ≤ 18 ani a fost demonstrată într-un studiu clinic dublu-orb cu durata de 12 săptămâni, care a comparat latanoprost cu timolol la 107 pacienţi diagnosticaţi cu hipertensiune oculară şi glaucom pediatric. Vârsta gestaţională a nou-născuţilor a trebuit să fie de cel puţin 36 săptămâni. Pacienţilor li s-a administrat fie latanoprost 50 micrograme/ml o dată pe zi, fie timolol 0,5% (sau opţional 0,25% la subiecţii cu vârsta sub 3 ani) de 2 ori pe zi. Criteriul primar de evaluare a eficacităţii a fost scăderea medie a PIO de la nivelul iniţial în săptămâna 12 a studiului. Scăderea medie a PIO în grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol a fost similară. La toate grupele de vârstă studiate (de la 0 la < 3 ani, de la 3 la < 12 ani şi de 12 la 18 ani) scăderea medie a PIO în săptămâna 12 în grupul de tratament cu latanoprost a fost similară cu cea observată în grupul de tratament cu timolol. Cu toate acestea, în cadrul studiului clinic la copii şi adolescenţi, datele privind eficacitatea la grupa de vârstă de la 0 la < 3 ani s-au bazat numai pe 13 pacienţi cărora li s-a administrat latanoprost şi nu s-a constatat nicio eficacitate în grad relevant la cei 4 pacienţi care au reprezentat grupa de vârstă de la 0 la < 1 an. Nu sunt date disponibile la copiii născuţi prematur (vârsta gestaţională mai mică de 36 săptămâni).

Scăderile PIO la subiecţii din subgrupul cu GCP au fost similare la grupurile de tratament cu latanoprost şi timolol. La subgrupul non-GCP (de exemplu glaucom juvenil cu unghi deschis, glaucom afakic) au fost obţinute rezultate similare cu cele observate la subgrupul cu GCP.

Efectul asupra PIO a fost observat după prima săptămână de tratament (consultaţi tabelul) şi s-a menţinut pe parcursul perioadei de 12 săptămâni a studiului clinic, la fel ca la adulţi.

Tabel: scăderea PIO (mmHg) în săptămâna 12 în funcţie de grupul cu tratament activ şi diagnosticul iniţial Latanoprost Timolol

N=53 N=54

Valoarea medie iniţială (ES) 27,3 (0,75) 27,8 (0,84)

Modificare în Săptămâna 12 faţă de -7,18 (0,81) -5,72 (0,81) valoarea medie iniţialㆠ(ES) valoarea p faţă de timolol 0,2056 GCP Non- GCP GCP Non- GCP

N=28 N=25 N=26 N=28

Valoarea medie iniţială (ES) 26,5 (0,72) 28,2 (1,37) 26,3 (0,95) 29,1 (1,33)

Modificarea în Săptămâna 12 faţă de -5,90 (0,98) -8,66 (1,25) -5,34 (1,02) -6,02 (1,18) valoarea medie iniţialㆠ(ES) valoarea p faţă de timolol 0,6957 0,1317

ES: eroarea standard. † Estimarea ajustată pe baza unui model de analiză de covarianţă (ANCOVA).

Latanoprost (masă moleculară 432,58) este un pro-medicament sub formă de ester izopropilic care este inactiv ca atare, dar devine biologic activ după hidroliza sa la forma acidă a latanoprostului.

Pro-medicamentul se absoarbe rapid prin cornee, întreaga cantitate de medicament care pătrunde în umoarea apoasă fiind hidrolizată în timpul trecerii prin cornee.

Studiile efectuate la om arată că atingerea concentraţiei maxime în umoarea apoasă are loc la două ore după administrarea topică. După administrarea topică la maimuţă, latanoprost este distribuit în principal în segmentul anterior, la nivelul conjunctivei şi pleoapelor. Numai cantităţi infime de medicament ajung în segmentul posterior.

Volumul de distribuţie la om după administrare intravenoasă a latanoprost 50 µg/ml picături oftalmice forma farmaceutică cu conservant clorură de benzalconiu este de 0,16 ± 0.02 l/kg, şi de 0,36 l/kg după administrare oculară.

Nu există practic o metabolizare a formei acide a latanoprostului la nivelul ochiului. Metabolizarea principală are loc în ficat. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică este de 17 minute. Studiile efectuate la animale au arătat că principalii metaboliţi şi anume metaboliţii 1,2- dinor şi 1,2,3,4-tetranor, nu exercită sau au o slabă activitate biologică, şi sunt excretaţi în principal prin urină.

Un studiu deschis de farmacocinetică asupra concentraţiilor plasmatice ale formei acide de latanoprost a inclus 22 adulţi şi 25 copii şi adolescenţi (cu vârste cuprinse între 0 şi < 18 ani) cu hipertensiune intraoculară şi glaucom. La toate grupele de vârstă s-a administrat tratament cu latanoprost 50 micrograme/ml, o picătură zilnic, în fiecare ochi, timp de minim 2 săptămâni. Expunerea sistemică la forma acidă de latanoprost a fost de aproximativ 2 ori mai mare la grupa de vârstă de la 3 până la < 12 ani şi de 6 ori mai mare la copii cu vârsta < 3 ani, faţă de adulţi, dar s-a menţinut o marjă de siguranţă largă pentru reacţiile adverse sistemice (vezi pct. 4.9

Supradozaj). Valoarea mediană a timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a fost de 5 minute după administrarea dozei la toate grupele de vârstă. Valoarea mediană a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a fost scurtă (< 20 minute), similară la copii şi adolescenţi şi la adulţi şi, la starea de echilibru, nu a determinat acumularea formei acide de latanoprost în circulaţia sistemică.

Toxicitatea oculară şi sistemică a latanoprost a fost testată la mai multe specii de animale. În general, latanoprost este bine tolerat, având o marjă de siguranță între doza oculară clinică și toxicitatea sistemică de cel puțin 1000 de ori. Dozele mari de latanoprost - de aproximativ 100 de ori mai mari decât doza clinică/kg corp - administrate intravenos la maimuţe neanesteziate au crescut frecvenţa respiratorie, fenomen ce reprezintă probabil expresia bronhoconstricţiei de scurtă durată. Studiile la animale au arătat că latanoprost nu are proprietăţi sensibilizante.

La nivel ocular, nu au fost detectate efecte toxice la doze de până la 100 micrograme/ochi/zi administrate la iepuri sau maimuţe (doza clinică este de aproximativ 1,5 micrograme/ochi/zi). Cu toate acestea, la maimuţe, latanoprost a demonstrat că induce pigmentare crescută a irisului.

Mecanismul pigmentării crescute a irisului se pare că este legat de stimularea producţiei de melanină în melanocitele irisului şi nu au fost observate modificări de tip proliferativ. Modificarea de culoare a irisului poate fi permanentă.

În studiile de toxicitate oculară cronică, administrarea de latanoprost în doză de 6 micrograme/ochi/zi a determinat creşterea fantei palpebrale. Acest efect este reversibil şi apare la doze mai mari decât nivelul dozelor clinice. Efectul nu a fost observat şi la om.

Latanoprost a fost găsit negativ la testele pentru mutaţie inversă bacteriană, testul mutaţiei genetice pentru limfom la şoarece şi testul micronucleilor la şoarece. Aberaţii cromozomiale au fost observate in vitro pe limfocitele umane. Efecte similare au fost observate şi la prostaglandina F2α, o prostaglandină naturală, şi indică ca acesta este un efect de clasă.

Studiile suplimentare de mutagenitate in vitro/in vivo realizate asupra sintezei neprogramate a ADN, la şobolan, au fost negative, şi indică faptul că latanoprost nu are potenţial mutagen. Studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece şi şobolan au fost negative.

În studiile efectuate cu latanoprost la animale, nu au fost observate efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele. În studiul de toxicitate embrionară efectuat la şobolani, nu a fost observată embriotoxicitate la administrarea intravenoasă (doze de 5,50 şi 250 micrograme/kg/zi) de latanoprost. Totuşi, latanoprost a indus efecte embrioletale la iepuri la doze de 5 micrograme/kg/zi şi mai mari.

Doza de 5 micrograme/kg/zi (de aproximativ 100 ori mai mare decât doza clinică) a provocat fenomene semnificative de toxicitate embriofetală, caracterizate prin creşterea incidenţei resorbţiei şi avortului tardiv, precum şi prin greutate scăzută a fetusului.

Nu s-a observat potenţial teratogen.

Hidroxistearat de macrogolglicerol 40

Clorură de sodiu

Edetat disodic

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Fosfat disodic anhidru

Acid clorhidric sau/şi hidroxid de sodiu (pentru ajustare pH)

Apă pentru preparate injectabile

Studiile in vitro au arătat că apare precipitare atunci când picăturile oftalmice ce conțin tiomersal sunt amestecate cu latanoprost. Dacă se utilizează astfel de medicamente, picăturile oftalmice trebuie administrate la interval de cel puţin 5 minute.

2 ani 4 săptămâni după prima deschidere a flaconului. Nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacoane sigilate: A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Pentru condiţii de păstrare după prima deschidere a flaconului, vezi pct.6.3.

Vizilatan se prezintă sub forma a 2,5 ml soluţie apoasă limpede, incoloră, fără particule vizibile, corespunzând cu aproximativ 80 picături de soluţie, într-o cutie de carton cu un flacon (PEÎD) de 5 ml, multidoză, de culoare albă, prevăzut cu pompă (PP, PEÎD, PEJD), cilindru de presiune de culoare portocalie şi capac (PEÎD).

Mărimi de ambalaj: cutii cu 1, 3 sau 4 flacoane a câte 2,5 ml soluţie.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

* Scoateţi flaconul (imaginea 1a) din cutia de carton și scrieţi data deschiderii pe cutia de carton în spaţiul indicat.

* Alături de flaconul cu picături trebuie să aveţi la dispoziţie și o oglindă.

* Spălaţi-vă pe mâini.

* Scoateţi capacul (imaginea 1b).

1a 1b

* Țineți flaconul cu susul în jos, cu degetul mare pe partea superioară a flaconului și celelalte degete pe partea inferioară a flaconului. Înainte de prima utilizare, pompați flaconul în mod repetatde 15 ori (imaginea 2). Nu trebuie să vă îngrijoreze apariția posibilă de picături albicioase.

* Înclinați capul dumneavoastră sau al copilului înapoi. Trageți pleoapa cu un deget curat, până când se formeză un 'buzunar” între pleoapă și ochiul dumneavoastră. Picătura va intra aici (imaginea 3).

* Aduceți vârful flaconului aproape de ochi. Folosiți oglinda dacă vă ajută.

* Nu atingeți ochiul sau pleoapa, zonele înconjurătoare sau alte suprafețe cu picurătorul. Picăturile se pot contamina.

* Apăsați ușor în jos pe partea inferioară a flaconului pentru a elibera câte o picătură de medicament la fiecare apăsare (imaginea 4).

* Dacă picătura eliberată nu ajunge la nivelul ochiului, încercaţi din nou.

* După utilizarea medicamentului, apăsaţi cu degetul colţul ochiului de lângă nas, timp de 1 minut (imaginea 5). Astfel 5 împiedicați pătrunderea medicamentului în restul organismului.

* Dacă utilizați picăturile pentru ambii ochi, repetați aceiași pași și pentru celălalt ochi.

* Închideți ferm capacul flaconului imediat după utilizare.

* Utilizați doar un flacon de medicament la momentul respectiv.

Nu deschideți capacul până când nu trebuie să utilizați flaconul.

* Trebuie să aruncați flaconul după 4 săptămâni de la prima deschidere, pentru a preveni infecțiile și trebuie să începeţi să utilizați un nou flacon.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Bausch + Lomb Ireland Limited 3013 Lake Drive, Citywest Business Campus, Dublin 24, D24PPT3

Irlanda

13289/2020/01-03

Data primei autorizări: Iunie 2020

Noiembrie 2023