Prospect VIACORAM 7mg / 5mg COMPRIMATE

Angioedemul feţei, extremităţilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei şi/sau laringelui a fost raportat rar la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril (vezi pct. 4.8). Acesta poate să apară în orice moment pe parcursul tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu Viacoram trebuie întrerupt imediat, iar monitorizarea corespunzătoare trebuie iniţiată şi continuată până la remiterea completă a simptomelor.

În cazurile în care edemul a fost limitat la faţă şi buze, afecţiunea a fost rezolvată în general fără tratament, deşi antihistaminicele au fost utile în ameliorarea simptomelor.

Angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Când există o implicare a limbii, glotei sau laringelui, care poate determina obstrucţia căilor aeriene, trebuie administrată imediat terapia de urgenţă. Aceasta poate include administrarea de adrenalină şi/sau măsuri care să asigure permeabilitatea căilor respiratorii. Pacientul trebuie să rămână sub supraveghere medicală atentă, până la apariţia remisiunii complete şi susţinute a simptomelor.

Pacienţii cu antecedente de angioedem, fără legătură cu terapia cu inhibitor al ECA, pot avea un risc crescut de apariţie a angioedemului în timpul administrării Viacoram (vezi pct. 4.3).

Angioedemul intestinal a fost raportat rar la pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA. Aceşti pacienţi au prezentat dureri abdominale (cu sau fără greaţă sau vărsături); în unele cazuri, nu a existat anterior angioedem facial, iar concentrațiile plasmatice ale esterazei C-1 erau în limita valorilor normale.

Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri care au inclus tomografie computerizată abdominală, ecografie sau intervenție chirurgicală, iar simptomele au dispărut după întreruperea inhibitorului ECA.

Angioedemul intestinal trebuie inclus în diagnosticul diferenţial la pacienţii trataţi cu inhibitori ai

ECA, care prezintă dureri abdominale (vezi pct. 4.8).

Pacienţii care urmează tratament cu inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de exemplu, venin de himenopteră) au prezentat reacţii anafilactoide. La aceeaşi pacienţi, aceste reacţii au fost evitate când tratamentul cu inhibitori ai ECA a fost întrerupt temporar, dar au reapărut după realuarea inadecvată a administrării.

Neutropenia/agranulocitoza, trombocitopenia şi anemia au fost raportate la pacienţi aflaţi sub tratament cu inhibitori ai ECA. La pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alţi factori de risc, neutropenia apare rar. Viacoram trebuie utilizat cu mare atenţie la pacienţii cu boală vasculară de colagen, sub tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol sau procainamidă sau la care există oasociere a acestor factori de risc, în special dacă există în prealabil o afectare a funcţiei renale . Unii dintre aceşti pacienţi au dezvoltat infecţii grave, care în câteva cazuri nu au răspuns la tratamentul antibiotic intensiv. Dacă Viacoram este utilizat la aceşti pacienţi, este recomandată monitorizarea periodică a numărului de leucocite şi pacienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn de infecţie (cum ar fi dureri în gât, febră).

Există dovezi că asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) cu un blocant al receptorilor de angiotesină II (BRA) sau cu aliskiren crește riscul de hipotensiune arterială, hiperkaliemie şi modificări ale funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron prin asocierea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) cu un blocant al receptorilor de angiotesină II (BRA) sau cu aliskiren nu este recomandată (vezi pct. 4.5 și 5.1).

Dacă blocarea dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie realizată numai sub supravegherea specialistului și trebuie supravegheate frecvent funcția renală, electroliții și tensiunea arterială.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocanții receptorilor de angiotesină II (BRA) nu trebuie asociați la pacienții cu nefropatie diabetică.

Pacienții cu hiperaldosteronism primar nu vor răspunde în general la tratamente antihipertensive care acționează prin inhibarea sistemului renină-angiotensină. Prin urmare, utilizarea acestui medicament nu este recomandată.

Tratamentul cu Viacoram nu trebuie început în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu Viacoram nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu Viacoram trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).

Viacoram este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) (vezi pct. 4.3).

La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza de inițiere recomandată pentru Viacoram este 3,5 mg/2,5 mg o dată la două zile (vezi pct. 4.2). Supravegherea medicală de rutină la acești pacienți include monitorizarea creatininei și a potasiului (vezi pct. 4.2 și 5.2).

La unii pacienţi cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic, care au fost trataţi cu inhibitori ai ECA, s-a observat o creştere a uremiei şi creatininemiei, de obicei reversibilă după întreruperea tratamentului. Aceasta este, în special, probabilă la pacienţi cu insuficienţă renală. Dacă hipertensiunea renovasculară este, de asemenea, prezentă, există un risc crescut de hipotensiune arterială severă şi insuficienţă renală. Unii pacienţi hipertensivi fără boală renovasculară preexistentă aparentă au dezvoltat o creştere a uremiei şi creatininemiei, de obicei minoră şi tranzitorie, în special când perindopril a fost administrat concomitent cu un diuretic. Această situaţie este mai posibil să apară la pacienţi cu insuficienţă renală preexistentă.

Amlodipina poate fi utilizată la pacienții cu insuficiență renală în doze normale. Schimbările concentrației plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul de afectare renală. Amlodipina nu este dializabilă.

Deoarece nu există experiență privind administrarea Viacoram la pacienții cu transplant renal recent, tratamentul cu Viacoram nu este recomandat.

Există risc crescut de hipotensiune arterială și insuficiență renală la pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcțional trataţi cu inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.3). Tratamentul cu diuretice poate fi un factor contributor. Pierderea funcției renale este posibil să apară doar cu modificări minime ale creatininei serice chiar la unii pacienţi cu stenoză de arteră renală unilaterală.

Rar, inhibitorii ECA au fost asociaţi cu un sindrom care debutează cu icter colestatic şi progresează spre necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul de producere al acestui sindrom nu este cunoscut. Pacienţii care urmează tratament cu Viacoram şi care dezvoltă icter sau creşteri marcate ale valorilor enzimelor hepatice, trebuie să întrerupă Viacoram şi să fie supuşi unei monitorizări corespunzătoare (vezi pct. 4.8).

Timpul de înjumătățire al amlodipinei este prelungit și valorile ASC sunt mai mari la pacienții cu funcție renală afectată.

Inițierea și creșterea dozei la vârstnici trebuie să se facă cu precauție, în funcţie de gradul de afectare renală.

Înainte de creșterea dozelor, trebuie monitorizată funcția renală. Astfel, supravegherea medicală de rutină include monitorizarea potasiului și a creatininei (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Siguranța și eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.

Pacienți cu insuficiență cardiacă

Pacienții cu insuficiență cardiacă trebuie tratați cu atenție.

Viacoram trebuie utilizat cu atenție la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, deoarece amlodipina poate crește riscul evenimentelor cardiovasculare ulterioare și mortalitatea.

Inhibitorii ECA pot determina o scădere a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterială simptomatică este rară la pacienţii cu hipertensiune arterială necomplicată şi apare mai ales la pacienţii cu depleţie volemică, de exemplu, în urma tratamentului diuretic, dietei hiposodate, dializei, diareei sau vărsăturilor sau la pacienţii cu hipertensiune arterială severă renin-dependentă (vezi pct. 4.5 şi 4.8). La pacienţii cu risc crescut de hipotensiune arterială simptomatică, tensiunea arterială, funcţia renală şi kaliemia trebuie atent monitorizate în timpul tratamentului cu Viacoram.

Aceleaşi consideraţii sunt valabile la pacienţii cu ischemie coronariană sau boală cerebrovasculară, la care scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate produce infarct miocardic sau accident cerebrovascular.

Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în clinostatism şi, dacă este necesar, trebuie să i se administreze perfuzie intravenoasă cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%). Un răspuns hipotensiv tranzitor nu reprezintă o contraindicaţie pentru dozele următoare, care pot fi administrate de obicei fără dificultate de îndată ce valorile tensionale au crescut după expansiunea volemică.

Inhibitorii ECA trebuie administrați cu precauţie la pacienţii cu stenoză de valvă mitrală şi obstrucţie la nivelul tractului de ejecţie al ventriculului stâng, cum sunt stenoza aortică sau cardiomiopatia hipertrofică.

Inhibitorii ECA determină cu o frecvenţă mai mare edem angioneurotic la pacienţii din rasa neagră decât la cei din celelalte rase.

Inhibitorii ECA pot fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la populaţia din rasa neagră decât la cei din celelalte rase, posibil datorită unei prevalenţe mai mari a hiporeninemiei la populaţia hipertensivă de rasă neagră.

Tusea a fost raportată la utilizarea Viacoram. Caracteristic, tusea este neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Tusea indusă de terapia cu inhibitori ai ECA poate fi considerată ca parte a diagnosticului diferenţial al tusei.

La pacienţii care urmează a fi supuşi unei intervenţii chirurgicale importante sau în timpul anesteziei cu medicamente care pot produce hipotensiune arterială, perindopril poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberării compensatorii de renină. Tratamentul cu Viacoram trebuie întrerupt cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale. Dacă apare hipotensiunea arterială şi se consideră că se datorează acestui mecanism, aceasta poate fi corectată prin expansiune volemică.

Creşteri ale kaliemiei au fost observate la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, inclusiv perindopril. Factorii de risc pentru dezvoltarea hiperkaliemiei sunt insuficienţa renală, degradarea funcţiei renale, vârsta (> 70 ani), diabetul zaharat, evenimentele intercurente, în special deshidratarea, decompensarea cardiacă acută, acidoza metabolică şi utilizarea concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă, triamteren sau amilorid), de suplimente de potasiu sau substituenţi de sare cu conţinut de potasiu; sau utilizarea altor medicamente asociate cu creşteri ale potasiului seric (de exemplu, heparină, alți inhibitori ECA, antagoniști de angiotensină II, acid acetilsalicilic  3 g/zi, inhibitori COX-2 și antiinflamatoare nesteroidiene neselective, medicamente imunosupresoare precum ciclosporină sau tacrolimus, trimetoprim). Utilizarea suplimentelor de potasiu, diureticelor care economisesc potasiu sau substituenţilor de sare cu conţinut de potasiu, în special de către pacienţii cu insuficienţă renală, poate duce la o creştere semnificativă a potasiului seric. Hiperkaliemia poate determina aritmii grave, uneori letale. Dacă utilizarea concomitentă a Viacoram şi a medicamentelor mai sus menţionate este considerată adecvată, administrarea trebuie făcută cu precauţie şi kaliemia monitorizată frecvent (vezi pct. 4.5).

La pacienţii cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau insulină, controlul glicemic trebuie monitorizat cu atenţie în cursul primei luni de tratament cu Viacoram (vezi pct. 4.5).

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau substituenți de sare care conțin potasiu

Nu este recomandată utilizarea concomitentă de Viacoram cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, sau substituenţi de sare cu conţinut de potasiu (vezi pct. 4.5).

Acest medicament conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament..