VERSATIS 700mg emplastru medicamentos prospect medicament

Versatis 700 mg emplastru medicamentos

Fiecare emplastru cu dimensiunile 10 cm x 14 cm conţine 700 mg de lidocaină (echivalent cu 5% în procente de masă).

Excipienţi cu efect cunoscut: p-hidroxibenzoat de metil (E 218) 14 mg p-hidroxibenzoat de propil (E 216) 7 mg

Propilenglicol (E 1520) 700 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Emplastru medicamentos

Emplastru alcătuit din strat adeziv format din hidrogel alb care este aplicat pe un strat de susţinere sintetic din fibră neţesută de tereftalat de polietilenă, tipărit cu “Lidocaină 5%”, şi acoperit cu o folie protectoare din tereftalat de polietilenă.

Versatis este indicat pentru ameliorarea durerii neuropate asociată cu o infecţie anterioară cu herpes zoster (nevralgie postherpetică, NPH) la adulţi.

Pacienţi adulţi şi vârstnici

Zona dureroasă trebuie acoperită cu un emplastru o dată pe zi, care trebuie menţinut timp de maxim 12 ore în interval de 24 ore. Trebuie utilizat numai acel număr de emplastre care este necesar pentru un tratament eficient. Dacă este necesar, emplastrele pot fi tăiate cu ajutorul unei foarfece în bucăţi mai mici, înainte de îndepărtarea foliei protectoare. În total, nu trebuie utilizate mai mult de 3 emplastre în acelaşi timp.

Emplastrul trebuie aplicat pe tegument indemn, uscat, neiritat (după vindecarea veziculelor).

Fiecare emplastru trebuie purtat pe o perioadă de cel mult 12 ore. Între 2 aplicaţii succesive de emplastre trebuie păstrat un interval liber de cel puţin 12 ore. Emplastrul poate fi aplicat pe timpul zilei sau pe timpul nopţii.

Emplastrul trebuie aplicat pe tegument imediat după scoaterea acestuia din plic şi după îndepărtarea foliei protectoare de pe suprafaţa cu gel. Părul de pe zona afectată trebuie îndepărtat cu ajutorul unei foarfece (nu trebuie ras).

Rezultatul tratamentului trebuie reevaluat după 2-4 săptămâni. Dacă nu s-a înregistrat niciun răspuns terapeutic la Versatis după această perioadă (în perioada în care emplastrul este purtat şi/sau în intervalul liber) , tratamentul trebuie întrerupt deoarece, în acest context, riscurile potenţiale ar putea depăşi beneficiile (vezi pct. 4.4 și pct. 5.1). Utilizarea de lungă durată a Versatis în studii clinice a arătat că numărul de emplastre utilizate a scăzut în timp. Prin urmare, tratamentul trebuie reevaluat periodic pentru a decide posibilitatea reducerii suprafeţei de emplastru necesară pentru a acoperi zona dureroasă, sau dacă poate fi extins intervalul de timp fără emplastru.

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată.

Versatis trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.

Versatis trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.4)

Siguranţa şi eficacitatea Versatis la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu a fost încă stabilită. Nu sunt disponibile date.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

De asemenea, emplastrul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la alte anestezice locale de tip amidic, de exemplu bupivacaină, etidocaină, mepivacaină şi prilocaină.

Emplastrul nu trebuie aplicat pe tegumente inflamate sau lezate, cum sunt leziuni determinate de infecţia herpes zoster activ, dermatită atopică sau plăgi.

Emplastrul nu trebuie aplicat pe mucoase. Trebuie evitat contactul emplastrului cu ochii.

Emplastrul conţine propilenglicol (E 1520), care poate cauza iritaţie cutanată. De asemenea, conţine para-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi para-hidroxibenzoat de propil (E 216), care pot provoca reacţii alergice (posibil întârziate).

Emplastrul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă, insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică severă.

S-a dovedit că unul dintre metaboliţii lidocainei, 2,6-xilidina, determină efecte genotoxice şi carcinogene la şobolan (vezi pct. 5.3). S-a dovedit că metaboliţii secundari prezintă efecte mutagene.

Nu este cunoscută semnificaţia clinică a acestor constatări. Ca urmare, tratamentul de lungă durată cu

Versatis este justificat numai dacă există un beneficiu terapeutic pentru pacient (vezi pct. 4.2).

Nu au fost efectuate studii privind interacţiunile. În cadrul studiilor clinice în care a fost utilizat emplastrul nu au fost observate interacţiuni relevante din punct de vedere clinic.

Deoarece concentraţiile plasmatice maxime de lidocaină observate în cadrul studiilor clinice în care a fost utilizat emplastrul au fost mici (vezi pct. 5.2), este puţin probabilă o interacţiune farmacocinetică relevantă din punct de vedere clinic.

Cu toate că, în mod obişnuit, absorbţia lidocainei la nivel cutanat este mică, emplastrul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cărora li se administrează antiaritmice din clasa I (de exemplu tocainidă, mexiletină) şi alte anestezice locale, deoarece riscul de apariţie a unor efecte sistemice aditive nu poate fi exclus.

Lidocaina traversează bariera feto-placentară. Cu toate acestea, nu există date adecvate privind utilizarea lidocainei la gravide.

Studiile la animale nu indică un potenţial teratogen pentru lidocaină (vezi pct. 5.3).

Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Ca urmare, Versatis nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.

Lidocaină se excretă în laptele uman. Cu toate acestea, nu există studii privind utilizarea emplastrului la femeile care alăptează. Deoarece metabolizarea lidocainei este relativ rapidă şi se realizează aproape complet la nivel hepatic, este de aşteptat ca numai cantităţi foarte mici de lidocaină să fie excretate în laptele uman.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la fertilitate. Studiile efectuate la animale nu au arătat efecte asupra fertilităţii femelelor.

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Este puţin probabil să apară efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje deoarece absorbţia sistemică este minimă (vezi pct. 5.2).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

La aproximativ 16% din pacienţi sunt aşteptate să apară reacţii adverse. Acestea sunt reacţii adverse locale, datorate căii de administrare.

Cel mai frecvent raportate reacţii adverse au fost reacţiile la locul de administrare (cum sunt senzaţie de arsură, dermatită, eritem, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, iritaţie cutanată şi vezicule).

În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse raportate în cadrul studiilor efectuate la pacienţi cu nevralgie postherpetică la care s-au utilizat emplastre. Aceste reacţii adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe. Frecvenţele de apariţie sunt definite ca: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă la medicament

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat mai puţin frecvente Leziuni cutanate

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate mai puţin frecvente Leziuni cutanate

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare foarte frecvente Reacţii la locul de administrare

Următoarele reacţii adverse au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţi la care s-au utilizat emplastre :

Aparate, sisteme şi organe Reacţie adversă la medicament

Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate foarte rare Plagă deschisă

Tulburări ale sistemului imunitar foarte rare Reacţie anafilactică

Majoritatea reacţiilor adverse au fost de intensitate uşoară sau moderată. Dintre acestea, mai puţin de 5% au determinat întreruperea tratamentului.

În cazul utilizării adecvate a emplastrului, este puţin probabilă apariţia reacţiilor adverse sistemice, deoarece concentraţia sistemică de lidocaină este foarte scăzută (vezi pct. 5.2). Reacţiile adverse sistemice determinate de lidocaină sunt similare celor observate în cazul altor anestezice locale de tip amidic (vezi pct. 4.9).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Supradozajul cu emplastre este puţin probabil să se producă, dar nu poate fi exclus în cazul utilizării neadecvate, cum este aplicarea unui număr mai mare de emplastre concomitent, cu menţinerea emplastrului la locul de aplicare pentru o perioadă mai lungă de timp decât cea recomandată sau aplicarea emplastrului pe tegumente lezate, ceea ce duce la concentraţii plasmatice mai mari decât în mod normal. Reacţiile adverse care pot să apară în caz de toxicitate sistemică sunt similare celor observate în cazul utilizării lidocainei ca anestezic local, şi pot să includă următoarele semne şi simptome:

ameţeli, vărsături, somnolenţă, convulsii, midriază, bradicardie, tulburări de ritm şi şoc.

În plus, unele interacţiuni medicamentoase cunoscute, determinate de concentraţiile sistemice de lidocaină şi beta-blocante, inhibitori ai izoenzimei CYP 3A4 (de exemplu, derivaţi de imidazol, macrolide) şi antiaritmice pot deveni relevante în cazul supradozajului.

În cazul în care se suspectează supradozajul, emplastrul trebuie îndepărtat şi trebuie instituite măsuri de susţinere a funcţiilor vitale în funcţie de starea clinică. Nu există antidot în caz de supradozaj cu lidocaină.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB02

Versatis are un mod dual de acţiune: acţiunea farmacologică a difuziei de lidocaină şi acţiunea mecanică a emplastrului cu hidrogel care protejează zona hipersensibilă.

Lidocaina conţinută în Versatis emplastru difuzează continuu în piele, asigurând un efect analgezic local. Mecanismul prin care apare acest efect se datorează stabilizării membranelor neuronale, despre care se consideră că determină fenomenul de down regulation a canalelor de sodiu, rezultând ameliorarea durerii.

Tratamentul durerii din NPH este dificil. Există dovezi privind eficacitatea tratamentului cu Versatis în ameliorarea simptomatică a componentei alodinice a NPH în unele cazuri (vezi pct. 4.2).

Eficacitatea Versatis a fost evaluată în cadrul unor studii privind nevralgia postherpetică.

Au fost efectuate două studii controlate pentru a evalua eficacitatea emplastrului medicamentos cu 700 mg de lidocaină.

În primul studiu, pacienţii au fost recrutaţi dintr-o populaţie considerată ca responsivă la medicament.

Studiul a fost încrucişat, timp de 14 zile s-a aplicat emplastru medicamentos cu 700 mg de lidocaină urmat de placebo, sau invers. Criteriul de evaluare final principal a fost timpul până la oprirea tratamentului, retragerea pacientului din studiu producându-se atunci când gradul de ameliorare a durerii a fost cu două trepte mai mic decât răspunsul normal pe o scală de la 1 la 6 (mergând de la înrăutăţire până la ameliorare completă). Au fost înrolaţi 32 de pacienţi, dintre care 30 au încheiat studiul. Valoarea mediană a timpului până la oprirea tratamentului a fost de 4 zile pentru placebo şi de 14 zile pentru medicaţia activă (valoarea p  0,001); niciunul dintre pacienţii cărora li s-a administrat medicaţia activă nu a întrerupt tratamentul pe durata celor două săptămâni de tratament.

În cel de-al doilea studiu au fost recrutaţi 265 de pacienţi cu nevralgie postherpetică, care au fost trataţi cu emplastru medicamentos cu 700 mg de lidocaină. Studiul a fost deschis şi a avut durata de opt săptămâni. În cadrul acestui studiu clinic necontrolat, aproximativ 50% dintre pacienţi au avut răspuns la tratament, răspuns măsurat prin ameliorarea durerii cu cel puţin patru trepte pe o scală de la unu la şase (mergând de la înrăutăţire la ameliorare completă). 71 de pacienţi au fost randomizaţi fie în grupul placebo, fie în grupul de tratament cu emplastru medicamentos cu 700 mg de lidocaină aplicat timp de 2-14 zile. Criteriul de evaluare final principal a fost definit ca lipsa eficacităţii timp de două zile consecutiv deoarece ameliorarea durerii în cazul acestor pacienţi a fost cu două trepte mai jos decât răspunsul lor normal pe o scală de la unu la şase (mergând de la înrăutăţire la ameliorare completă), determinând oprirea tratamentului. Au fost 9 din 36 de pacienţi în grupul cu medicaţie activă şi 16 din 35 de pacienţi în grupul placebo care s-au retras din studiu din cauza lipsei unui beneficiu al tratamentului.

Evaluarea ulterioară a datelor provenind din cel de-al doilea studiu a arătat că răspunsul iniţial a fost independent de durata NPH preexistente. Cu toate acestea, ipoteza conform căreia pacienţii cu NPH cu durata > 12 luni prezintă beneficii mai mari ca urmare a medicaţiei active este susţinută de constatarea că acest grup de pacienţi a prezentat o probabilitate mai mare de întrerupere a tratamentului ca urmare a lipsei de eficacitate la trecerea de la medicaţia activă la placebo, în partea de retragere cu regim dublu-orb a acestui studiu.

În cadrul unui studiu deschis, controlat, Versatis a sugerat o eficacitate comparabilă cu pregabalin la 98 de pacienţi cu NPH, cu un profil favorabil al siguranţei.

În cazul în care emplastrul medicamentos cu 700 mg de lidocaină este utilizat conform dozei maxime recomandate (3 emplastre aplicate concomitent timp de 12 ore), aproximativ 32% din doza totală de lidocaină administrată se regăseşte la nivel sistemic; observaţia este similară în caz de administrare unică sau multiplă.

O analiză populaţională a parametrilor farmacocinetici în cadrul studiilor clinice de eficacitate la pacienţi cu NPH a indicat o valoare medie a concentraţiilor maxime de lidocaină de 45 ng/ml după aplicarea concomitentă a 3 emplastre, timp de 12 ore pe zi, după aplicări repetate timp de cel mult un an. Această valoare a concentraţiei este concordantă cu valorile observate în cadrul studiilor farmacocinetice efectuate la pacienţi cu NPH (52 ng/ml) şi la voluntari sănătoşi (85 ng/ml şi 125 ng/ml).

Nu s-a observat tendinţa de acumulare a lidocainei şi a metaboliţilor săi, MEGX, GX şi 2,6-xilidină; concentraţiile la starea de echilibru au fost atinse în cursul primelor patru zile.

Analiza populaţională a parametrilor farmacocinetici a indicat faptul că, în cazul creşterii numărului de emplastre aplicate concomitent de la 1 la 3, expunerea sistemică a crescut mai puţin decât proporţional cu numărul de emplastre utilizate.

S-a constatat că după administrarea intravenoasă a lidocainei la voluntari sănătoşi volumul de distribuţie a fost de 1,3±0,4 l/kg (valoare medie±D.S., n = 15). Volumul de distribuţie pentru lidocaină nu a fost dependent de vârstă, este scăzut la pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă şi crescut la pacienţi cu afecţiuni hepatice. La concentraţiile plasmatice care apar după aplicarea emplastrului, aproximativ 70% din lidocaină este legată pe proteinele plasmatice. Lidocaina traversează barierele hematoplacentară şi hematoencefalică, probabil prin difuziune pasivă.

Lidocaina este metabolizată rapid la nivel hepatic, rezultând mai mulţi metaboliţi. Principala cale de metabolizare a lidocainei este N-dezalchilarea la monoetilglicinxilididă (MEGX) şi glicinxilididă (GX), ambii metaboliţi fiind mai puţin activi decât lidocaina şi având concentraţii plasmatice mai mici.

Aceşti metaboliţi sunt hidrolizaţi la 2,6-xilidină, care este transformată în 4-hidroxi-2,6-xilidină conjugată.

Nu este cunoscută activitatea farmacologică a metabolitului 2,6-xilidină, dar aceasta prezintă potenţial carcinogen la şobolani (vezi pct. 5.3). O analiză populaţională a parametrilor farmacocinetici a indicat o valoare medie a concentraţiei plasmatice maxime a 2,6-xilidinei de 9 ng/ml după aplicări zilnice repetate timp de cel mult un an. Această constatare este confirmată de un studiu farmacocinetic de fază

I. Nu sunt disponibile date privind metabolizarea lidocainei la nivelul tegumentului.

Lidocaina şi metaboliţii săi sunt excretaţi pe cale renală. Mai mult de 85% din doză se regăseşte în urină sub formă de metaboliţi sau substanţă activă nemetabolizată. Mai puţin de 10 % din lidocaină este excretată sub formă nemodificată. Principalul metabolit urinar este 4-hidroxi-2,6-xilidina conjugată, care reprezintă aproximativ 70 până la 80% din doza excretată în urină. La om, concentraţia urinară de 2,6-xilidină excretată reprezintă mai puţin de 1% din doza administrată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al lidocainei după aplicarea emplastrului la voluntari sănătoşi este de 7,6 ore. Excreţia lidocainei şi a metaboliţilor săi poate fi întârziată în insuficienţa cardiacă, renală şi hepatică.

Efectele observate în cadrul studiilor non-clinice de toxicitate generală au apărut numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea maximă la om, fapt ce indică o relevanţă mică din punct de vedere clinic.

Clorhidratul de lidocaină nu a prezentat efecte genotoxice în cadrul studiilor in vitro şi in vivo.

Metabolitul său, rezultat în urma hidrolizei, 2,6-xilidina, a prezentat activitate genotoxică mixtă în cadrul mai multor evaluări, în special după activarea metabolică.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenitate cu lidocaină. În cadrul studiilor efectuate cu metabolitul 2,6-xilidină administrat amestecat în hrana şobolanilor, masculi şi femele, au fost observate efecte citotoxice determinate de tratament şi hiperplazie a epiteliului olfactiv, precum şi carcinoame şi adenoame la nivelul cavităţii nazale. De asemenea, au fost observate modificări tumorale şi la nivel hepatic şi subcutanat. Deoarece riscul pentru om este neclar, trebuie evitat tratamentul de lungă durată cu doze crescute de lidocaină.

La şobolan, lidocaina nu a avut niciun efect asupra capacităţii generale de reproducere, asupra potenţialului fertil la femele sau dezvoltării embrio-fetale/teratogenităţii, la concentraţii plasmatice de peste 50 de ori mai mari faţă de cele observate la pacienţi.

Studiile la animale au furnizat date insuficiente privind potenţialul fertil la masculi, parturiţia sau dezvoltarea postnatală.

Strat autoadeziv

Glicerol

Sorbitol lichid

Carmeloză sodică

Propilenglicol (E 1520)

Uree

Caolin greu

Acid tartric

Gelatină

Alcool polivinilic

Glicinat de aluminiu

Edetat disodic p-hidroxibenzoat de metil (E 218) p-hidroxibenzoat de propil (E 216)

Acid poliacrilic

Poliacrilat de sodiu

Apă purificată

Strat de susţinere:

Tereftalat de polietilenă (PET)

Strat de protecţie:

Tereftalat de polietilenă

Nu este cazul.

3 ani.

Valabilitate după prima deschidere: 14 zile.

A nu se păstra la frigider şi a nu se congela.

După prima deschidere: a se păstra plicul bine închis pentru a fi protejat de lumină.

Plic resigilabil fabricat din hârtie/polietilenă/aluminiu/copolimer de acid etilenmetacrilic, conţinând 5 emplastre medicamentoase.

Fiecare cutie conţine 5, 10, 20, 25 sau 30 emplastre medicamentoase.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

După utilizare, emplastrul medicamentos conţine încă substanţă activă. După îndepărtare, emplastrul utilizat trebuie pliat în două, cu partea adezivă spre interior, astfel încât stratul autoadeziv să nu fie expus; apoi, emplastrul trebuie eliminat.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Grünenthal GmbH

Zieglerstrasse 6, 52078 Aachen

Germania

11189/2018/01-05

Data primei autorizări - Iunie 2010

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2018

Noiembrie 2018