VERAPAMIL SANOFI 80mg drajeuri prospect medicament

Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri

Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri

Verapamil Sanofi 40 mg

Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 40 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 10 mg, zahăr 34,62 mg.

Verapamil Sanofi 80 mg

Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 80 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 78 mg, zahăr 68,9 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Drajeu

Verapamil Sanofi 40 mg

Drajeuri uşor convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.

Verapamil Sanofi 80 mg

Drajeuri convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.

Prevenirea şi tratamentul anginei pectorale stabile, anginei vasospastice şi anginei instabile.

Prevenirea şi tratamentul tahicardiilor supraventriculare.

Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare - moderate.

Tratamentul post infarct miocardic acut.

Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice care nu răspunde la tratamentul cu beta-blocante (cu excepţia formei obstructive).

Ca urmare a variaţiilor mari inter-individuale, dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte, prin creştere progresivă.

În general, doza iniţială recomandată este de 40 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi.

La adult, doza zilnică medie este de 80 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă de 480 mg clorhidrat de verapamil nu trebuie depăşită decât în cazuri excepţionale.

Angină pectorală, cardiomiopatie hipertrofică

Doza iniţială recomandată este de 40 - 80 mg clorhidrat de verapamil pe zi. Doza poate fi crescută zilnic (în caz de angină instabilă) sau în fiecare săptămână, până la obţinerea răspunsului clinic optim.

Doza zilnică totală recomandată este de 240 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de efort) sau de 480 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de repaus şi angină Prinzmetal).

Tahicardie supraventriculară

Doza recomandată este de 40 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3-4 ori pe zi, în funcţie de severitatea afecţiunii.

Dacă este posibil, Verapamil Sanofi trebuie administrat în monoterapie. Dacă este necesar, se poate asocia cu chinidină (cu excepţia pacienţilor cu cardiomiopatie hipertrofică), cu procainamidă sau digitalice (trebuie să se ţină cont de riscul de bradicardie severă şi de bloc AV).

Dacă este absolut necesar, Verapamil Sanofi poate fi administrat concomitent cu beta-blocante, sub supraveghere medicală. La pacienţii cu insuficienţă ventriculară stângă şi tulburări de conducere AV,

Verapamil Sanofi nu trebuie asociat cu beta-blocante administrate injectabil intravenos (vezi pct. 4.5).

În funcţie de severitatea afectării hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este întârziată, ceea ce determină intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienţi doza trebuie ajustată şi tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.

Drajeurile vor fi înghiţite întregi, cu lichid. Drajeurile nu trebuie supte, divizate, sparte sau mestecate.

- Hipersensibilitate la clorhidrat de verapamil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

- Şoc cardiogen.

- Infarct miocardic acut cu complicaţii (cum sunt bradicardia, insuficienţa cardiacă stângă şi hipotensiunea arterială).

- Bloc sinoatrial, bloc atrioventricular (AV) de gradul II sau III (cu excepţia pacienţilor purtători de stimulator cardiac).

- Boala nodului sinusal (cu excepţia pacienţilor purtători de stimulator cardiac).

- Insuficienţă cardiacă decompensată.

- Insuficienţă ventriculară stângă.

- Bradicardie cu frecvenţă < 50 bătăi pe minut.

- Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <90 mm Hg).

- Intoxicaţie digitalică.

- Asocierea cu ivabradină (vezi pct. 4.5).

- Fibrilaţie atrială sau flutter atrial în condiţii de fascicul accesor (sindrom Wolff-Parkinson-White sau

Lown-Ganong-Levine), deoarece pot determina creşterea conducerii pe calea anormală şi pot precipita apariţia tahiaritmiei ventriculare, inclusiv fibrilaţiei ventriculare.

- Alăptare.

Clorhidratul de verapamil este intens metabolizat în ficat şi, prin urmare, este necesară ajustarea cu prudenţă a dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice. Concentraţiile plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline pot creşte în timpul tratamentului.

În insuficienţa hepatică severă se recomandă administrarea a 30% din doza uzuală.

Deşi farmacocinetica clorhidratului de verapamil nu este afectată la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă administrarea cu prudenţă şi monitorizarea atentă a pacienţilor. Clorhidratul de verapamil nu se elimină prin dializă.

În timpul tratamentului de lungă durată se recomandă control oftalmologic periodic.

Clorhidratul de verapamil trebuie administrat cu prudenţă în caz de insuficienţă circulatorie, hipotensiune arterială, în special în asociere cu beta-blocante, deoarece poate agrava starea clinică.

Clorhidratul de verapamil scade conducerea AV, de aceea poate determina bloc AV sau poate creşte gradul blocului AV de gradul I preexistent.

Atunci când clorhidratul de verapamil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la intervale regulate.

Pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică pot fi mai susceptibili la apariţia reacţiilor adverse sau interacţiunilor medicamentoase.

Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă în caz de tulburare a conducerii neuromusculare de natură medicamentoasă sau apărută în cadrul unei boli (miastenia gravis, sindrom Eaton-Lambert, distrofia musculară progresivă Duchenne).

Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Asocierea cu ivabradină este contraindicată, din cauza adiţiei efectului verapamilului de scădere a frecvenţei cardiace cu cel al ivabradinei (vezi pct. 4.3).

Studiile metabolice efectuate in vitro au demonstrat că verapamilul este metabolizat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromilor P450 CYP3A4, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C18. S-a demonstrat că verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4 şi al glicoproteinei P (gp-P).

Au fost raportate interacţiuni semnificative clinic cu inhibitori ai CYP3A4, care au determinat creşterea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, în timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat scăderea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte interacţiunile medicamentoase.

Atunci când verapamilul cu administrare orală a fost utilizat concomitent cu dabigatranul etexilat (150 mg), un substrat al glicoproteinei P, valorile Cmax şi ASC pentru dabigatran au crescut, dar amploarea acestei variaţii diferă în funcţie de momentul administrării şi formularea de verapamil. Atunci când verapamilul, formularea cu eliberare imediată, a fost administrat în doză de 120 mg cu o oră înainte de administrarea unei doze unice de dabigatran etexilat, valoarea Cmax a dabigatranului a crescut cu aproximativ 180%, iar valoarea

ASC cu aproximativ 150%. Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă atunci când verapamilul a fost administrat după 2 ore de la administrarea de dabigatran etexilat (creştere a valorilor Cmax cu aproximativ 10% şi ale ASC cu aproximativ 20%).

Se recomandă supravegherea clinică atentă la administrarea de verapamil în asociere cu dabigatran etexilat şi mai ales în caz de apariţie a sângerărilor, în special la pacienții cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.

Următorul tabel prezintă o listă de interacţiuni medicamentoase posibile pe baza proprietăţilor farmacocinetice:

Interacţiuni potenţiale asociate administrării verapamilului

Medicamente Posibile efecte ale altor medicamente Comentarii administrate în asupra verapamilului şi efecte ale asociere verapamilului asupra altor medicamente

Alfa blocante

Prazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte Efect hipotensiv suplimentar.

concentraţia plasmatică de prazosin.

Terazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte concentraţia plasmatică de terazosin.

Acid acetilsalicilic Tendinţă crescută la sângerare.

Alcool etilic Creşterea concentraţiei plasmatice a alcoolului etilic.

Flecainidă Clorhidratul de verapamil scade clearence- Asocierea clorhidratului de ul plasmatic al flecainidei, în timp ce verapamil cu medicamente flecainida nu are niciun efect asupra antiaritmitice poate determina clearence-ului plasmatic al clorhidratului de cumularea efectelor cardiovasculare verapamil. (de exemplu bloc AV, bradicardie,

Chinidină Clorhidratul de verapamil poate creşte hipotensiune arterială, insuficienţă concentraţia plasmatică a chinidinei. La cardiacă) pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică poate apărea edem pulmonar.

Disopiramidă Asociere contraindicată cu 48 ore înainte şi 24 ore după administrarea clorhidratului de verapamil (datorită riscului de interacţiuni presupuse)

Antihpertensive, diuretice, vasodilatatoare Potenţarea efectului hipotensiv.

Bronhodilatatoare musculotrope

Teofilină Verapamilul poate creşte concentraţia plasmatică a teofilinei.

Anticonvulsivante

Carbamazepină Verapamilul poate creşte concentraţia plasmatică a carbamazepinei. Aceasta poate determina apariţia reacţiilor adverse ale carbamazepinei cum sunt diplopie, cefalee, ataxie sau ameţeli.

Fenitoină Verapamilul poate creşte concentraţia plasmatică a fenitoinei.

Imipramină Verapamilul poate creşte concentraţia plasmatică a imipraminei.

Glibenclamidă Verapamilul poate creşte concentraţia (gliburidă) plasmatică a glibenclamidei.

Insulină Clorhidratul de verapamil reduce hipoglicemia determinată de insulină la pacienţii cu diabet zaharat.

Rifampicină Este posibilă scăderea concentraţiei Efectul hipotensiv al clorhidratului plasmatice a clorhidratului de verapamil. de verapamil poate fi diminuat.

Eritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a clorhidratului de verapamil.

Claritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a clorhidratului de verapamil.

Telitromicină Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a clorhidratului de verapamil.

Antineoplazice

Doxorubicină Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a doxorubicinei.

Antiretrovirale

Ritonavir Datorită potenţialului unor medicamente Trebuie administrat cu precauţie antiretrovirale, cum este ritonavirul, de a-i sau se poate scădea doza de inhiba metabolismul, poate creşte clorhidrat de verapamil. concentraţia plasmatică de clorhidrat de verapamil.

Barbiturice

Fenobarbital Fenobarbitalul scade efectul clorhidratului de verapamil.

Benzodiazepine şi alte anxiolitice

Buspironă Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a buspironei.

Midazolam Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a midazolamului.

Betablocante

Metoprolol Este posibilă creşterea concentraţiei Asocierea verapamilului cu plasmatice a metoprololului. medicamente beta-blocante poate

Propranolol Este posibilă creşterea concentraţiei determina cumularea efectelor plasmatice a propranololului. cardiovasculare (de exemplu bloc

AV, bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă)

Beta-blocante Nu trebuie utilizate beta-blocante administrate intravenos administrate intravenos la pacienţii care primesc tratament cu clorhidrat de verapamil.

Blocante neuromusculare Efectele blocantelor neuromusculare pot fi amplificate.

Glicozide tonicardiace

Digoxină, digitoxină Este posibilă creşterea concentraţiilor Dacă este necesar, trebuie plasmatice ale digoxinei şi digitoxinei. S-a determinată concentraţia plasmatică demonstrat că verapamilul creşte a medicamentelor digitalice şi doza concentraţia plasmatică a digoxinei şi, prin de glicozid trebuie scăzută. urmare, se recomandă prudenţă în ceea ce priveşte apariţia toxicităţii digitalice.

Blocantele H2-histaminergice

Cimetidină Cimetidina poate creşte concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil.

Ciclosporină Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a ciclosporinei.

Sicrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a sicrolimusului.

Tacrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a tacrolimusului.

Everolimus Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a everolimusului.

Hipolipemiante

Atorvastatină Este posibilă creşterea concentraţiilor

Lovastatină plasmatice ale atorvastatinei, lovastatinei şi

Simvastatină simvastatinei.

Agonişti ai receptorilor pentru serotonină

Almotriptan Este posibilă creşterea concentraţiei plasmatice a almotriptanului.

Uricozurice

Sulfinpirazonă Sulfinpirazonă poate să scadă concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil, ceea ce poate determina o diminuare a efectului hipotensor.

Stabilizatoare ale dispoziţiei

Litiu Creşte neurotoxicitatea litiului.

Anestezice inhalatorii Atunci când sunt utilizate în asociere, anestezicele inhalatorii şi blocantele canalelor de calciu, cum este clorhidratul de verapamil, dozele ambelor medicamente trebuie alese cu atenţie pentru a evita cumularea efectelor cardiovasculare (de exemplu bloc AV, bradicardie, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă).

Colchicina Colchicina este un substart atât pentru citocromul CYP3A cât şi pentru pompa de eflux, glicoproteina P. Se cunoaşte faptul că clorhidratul de verapamil inhibă atât

CYP3A cât şi glicoproteina P. Atunci când se administrează în asociere, inhibarea

CYP3A şi/sau a glicoproteinei P de către clorhidratul de verapamil poate duce la creşterea expunerii la colchicină. Nu este recomandată asocierea acestor medicamente.

Preparate vegetale Poate scădea concentraţia plasmatică a conţinând sunătoare clorhidratului de verapamil. (Hypericum perforatum)

Suc de grepfruit Poate creşte concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil.

Alte medicamente Calcitriol, dihidrotahisterol, izoprenalină. Scad efectul clorhidratului de verapamil.

Inhibitori ai hidroxi-metil-glutaril CoA reductazei (HMG-CoA reductaza)

La pacienţii care primesc clorhidrat de verapamil tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin) trebuie iniţiat cu doza minimă eficace, care va fi crescută treptat. Dacă tratamentul cu clorhidrat de verapamil va fi administrat la pacienţi care primesc deja un inhibitor al HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin), trebuie luată în considerare scăderea dozei de statină şi ajustarea ei în funcţie de valorile colesterolemiei.

S-a demonstrat că atorvastatinul creşte concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil. Cu toate că nu există dovezi clinice directe privind utilizarea in vivo, există o posibilitate crescută pentru clorhidratul de verapamil de a modifica farmacocinetica atorvastatinului într-un mod similar cu simvastatinul şi lovastatinul.

Trebuie luată în considerare administrarea cu prudenţă a asocierii dintre atorvastatin şi clorhidratul de verapamil.

Fluvastatin, pravastatin şi rosuvastatin nu sunt metabolizate prin intermediul CZP3A4 şi este mai puţin probabil să interacţioneze cu clorhidratul de verapamil.

Clorhidratul de verapamil traversează bariera feto-placentară.

Există dovezi care indică faptul că clorhidratul de verapamil creşte secreţia de prolactină şi poate determina, în cazuri izolate, creşterea galactoreei.

Clorhidratul de verapamil se excretă în cantităţi mici în laptele matern (au fost descrise rar reacţii de hipersensibilitate), de aceea nu se recomandă administrarea în timpul alăptării sau se recomandă întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu clorhidrat de verapamil.

Deşi în studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, nu se recomandă administrarea medicamentului în timpul sarcinii (în special în primul trimestru).

În funcţie de sensibilitatea individuală, capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a presta activităţi în condiţii periculoase poate fi afectată. Aceasta se întâmplă, mai ales, la începutul tratamentului, în cazul schimbării medicaţiei sau la creşterea dozei. Prin urmare, pe o perioadă de timp care variază individual, nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.

În timpul tratamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie stabilită individual.

Similar multor altor medicamente uzuale, s-a demonstrat că clorhidratul de verapamil creşte alcoolemia şi scade eliminarea alcoolului. De aceea, efectele alcoolului pot fi accentuate.

Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Cele mai frecvente reacţii adverse: constipaţie, cefalee, vertij, slăbiciune, nervozitate, înroşirea feţei, disconfort gastric, greaţă, mai rar hipotensiune arterială ortostatică şi foarte rar reacţii alergice (eritem, prurit, urticarie, angioedem , sindrom Stevens-Johnson).

Echimoze, hematoame.

Reacţii de hipersensibilitate (de exemplu eritem, prurit, urticarie).

Bronhospasm.

Cefalee, ameţeli, parestezii, tremor, sindrom extrapiramidal, evenimente cerebrovasculare, confuzie, tulburări de echilibru, insomnie, spasme musculare, manifestări psihotice, somnolenţă şi tulburări de vedere.

Vertij, tinitus.

În special la doze mari sau în cazul unei leziuni cardiace preexistente, anumite reacţii adverse sunt mai intense decât efectul terapeutic: bradiaritmii cum este bradicardia sinusală, prelungirea timpului de conducere sinoatrial, bloc AV de gradul I, II sau III, disociaţie AV, stop sinusal cu asistolă, fibrilaţie atrială cu bradiaritmie, tahicardie, apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace, angină pectorală, dureri toracice, infarct miocardic, palpitaţii.

Hipotensiune arterială, purpură (vasculită), edeme periferice, bufeuri.

Greaţă, vărsături, constipaţie, ileus, diaree, uscăciunea gurii, dispepsie, hiperplazie gingivală şi durere/disconfort abdominal.

Edem angioneurotic, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, eritem tranzitor maculopapular, urticarie, purpură, prurit, erupţii cutanate, exantem, alopecie, hiperkeratoză, edem gleznier, eritromelalgie, transpiraţii.

Slăbiciune musculară, mialgii, artralgii.

Polakiurie.

Tulburări de menstruaţie, impotenţă sexuală (disfuncţie erectilă), galactoree, ginecomastie.

Afectare reversibilă a funcţiei hepatice, caracterizată prin creşterea valorilor enzimelor hepatice (a transaminazelor şi/sau a fosfatazei alcaline).

Creşteri ale prolactinemiei.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Simptomele supradozajului depind de cantitatea de medicament ingerată, de momentul în timp în care se iniţiază măsurile de dezintoxicare şi de contractilitatea miocardică (corelată cu vârsta).

Principalele simptome sunt: scăderea tensiunii arteriale (uneori la valori nedetectabile), simptome de şoc, pierderea conştienţei, bloc AV de gradul I şi II (adesea însoţit de fenomenul Wenckebach, cu sau fără ritm de scăpare), bradicardie până la bloc AV de grad înalt, bloc AV complet cu disociaţie AV completă, ritm de scăpare, asistolă, oprire sinusală, bradicardie sinusală, hiperglicemie, stupor şi acidoză metabolică. Ca urmare a supradozajului s-au înregistrat decese.

Măsurile terapeutice în caz de supradozaj depind de timpul scurs de la ingestia medicamentului şi de severitatea simptomelor supradozajului. Clorhidratul de verapamil nu poate fi eliminat prin hemodializă.

Măsuri terapeutice generale: lavaj gastric cu măsurile de precauţie adecvate, resuscitare cardio-respiratorie (masaj cardiac extern, respiraţie artificială, defibrilare şi/sau implantare de stimulator cardiac).

Măsuri terapeutice specifice: Antidotul specific este calciul - 10-20 ml dintr-o soluţie de gluconat de calciu 10% administrată pe cale intravenoasă (2,25 - 4,5 mmol), care, dacă este necesar, se repetă sau se administrează în perfuzie intravenoasă continuă (5 mmol pe oră).

Următoarele măsuri terapeutice pot fi, de asemenea, necesare: În caz de bloc AV de gradul II-III, bradicardie sinusală, asistolă: se recomandă atropină, izoprenalină, orciprenalină sau implantare de stimulator cardiac.

În caz de hipotensiune arterială: se recomandă dopamină, dobutamină, noradrenalină.

În caz de insuficienţă cardiacă: se recomandă dopamină, dobutamină, digitalice sau, dacă este necesar, repetarea dozei injectabile de gluconat de calciu.

Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, blocante ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu efecte cardiace directe, derivaţi de fenilalchilamine, codul ATC: C08D A01

Verapamilul inhibă influxul ionilor de calciu în celulele miocardice, în celulele musculare netede ale coronarelor, arterelor sistemice şi în celulele ţesutului excito-conductor intracardiac prin “canalele lente de calciu” intramembranare.

Ca rezultat al acestui mecanism de acţiune, verapamilul scade ritmul sinusal, scade conducerea atrioventriculară, creşte perioada refractară, dilată coronarele şi inhibă spasmul coronarian; dilatarea arterelor periferice şi scăderea rezistenţei periferice au ca rezultat scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice, scăderea consumului energetic şi a necesarului de oxigen al miocardului.

Datele existente sugerează că profilul farmacocinetic al clorhidratului de verapamil prezintă variabilitate interindividuală.

După administrare orală, absorbţia este aproape completă (90%). Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 1-2 ore după administrare. De asemenea, clorhidratul de verapamil se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (90%).

Datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de 10-20% după administrarea unei doze unice şi de 20-30% (12-48%), după administrarea de doze repetate, indiferent de dozele administrate.

Clorhidratul de verapamil este metabolizat rapid şi intens la nivelul ficatului. Metabolitul norverapamil este activ farmacologic, dar efectul său vasodilatator este numai 20% din cel al verapamilului. Norverapamilul se poate acumula în plasmă, putând contribui la efectul clinic al verapamilului.

Timpul de înjumătăţire plasmatică al clorhidratului de verapamil este de 5 ore (2-7 ore), iar al metabolitului norverapamil, 10 ore.

Verapamilul este eliminat în proporţie de 70%, sub formă de metabolit, în urină şi în proporţie de 15% în materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza administrată se elimină sub formă nemodificată, pe cale renală.

Clorhidratul de verapamil traversează în cantitate mică bariera feto-placentară, dar realizează în laptele matern concentraţii similare celor plasmatice.

Biodisponibilitatea şi concentraţiile plasmatice maxime sunt crescute la pacienţii cu afectare hepatică severă sau la cei cu scădere a proteinelor plasmatice de legare.

Nu sunt disponibile date preclinice care să influenţeze utilizarea acestui medicament, cu excepţia celor menţionate la pct. 4.6.

Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Ceară Carnauba

Galben de chinolină (E 104)

Celuloză microcristalină

Macrogol 6000

Povidonă

Talc

Carbonat de calciu

Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Stearat de magneziu

Talc

Croscarmeloză sodică

Dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Ceară Carnauba

Galben de chinolină (E 104)

Celuloză microcristalină

Macrogol 6000

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Povidonă

Talc

Carbonat de calciu

Nu este cazul.

5 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.

Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri

Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri.

Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sanofi Romania SRL

Strada Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9

Sector 2, Bucureşti

România

Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri 8427/2015/01

Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri 8428/2015/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015

Iunie 2016