VALEPIL 200mg / 5ml sirop prospect medicament

Valepil 200 mg/5 ml sirop

5 ml sirop conţine valproat de sodiu 200 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut: sorbitol soluţie 70% - 69,7108 g; propilenglicol 9,7600 g; p-Hidroxibenzoat de metil (E 218) 0,0976 g; p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216) 0,0244 g pentru 100 ml sirop.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Sirop

Soluție limpede, incoloră până la slab gălbui, cu miros și gust aromat, caracteristic de zmeură.

Tratamentul epilepsiei parţiale sau generalizate, în special în următoarele tipuri:

- absenţe;

- convulsii mioclonice;

- convulsii tonico-clonice;

- atonie;

- convulsii mixte.

Tratamentul epilepsiei parţiale:

- convulsii simple sau complexe;

- convulsii secundar generalizate;

- sindroame specifice (West, Lennox-Gastaut).

- prevenirea convulsiilor febrile (generate de febră), în cazul unor antecedente sau în prezenţa unor factori de risc declanşatori ai acceselor convulsive.

Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat de sodiu în episodul maniacal acut.

În absenţa unei alte indicaţii:

- se începe tratamentul cu o doză zilnică de 15 mg/kg corp, care se măreşte cu câte 5-10 mg/kg corp şi săptămână până se ajunge la o doză zilnică de 30 mg/kg corp; doza maximă zilnică este de 60 mg/kg corp.

Siropul se administrează numai cu lingurința dozatoare disponibilă în cutie.

Repartizarea dozelor zilnice se face:

- în două prize la pacienţii cu vârsta sub un an;

- în trei prize la pacienţii cu vârsta peste un an. (1 linguriţă = 5 ml = 200 mg valproat de sodiu).

Începerea tratamentului cu Valepil sirop

În cazul pacienţilor care urmează deja un tratament cu alte antiepileptice, schema farmacografică este proiectată astfel încât, prin creşterea progresivă a dozelor, doza optimă de acid valproic este atinsă în două săptămâni; dozele antiepilepticelor asociate se vor reduce treptat, în funcţie de controlul terapeutic obţinut.

În cazul pacienţilor care nu urmează un tratament cu antiepileptice, creşterea dozelor de acid valproic se realizează progresiv, la intervale de 2-3 zile, cu atingerea dozei optime în interval de o săptămână.

La adulţi:

Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată de către medicul curant pentru fiecare pacient în parte.

Doza zilnică iniţială recomandată este de 750 mg. În plus, în studiile clinice, administrarea unei doze iniţiale de 20 mg valproat de sodiu/kg a demonstrat, de asemenea, un profil de siguranţă acceptabil. Doza trebuie crescută cât mai repede posibil, pentru a se atinge doza minimă eficace care determină efectul clinic dorit.

Pentru a stabili doza minimă eficace pentru fiecare pacient în mod individual, doza zilnică trebuie ajustată în funcţie de răspunsul clinic.

Doza medie zilnică este cuprinsă, în general, între 1000 mg şi 2000 mg valproat de sodiu. Pacienţii la care se administrează doze zilnice mai mari de 45 mg/kg şi zi trebuie monitorizaţi cu atenţie.

Continuarea tratamentului episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară trebuie adaptată individual, utilizând doza minimă eficace.

Siguranţa şi eficacitatea valproatului de sodiu, pentru tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară nu au fost evaluate la pacienţii cu vârsta sub 18 ani.

Copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi gravide

Administrarea Valepil, sirop trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau al tulburării bipolare. Tratamentul trebuie iniţiat numai dacă alte terapii nu sunt eficace sau nu sunt tolerate (vezi pct. 4.4 şi 4.6), iar beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul revizuirilor regulate ale tratamentului. Este de preferat ca Valepil, sirop să fie prescris în monoterapie şi în doza minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită, pentru a se evita atingerea unor valori mari ale concentraţiei plasmatice maxime. Doza zilnică trebuie administrată divizat, în cel puţin două prize.

Contraindicaţii absolute:

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Hepatită acută sau cronică

Antecedente familiale sau personale de hepatită severă, în special iatrogenă

Porfirie hepatică

Asocierea cu mefloquin.

Contraindicaţii relative:

Asocierea cu lamotrigin.

Introducerea unui medicament antiepileptic poate determina rar o recrudescenţă a crizelor sau apariţia unui nou tip de criză epileptică, independent de fluctuaţiile spontane observate în cazul anumitor patologii de tip epileptic. Factorii favorizanţi sunt reprezentaţi de schimbarea concomitentă a tratamentului antiepileptic, interacţiile de natură farmacocinetică, fenomenele toxicice (hepatopatie sau encefalopatie) sau de supradozare.

Factori de risc în incidenţa, foarte redusă, a hepatopatiilor sunt reprezentaţi de epilepsia severă, epilepsia având asociate leziuni cerebrale, retardarea psihică sau maladiile metabolice sau degenerative de origine genetică prezente în special în cazul sugarilor sau a copiilor cu vârstă sub 3 ani. Peste această vârstă, incidenţa este semnificativ redusă, scăzând gradual cu înaintarea în vârstă.

Afectarea la nivel hepatic este mai frecventă în primele 6 luni de tratament, în special în săptămânile 2-12 şi în cazul politerapiei antiepileptice.

- Semne nespecifice: astenie, anorexie, somnolenţă însoţită de vomismente frecvente şi dureri abdominale;

- Recrudescenţa crizelor epileptice

Se recomandă controlul periodic al funcţiilor hepatice pe parcursul celor 6 luni de risc crescut, al nivelului sintezei proteice - scăderea nivelului protrombinei, a fibrinogenului şi a factorilor coagulării, creşterea bilirubinei şi a transaminazelor serice determinând întreruperea tratamentului cu acid valproic.

Interacţiuniile farmacocinetice vizează în special co-administrarea substanţelor medicamentoase care urmează aceeaşi cale de metabolizare (exemplu: salicilaţii).

Primele 6 luni de tratament vor fi însoţite de teste periodice ale funcţiei hepatice, în special în cazul pacienţilor cu risc crescut. Creşterea moderată şi tranzitorie a transaminazelor serice este frecvent asociată debutului oricărui tratament antiepileptic. Din acelaşi motiv este recomandată utilizarea acidului valproic doar ca monoterapie în cazul pacienţilor cu vârstă sub 3 ani. Debutul tratamentului se face după un examen hematologic, care să vizeze printre altele timpul de coagulare, timpul de protrombină şi numărul de trombocite. Riscul accidentelor hemoragice sau de manifestare a hepatotoxicităţii este crescut la asocierea derivaţilor salicilaţi. Insuficienţa renală modifică profilul farmacocinetic, creşterea consecutivă a nivelului plasmatic al acidului valproic impunând reducerea dozelor. Apariţia durerilor abdominale necesită teste ale funcţiei pancreatice, administrarea acidului valproic fiind asociată cu o incidenţă redusă a pancreatitei acute.

Deficitul enzimatic la nivelul ciclului ureei contraindică utilizarea acidului valproic. Au fost raportate cazuri de hiperamonemie asociată cu o stare de stupoare sau comă. Este recomandată efectuarea unui test al amonemiei à-jeun şi post-prandial înaintea tratamentului, în cazul semnalării unor simptome similare celor descise în cazul acestui deficit enzimatic.

Manifestările de ordin imunologic asociate tratamentului cu acidului valproic sunt extrem de reduse, impunând administrarea sa în cazul pacienţilor cu lupus eritematos diseminat numai după evaluarea judicioasă a raportului beneficiu/risc.

Ideaţia suicidară şi comportamentul suicidar au fost raportate la pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice în câteva indicaţii. O metaanaliză a studiilor randomizate, placebo-controlate cu medicamente antiepileptice a arătat, de asemenea, un risc uşor crescut de ideaţie şi comportament suicidar. Mecanismul acestui efect nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea existenţei unui risc crescut la valproat de sodiu. Ca urmare, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semnele de ideaţie suicidară şi comportament suicidar şi trebuie luat în considerare tratamentul adecvat. Pacienţii (şi cei care îi îngrijesc) trebuie avertizaţi să solicite sfatul medicului dacă apar semne de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.

Copii de sex feminin/Adolescente/Femei aflate la vârsta fertilă/Sarcină:

Valepil, sirop nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi la gravide, cu excepţia cazului în care tratamentele alternative nu sunt eficace sau nu sunt tolerate, din cauza potenţialului teratogen ridicat şi a riscului de apariţie a tulburărilor de dezvoltare la nou-născuţii expuşi in utero la valproat. Beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul revizuirilor regulate ale tratamentului, la pubertate şi urgent atunci când o femeie aflată la vârsta fertilă, tratată cu

Valepil, sirop, intenţionează să rămână gravidă sau rămâne gravidă.

Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace pe durata tratamentului şi să fie informate cu privire la riscurile asociate utilizării Valepil, sirop în timpul sarcinii (vezi pct. 4.6).

Medicul curant trebuie să se asigure că pacientei îi sunt furnizate informaţii detaliate cu privire la riscuri, împreună cu materialele relevante, cum este broşura cu informaţii pentru pacientă, pentru a o ajuta să înţeleagă riscurile.

În mod special, medicul curant trebuie să se asigure că pacienta înţelege:

* Natura şi amploarea riscurilor expunerii în timpul sarcinii, în special riscul de teratogenitate şi riscul de apariţie a tulburărilor de dezvoltare.

* Necesitatea utilizării unor măsuri contraceptive eficace.

* Necesitatea revizuirii regulate a tratamentului.

* Necesitatea de a se adresa rapid medicului în cazul în care intenţionează să rămână gravidă sau există posibilitatea de a fi gravidă.

La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil (vezi pct. 4.6).

Administrarea de valproat trebuie continuată numai după ce au fost reevaluate beneficiile şi riscurile tratamentului cu valproat pentru pacientă, de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau al tulburării bipolare.

Valepil 200 mg/5 ml sirop conţine:

- sorbitol soluţie 70% pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

- propilenglicol poate provoca simptome asemǎnătoare celor provocate de consumul de alcool.

- p-Hidroxibenzoat de metil; p-Hidroxibenzoat de n-propil pot provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

- Mefloquin: precipitarea unei crize epileptice prin creşterea metabolismului acidului valproic şi efectul pro-convulsivant al mefloquinului.

Asocieri necesitând precauţii speciale:

- Crizele convulsive generalizate sunt favorizate de antidepresivele imipraminice, asocierea necesitând supravegherea clinică pe durata tratamentului.

- Carbamazepina intensifică metabolismul acidului valproic, care la rândul său creşte concentraţia metabolitului activ epoxilat până la nivele corespunzătoare unui supradozaj; tratamentul trebuie monitorizat pe criterii farmacocinetice, prin adaptarea schemei terapeutice profilului plasmatic al celor două substanţe medicamentoase şi ale metaboliţilor lor.

Comportamentul de tip inhibitor enzimatic al acidului valproic se manifestă şi faţă de fenobarbital sau primidonă, cu creşterea concentraţiei plasmatice a celor două antiepileptice. Este necesară examinarea profilului plasmatic pe parcursul primelor 15 zile ale politerapiei.

- Fenitoina cunoaşte variaţii ale concentraţiei plasmatice, fiind totodată inductor al metabolismului acidului valproic.

- Creşterea concentraţiei plasmatice determină creşterea incidenţei reacţiilor adverse în cazul zidovudinei şi accentuarea efectului hipotensor al nifedipinei administrată pe cale orală sau parenterală.

Valepil, sirop nu trebuie utilizat la copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi gravide, cu excepţia cazului în care alte tratamente nu sunt eficace sau nu sunt tolerate. Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive eficace în timpul tratamentului. La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil.

Riscul pentru sarcină legat de expunerea la valproat

Administrarea valproatului atât în monoterapie, cât şi în politerapie, este asociată cu rezultate anormale cu privire la evoluţia sarcinii. Datele disponibile sugerează că politerapia antiepileptică care include valproat este asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale, comparativ cu monoterapia cu valproat.

Malformaţii congenitale

Datele obţinute dintr-o meta-analiză (inclusiv din registre şi studii de cohortă) au evidenţiat faptul că 10,73% dintre copiii femeilor cu epilepsie, expuse la valproat administrat în monoterapie în timpul sarcinii, au avut malformaţii congenitale (IÎ 95%: 8,16 - 13,29). Acesta este un risc de malformaţii majore mai mare decât cel observat la populaţia generală, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Riscul este dependent de doză, dar nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc.

Datele disponibile arată o incidenţă crescută a malformaţiilor minore şi majore. Cele mai frecvente tipuri de malformaţii includ defecte de tub neural, dismorfism facial, cheilopalatoschizis, craniostenoză, malformaţii cardiace, renale şi urogenitale, malformaţii ale membrelor (inclusiv aplazie bilaterală a radiusului) şi multiple anomalii care implică diferite sisteme ale organismului.

Tulburări de dezvoltare

Datele au arătat că expunerea in utero la valproat poate avea reacţii adverse asupra dezvoltării mintale şi fizice a copiilor expuşi. Riscul pare să fie dependent de doză, dar din datele disponibile nu poate fi stabilită o doză prag, sub care nu există niciun risc. Perioada gestaţională exactă în care există riscul de apariţie a acestor reacţii este incertă şi nu se poate exclude posibilitatea unui risc pe întreaga durată a sarcinii.

Studiile efectuate la copii preşcolari care au fost expuşi in utero la valproat au arătat că până la 30-40% dintre aceştia au prezentat întârzieri ale dezvoltării timpurii, cum sunt întârzieri în vorbire şi mers, capacitate intelectuală redusă, abilităţi lingvistice deficitare (vorbire şi înţelegere) şi probleme cu memoria.

Coeficientul de inteligenţă (IQ) determinat la copiii şcolari (6 ani), cu antecedente de expunere in utero la valproat, a fost în medie cu 7-10 puncte mai mic decât cel al copiilor expuşi la alte medicamente antiepileptice. Cu toate că rolul factorilor asociaţi nu poate fi exclus, există dovezi că riscul de afectare a capacităţii intelectuale la copiii expuşi la valproat poate să nu fie dependent de IQ-ul matern.

Există date limitate cu privire la rezultatele pe termen lung.

Datele disponibile arată că la copiii expuşi in utero la valproat există un risc mai mare de apariţie a tulburărilor din sfera autismului (risc aproximativ de trei ori mai mare) şi a autismului infantil (risc aproximativ de cinci ori mai mare), comparativ cu populaţia generală din studiu.

Date limitate sugerează că la copiii expuşi in utero la valproat există o probabilitate mai mare de a dezvolta simptome de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD).

Copii de sex feminin, adolescente şi femei aflate la vârsta fertilă (vezi mai sus şi pct. 4.4)

Dacă o femeie intenţionează să rămână gravidă

- În timpul sarcinii, convulsiile tonico-clonice materne şi status epilepticus cu hipoxie pot determina un risc deosebit de deces pentru mamă şi făt.

- La femeile care intenţionează să rămână gravide sau care sunt gravide, trebuie reevaluată terapia cu valproat.

- La femeile care intenţionează să rămână gravide, trebuie depuse toate eforturile pentru ca, înaintea concepţiei, să le fie schimbată terapia cu un tratament alternativ adecvat, dacă este posibil.

Terapia cu valproat nu trebuie întreruptă fără o reevaluare a beneficiilor şi riscurilor tratamentului cu valproat pentru pacientă, de către un medic cu experienţă în tratamentul epilepsiei sau al tulburării bipolare.

Dacă, pe baza unei evaluări atente a riscurilor şi beneficiilor, tratamentul cu valproat este continuat în timpul sarcinii, se recomandă să:

- Se utilizeze doza minimă eficace şi să se divizeze doza zilnică de valproat în mai multe doze mici, care să fie administrate pe parcursul zilei. Poate fi de preferat utilizarea unei forme farmaceutice cu eliberare prelungită, în locul altor forme farmaceutice, pentru a evita atingerea unor valori mari ale concentraţiei plasmatice maxime.

- Administrarea suplimentară de acid folic înainte de sarcină poate scădea riscul de defecte de tub neural, comun tuturor sarcinilor. Cu toate acestea, dovezile disponibile nu sugerează faptul că acesta previne apariţia defectelor sau malformaţiilor congenitale, provocate de expunerea la valproat.

- Se instituie o monitorizare prenatală specializată, pentru a detecta posibila apariţie a defectelor de tub neural sau a altor malformaţii.

Riscul pentru nou-născut

- Au fost raportate foarte rar cazuri de sindrom hemoragic la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii. Acest sindrom hemoragic este corelat cu trombocitopenie, hipofibrinogenemie şi/sau cu scădere a valorilor altor factori ai coagulării. De asemenea, a fost raportată afibrinogenemie, care poate fi letală. Cu toate acestea, acest sindrom trebuie diferenţiat de scăderea factorilor coagulării dependenţi de vitamina K, indusă de fenobarbital şi inductorii enzimatici. Prin urmare, la nou-născuţi trebuie investigate numărul trombocitelor, fibrinogenemia, coagulograma şi factorii coagulării.

- Au fost raportate cazuri de hipoglicemie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul trimestrului al treilea de sarcină.

- Au fost raportate cazuri de hipotiroidie la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul sarcinii.

- Poate apărea sindrom de sevraj (cu manifestări cum sunt, în special, agitaţie, iritabilitate, hiperexcitabilitate, nervozitate, hiperkinezie, tulburări ale tonusului, tremor, convulsii şi tulburări de hrănire) la nou-născuţii ale căror mame au utilizat valproat în timpul ultimului trimestru de sarcină.

La om, valproatul se excretă în lapte, în care atinge o concentraţie cuprinsă între 1% şi 10% din concentraţia plasmatică maternă. Au fost evidenţiate tulburări hematologice la nou-născuţii/sugarii alăptaţi de femei tratate (vezi pct. 4.8).

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe temporar/opri tratamentul cu Valepil, sirop având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

La femeile care utilizează valproat s-a raportat apariţia amenoreei, ovarelor polichistice şi creşterea concentraţiilor plasmatice de testosteron (vezi pct. 4.8). De asemenea, administrarea valproatului poate afecta fertilitatea la bărbaţi (vezi pct. 4.8). Rapoartele de caz indică faptul că afectarea fertilităţii este reversibilă după întreruperea tratamentului.

Administrarea produsului determină alterări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, inducând somnolenţă, în special în cazul unei politerapii sau al asocierilor medicamentoase care favorizează deprimarea sistemului nervos central.

In general, Valepil soluţie orală, este bine tolerat, efectele adverse care apar fiind correlate cu concentraţii mai mari de 100 mg/l şi cu politerapie anticonvulsivantă.

- malformaţii congenitale şi tulburări de dezvoltare (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

- greaţă, sedare, tulburări extrapiramidale.

- tulburări digestive, în special la iniţierea tratamentului: greaţă, gastralgie, care dispar după câteva zile sau la adminstrarea în timpul mesei, fără a impune întreruperea tratamentului;

- hiperamonemie, rară şi moderată, mai ales în politerapie, asociată cu simptome neurologice (pănă la comă);

- pancreatită care impune întreruperea tratamentului; posibilă evoluţie letală;

- hepatopatii;

- stări confuzionale sau convulsive, stare de stupoare sau letargie până la stare comatoasă pasageră (encefalopatie), asociate cu debutul tratamentului cu acid valproic, creşterea dozelor sau politerapie; simptomele scad în intensitate până la dispariţie prin diminuarea dozelor sau întreruperea tratamentului;

- căderea părului, tulburări de comportament şi somnolenţă, corelate cu doza administrată;

- trombopenie doză-dependentă, asimptomatică, care regresează la diminuarea dozelor;

- scăderea fibrinogenului şi creşterea timpului de sângerare, la doze mari; acidul valproic se pare că acţionează în faza a doua a procesului de agregare plachetară; foarte rar au fost raportate cazuri de anemie, leucopenie sau pancitopenie;

- reacţii cutanate tip rash exantematic, sindrom Lyell, Stevens-Johnson şi eritem polimorf;

- foarte rar, alterări ale funcţiei renale;

- creşteri în greutate, dismenoree, iregularităţi ale ciclului menstrual.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozarea acută este caracterizată de comă, mai mult sau mai puţin profundă, cu hipotonie musculară, hiporeflexie, mioză şi diminuarea ritmului respirator. Au fost semnalate cazuri de hipertensiune intracraniană, corelată cu edemul cerebral.

Tratamentul include spălături gastrice, administrarea de cărbune activ, inducerea diurezei şi menţinerea funcţiilor cardio-respiratorii. În cazurile grave se poate utiliza epurarea extrarenală.

Grupa farmacoterapeutică: antiepileptice, derivaţi de acizi graşi, acidum valproicum + săruri

Cod ATC: N03A G01

Valproatul acţionează în special la nivelul sistemului nervos central, manifestându-şi proprietăţile anticonvulsivante asupra unei game variate de crize convulsive (antiepileptic cu spectru larg). Studiile experimentale şi clinice au sugerat două tipuri de acţiuni. Prima dintre ele este direct-corelată cu nivelul plasmatic şi seric al valproatului, cea de-a doua, indirectă, cu persistenţa metaboliţilor la nivel cerebral şi influenţa lor asupra neurotransmiţătorilor şi efectele membranare directe ale acestora (potenţarea transmisiei

GABA-ergice). Creşte durata somnului REM.

- Volumul de distribuţie este reprezentat de sânge şi spaţiul extracelular;

- Difuzează prin bariera hematoencefalică;

- Concentraţii plasmatice mai mari de 200 mg/l impun reducerea dozei;

- Legarea de proteine a acidului valproic este semnificativă, doză-dependentă şi prezintă fenomenul de saturaţie;

- Excreţia se realizează în principal pe cale renală, după metabolizare prin beta-oxidare şi glucuronoconjugare.

- Molecula acidului valproic este dializabilă, însă hemodializa realizează eliminarea a doar 10% din concentraţia plasmatică, corespunzător fracţiunii libere;

- Nefiind inductor al sistemului metabolic CyP450, este unul din puţinele antiepileptice care nu îşi accelerează propriul metabolism sau cel al estroprogestativelor, antivitaminelor K.

Date din literatură

Date toxicologice:

Nivelul de toxicitate acută:

- Organe ţintă: sistemul nervos central, ficat, organe hematopetice

- Condiţii medicale agravate de expunere: hepatopatii, encefalopatii, tulburări ale hemostaziei, afecţiuni cardiovasculare sau ale sistemului nervos central

- Date adiţionale: studiile efectuate pe loturi de animale, în special şoareci albi, au evidenţiat modificãri morfopatologice de tip: edem pulmonar şi hiperemie meningo-cerebrală, pulmonară, a miocardului, ficatului, rinichilor, splinei şi a submucoasei stratului digestiv

- Doze letale:

Datele de literatura indicã valori ale DL50 între 13,870 - 22,219 mg/kg corp, încadrând produsul în grupa toxicelor puternice (DL50 între 1 - 50 mg/kg corp)

- Carcinogenezã, mutagenezã, afectarea fertilităţii:

Nu există date disponibile referitoare la studii pe termen lung de evaluare a potenţialului carcinogen, mutagen sau de afectare a fertilităţii.

- Sarcina

Studiile efectuate pe loturi de animale au evidenţiat efecte teratogene la şoarece, şobolan şi iepure. Riscul apariţiilor malformaţiilor dupã administrarea în primal trimestre al sarcinii la subiecţii umani nu este superior celui caracteristic celorlalte antiepileptice, fiind detectabile în perioada antenatală (de exemplu: spina bifida).

Au fost raportate cazuri de anomalii ale membrelor sau dismorfii faciale, fãrã a incidenţã clar stabilitã.

- Alăptarea

Valproatul de sodiu trece în laptele matern realizând 1 - 10 % din nivelul plasmatic al mamei, fară a determina în cazul noului născut efecte evidente.

Sorbitol soluţie 70%

Glicerina

Propilenglicol p-Hidroxibenzoat de metil (E 218) p-Hidroxibenzoat de n-propil (E 216)

Aromă de zmeură

Apă purificată

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

După prima deschidere a flaconului: a se păstra la temperaturi sub 25°C, timp de cel mult 30 de zile.

Cutie cu un flacon din sticlă brună, a 100 ml sirop însoţit de o linguriţă dozatoare dublă (2,5/5 ml).

Administrarea se realizează cu ajutorul linguriţei dozatoare duble (2,5/5 ml).

Fără cerinţe speciale la eliminare.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

ARENA GROUP S.A.

Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31,

Sector 2, Bucureşti, România

9063/2016/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016

Iunie 2016

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .