Prospect ULTOP 40mg liofilizat soluție perfuzabilă
Indicat în: ulcer peptic; reflux gastroesofagian
Cale de administrare: prin perfuzie
Substanța: omeprazol (inhibitor al pompei de protoni)
ATC: A02BC01 (Tract digestiv și metabolism | Medicamente pentru ulcer peptic și boală de reflux gastro-esofagian | Inhibitori ai pompei de protoni)
Omeprazolul este un medicament utilizat pentru tratarea afecțiunilor asociate cu excesul de acid gastric, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian (BRGE), ulcerul gastric și duodenal, esofagita erozivă și sindromul Zollinger-Ellison. Aparține clasei de inhibitori ai pompei de protoni (IPP) și acționează prin reducerea producției de acid gastric, protejând astfel mucoasa stomacului și esofagului.
Omeprazolul este administrat oral, de obicei o dată pe zi, înainte de masă, iar durata tratamentului variază în funcție de afecțiune. Este eficient în ameliorarea simptomelor precum arsurile la stomac, regurgitarea acidă și durerea epigastrică.
Efectele secundare frecvente includ dureri de cap, greață, diaree, constipație sau dureri abdominale. Utilizarea pe termen lung poate crește riscul de infecții gastrointestinale, deficit de vitamina B12 sau osteoporoză. Este important ca omeprazolul să fie utilizat conform indicațiilor medicului, iar pacienții să evite întreruperea bruscă a tratamentului.
Date generale despre ULTOP 40mg
- Substanța: omeprazol
- Data ultimei liste de medicamente: 01-07-2013
- Codul comercial: W43654001
- Concentrație: 40mg
- Forma farmaceutică: liofilizat soluție perfuzabilă
- Cantitate: 1
- Prezentare produs: cutie x1 flac cu liofptsolperf
- Tip produs: generic
- Restricții eliberare rețetă: P-RF - Medicamente care se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (nu se reînnoiește).
Forme farmaceutice disponibile pentru omeprazol
Concentrațiile disponibile pentru omeprazol
- 10mg
- 10mg/15ml
- 20mg
- 20mg/15ml
- 40mg
Prospect ULTOP 40mg
Combinații cu alte substanțe
Conținutul prospectului pentru medicamentul ULTOP 40mg liofilizat soluție perfuzabilă
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ULTOP 40 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere poroasă, uniform, de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul cu Ultop soluţie i.v. este recomandat ca alternativă la terapia orală pentru următoarele indicaţii:
Adulți- Tratamentul ulcerelor duodenale
- Prevenţia recidivei ulcerelor duodenale
- Tratamentul ulcerelor gastrice
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice
- În eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) din ulcerele peptice, în asociere cu o schemă de tratament antibacterian adecvată
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacienţii cu risc crescut
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul de întreţinere la pacienţii cu esofagită de reflux vindecată
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Alternativă la terapia orală
Doza zilnică recomandată pentru pacienţii care nu pot lua medicamente pe cale orală este de 40 mg Ultop, în perfuzie.
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison este de 60 mg pe zi. Dozajul va fi individualizat. La nevoie, doza poate fi crescută. În cazul în care doza zilnică este de peste 60 mg, va fi divizată în două perfuzii pe zi.
Ultop trebuie administrat într-o perfuzie intravenoasă cu durata de 20−30 minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea soluţie perfuzabile, vezi pct. 6.6.
Grupe speciale de populaţiePacienți cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Pacienți cu insuficienţă hepaticăLa pacienţii cu ciroză hepatică, este suficientă o doză de Ultop 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
VârstniciLa vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Copii și adolescențiNu există suficiente date despre utilizarea pe cale intravenoasă a Ultop la copii.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom alarmant (de ex. o scădere semnificativă şi neintenţionată în greutate, vărsături recurente, disfagie, hematemeza sau melenă) şi în cazul unui ulcer gastric suspectat sau existent, trebuie exclusă posibilitatea caracterului malign înaintea începerii tratamentului cu omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct. 4.5). Dacă asocierea atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni nu poate fi evitată, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală), precum şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, sau de ritonavir la 100 mg; doza maximă de omeprazol este de 20 mg.
Omeprazol, ca toate medicamentele care reduc aciditatea gastric, poate scădea absorbţia de vitamină
B12 (cianocobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu depozite reduse sau factori de risc de reducere a absorbţiei de vitamină B12 în cadrul unui tratament îndelungat.
Omeprazolul este un inhibitor al enzimei CYP2C19. La iniţierea sau întreruperea tratamentului cu omeprazol, trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate prin intermediul CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni este necunoscută. Ca precauţie, nu se recomandă utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar oricăror tratamente îndelungate, în special dacă depăşesc perioada de 1 an, trebuie făcute evaluări regulate ale tratamentului.
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este omeprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri, timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagnezemii severe. În cazul hipomagnezemiei pot apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi artimie ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre pacienţii afectaţi, hipomagnezemia s-a ameliorat după administrarea magneziului şi întreruperea tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină sau medicamente care determină hipomagnezemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an), pot creşte uşor riscul fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10-40%. O parte a acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să primească cantităţi adecvate de vitamină
D şi calciu.
Interferențe cu testele de laboratorCreșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Nolpaza trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)Utilizarea inhibitorilor de pompă de protoni (IPP) este asociată cu cazuri foarte rare de lupus eritematos cutanat subacut (LECS). dacă apar leziuni, în special în zonele expuse razelor solare, și sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze medicului, care trebuie să ia în considerare întreruperea tratamentuluicu Lanzul. Apariția LECS după un tratament anterior cu un PPI, poate crește riscul apariției LECS și cu alți IPP.
Atenţionări speciale referitoare la excipienţi
Acest medicament conţine sub 1 mmol (23 mg) de sodiu pe doză, ceea ce reprezintă o cantitate neglijabilă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente a căror absorbţie depinde de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau scăderea absorbţiei medicamentelor a căror absorbţie depinde de pH.
Nelfinavir, atazanavirNivelele plasmatice de nelfinavir şi atazanavir scad în cazul administrării concomitente de omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) determină scăderea concentraţiei medii de nelvinavir cu aproximativ 40% şi căderea concentraţiei medii a metabolitului activ M8 cu aproximativ 75-90%. Interacţiunea poate include şi inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu 75% a concentraţiilor plasmatice de atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra concentraţiei plasmatice de atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a concentraţiilor plasmatice de atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
DigoxinăTratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină, la indivizi sănătoşi, a dus la o creştere cu 10% a biodisponibilităţii digoxin. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Totuşi, este necesară precauţie la administrare de doze mari de omeprazol la vârstnici. Este necesară monitorizarea terapeutică a digoxinei.
ClopidogrelRezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi au demonstrat o interacţiune farmacocinetică (FC)/farmacodinamică (FD) dintre clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză de întreţinere zilnică) şi omeprazol (80 mg p.o. zilnic), ceea ce a dus la o scăderea a concentrației plasmatice a metabolitul activ al clopidogrelului, cu o valoare medie de 46% şi la o scădere a inhibării maxime a agregării plachetare (indusă de ADP), cu o valoare medie de 16%.
În cadrul studiilor observaţionale şi al studiilor clinice au fost raportate date inconsecvente privind implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni farmacocinetice/farmacodinamice asupra evenimentelor cardiovasculare majore. Ca precauţie, utilizarea concomitentă de omeprazol şi clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4)
Alte medicamenteAbsorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este scăzută semnificativ, astfel încât eficacitatea lor clinică poate fi modificată. Se recomandă evitarea utilizării concomitente a posaconazolului şi erlotinibului.
Medicamente metabolizate de CYP2C19
Omeprazol este un inhibitor moderat al enzimei CYP2C19, care metabolizează în principal omeprazolul. Astfel, scade metabolizarea medicamentelor asupra cărora acţionează, de asemenea, enzima CYP2C19, iar concentraţia plasmatică a acestor medicamente creşte; de exemplu, R-warfarina şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
CilostazolOmeprazolul administrat în doză de 40 mg la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu încrucişat, a determinat creşterea Cmax Şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar a unuia dintre metaboliţii activi, cu 29% şi, respectiv, 69%.
FenitoinăÎn primele două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol, la ajustarea dozelor de fenitoină şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei şi ajustarea în continuare a dozelor.
Mecanism necunoscutSaquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol şih saquinavir/ritonavir a determinat creşterea nivelelor plasmatice de până la aproximativ 70% pentru saquinavir, precum şi o toleranţă bună la pacienţii infectaţi cu HIV.
TacrolimusOmeprazolul, administrat concomitent, a determinat creşterea nivelelor plasmatice ale tacrolimus. Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimus, a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, ajustarea dozei de tacrolimus.
MetotrexatLa administrare concomitentă de metotrexat şi IPP, la unii pacienți au fost raportate concentraţii plasmatice crescute de metotrexat. La administrarea de metotrexat în doze mari, poate fi luată în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitoriis CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de enzimele CYP2C19 şi CYP3A4, medicamentele cu efect inhibitor cunoscut asupra enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina creşterea nivelelor plasmatice ale omeprazolului, prin scăderea metabolizării acestuia.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de peste două ori a concentraţiei plasmatice a omeprazolului. Deparece dozele mari de omeprazol sunt bine tolerate, în general nu este necesară ajustarea dozelor. Totuşi, ajustarea dozelor trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau în cazul unui tratament îndelungat.
Inductorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamentele cunoscute ca inductori ai enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 sau ai ambelor (cum este rifampicina sau sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Resultele a trei studii epidemiologice prospective (cu peste 1000 subiecţi expuşi) nu au arătat efecte adverse ale administrării omeprazolului în timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fatului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi administrat în timpul sarcinii.
AlăptareaOmeprazolul este excretat în laptele matern, dar, la doze terapeutice, este puţin probabil să determine efecte adverse la copil.
FertilitateaStudiile la animale cu amestec racemic de omeprazol administrat pe cale orală, nu au indicat efecte în ceea ce privește fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca administrarea Ultop să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cele mai frecvente (1−10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerea abdominală, constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţă/vărsături.
Din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au rezultat următoarele reacţii adverse ale omeprazolului. Acestea nu sunt dependente de doză.
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (pentru care nu există date disponibile)
- Cu frecvență necunoscută (pentru care nu există date disponibile)
Sisteme de Reacţie adversă organe/frecvenţă
Tulburări hematologice şi limfaticeRare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitarRare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu hipertermie, angioedem şi reacţie anafilactică /şoc
Tulburări metabolice şi de nutriţieRare: Hiponatremie
Cu frecvență Hipomagnezemie, Hipomagnezemie severă, care poate determina hipocalcemie.
necunoscută: Hipomagnezemia poate fi asociată cu hipopotasemie.
Tulburări psihiceMai puţin Insomnie frecvente:
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervosFrecvente: Cefalee
Mai puţin Ameţeli, parestezii, somnolenţă frecvente:
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculareRare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulareMai puţin Vertij frecvente:
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinaleRare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinaleFrecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvență Colită microscopică necunoscută:
Tulburări hepatobiliareMai puţin Creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice frecvente:
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu afecţiune hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanatMai puţin Dermatită, prurit, rash, urticarie frecvente:
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, epidermoliză toxică necrotică (ETN)
Cu frecvență Lupus eritematos cutanat subacut (LECS) necunoscută
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctivMai puţin Fractură de şold, de articulaţie radiocarpiană sau coloană vertebrală frecvente
Rare: Artralgie, mialgie
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinareRare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânuluiFoarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrareMai puţin Stare de rău, edeme periferice frecvente:
Rare: Hipersudoraţie
În cazuri izolate, la pacienţii cu boli grave, care au primit omeprazol pe cale intravenoasă în doze mari, au fost raportate tuburări vizuale ireversibile, fără a se putea stabili o relaţie cauzală.
Raportarea reacțiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România.
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există foarte puţine date despre supradozarea omeprazolului la om. În literatură sunt citate doze de până la 560 mg şi, ocazional, a fost raportată utilizarea unei doze unice de până la 2400 mg omeprazol (de 120 ori mai mare decât doza recomnadată). A apărut greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi cefalee. În cazuri izolate a apărut apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără efecte severe. La creşterea dozelor, viteza de eliminare a rămas nemodificată (cinetică de prim ordin). În caz de necesitate, tratamentul este simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate i.v. doze zilnice unice de până la 270 mg şi de până la 650 mg timp de trei zile, fără apariţia unor reacţii adverse dependente de doză
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiuneOmeprazolul este un amestec racemic a doi enantiomeri care inhibă secreţia gastrică de acid clorhidric printr-un mecanism foarte specific de acţiune asupra pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. Efectul asupra secreţiei acide este rapid şi reversibil, prin administrarea unei doze zilnice unice.
Omeprazolul este o bază slabă, care este concentrată şi convertită în forma activă în mediul acid al celulei parietale, unde inhibă enzima H+ K+ATPase - pompa de protoni. Efectul asupra etapei finale a secreţiei acidului gastric este dependent de doză şi afectează atât secreţia de acid bazală cât şi pe cea stimulată, indiferent de tipul stimulării.
Efecte farmacodinamiceToate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acidului gastric.
Efectul asupra secreţiei de acid gastric
Administrarea intravenoasă de omeprazol determină la om o inhibare dependentă de doză a secreţiei de acid gastric. Pentru a obţine un efect similar de reducere a acidităţii gastrice ca cel determinat de administrarea de doze orale repetate de 20 mg, se recomandă administrarea intravenoasă de omeprazol 40 mg. Astfel, aciditatea gastrică scade imediat iar scăderea medie în 24 ore este de aproximativ 90% atât pentru administrare injectabilă i.v., cât şi după perfuzia i.v.
Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică la un moment dat.
În timpul tratamentului cu omeprazol nu a fost observată apariţia tahifilaxiei.
Efectul asupra H. pyloriPrezenţa H. pylori este asociată cu ulcerul peptic duodenal şi gastric. H. pylori reprezintă un factor major în apariţia gastritei. Împreună cu acidul gastric, H. pylori reprezintă factorul major al dezvoltării bolii ulceroase. H. pylori reprezintă un factor major în dezvoltarea gastritei atrofice, care este asociată cu un risc crescut de apariţie al cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate înalte de vindecare şi remisiune pe timp îndelungat a ulcerelor peptice.
Alte efecte dependente de inhibarea secreţiei acide
În tratamentul de lungă durată, frecvenţa apariţiei chisturilor glandulare gastrice a fost uşor crescută.
Aceste modificări reprezintă consecinţa fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prinj utilizarea inhibitorilor pompei de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente îîn mod normal în tractul gastrointestinal.
Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastrointestinale, cu este aceea cu Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale
CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost observat la unii pacienţi (atât copii, cât şi adulţi) pe parcursul tratamentului pe termen lung cu omeprazol. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Volumul aparent de distribuţie la oameni sănătoşi este de aproximativ 0,3 1/kg greutate corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
MetabolizareOmeprazol este metabolizat complet de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Partea principală a metabolizării omeprazolului este dependentă de polimorfismul CYP2C19, responsabil cu formarea metabolitului principal din plasmă, hidroxiomeprazol. Partea care rămâne este dependentă de altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă cu formarea derivatului sulfonic de omeprazol. Ca o consecinţă a afinităţii înalte a omeprazolului pentru CYP2C19, apare potenţialul de inhibare competitivă şi de interacţiuni metabolice medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19.
Totuşi, datorită afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu determină inhibarea metabolizării altor substraturi ale CYP3A4. În plus, omeprazolul nu prezintă efect inhibitor asupra enzimelor principale CYP.
Aproximativ 3% din populaţia de rasă albă şi 15−20% dintre populaţiile rasei galbene nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea sunt denumite metabolizatori lenţi. La asemenea persoane metabolizarea omeprazolului este probabil catalizată în principal de CYP3A4. După administrarea repetată a unei doze unice zilnice de 20 mg omeprazol, valoarea medie a ASC AUC a fost de 5 până la 10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu persoanele cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori rapizi). Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice a fost de asemenea, mai mare de 3 până la 5 ori. Aceste date nu au implicaţii asupra dozei de omeprazol.
EliminareClearance-ul plasmatic total este de aproximativ 30−40 l/oră după administrarea unei doze unice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică în faza de eliminare este de obicei sub o oră, atât după administrarea unei doze unice, cât şi după administrarea repetată a unei doze unice pe zi. Omeprazolul este eliminat complet din plasmă în intervalul dintre doze, fără tendinţă de acumulare, în cazul unei singure doze pe zi. Aproximativ 80% din metaboliţi omeprazolului sunt excretaţi în urină iar restul în materiile fecale, în special prin secreţie biliară.
Linearitate/Non-linearitateASC a omeprazol creşte după administrare repetată. Această creştere este dependentă de doză, după o relaţie non-lineară între doză şi ASC. Dependenţa de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolismului de prim pas şi clearance-ului sistemic, determinată probabil de inhibarea enzimei
CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, de derivatul sulfonic).
Nici unul dintre metaboliţi nu prezintă activitate antisecretorie gastrică.
Grupe speciale de pacienţiInsuficienţă hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, metabolizarea omeprazolului este diminuată, rezultând o ASC crescută. În administrare zilnică unică, omeprazolul nu prezintă tendinţă de acumulare.
Insuficienţă renalăLa pacienţii cu insuficienţă renală farmacocinetica omeprazolului este nemodificată, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare.
VârstniciViteza de metabolizare a omeprazolului este uşor redusă la vârstnici (75−79 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durla şobolani trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide. Date similare au fost obţinute după tratament cu antagonişti ai recetorilor H2, inhibitori de pompă de protoni şi după fundectomie parţială. Astfel aceste modificări nu reprezintă un efect direct al nici unuia dintre aceste medicamente.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu 1N,
Edetat disodic.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia perfuzabilă de omeprazol nu va fi mixată cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din cauciuc, cu capsă de aluminiu, ce conţine pulbere pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml iar apoi imediat diluat în 100 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Stabilitatea soluţiei de omeprazol depinde de pH, de aceea, pentru diluare nu trebuie utilizat alt solvent sau alte cantităţi.
Preparare 1. Cu ajutorul unei seringi, se extrag 5 ml soluţie perfuzabilă dintr-un flacon sau pungă cu 100 ml soluţie perfuzabilă.
2. Acesta cantitate se introduce în flaconul cu pulbere de omeprazol, se amestecă cu atenţie, pană la dizolvarea întregii cantităţi de omeprazol.
3. Soluţia de omeprazol se trage în seringă.
4. Soluţia este apoi injectată în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Se repetă paşii 1−4, pentru a fi siguri că întreaga cantitate de omeprazol a fost transferată din flaconul cu pulbere în flaconul sau punga de perfuzie.
Pregătirea alternativă a soluţiilor perfuzabile în flacoane flexibile 1. Utilizaţi ace bidirecţionale de transfer şi ataşaţi-le membranei perforabile a pungii de transfuzie.
Conectaţi celălalt capăt al acului la flaconul cu pulbere de omeprazol.
2. Dizolvaţi pulberea de omeprazol prin pomparea alternativă a soluţiei perfuzabile din/în punga de transfuzie în/din flaconul cu pulbere.
3. Asiguraţi-vă că tot omeprazolul s-a dizolvat.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă într-o perioadă de 20−30 minute.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.