TRESIBA 100U / ml soluție injectabilă în pen preumplut prospect medicament

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Un stilou injector preumplut conţine insulină degludec 300 unităţi în 3 ml soluţie.

1 ml soluţie conţine insulină degludec* 100 unităţi (echivalent cu 3,66 mg insulină degludec).

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Un stilou injector preumplut conţine insulină degludec 600 unităţi în 3 ml soluţie.

1 ml soluţie conţine insulină degludec* 200 unităţi (echivalent cu 7,32 mg insulină degludec).

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

Un cartuș conţine insulină degludec 300 unităţi în 3 ml soluţie.

1 ml soluţie conţine insulină degludec* 100 unităţi (echivalent cu 3,66 mg insulină degludec).

*Produsă prin tehnologie ADN recombinant pe Saccharomyces cerevisiae.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Soluţie injectabilă (FlexTouch).

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Soluţie injectabilă (FlexTouch).

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuş

Soluţie injectabilă (Penfill).

Soluţie limpede, incoloră, neutră.

Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii de la vârsta de 1 an.

Acest medicament este o insulină bazală pentru administrare subcutanată o dată pe zi în orice moment al zilei, de preferinţă în acelaşi moment al zilei.

Potenţa analogilor de insulină, inclusiv a insulinei degludec, este exprimată în unităţi. O (1) unitate de insulină degludec corespunde la 1 unitate internaţională de insulină umană, 1 unitate de insulină glargin (100 unităţi/ml) sau 1 unitate de insulină detemir.

La pacienţii cu diabet de tip 2, acest medicament poate fi administrat în monoterapie sau în oricare asociere cu medicamente antidiabetice orale, agoniști de receptor GLP-1 sau insulină de tip bolus (vezi pct. 5.1).

La pacienţii cu diabet de tip 1, Tresiba trebuie asociat cu insuline cu acţiune scurtă/rapidă pentru a acoperi necesarul de insulină în timpul meselor.

Tresiba trebuie administrat în doze conform nevoilor individuale ale pacienţilor. Se recomandă ca ajustările de doze să se bazeze în primul rând pe măsurătorile glicemiei efectuate în condiții de repaus alimentar.

Poate fi necesară ajustarea dozei dacă pacienţii depun efort fizic crescut, îşi schimbă dieta uzuală sau în timpul bolilor concomitente.

Tresiba 100 unităţi /ml şi Tresiba 200 unităţi /ml soluție injectabilă în stilou injector preumplut

Tresiba este disponibil în două concentrații. Pentru ambele concentrații, doza necesară se măsoară în unităţi. Cu toate acestea, schemele de tratament diferă între cele două concentrații ale medicamentului.

* Pentru Tresiba 100 unităţi/ml, pot fi administrate doze cuprinse între 1-80 unităţi per injecție, în trepte de 1 unitate.

* Pentru Tresiba 200 unităţi/ml, pot fi administrate doze cuprinse între 2-160 unităţi per injecție, în trepte de 2 unităţi. Volumul acestei concentrații este jumătate din volumul concentrației de 100 unităţi/ml al insulinelor bazale.

Contorul dozelor indică numărul de unităţi indiferent de concentrație şi nu trebuie făcută conversia dozelor în cazul transferului unui pacient la o altă concentrație.

Flexibilitatea în alegerea momentului de administrare a dozei

Pentru situațiile în care administrarea în acelaşi moment al zilei nu este posibilă, Tresiba permite flexibilitate în alegerea momentului administrării de insulină (vezi pct. 5.1). Întotdeauna, trebuie asigurat un interval de minimum 8 ore între injecții. Nu există experiență clinică pentru flexibilitate în alegerea momentului administrării Tresiba la copii și adolescenți.

Pacienţii care omit o doză sunt sfătuiţi să şi-o administreze atunci când constată acest lucru şi apoi să revină la orarul obişnuit al dozei zilnice.

Iniţierea tratamentului

Doza zilnică recomandată pentru inițierea tratamentului este de 10 unităţi urmată de ajustări individuale ale dozei.

Pacienţi cu diabet zaharat de tip 1

Tresiba este recomandat o dată pe zi, în asociere cu insulina prandială şi necesită ajustări ulterioare individuale ale dozei.

Trecerea de la administrarea altor medicamente pe bază de insulină

Se recomandă supravegherea atentă a glicemiei în timpul trecerii şi în săptămânile următoare. Este posibil să fie nevoie de ajustarea dozelor sau a momentul administrării insulinelor cu acţiune rapidă sau cu durată scurtă de acţiune asociate sau altor tratamente antidiabetice concomitente.

Pentru pacienţii cu diabet de tip 2 în tratament cu insulină în regim bazal, bazal-bolus în doză unică, premixat sau auto-mixat, schimbarea insulinei bazale cu Tresiba se poate face unitate la unitate, pe baza dozelor anterioare de insulină bazală, urmată de ajustări individuale ale dozei.

Se va lua în considerare o scădere a dozei cu 20% pe baza dozei de insulină bazală anterioară, urmată de ajustări indiviuale de doză la:

- schimbarea insulinei bazale administrate de două ori pe zi cu Tresiba

- schimbarea insulinei glargin (300 unități/ml) cu Tresiba.

Pacienţi cu diabet zaharat de tip 1

Pentru pacienţii cu diabet de tip 1, se va lua în considerare o scădere a dozei cu 20% pe baza dozelor anterioare de insulină bazală sau componentei bazale dintr-un tratament perfuzabil subcutanat cu insulină, cu ajustări individuale subsecvente ale dozei în funcție de răspunsul glicemic.

Utilizarea Tresiba în asociere cu agoniști de receptor GLP-1 la pacienți cu diabet zaharat tip 2

În cazul asocierii Tresiba la agoniști de receptor GLP-1, doza zilnică recomandată este de 10 unități și se ajustează apoi individual.

În cazul asocierii agoniştilor de receptor GLP-1 la Tresiba se recomandă reducerea dozei de Tresiba cu 20% pentru a micșora riscul de hipoglicemie. După aceea, doza se ajustează individual.

Tresiba poate fi utilizat la vârstnici. Monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi doza ajustată în funcţie de necesităţile individuale (vezi pct. 5.2).

Tresiba poate fi utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Monitorizarea glicemiei trebuie intensificată şi doza ajustată în funcţie de necesităţile individuale (vezi pct. 5.2).

Nu există experienţă clinică privind utilizarea acestui medicament la copii cu vârsta sub 1 an. Acest medicament poate fi utilizat la adolescenţi şi copii de la vârsta de 1 an (vezi pct. 5.1). Când se trece de la insulina bazală la Tresiba, se va considera în mod individual reducerea dozei de insulină bazală și bolus în scopul scăderii riscului de hipoglicemie (vezi pct. 4.4).

Numai administrare subcutanată.

Tresiba nu trebuie administrat intravenos, deoarece poate cauza hipoglicemie severă.

Acest medicament nu trebuie administrat intramuscular, deoarece se poate modifica absorbţia.

Acest medicament nu trebuie utilizat în pompe de perfuzare a insulinei.

Tresiba nu trebuie extras din cartușul stiloului injector preumplut într-o seringă (vezi pct. 4.4)

Tresiba se administrează subcutanat, prin injecţie în coapsă, braţ sau perete abdominal. Locurile de injectare trebuie schimbate de fiecare dată în cadrul aceleiaşi regiuni anatomice pentru a reduce riscul de lipodistrofie și amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8).

Pacienții trebuie instruiți să folosească întotdeauna un ac nou. Reutilizarea acelor pentru stilourile care conțin insulină crește riscul de blocare a acelor, ceea ce poate provoca o subdozare sau supradozare. În cazul blocării acelor, pacienții trebuie să respecte indicațiile descrise în instrucțiunile de utilizare care însoțesc prospectul (vezi pct. 6.6).

Tresiba 100 unități/ml și Tresiba 200 unități/ml în stilou injector preumplut

Tresiba este disponibil sub formă de stilou injector preumplut (FlexTouch) realizat pentru a fi utilizat cu acele pentru injecţie NovoFine sau NovoTwist.

- Stiloul injector preumplut de 100 unităţi/ml eliberează 1-80 unităţi în trepte de câte o unitate.

- Stiloul injector preumplut de 200 unităţi/ml eliberează 2-160 unităţi în trepte de 2 unități.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

Tresiba este disponibil sub formă de cartuş (Penfill) realizat pentru a fi utilizat cu sistemele Novo

Nordisk de eliberare a insulinei şi cu acele pentru injecţie NovoFine sau NovoTwist.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Omiterea unei mese sau efectuarea unui efort fizic intens neplanificat poate să inducă hipoglicemie.

Hipoglicemia poată să apară dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină (vezi pct. 4.5, pct. 4.8 şi 4.9).

La copii dozele de insulină se vor ajusta cu prudență (în special în tratamentul bazal-bolus) în funcţie de mese şi de activităţile fizice, în scopul scăderii riscului de hipoglicemie.

Pacienţii la care controlul glicemiei este net îmbunătăţit (de exemplu prin tratament intensiv cu insulină), pot prezenta o modificare a simptomelor obişnuite de avertizare ale hipoglicemiei şi trebuie sfătuiţi cu privire la acest lucru. La pacienţii cu diabet care a debutat cu mult timp în urmă, simptomele obişnuite de avertizare pot să dispară.

Afecţiunile concomitente, în special infecţiile şi afecţiunile febrile, cresc de obicei necesarul de insulină al pacientului. Afecţiunile concomitente ale rinichilor, ficatului sau cele ale glandelor suprarenale, hipofizei sau tiroidei pot necesita modificări ale dozei de insulină.

Similar insulinelor bazale, efectul prelungit al Tresiba poate întârzia recuperarea după hipoglicemie.

În situaţii de hiperglicemie severă se recomandă administrarea de insulină cu acţiune rapidă.

Folosirea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului la pacienţii care necesită administrarea de insulină pot duce la hiperglicemie şi, potenţial, la cetoacidoză diabetică. În plus, afecţiunile concomitente, în special infecţiile, pot cauza hiperglicemie şi, prin urmare, la un necesar crescut de insulină.

De obicei, primele simptome ale hiperglicemiei apar treptat pe parcursul câtorva ore sau zile. Ele includ sete, poliurie, greaţă, vărsături, somnolenţă, tegumente uscate şi eritematoase, xerostomie, pierderea apetitului şi respiraţie cu miros de acetonă. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1, evenimentele hiperglicemice netratate duc în cele din urmă la cetoacidoză diabetică, potenţial letală.

Trecerea de la administrarea altor medicamente pe bază de insulină

Schimbarea tipului, a mărcii sau a fabricantului de insulină trebuie efectuată numai sub supraveghere medicală şi poate duce la necesitatea schimbării dozei.

Pacienții trebuie instruiți să alterneze continuu locurile de injectare, pentru a reduce riscul de apariție a lipodistrofiei și amiloidozei cutanate. Există un posibil risc de absorbție întârziată a insulinei sau de reglare insuficientă a glicemiei în urma injectării insulinei în locuri unde au apărut aceste reacții. S-a raportat că schimbarea bruscă a locului de injectare cu o zonă neafectată duce la hipoglicemie. Se recomandă monitorizarea glicemiei după schimbarea locului de injectare dintr-o zonă afectată într-o zonă neafectată și se poate avea în vedere ajustarea dozei de medicament antidiabetic.

Asocierea dintre pioglitazonă și medicamente pe bază de insulină

Au fost raportate cazuri de insuficienţă cardiacă atunci când pioglitazona a fost utilizată în asociere cu insulina, în special la pacienţi cu factori de risc pentru insuficienţa cardiacă. Acest fapt trebuie reţinut atunci când se ia în considerare asocierea pioglitazonei cu Tresiba. În cazul în care această asociere este utilizată, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru semne şi simptome de insuficienţă cardiacă, surplus ponderal şi edeme. Tratamentul cu pioglitazonă trebuie oprit în cazul în care se manifestă o deteriorare a simptomelor de insuficienţă cardiacă.

Intensificarea tratamentului cu insulină urmată de îmbunătăţirea bruscă a controlului glicemic se poate asocia cu agravarea temporară a retinopatiei diabetice, în timp ce îmbunătăţirea pe termen lung a controlului glicemic scade riscul de progresie a retinopatiei diabetice.

Evitarea erorilor de medicaţie

Pacienţii trebuie instruiţi să verifice întotdeauna înainte de injectare eticheta insulinei pentru a evita confuziile accidentale între cele două concentrații de Tresiba precum şi cu alte insuline.

Pacienţii trebuie să verifice vizual numărul de unităţi selectate pe contorul stiloului injector. De aceea, capacitatea pacienților de a citi contorul stiloului injector este o condiţie pentru ca pacienţii să îşi poată autoadministra insulina. Pacienţii nevăzători sau cu vedere afectată trebuie educaţi să ceară întotdeauna ajutor sau asistenţă de la o altă persoană cu vederea bună, care este instruită în utilizarea dispozitivului de administrare a insulinei.

Pentru a evita erorile de dozare și potențialul supradozaj, pacienții și profesioniștii în domeniul sănătății nu trebuie să utilizeze niciodată o seringă pentru a extrage medicamentul din cartușul stiloului injector preumplut.

În cazul blocării acelor, pacienții trebuie să respecte indicațiile descrise în instrucțiunile de utilizare care însoțesc prospectul (vezi pct. 6.6).

Administrarea insulinei poate determina formarea anticorpilor anti-insulină. În rare cazuri, prezenţa acestor anticorpi anti-insulină poate necesita ajustarea dozelor de insulină pentru a corecta tendinţa la hiperglicemie sau hipoglicemie.

Acest medicament conţine sodiu, mai puţin de 1 mmol (23 mg) pe doză, adicǎ practic 'nu conţine sodiu”.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Este cunoscut faptul că unele medicamente interacţionează cu metabolismul glucozei.

Următoarele medicamente pot reduce necesarul de insulină

Medicamente antidiabetice orale, agoniştii de receptor GLP-1, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO), beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilaţi, steroizi anabolizanţi şi sulfonamide.

Următoarele medicamente pot creşte necesarul de insulină

Contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creştere şi danazol.

Medicamentele beta-blocante pot masca simptomele hipoglicemiei.

Octreotida/lanreotida pot fie să crească, fie să reducă necesarul de insulină.

Alcoolul etilic poate intensifica sau reduce efectul insulinei de scădere a glicemiei.

Utilizarea Tresiba la gravide cu diabet zaharat a fost investigată într-un studiu intervențional (vezi pct.

5.1). O cantitate moderată de date din studii clinice și de după punerea pe piață a medicamentului cu privire la femeile gravide (mai mult de 400 de sarcini finalizate), nu indică nicio toxicitate malformativă sau feto/neonatală. Studiile cu privire la reproducere efectuate la animale nu au arătat diferenţe între insulina degludec şi insulina umană în ceea ce priveşte efectul embriotoxic şi teratogen.

Tratamentul cu Tresiba poate fi luat în considerare în timpul sarcinii, doar dacă este necesar din punct de vedere clinic.

În general, controlul intensificat al glicemiei şi monitorizarea gravidelor cu diabet sunt recomandate în timpul sarcinii şi în perioada de concepţie. De regulă, necesarul de insulină scade în timpul primului trimestru de sarcină şi creşte în trimestrele al doilea şi al treilea. După naştere, necesarul de insulină revine de obicei rapid la valorile anterioare perioadei de sarcină. Se recomandă monitorizarea atentă a controlului glicemiei și ajustarea dozei de insulină în funcție de persoană.

Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea de Tresiba în perioada de alăptare. La şobolani insulina degludec a fost eliminată prin lapte; concentraţia în lapte a fost mai mică decât în plasmă.

Nu se cunoaşte dacă insulina degludec se excretă în laptele uman. Nu se anticipează apariţia de efecte metabolice ale insulinei degludec asupra nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi.

Studiile efectuate cu insulină degludec privind efectele asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte adverse asupra fertilităţii.

Acest medicament nu are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, capacitatea de concentrare şi capacitatea de reacţie a pacientului pot fi afectate ca urmare a hipoglicemiei. Aceasta poate constitui un risc în situaţiile în care aceste capacităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor).

Pacienţii trebuie sfătuiţi să ia măsuri de precauţie pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. Acest lucru este important mai ales pentru cei care au simptome de avertizare a hipoglicemiei de intensitate mică sau absente sau care au episoade frecvente de hipoglicemie. În aceste circumstanţe, recomandarea privind conducerea vehiculelor trebuie reconsiderată.

Hipoglicemia este reacţia adversă cel mai frecvent raportată în timpul tratamentului (vezi mai jos secţiunea 'Descrierea reacţiilor adverse selectate”).

Reacţiile adverse enumerate mai jos se bazează pe datele din studiile clinice şi sunt prezentate în funcţie de frecvenţă şi clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite după următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă

Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate

Urticarie

Tulburări metabolice şi de nutriţie Foarte frecvente Hipoglicemie

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puţin Lipodistrofie frecvente

Cu frecvenţă Amiloidoză cutanatㆠnecunoscută

Tulburări generale şi la nivelul locului de Frecvente Reacţii la nivelul locului administrare de administrare

Mai puţin Edem periferic frecvente † RA din datele obținute după punerea pe piață a medicamentului.

La preparatele de insulină pot să apară reacţii alergice. Reacţiile alergice de tip imediat la insulină sau la excipienţi pot pune viața în pericol.

La Tresiba au fost raportate rar hipersensibilitate (manifestată prin umflarea limbii şi a buzelor, diaree, greaţă, fatigabilitate şi prurit) şi urticarie.

Hipoglicemia poată să apară dacă doza de insulină este prea mare faţă de necesarul de insulină.

Hipoglicemia severă poate determina pierderea conştienţei şi/sau convulsii şi poate avea ca rezultat afectarea temporară sau permanentă a funcţiei cerebrale, sau chiar deces. Simptomele hipoglicemiei apar, de regulă, brusc. Acestea pot să includă transpiraţii reci, tegumente palide şi reci, fatigabilitate, nervozitate sau tremor, anxietate, senzaţie de oboseală sau slăbiciune neobişnuită, confuzie, dificultăţi de concentrare, somnolenţă, senzaţie exagerată de foame, tulburări de vedere, cefalee, greaţă şi palpitaţii.

Lipodistrofia (inclusiv lipohipertrofia, lipoatrofia) și amiloidoza cutanată pot apărea la nivelul locului de administrare a injecției și pot întârzia absorbția locală a insulinei. Alternarea continuă a locurilor de injectare din cadrul unei anumite regiuni de injectare poate contribui la reducerea sau prevenirea acestor reacţii (vezi pct. 4.4).

Reacţii la nivelul locului de administrare

La pacienţii trataţi cu Tresiba au apărut reacţii la nivelul locului de administrare (inclusiv hematom, durere, hemoragie, eritem, noduli, edem, decolorare, prurit, căldură locală şi tumefierea locului de administrare). De obicei, aceste reacţii sunt uşoare şi tranzitorii şi dispar în mod normal în timpul continuării tratamentului.

Tresiba a fost administrat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani pentru investigarea proprietăţilor farmacocinetice (vezi pct. 5.2). Într-un studiu pe termen lung a fost demonstrată siguranţa şi eficacitatea la copii cu vârste de la 1 an până la sub 18 ani. Frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi nu au arătat diferenţe faţă experienţa câştigată la populaţia adultă cu diabet (vezi pct. 5.1).

Alte grupuri speciale de pacienţi

Pe baza rezultatelor din studiile clinice, frecvenţa, tipul şi severitatea reacţiilor adverse observate la vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică nu indică nicio diferenţă faţă de populaţia generală.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Un supradozaj specific cu insulină nu poate fi definit. Totuşi, hipoglicemia se poate dezvolta pe parcursul unor etape succesive, dacă pacientul primeşte o doză mai mare de insulină decât cea necesară:

* Episoadele hipoglicemice uşoare pot fi tratate prin administrarea orală de glucoză sau produse care conţin zahăr. De aceea, se recomandă ca pacienţii cu diabet să aibă întotdeauna asupra lor produse care conţin glucoză.

* Episoadele hipoglicemice severe, când pacientul nu se poate trata singur, pot fi tratate fie prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon (0,5 până la 1 mg) de către o persoană instruită adecvat, fie prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personal medical. Glucoza trebuie administrată intravenos dacă pacientul nu răspunde la glucagon în decurs de 10 până la 15 minute. După recăpătarea conştienţei, pentru a preveni recăderile, este recomandată administrarea orală de carbohidraţi.

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat. Insuline şi analogi injectabili cu acţiune lungă. Codul ATC: A10AE06

Insulina degludec se leagă specific de receptorul pentru insulină umană, ceea ce determină aceleaşi efecte farmacologice ca şi cele ale insulinei umane.

Efectul insulinei de scădere a glicemiei este datorat absorbției facilitate a glucozei după legarea insulinei de receptorii pentru insulină de pe celulele musculare şi adipoase şi inhibării simultane a eliberării de glucoză din ficat.

Tresiba este o insulină bazală care formează multi-hexameri solubili după injectarea subcutanată, ceea ce duce la formarea unui depozit din care insulina degludec este continuu şi lent absorbită în circulaţie, ducând la un efect al Tresiba de scădere a glicemiei continuu şi stabil (vezi figura 1). În timpul tratamentului cu doză unică pe 24 de ore, efectul Tresiba de scădere a glicemiei, în contrast cu insulina glargin, a fost uniform distribuit între primele şi următoarele 12 ore (ASCGIR,0-12h, SE/ASCGIR, total, SE = 0,5).

Timpul de la injectare (ore)

Tratament IDeg 0,6 unităţi/kg

Rata de perfuzie cu glucoză (mg/(kg*min))

Figura 1: Profilul ratei de infuzie a glucozei, aplatizate, la concentraţia de echilibru - Profilul mediu 0 - 24 ore - IDeg 100 unități/ml 0,6 unități/kg - Trial 1987

Durata de acţiune a Tresiba administrat la doze terapeutice este de peste 42 de ore.

Starea de echilibru se atinge după 2-3 zile de administrare.

Variabilitatea zilnică, exprimată prin coeficientul de variație, a efectului de scădere a glicemiei după administrarea unei doze unice, în intervalul 0-24 ore, la starea de echilibru (ASCGIR,τ,SE), este de 20% pentru insulină degludec, care este semnificativ mai mică decât pentru insulină glargin (100 unități/ml).

Efectul total de scădere a glicemiei prin administrarea Tresiba creşte linear cu creşterea dozelor.

Efectul total de scădere a glicemiei este comparabil pentru Tresiba 100 unităţi/ml şi 200 unităţi/ml dacă se administrează aceleași doze din cele două medicamente.

Nu există o diferenţă relevantă clinic între farmacodinamica acestui medicament la pacienții vârstnici şi cea la pacienți adulţi mai tineri.

Eficacitate şi siguranţă clinică 11 studii clinice multinaţionale controlate, deschise, randomizate, de tip titrare la ţintă, cu durata de 26 sau 52 săptămâni, cu grup paralel, s-au desfăşurat şi au expus 4275 de pacienţi la Tresiba (1102 cu diabet de tip 1 şi 3173 cu diabet de tip 2).

În studii clinice deschise, efectul Tresiba a fost testat la pacienţi cu diabet zaharat tip 1 (Tabelul 2), la pacienţi cu diabet de tip 2 netratați anterior cu insulină (iniţierea insulinei, Tabelul 3) şi la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 care au mai utilizat insulină (intensificarea insulinei, Tabelul 4) atât în doze fixe cât și în doze flexibile (Tabelul 5). Non-inferioritatea în reducerea HbA1c a fost confirmată în toate studiile, faţă de toţi comparatorii (insulină detemir şi insulină glargin (100 unități/ml)). În timp ce îmbunătăţirea HbA1c a fost non-inferioară în comparaţie cu alte insuline, faţă de sitagliptin, Tresiba a fost semnificativ statistic superior din punct de vedere al reducerii HbA1c.(Tabelul 4).

Într-o meta-analiză prospectivă planificată a şapte studii deschise de confirmare de tip titrare la ţintă la pacienţi cu diabet de tip 1 şi 2, Tresiba a fost superior insulinei glargin (100 unități/ml) (administrată conform prospectului) în privința ratei hipoglicemiei, înregistrând un număr mai mic de episoade de hipoglicemie confirmată (beneficiu în cazul pacienţilor cu diabet de tip 2, vezi Tabelul 1) şi un număr mai mic de episoade de hipoglicemie nocturnă confirmată. Numărul de episoade de hipoglicemie a fost redus chiar dacă nivelul mediu al glicemiei în condiții de repaus alimentar a fost mai mai scăzut în cazul Tresiba decât în cazul insulinei glargin.

Tabelul 1 Rezultatele meta-analizei pe hipoglicemie Hipoglicemie confirmatăa

Risc relativ estimat (insulină degludec/ insulină glargin) Total Nocturnă

Diabet de tip 1 şi 2 (cumulat) 0,91* 0,74*

Perioada de menţinereb 0,84* 0,68*

Pacienţi geriatrici  65 ani 0,82 0,65*

Diabet de tip 1 1,10 0,83

Perioada de menţinereb 1,02 0,75*

Diabet de tip 2 0,83* 0,68*

Perioada de menţinereb 0,75* 0,62*

Tratament cu insulină bazală la pacienţi fără tratament 0,83* 0,64* anterior cu insulină

*Semnificativ statistic a Hipoglicemia confirmată a fost definită ca episoade confirmate de glicemie plasmatică < 3,1 mmol/l sau prin necesitatea asistării externe pentru corectarea hipoglicemiei. Hipoglicemia nocturnă confirmată a fost definită ca episoade între miezul nopţii şi ora 6 a.m. b Episoade după săptămâna 16.

Tratamentul de lungă durată cu Tresiba nu determină dezvoltarea semnificativă clinic de anticorpi anti-insulină.

Tabelul 2 Rezultatele studiilor clinice deschise la pacienţii cu diabet de tip 1 52 de săptămâni de tratament 26 săptămâni de tratament Tresiba1 Insulină Tresiba1 Insulină glargin detemir1 (100 unități/ml)1

N 472 157 302 153

HbA1c%

Închiderea studiului 7,3 7,3 7,3 7,3

Modificare medie -0,40 -0,39 -0,73 -0,65 Diferenţă: -0,01 [-0,14; 0,11] Diferenţă: -0,09[-0,23;0,05]

Glicemia în condiții de repaus alimentar (mmol/l)

Închiderea studiului 7,8 8,3 7,3 8,9

Modificare medie -1,27 -1,39 -2,60 -0,62 Diferenţă: -0,33 [-1,03; 0,36] Diferenţă: -1,66 [-2,37; -0,95]

Frecvența hipoglicemiei (per pacient şi an de expunere)

Severă 0,2,16 0,3,39

Confirmată2 42,54 40,18 45,83 45,69 Raport: 1,07 [0,89;1,28] Raport: 0,98 [0,80;1,20]

Nocturnă confirmată2 4,41 5,86 4,14 5,93 Raport: 0,75 [0,59;0,96] Raport: 0,66 [0,49;0,88] 1 În regim de administrare o dată pe zi + insulină aspart pentru a acoperi necesarul de insulină în timpul mesei.

2 Hipoglicemia confirmată a fost definită ca episoade confirmate de glicemie plasmatică < 3,1 mmol/l sau prin necesitatea asistării externe pentru corectarea hipoglicemiei. Hipoglicemia nocturnă confirmată a fost definită ca episoade între miezul nopţii şi ora 6 a.m.

Tabelul 3 Rezultatele studiilor clinice deschise la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 netratați anterior cu insulină (inițierea tratamentului cu insulină) 52 de săptămâni de tratament 26 săptămâni de tratament Tresiba1 Insulină Tresiba1 Insulină glargin glargin (100 (100 unități/ml)1 unități/ml)1

N 773 257 228 229

HbA1c%

Închiderea studiului 7,1 7,0 7,0 6,9

Modificare medie -1,06 -1,19 -1,30 -1,32 Diferenţă: 0,09 [-0,04;0,22] Diferenţă: 0,04 [-0,11; 0,19]

Glicemia în condiții de repaus alimentar (mmol/l)

Închiderea studiului 5,9 6,4 5,9 6,3

Modificare medie -3,76 -3,30 -3,70 -3,38 Diferenţă: -0,43 [-0,74; -0,13] Diferenţă: -0,42 [-0,78; -0,06]

Frecvența hipoglicemiei (per pacient şi an de expunere)

Severă 0 0,02 0 0

Confirmată2 1,52 1,85 1,22 1,42 Raport: 0,82 [0,64;1,04] Raport: 0,86 [0,58;1,28]

Nocturnă confirmată2 0,25 0,39 0,18 0,28 Raport: 0,64 [0,42;0,98] Raport: 0,64 [0,30;1,37] 1 Regim de administrare o dată pe zi + metformină  inhibitor al DPP-IV.

2 Hipoglicemia confirmată a fost definită ca episoade confirmate de glicemie plasmatică < 3,1 mmol/l sau prin necesitatea asistării externe pentru corectarea hipoglicemiei. Hipoglicemia nocturnă confirmată a fost definită ca episoade între miezul nopţii şi ora 6 a.m.

Tabelul 4 Rezultatele studiilor clinice deschise la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 - în stânga, pacienți cu tratament anterior cu insulină bazală, în dreapta - pacienți insulinonaivi 52 de săptămâni de tratament 26 săptămâni de tratament Tresiba1 Insulină Tresiba2 Sitagliptin2 glargin (100 unități/ml)1

N 744 248 225 222

HbA1c%

Închiderea studiului 7,1 7,1 7,2 7,7

Modificare medie -1,17 -1,29 -1,56 -1,22 Diferenţă: 0,08 [-0,05; 0,21] Diferenţă: -0,43 [-0,61; -0,24]

Glicemia în condiții de repaus alimentar (mmol/l)

Închiderea studiului 6,8 7,1 6,2 8,5

Modificare medie -2,44 -2,14 -3,22 -1,39 Diferenţă: -0,29 [-0,65; 0,06] Diferenţă: -2,17 [-2,59; -1,74]

Frecvența hipoglicemiei (per pacient şi an de expunere)

Hipoglicemie severă 0,06 0,05 0,0

Confirmată3 11,09 13,63 3,07 1,26 Raport: 0,82 [0,69;0,99] Raport: 3,81 [2,40;6,05]

Nocturnă confirmată3 1,39 1,84 0,52 0,30 Raport: 0,75 [0,58;0,99] Raport: 1,93 [0,90;4,10] 1 Regim de administrare o dată pe zi + insulină aspart pentru a acoperi necesarul de insulină în timpul mesei  metformină  pioglitazonă 2 Regim de administrare o dată pe zi  metformină SU/glinide  pioglitazonă 3 Hipoglicemia confirmată a fost definită ca episoade confirmate de glicemie plasmatică < 3,1 mmol/l sau prin necesitatea asistării externe pentru corectarea hipoglicemiei. Hipoglicemia nocturnă confirmată a fost definită ca episoade între miezul nopţii şi ora 6 a.m.

Tabelul 5 Rezultatele unui studiu clinic deschis la pacienţii cu diabet de tip 2 cu schemă flexibilă de tratament 26 săptămâni de tratament Tresiba1 Tresiba Flex2 Insulină glargin (100 unități/ml)3

N 228 229 230

HbA1c(%)

Închiderea studiului 7,3 7,2 7,1

Modificare medie -1,07 -1,28 -1,26 Diferenţă: -0,13 [-0,29; 0,03]5 Diferenţă: 0,04 [-0,12;0,20]

Glicemia în condiții de repaus alimentar (mmol/l)

Închiderea studiului 5,8 5,8 6,2

Modificare medie comparativ cu -2,91 -3,15 -2,78 valoarea iniţială Diferenţă: 0,05 [-0,45; -0,35]5 Diferenţă: -0,42 [-0,82; -0,02]

Frecvența hipoglicemiei (per pacient şi an de expunere)

Severă 0,02 0,02 0,02

Confirmată4 3,63 3,64 3,48 Raport: 1,03 [0,75;1,40] Raport: 1,10 [0,79;1,52]6

Nocturnă confirmată4 0,56 0,63 0,75 Raport: 1,18 [0,66;2,12]6 Raport: 0,77 [0,44;1,35] 1 Regim de administrare o dată pe zi (odată cu masa principală de seară) + unul sau două din următoarele medicamente antidiabetice cu administrare orală: SU, metformină sau inhibitor al DPP-4 2 Regim flexibil de administrare o dată pe zi (intervale de aproximativ 8-40 ore între doze) + unul sau două din următoarele medicamente antidiabetice cu administrare orală: SU, metformină sau inhibitor al DPP-4.

3 Regim de administrare o dată pe zi + unul sau două din următoarele medicamente antidiabetice cu administrare orală: SU, metformină sau inhibitor al DPP-4 4 Hipoglicemia confirmată a fost definită ca episoade confirmate de glicemie plasmatică < 3,1 mmol/l sau prin necesitatea asistării externe pentru corectarea hipoglicemiei. Hipoglicemia nocturnă confirmată a fost definită ca episoade între miezul nopţii şi ora 6 a.m.

5 Diferenţa este pentru Tresiba Flex - Tresiba 6 Raportul este pentru Tresiba Flex/Tresiba

Într-un studiu clinic de 104 săptămâni, 57% dintre pacienții cu diabet tip 2 tratați cu Tresiba (insulină degludec) în combinație cu metformină au atins o țintă de HbA1c < 7,0%. Ceilalți pacienți au continuat într-un studiu deschis randomizat de 26 săptămâni în care s-a asociat liraglutid sau o doză unică de insulină aspart (la masa principală). Pe brațul de studiu insulină degludec + liraglutid, doza de insulină s-a redus cu 20% pentru a scădea riscul de hipoglicemie. Asocierea de liraglutid a determinat o reducere semnificativ statistic mai mare a HbA1c (-0,73% pentru liraglutid față de -0,40% pentru comparator, medie estimată) și a greutății (-3,03 kg față de +0,72 kg, medie estimată). Rata episoadelor hipoglicemice (per pacient an de expunere) a fost semnificativ statistic mai mică în cazul asocierii liraglutid comparativ cu asocierea unei doze unice de insulină aspart (1,0 față de 8,15; raport:

0,13; 95% IÎ: 0,08 la 0,21).

În plus, două studii clinice 'treat to target‟, încrucișate, randomizate, dublu orb, controlate, cu durata de 64 de săptămâni au fost conduse la pacienți cu cel puțin un factor de risc pentru hipoglicemie și diabet zaharat tip 1 (501pacienți) și diabet zaharat tip 2 (721 pacienți). Pacienții au fost randomizați la

Tresiba sau insulină glargin (100 unități/ml) urmată de încrucișare. Studiile au evaluat rata de hipolicemie după tratament cu Tresiba comparativ cu insulină glargin (100 unități/ml) (vezi Tabelul 6).

Tabel 6 Rezultatele studiilor clinice dublu-orb, încrucișate la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 și 2 Diabet zaharat tip 1 Diabet zaharat tip 2 1 Insulină glargin 2 Insulină glargin Tresiba 1 Tresiba (100 unități/ml) (100 unități/ml)2

N 501 721

HbA1c (%)

Valoarea inițială 7,6 7,6

Închiderea studiului 6,9 6,9 7,1 7,0

Glicemia în condiții de repaus alimentar (mmol/l)

Inițial 9,4 7,6

Închiderea studiului 7,5 8,4 6,0 6,1

Frecvența hipoglicemiei severe3 0,69 0,92 0,05 0,09

Perioada de întreținere4

Raport: 0,65 [0,48; 0,89] Raport: 0,54 [0,21; 1,42]

Frecvența hipoglicemiei simptomatice confirmate de concentrația glucozei în sânge sau severe3,5 22,04,63 1,86 2,65

Perioada de întreținere4

Raport: 0,89 [0,85; 0,94] Raport: 0,70 [0,61; 0,80]

Frecvența hipoglicemiei simptomatice nocturne confirmate de concentrația glucozei în sânge sau severe3.5 4 2,77 4,29 0,55 0,94

Perioada de întreținere

Raport: 0,64 [0,56; 0,73] Raport: 0,58 [0,46; 0,74] 1 În tratamentul cu doză unică + insulină aspart pentru a acoperi necesarul de insulină în timpul mesei 2 În tratamentul cu doză unică ± antidiabetice orale (orice combinație de metformină, dipeptidil peptidază 4-inhibitor, alfa-glucozidază inhibitor, tiazolidindione și inhibitor al cotransportor-2 glucoză de sodiu) 3 Per pacient an de expunere 4 Episoade din săptămâna 16 în fiecare perioada de tratament 5 Hipoglicemia simptomatică confirmată de concentrația glucozei din sânge (GS) a fost definită ca episoade confirmate prin valoarea glucozei plasmatice sub 3,1 mmol/l, cu simptome confirmate de hipoglicemie. Hipoglicemia confirmată nocturnă a fost definită ca episoade între miezul nopții și ora 6 a.m.

DEVOTE a fost un studiu clinic randomizat, dublu orb și determinat de numărul de evenimente cu o durată medie de 2 ani, care a comparat siguranța cardiovasculară a Tresiba cu insulină glargin (100 unități/ml) la 7637 pacienți cu diabet zaharat de tip 2, cu risc crescut de evenimente cardiovasculare.

Criteriul principal de evaluare a fost intervalul de timp de la randomizare până la apariția primului eveniment advers cardiovascular major (EACM) cu trei componente: deces de cauză cardiovasculară, infarct miocardic non-letal sau accident vascular cerebral non-letal. Studiul a fost conceput ca un studiu de non-inferioritate pentru a exclude marginea de risc prespecificată de 1,3 pentru riscul relativ (RR) a EACM, comparând Tresiba cu insulină glargin. Siguranța cardiovasculară a Tresiba, comparativ cu insulină glargin a fost confirmată (RR 0,91 [0,78; 1,06]) (Figura 2).

Rezultatele din analizele efectuate la subgrupuri ( de exemplu subgrup prespecificat în funcție de sex, durata diabetului zaharat, grup cu risc cardiovascular și regim anterior de insulină) au fost aliniate cu analizele inițiale.

Riscul Relativ Tresiba Insulină glargin (95%IÎ) N (%) N (%)

Analiza primară (EACM cu 3 0,91 (0,78-1,06) 325 (8,51) 356 (9,32) componente)

Moarte CV 0,96 (0,76-1,21) 136 (3,56) 142 (3,72)

Accident vascular 0,90 (0,65-1,23) 71 (1,86) 79 (2,07) cerebral non-fatal

IM non-fatal 0,85 (0,68-1,06) 144 (3,77) 169 (4,43)

Toate cauzează moartea 0,91 (0,76-1,11) 202 (5,29) 221 (5,79) 0,7 0,9 ,,3

În În favoarea favoarea insulină glargin

Tresiba

N: număr de subiecți cu un prim eveniment confirmat de EAC pe parcursul studiului. %: Procentul subiecților cu un prim eveniment confirmat de EAC în raport cu numărul de subiecți randomizați. EAC: Comitetul de adjudecare a evenimentelor. CV: Cardiovascular. IM:

Infarct Miocardic. IÎ: interval de încredere de 95%.

Figura 2 Analiza criteriului compus EACM cu 3 componente și a rezultatelor cardiovasculare individuale în studiul DEVOTE

La momentul inițial, HbA1c a fost 8,4% în ambele grupuri de tratament iar după 2 ani HbA1c a fost 7,5% atât în grupul de tratament cu Tresiba cât și în grupul de tratament cu insulină glargin.

Tresiba a fost superior în comparație cu insulina glargin în ceea ce privește o incidență mai scăzută a evenimentelor hipoglicemice severe și un procent mai mic de subiecți au prezentat hipoglicemie severă. Incidența hipoglicemiei nocturne severe a fost semnificativ mai scăzută în grupul de tratament cu Tresiba comparativ cu grupul de tratament cu insulină glargin (Tabelul 7).

Tabelul 7 Rezultate din studiul DEVOTE Tresiba1 Insulină glargin (100 unități/ml)1

N 3.818 3.819

Incidența hipoglicemiei (la 100 pacienți ani de observație)

Hipoglicemie severă 3,70 6,25 Risc relativ: 0,60 [0,48; 0,76]

Hipoglicemie nocturnă severă2 0,65 1,40 Risc relativ: 0,47 [0,31; 0,73]

Proporția pacienților cu hipoglicemie (procent al pacienților)

Hipoglicemie severă 4,9 6,6 Raportul probabilităților: 0.73 [0,60; 0,89] 1 În plus față de standardele de îngrijire pentru diabet și boli cardiovasculare 2 Hipoglicemia nocturnă severă a fost definită ca episoade între miezul nopții și 6 dimineața

Tresiba a fost studiat într-un studiu clinic controlat activ, randomizat, deschis, în care gravidele cu diabet zaharat de tip 1 au fost tratate în regim bazal-bolus cu Tresiba (92 femei) sau cu insulină detemir (96 femei) ca insulină bazală, ambele în combinație cu insulina aspart ca insulină administrată în timpul mesei (EXPECT).

Tresiba a arătat non-inferioritate față de insulina detemir la măsurarea HbA1c la ultima vizită planificată pentru HbA1c înainte de naștere, după săptămâna gestionațională 16. În plus, nu a fost observată nicio diferență între grupurile de tratament pentru controlul glicemic (modificarea HbA1c,

FPG și PPG) în timpul sarcinii.

Nu au fost observate diferențe relevante din punct de vedere clinic între Tresiba și insulina detemir pentru obiectivele finale privind siguranța maternă: hipoglicemie, naștere prematură și evenimente adverse în timpul sarcinii. Preeclampsia a fost raportată la 12 subiecți tratați cu Tresiba (13,2%) și la 7 subiecți (7,4%) care au fost tratați cu insulină detemir. Operația cezariană neplanificată a fost raportată la 23 subiecți (25,3%) tratați cu Tresiba și la 15 subiecți (16,0%) tratați cu insulină detemir.

Majoritatea evenimentelor adverse raportate în ambele grupuri nu au fost grave, uşoare ca severitate, puţin probabil legate de produsul din studiu şi au avut rezultatul 'recuperat/rezolvat”. Nu au fost raportate decese la subiecții care au fost randomizați în studiu.

Nu a fost raportat niciun deces perinatal sau neonatal. Nu au fost observate diferențe relevante din punct de vedere clinic între Tresiba și insulina detemir privind obiectivele finale ale sarcinii (moarte precoce a fătului, prezența unor anomalii majore, hipoglicemie neonatală, mortalitate perinatală, mortalitate neonatală, macrosomie fetală, greutate mare pentru vârsta gestațională și evenimente adverse la sugar în primele 30 de zile de la naștere).

Agenţia Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Tresiba la:

* Nou-născuţi şi sugari cu vârsta de la naştere până la mai puţin de 12 luni, cu diabet de tip 1 şi copii cu vârsta de la naştere până la mai puţin de 10 ani cu diabet de tip 2, pe motivul că afecțiunea sau condiţia patologică căreia i se adresează medicamentul specific nu se întâlnesc la subsetul specificat de populaţie pediatrică (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Siguranţa şi eficacitatea Tresiba au fost studiate la copii şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 1, într-un studiu controlat randomizat 1:1 timp de 26 săptămâni (n=350), studiu care a fost continuat cu o perioadă de extensie de 26 săptămâni (n=280). Pacienţii care au utilizat Tresiba au inclus 43 copii cu vârste cuprinse între 1-5 ani, 70 copii cu vârste cuprinse între 6-11 ani şi 61 adolescenţi cu vârste cuprinse între 12-17 ani. Tresiba în doză zilnică unică a determinat o reducere similară a HbA1c în săptămâna 52 şi o reducere mai mare în glicemia în condiţii de repaus alimentar față de insulina comparator detemir, administrată o dată sau de două ori pe zi. Acest rezultat a fost atins cu doze zilnice de Tresiba mai mici cu 30% comparativ cu insulina detemir. Ratele (evenimente pe pacient an de expunere) de hipoglicemie severă (definiţia ISPAD; 0,51 faţă de 0,33), hipoglicemie confirmată (57,71 faţă de 54,05) şi hipoglicemie nocturnă confirmată (6,03 faţă de 7,60) au fost comparabile la

Tresiba faţă de insulina detemir. Pe ambele braţe ale studiului copiii cu vârste între 6-11 ani au avut o rată de hipoglicemie confirmată mai mare numeric faţă de celelalte grupuri de vârstă. O rată numerică mai mare de hipoglicemie severă a fost observată pe braţul Tresiba la copii cu vârste între 6-11 ani.

Rata episoadelor hiperglicemice cu cetoză a fost semnificativ mai mică la Tresiba faţă de insulina detemir, 0,68 respectiv 1,09. Nu au fost identificate probleme de siguranţă la Tresiba în privinţa efectelor adverse și a parametrilor standard de siguranță. Dezvoltarea anticorpilor a fost rară și nu a avut impact clinic. Eficacitatea şi siguranţa datelor pentru pacienţii adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2 au fost extrapolate din datele pentru pacienţi adolescenţi şi adulţi cu diabet zaharat de tip 1 şi pacienţi adulţi cu dibet zaharat de tip 2. Rezultatele susţin utilizarea Tresiba la pacienţi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2.

După injectare subcutanată, se formează multi-hexameri stabili, solubili, care creează un depozit de insulină în ţesutul subcutanat. Monomerii de insulină degludec se separă gradat din multi-hexameri rezultând astfel o eliberare lentă şi continuă de insulină degludec în circulaţie.

Starea de echilibru al concentraţiei plasmatice este atinsă după 2 - 3 zile de administrare zilnică de

Tresiba.

În timpul unei perioade de 24 ore de tratament cu doză unică, expunerea de insulină degludec a fost distribuită uniform între primele şi următoarele 12 ore. Raportul dintre ASCIDeg,0-12h,SE şi ASCIDeg,τ,SE a fost 0,5.

Afinitatea insulinei degludec pentru albumina serică corespunde la o legare de proteinele plasmatice de > 99% în plasma umană.

Degradarea insulinei degludec este similară insulinei umane; toţi metaboliţii formaţi sunt inactivi.

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare după administrare subcutanată de Tresiba este determinat de viteza de absorbţie din ţesutul subcutanat. Timpul de înjumătăţire al Tresiba este de aproximativ 25 de ore independent de doză.

Proporţionalitatea dozei la expunerea totală se observă după administrare subcutanată în intervalul de doze terapeutice. Prin comparaţie directă, condiţiile referitoare la bioechivalenţă sunt îndeplinite pentru Tresiba 100 unităţi/ml şi Tresiba 200 unităţi/ml (pe baza ASCIDeg,τ,SE şi Cmax, IDeg, SE).

Nu sunt diferenţe între sexe în ceea ce priveşte proprietăţile farmacocinetice ale acestui medicament.

Vârstnici, rasă, insuficienţă renală şi hepatică

Nu există diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica insulinei degludec între pacienți vârstnici şi pacienţii mai tineri, între rase sau între subiecţii sănătoşi şi pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.

Proprietăţile farmacocinetice ale insulinei degludec au fost investigate la copii (1-11 ani) şi adolescenţi (12-18 ani), şi la echilibru, au fost comparabile cu cele observate la adulţi cu diabet zaharat de tip 1.

Expunerea totală după administrarea unei singure doze a fost mai mare la copii şi adolescenţi decât la adulţi cu diabet zaharat de tip 1.

Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, posibila carcinogenitate şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.

Raportul dintre potenţa mitogenă şi cea metabolică pentru insulina degludec este comparabil cu cel al insulinei umane.

Glicerol

Metacrezol

Fenol

Acetat de zinc

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

Apă pentru preparate injectabile

Acest medicament nu trebuie amestecat cu niciun alt medicament.

Substanţele adăugate la Tresiba pot duce la degradarea insulinei degludec.

Tresiba nu trebuie adăugat în fluidele perfuzabile.

30 luni.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

După prima utilizare sau când este păstrat ca rezervă, medicamentul poate fi păstrat timp de maximum 8 săptămâni. A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. Poate fi păstrat la frigider (2°C - 8°C). A se păstra stiloul injector acoperit cu capacul pentru a fi protejat de lumină.

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

După prima utilizare sau când este păstrat ca rezervă, medicamentul poate fi păstrat timp de maximum 8 săptămâni. A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. Poate fi păstrat la frigider (2°C - 8°C). A se păstra stiloul injector acoperit cu capacul pentru a fi protejat de lumină.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

După prima utilizare sau când este păstrat ca rezervă, medicamentul poate fi păstrat timp de maximum 8 săptămâni. A nu se păstra la temperaturi peste 30°C. A nu se păstra la frigider. A se păstra cartuşele în cutie pentru a fi protejate de lumină.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A se păstra la distanţă de elementul de răcire.

A se păstra stiloul injector acoperit cu capacul pentru a fi protejat de lumină.

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A se păstra la distanţă de elementul de răcire.

A se păstra stiloul injector acoperit cu capacul pentru a fi protejat de lumină.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela.

A se păstra la distanţă de elementul de răcire.

A se păstra cartuşele în cutie pentru a fi protejate de lumină.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut 3 ml de soluţie în cartuş (sticlă tip 1) cu piston (halobutil) şi strat laminat de cauciuc (halobutil/poliizopren) în stilou injector preumplut multidoză de unică folosinţă, din polipropilenă.

Mărimi de ambalaj cu 1 stilou injector preumplut (cu sau fără ace), 5 stilouri injectoare preumplute (fără ace) şi cutii multiple conţinând 10 (2 cutii de 5) stilouri injectoare preumplute (fără ace).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut 3 ml de soluţie în cartuş (sticlă tip 1) cu piston (halobutil) şi strat laminat de cauciuc (halobutil/poliizopren) în stilou injector preumplut multidoză de unică folosinţă, din polipropilenă.

Mărimi de ambalaj cu 1 stilou injector preumplut (cu sau fără ace), 2 stilouri injectoare preumplute (fără ace), 3 stilouri injectoare preumplute (fără ace), 5 stilouri injectoare preumplute (fără ace) şi pachet multiplu conţinând 6 (2 cutii de 3) stilouri injectoare preumplute (fără ace).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș 3 ml de soluţie în cartuş (sticlă tip 1) cu piston (halobutil) şi strat laminat de cauciuc (halobutil/poliizopren) în cutie.

Mărimi de ambalaj cu 5 sau 10 cartuşe.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Stiloul injector preumplut poate fi utilizat numai de către o singură persoană. Acesta nu trebuie reumplut.

Tresiba nu trebuie utilizat dacă soluţia nu este limpede şi incoloră.

Tresiba nu trebuie utilizat dacă a fost congelat.

Întotdeauna trebuie utilizat un ac nou înainte de fiecare utilizare. Acele nu trebuie să fie refolosite.Pacientul trebuie să arunce acul după fiecare injectare.

În cazul blocării acelor, pacienții trebuie să respecte indicațiile descrise în instrucțiunile de utilizare care însoțesc prospectul.

Orice material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Pentru instrucţiuni detaliate cu privire la utilizare, a se vedea prospectul.

Tresiba sub formă de stilou preumplut este disponibil în două concentrații. Este marcat clar pe eticheta stiloului și pe ambalaj ,,Tresiba 100 unități/ml” sau ,,Tresiba 200 unități/ml”.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Ambalajul și eticheta pentru Tresiba 100 unități/ml sunt de culoare verde deschis.

Stiloul injector preumplut (FlexTouch) este realizat pentru a fi utilizat cu acele pentru injecţie

NovoFine/NovoTwist cu lungime de maxim 8 mm.

Eliberează -80 unităţi în trepte de câte o unitate. Trebuie respectate instrucţiunile detaliate care însoţesc stiloul injector preumplut.

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

Ambalajul și eticheta pentru Tresiba 200 unități/ml sunt de culoare verde închis, cu dungi, având concentrația evidențiată într-un cadran roșu.

Stiloul injector preumplut (FlexTouch) este realizat pentru a fi utilizat cu acele pentru injecţie

NovoFine/NovoTwist cu lungime de maxim 8 mm.

Eliberează 2-160 unităţi în trepte de câte 2 unităţi. Trebuie respectate instrucţiunile detaliate care însoţesc stiloul injector (penul) preumplut.

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

Cartuşul (Penfill) este realizat pentru a fi utilizat cu sistemele Novo Nordisk de eliberare (dispozitive medicale durabile, pentru utilizare repetată, care nu sunt incluse în ambalaj) şi cu acele pentru injecţie

NovoFine/NovoTwist cu lungime de maxim 8 mm. Trebuie respectate instrucţiunile detaliate care însoţesc sistemul de eliberare.

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

EU/1/12/807/001

EU/1/12/807/002

EU/1/12/807/003

EU/1/12/807/004

EU/1/12/807/005

Tresiba 200 unităţi/ml soluţie injectabilă în stilou injector preumplut

EU/1/12/807/009

EU/1/12/807/006

EU/1/12/807/010

EU/1/12/807/012

EU/1/12/807/013

EU/1/12/807/015

EU/1/12/807/016

Tresiba 100 unităţi/ml soluţie injectabilă în cartuș

EU/1/12/807/007

EU/1/12/807/008

Data primei autorizări: 21 Ianuarie 2013

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 21 Septembrie 2017

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu