TRADOLAN RETARD 200mg comprimate eliberare prelungită prospect medicament

Tradolan Retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită

Tradolan Retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită

Tradolan Retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită

Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tramadol 150 mg.

Excipient cu efect cunoscut: tartrazină lac (E102) 0,264 mg

Tradolan Retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită

Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tramadol 200 mg.

Excipient cu efect cunoscut: tartrazină lac (E102) 1,407 mg

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat cu eliberare prelungită

Tradolan Retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită

Comprimate filmate de culoare galben-pal, de formă capsulară (ovalară) cu o linie mediană de rupere pe ambele feţe.

Tradolan Retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită

Comprimate filmate de culoare galbenă, de formă capsulară (ovalară) cu o linie mediană de rupere pe ambele feţe.

Tratamentul durerilor de intensitate moderată până la severă

Doza trebuie ajustată în funcție de severitatea durerii și în concordanţă cu răspunsul terapeutic al fiecărui pacient în parte. Doza individuală corectă este cea care calmează durerea pentru 12 ore, fără a determina reacţii adverse sau cu reacţii adverse în limita tolerabilităţii.

Pacienţii al căror tratament este schimbat de la preparate de tramadol cu formă farmaceutică cu eliberare imediată trebuie să aibă doza zilnică totală calculată şi să înceapă tratamentul cu Tradolan Retard în doza cea mai apropiată. La pacienţii al căror tratament este modificat, pentru a minimaliza reacţiile adverse din cursul schimbării tratamentului, se recomandă creşterea gradată, lentă, a dozelor, până la doze mai mari.

Tradolan Retard nu trebuie administrat, în nicio circumstanţă, mai mult timp decât este absolut necesar.

Dacă este necesară administrarea de doze repetate de tramadol sau tratament de lungă durată, datorită naturii şi severităţii bolii, se recomandă precauţie şi monitorizare atentă, regulată (dacă este posibil, cu pauze de tratament), pentru a stabili dacă este necesară continuarea tratamentului.

În general, trebuie aleasă cea mai mică doză analgezică eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 400 mg clorhidrat de tramadol, cu excepţia unor condiţii clinice speciale.

Siguranța și eficacitatea Tradolan Retard comprimate cu eliberare prelungită la copii cu vârsta sub 12 ani nu au fost stabilite. Prin urmare, Tradolan Retard nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Doza uzuală iniţială este de 50-100 mg clorhidrat de tramadol de două ori pe zi, seara şi dimineaţa sub formă de comprimate cu eliberare prelungită. Dacă această doză nu calmează durerea, doza poate fi mărită până la 150-200 mg clorhidrat de tramadol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită.

Intervalul dintre administrări nu trebuie să fie mai mic de 8 ore.

De obicei ajustarea dozei nu este necesară la pacienții cu vârsta până la 75 ani, fără manifestare clinică de insuficienţă hepatică sau renală. La pacienții vârstnici peste 75 de ani eliminarea poate fi prelungită. La aceşti pacienţi, poate fi necesară ajustarea dozei sau prelungirea intervalului dintre administrări.

Insuficiență renală/dializă și insuficienţă hepatică

La pacienții cu insuficiență renală și/sau insuficiență hepatică, eliminarea tramadolului este întârziată. La aceşti pacienţi, prelungirea intervalului dintre administrări trebuie cântărită cu grijă, în funcție de necesitățile pacientului.

Comprimatele cu eliberare prelungită Tradolan Retard trebuie administrate la interval de 12 ore și înghițite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, fără a fi mestecate. Tradolan Retard poate fi administrat cu sau fără alimente.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Intoxicație acută cu alcool, hipnotice, analgezice, opioide sau medicamente psihotrope.

Pacienți care iau IMAO sau care au luat asemenea medicamente în ultimele 14 zile (vezi pct. 4.5).

Epilepsie necontrolată terapeutic.

Tradolan Retard nu trebuie folosit pentru tratarea dependenței de opioide.

Este contraindicat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.

Tradolan Retard trebuie folosit numai după evaluarea raportului beneficiu/risc și numai în prezența unor măsuri de precauție riguroase la pacienții cu:

- dependență de opioide;

- stare de conștiență alterată de etilogie necunoscută, șoc;

- disfuncție a centrului respirator sau a funcției respiratorii;

- presiune intracraniană crescută, traumatism cranio-cerebral, afecțiune cerebrală;

- disfuncție renală sau hepatică.

Acest medicament trebuie folosit cu precauție la pacienții cu sensibilitate cunoscută la opioide.

Au fost raportate convulsii la pacienții tratați cu doze uzuale de tramadol. Creșterea riscului este asociată cu administrarea unor doze zilnice mai mari decât cele recomandate (400 mg). Tramadolul poate crește riscul apariției convulsiilor atunci când este asociat cu medicamente cunoscute pentru scăderea pragului convulsivant (vezi pct. 4.5). Pacienții cu istoric de epilepsie sau cu susceptibilitate la convulsii trebuie tratați cu tramadol doar dacă este absolută nevoie.

Tramadolul are un potențial redus de a genera dependență. În cazul utilizării îndelungate, pacienții pot să dezvolte toleranță, precum și dependență fizică și psihică. La doze recomandate, sindromul de sevraj a fost raportat la 1 din 8000 de pacienți. La pacienții cu tendință la abuz medicamentos sau dependență de medicamente, tratamentul cu Tradolan Retard trebuie făcut numai pe perioade scurte și sub strictă supraveghere medicală.

Tradolan Retard nu este eligibil ca tratament de substituție la pacienții dependenți de opioide. Deși este un agonist de opioid, tramadolul nu poate supresa simptomatologia sevrajului la morfină.

Tradolan Retard conține tartrazină lac (E102). Aceasta poate provoca reacții alergice.

Tramadolul poate induce convulsii și crește potențialul de a induce convulsii pentru inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), inhibitorii recaptării serotonin-norepinefrinei (IRSN), antidepresivelor triciclice, antipsihoticelor și a altor medicamente cu potențial de a scădea pragul convulsivant (bupropionă, mirtazapină, tetrahidrocanabinol).

Co-administrarea de tramadol și medicamente serotoninergice, precum ISRS, IRSN și inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (vezi și pct. 4.3), antidepresive triciclice și mirtazapina, poate cauza toxicitate serotoninică.

Sindromul serotoninergic poate fi caracterizat de una sau mai multe dintre următoarele manifestări:

- clonie spontană,

- clonus ocular indus de agitație sau diaforeză,

- tremor sau hiperreflexivitate,

- hipertonie și temperatură a corpului > 38°C induse sau clonus ocular.

Oprirea administrării medicamentelor serotoninergice ameliorează de obicei rapid simptomatologia.

Tratamentul va fi ales în funcție de intensitatea și tipul manifestărilor.

Interacțiunile cu potențial letal afectează sistemul nervos central (SNC) precum și funcția cardio-respiratorie și au fost observate la pacienții tratați cu IMAO cu mai puțin de 14 zile înaintea administrării petidinei opioide. Același tip de interacțiuni nu pot fi excluse și la administrarea de Tradolan Retard.

Administrarea concomitentă de Tradolan Retard cu alte medicamente care acționează asupra sistemului nervos sau alcool etilic poate potența acțiunea acestora asupra SNC.

Datele farmacocinetice existente nu au anticipat apariția unor interacțiuni clinic relevante la co-administrarea sau administrarea consecutivă de tramadol și cimetidină.

Administrarea concomitentă sau consecutivă cu carbamazepină poate reduce sau scurta efectul analgezic.

Combinația tramadolului cu o mixtură de agoniști-antagoniști (buprenorfină, nalbufină, pentazocin) nu este recomandată deoarece există posibilitatea teoretică ca efectul analgezic al unui agonist pur să scadă în aceste condiții.

Trebuie recomandată cu precauție combinația tramadolului cu unii derivați cumarinici (warfarină) deoarece sunt raportate cazuri de creștere a INR-ului cu sângerări și echimoze.

Într-un număr limitat de studii, administrarea perioperatorie de antoemetic ondasetron (antagonist 5-HT3) a crescut necesarul de tramadol la pacienții cu dureri postoperatorii.

Alți inhibitori CYP3A4, precum ketoconazol sau eritromicină, pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-demetilare) și posibil și pe cea a metabolitului activ (O-demetilare). Nu este cunoscută semnificația clinică a acestei interacțiuni.

Tramadolul traversează placenta.

Nu există suficientă experiență privind utilizarea cronică de tramadol în timpul sarcinii. Datele înregistrate la animalele de laborator au demonstrat toxicitate reproductivă, dar nu efecte teratogene (vezi pct. 5.3).

Administrarea repetată de tramdol pe durata sarcinii poate genera toleranță la făt și consecutiv simptomatologie de sevraj la nou-născut, imediat după naștere. Din această cauză Tradolan Retard nu trebuie folosit pe durata sarcinii.

Administrea tramadolului înainte de și în timpul nașterii nu afectează contractilitatea uterină. Poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii la nou-născut, însă nesemnificative clinic.

Tramadolul este excretat în cantități minime în laptele matern (aprox. 0,1% din doza administrată intravenos). Din acest motiv Tradolan Retard nu trebuie folosit pe durata alăptării. Nu este necesară întreruperea alăptării după administrarea unei doze unice de tramadol.

Chiar dacă este administrat conform recomandărilor, Tradolan Retard poate determina reacţii adverse cum sunt somnolenţă şi vertij şi, ca urmare, poate influenţa negativ reactivitatea conducătorilor de vehicule şi ale celor care folosesc utilaje. Aceste efecte pot fi potenţate de alcoolul etilic, la începutul tratamentului, în caz de utilizare concomitentă cu alte deprimante ale SNC sau anti-histaminice. Dacă pacienţii sunt afectaţi, atunci trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt greaţa şi ameţelile, ambele apărând la mai mult de 10% dintre pacienţi.

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii:

foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000, <1/100), rare (>1/10000,<1/1000), foarte rare (<1/10000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Aparate și sisteme Frecvență Reacții adverse

Tulburări ale sistemului Rare - reacții alergice (dispnee, bronhospasm, imunitar wheezing, edem angioneurotic, edem cutanat)

- anafilaxie

Tulburări psihice Rare - modificări ale dispoziției (disforie)

- modificări ale activității (creștere sau supresie)

- modificări ale capacității senzoriale și cognitive (capacitate decizională, tulburări de percepție)

- halucinații

- confuzie

- tulburări ale somnului

- anxietate

- coșmaruri

- dependență.

- simptome ale sindromului de sevraj, similar celor din sindromul de sevraj la opioide, precum: agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie, hiperkinezie, tremor şi simptome gastrointestinale.

Tulburări ale sistemului nervos Foarte - amețeli frecvente

Frecvente - cefalee

- somnolență

Rare - modificarea apetitului

- parestezii

- tremor

- depresie respiratorie

- convulsii epileptiforme

- contracții musculare involuntare

- coordonare anormală

- sincopă

Tullburări metabolice și de Cu frecvență - hipoglicemie nutriție necunoscută

Tulburări oculare Rare - vedere încețoșată

Tulburări cardiace Mai puțin - afectarea ritmicității cardiace: palpitații, frecvente tahicardie, stare de leșin, colaps cardiovascular

Rare - bradicardie

- creșterea tensiunii arteriale

Tulburări vasculare Foarte rare - eritem facial rapid și tranzitor

Tulburări respiratorii, toracice Rare - dispnee și mediastinale - s-a raportat agravarea astmului bronşic, deşi nu s-a stabilit o relaţie cauzală

Tulburări gastro-intestinale Foarte - greață frecvente

Frecvente - vărsături

- constipație

- xerostomie

Mai puțin -eructații, diaree, disconfort gastric frecvente

Tulburări hepatobiliare Foarte rare - creșterea transaminazelor

Afecțiuni cutanate și ale Frecvente - transpirații țesutului subcutanat

Rare -prurit, rash, urticarie

Tulburări musculo-scheletice și Rare - scăderea forței musculare ale țesutului conjunctiv

Tulburări renale și ale căilor Rare - disurie și reducerea diurezei urinare

Tulburări generale și la nivelul Frecvente - fatigabilitate locului de administrare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

În principiu, în cazul intoxicaţiei cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul altor analgezice cu acţiune centrală (opioide). Acestea includ, în special, mioză, vărsături, colaps cardiovascular, tulburări ale cunoştinţei până la comă, convulsii şi deprimare respiratorie până la stop respirator.

Se aplică măsurile generale de tratament de urgenţă. Căile respiratorii trebuie menţinute permeabile (aspiraţie), trebuie asigurat tratament de susţinere a respiraţiei şi circulaţiei, în funcţie de simptome.

Antidotul pentru deprimarea respiratorie este naloxona. În studiile la animale, naloxona nu a avut efect asupra convulsiilor. În aceste cazuri, trebuie administrat intravenos diazepam.

Suplimentar poate fi administrat cărbune activat pentru decontaminare gastro-intestinală.

Tramadolul poate fi eliminat din plasmă, în cantitate minimă, prin hemodializă sau hemofiltrare. În consecinţă, tratamentul intoxicaţiei acute cu Tradolan Retard numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat pentru eliminarea toxicului.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, alte opioide, codul ATC: N02AX02

Tramadolul este un analgezic cu acţiune centrală. Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra receptorilor opioizi μ, δ şi k având afinitate mai mare asupra receptorului μ. Alte mecanisme care contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei şi creşterea eliberării serotoninei (5-hidroxitriptaminei).

Tramadolul are efect antitusiv. Spre deosebire de morfină, dozele analgezice de tramadol, într-un interval larg de dozaj, nu determină deprimare respiratorie. Tramadolul nu afectează motilitatea gastro-intestinală şi efectele asupra aparatului cardiovascular sunt uşoare. Potenţa tramadolului este de 1/10-1/6 din cea a morfinei.

Mai mult de 90% din tramadol se absoarbe după administrare orală iar biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70% indiferent de ingestia concomitentă cu alimente.

Diferenţa dintre cantitatea de tramadol absorbită şi cantitatea nemetabolizată disponibilă se datorează probabil efectului scăzut după primul pasaj. Efectul după primul pasaj după administrare orală este de maxim 30%.

La voluntari sănătoşi, tramadolul are afinitate tisulară mare, cu un volum aparent de distribuţie de 203 ± 40 litri, după administrare orală. Legarea de proteinele plasmatice este limitată la 20%.

După administrarea orală de tramadol 100 mg sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, concentraţia plasmatică maximă Cmax de 141±40 ng/ml este atinsă după 4,9 ore. După administrarea de 200 mg tramadol sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, Cmax de 260±62 ng/ml este atinsă după 4,8 ore.

Tramadolul trece bariera hemato-encefalică şi barierea placentară. Cantităţi foarte mici din substanţa activă şi derivaţii săi O-demetilaţi se regăsesc în lapte (0,1% respectiv 0,02%).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare t1/2 β este de aproximativ 6 ore, indiferent de metoda de administrare, iar la pacienţii cu vârsta peste 75 ani poate fi prelungit de aproximativ 1,4 ori.

La om, tramadolul este metabolizat în principal prin N- şi O-demetilare şi conjugarea metaboliţilor O-demetilaţi cu acidul glucuronic. Enzimele implicate în metabolizarea tramadolului sunt izoenzimele citocromului P450, CYP3A4 şi CYP2D6. Doar O-demetiltramadolul este activ farmacologic. Există diferenţe cantitative interindividuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în urină s-au identificat unsprezece metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că O-demetiltramadolul este mai potent decât substanţa activă nemodificată de 2-4 ori. Timpul său de înjumătăţire plasmatică, t1/2, β (6 voluntari sănătoşi) este de 7,9 ore (5,4 - 9,6 ore) şi este aproximativ egal cu cel al tramadolului.

Inhibarea uneia sau ambelor tipuri de izoenzime ale citocromului P450, CYP3A4 şi CYP2D6, implicate în metabolizarea tramadolului, poate afecta concentraţia plasmatică a tramadolului şi a metabolitului său activ.

Semnificaţia clinică a acestor tipuri de interacţiuni nu este cunoscută.

Tramadolul şi metaboliţii săi sunt aproape complet excretaţi pe cale renală. Excreţia urinară cumulată este de 90% din totalul radioactivităţii dozei administrate. În caz de insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi uşor prelungit. La pacienţii cu ciroză hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 13,3 ± 4,9 ore (tramadol) şi 18,5 ± 9,4 ore (O-demetiltramadol), în cazuri extreme fiind determinate valori de 22,3 ore, respectiv 36 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei < 5 ml/min) valorile au fost 11 ± 3,2 ore şi 16,9 ± 3 ore, în cazuri extreme 19,5 ore, respectiv 43,2 ore.

Tramadolul are un profil farmacocinetic liniar în intervalul dozelor terapeutice.

Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar variază considerabil în cazuri izolate. Concentraţia plasmatică de 100 - 300 ng/ml este, de regulă, eficace.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau potenţialul carcinogen.

Studiile cu tramadol, efectuate la şobolani şi iepuri, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar la administrarea de doze mari a apărut fetotoxicitate, datorită toxicităţii materne.

La şobolan, administrarea de doze de tramadol peste 50 mg/kg şi zi a determinat efecte toxice la femele şi creşterea mortalităţii neo-natale. La pui, întârzierea creşterii a apărut sub forma tulburărilor de osificare şi a întârzierii deschiderii fantelor vaginală şi palpebrală. Fertilitatea masculină nu a fost afectată. După administrarea de doze mari (peste 50 mg /kg şi zi), femelele au prezentat o scădere a frecvenţei sarcinilor. La iepure, la administrarea de doze peste 125 mg /kg şi zi, au apărut efecte toxice la femele şi malformaţii ale scheletului la pui.

Tradolan Retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită

Hipromeloză 15000 Pa.s

Celuloză microcristalină

Polividonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Macrogol 6000

Hipromeloză 5mPa.s

Tartrazină lac (E102)

Dioxid de titan (E171)

Talc

Poliacrilat dispersie 30%

Tradolan Retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită

Hipromeloză 15000 Pa.s

Celuloză microcristalină

Polividonă

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

Macrogol 6000

Hipromeloză 5mPa.s

Tartrazină lac (E102)

Talc

Poliacrilat dispersie 30%

Nu este cazul.

5 ani

Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu un blister din PVC-Al a câte 10 comprimate.

Cutie cu 3 blistere din PVC-Al a câte 10 comprimate.

Fără cerinţe speciale.

Lannacher Heilmittel Ges.m.b.H

Schlossplatz 1, A-8502 Lannach

Austria

12191/2019/01-02 12192/2019/01-02

Data ultimei reînnoiri a autorizației-Iunie 2019

Iunie 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .