Prospect TOBREX 3mg / ml picături oftalmice soluție

Tobrex 3 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Fiecare ml soluţie conţine tobramicină 3 mg.

Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice soluție.

Soluţie incoloră până la slab galben-brun, limpede, fără particule în suspensie.

Tratamentul infecţiilor externe ale ochiului şi anexelor sale, cauzate de microorganisme sensibile la tobramicină la adulţi şi copii cu vârsta de 1 an sau peste.

Pentru uz oftalmic.

Utilizarea la adolescenţi şi adulţi, inclusiv vârstnici

În afecţiunile uşoare şi moderate, doza este de una sau două picături instilate în sacul/sacii conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectaţi la interval de patru ore timp de 7 zile.

În afecţiunile severe, doza este de una sau două picături instilate în sacul/sacii conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectaţi din oră în oră, până se constată o ameliorare; apoi se reduc progresiv dozele.

Ca şi în cazul altor antibiotice, se va urmări în mod adecvat răspunsul la tratament.

Durata tratamentului este de regulă 7-10 zile.

După administrare, se recomandă închiderea uşoară a pleoapelor şi ocluzia nazolacrimală. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate oftalmic, având ca rezultat scăderea reacţiilor adverse sistemice.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 10-15 minute.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

TOBREX picături oftalmice, soluţie poate fi utilizat la copii cu vârsta de 1 an sau peste, la aceeaşi doză ca la adulţi. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1. Siguranţa şi eficacitatea la copii cu vârstă sub 1 an nu au fost stabilite şi nu există date disponibile.

Siguranța și eficacitatea TOBREX nu a fost stabilită la aceste categorii de pacienţi. Totuşi, datorită absorbţiei sistemice scăzute a tobramicinei după administrarea topică a acestui medicament, nu este necesară ajustarea dozelor.

Pentru a evita contaminarea picurătorului şi a soluţiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe. Vârful picurătorului nu trebuie să intre în contact cu ochiul deoarece acest lucru poate afecta ochiul.

Dacă după îndepărtarea capacului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza medicamentul.

După administrare, se recomandă ocluzia nazolacrimală sau închiderea ușoară a pleoapelor. Acest lucru poate reduce absorbția sistemică a medicamentelor administrate pe cale oculară, având ca rezultat scăderea reacțiilor adverse sistemice.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor, care se manifestă de obicei prin prurit al pleoapelor, edem, eritem conjunctival. Dacă apare o reacţie de hipersensibilitate, se va întrerupe administrarea produsului.

Poate apărea deasemenea sensibilitatea încrucișată la alte aminoglicozide. Severitatea reacțiilor de hipersensibilitate poate varia de la efecte locale la reacții generalizate, cum sunt eritem, prurit, urticarie, erupții cutanate, anafilaxie, reacții anafilactice, sau reacții buloase.

De asemenea, trebuie luată în considerare posibilitatea ca pacienții care devin sensibili la tobramicină administrată topic să fie sensibili și la alte aminoglicozide administrate topic și/sau sistemic.

În cazul pacienților cărora li s-au administrat sistemic aminoglicozide au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate. Administrarea concomitentă trebuie realizată cu precauție.

Ca şi în cazul altor antibiotice, administrarea îndelungată a tobramicinei poate duce la proliferarea microorganismelor rezistente, inclusiv a fungilor. În caz de suprainfecție trebuie administrat tratament adecvat.

Purtarea lentilelor de contact nu este recomandată în condiţiile existenţei unei infecţii oculare.

TOBREX conține clorură de benzalconiu, care poate cauza iritaţii oculare şi este ştiut faptul că poate decolora lentilele de contact moi. Se recomandă evitarea contactului cu lentile de contact moi. În cazul în care pacienților le este permis sa poarte lentile de contact, aceștia trebuie instruiți să îndepărteze lentilele de contact înainte de administrarea acestui produs şi să aştepte cel puțin 15 minute înainte de a-şi reaplica lentilele de contact.

Au apărut reacții adverse grave, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate, la pacienții care au administrat terapie sistemică cu aminoglicozide. Se recomandă precauție la utilizarea Tobrex picături oftalmice concomitent cu aminoglicozide sistemice.

Se recomandă precauție la prescrierea Tobrex picături oftalmice la pacienții cu tulburări neuromusculare cunoscute sau suspectate, cum sunt miastenia gravis sau boala Parkinson. Aminoglicozidele pot agrava slăbiciunea musculară din cauza efectului lor posibil asupra funcției neuromusculare.

Nu au fost raportate interacțiuni relevante din punct de vedere clinic în cazul administrării topice oftalmice.

Nu au fost realizate studii privind interacțiunea.

Au fost raportate interacţiuni după administrarea sistemică a tobramicinei. Totuşi, absorbţia sistemică a tobramicinei după administrare topică oftalmică este atât de scăzută, încât riscul apariţiei interacţiunilor este minim.

În cazul utilizării concomitente a mai multor medicamente cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate.

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării în timpul sarcinii şi în perioada alăptării la om.

Nu au fost efectuate studii care să evalueze efectul administrării topice oftalmice a TOBREX asupra fertilității la om.

Nu există studii adecvate și bine controlate la femei gravide pentru a le informa despre riscurile asociate medicamentului.

Studiile privind funcția de reproducere la administrarea de tobramicină la șobolan și iepure nu au evidențiat efectele nocive asupra fătului după administrare subcutanată, la niveluri de dozare de 45 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om pentru administrare topică de 0,288 mg/kg/zi în funcție de suprafața corporală (SC) (vezi Date la animale).

Nu există sau există date limitate privind administrarea topică oftalmică a tobramicinei la femei în perioada de sarcină.

Doze sistemice mari de tobramicină, cu mult superioare celor administrate oftalmic, au fost asociate cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate. Tobramicina trece bariera placentară în circulaţia fetală şi lichidul amniotic.

Este de aşteptat ca expunerea sistemică după administrare oftalmică să fie scăzută. Totuşi, TOBREX se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul matern justifică riscul potenţial de acţiune asupra fătului (a se vedea pct. 5.3 pentru rezultatele studiilor efectuate la animale gestante).

Date la om

Pe baza datelor dintr-un studiu cu martor, s-a concluzionat că riscul de surditate la copiii născuți la mamele care au primit gentamicină, neomicină și alte antibiotice aminoglicozice în timpul sarcinii nu poate fi exclus, dar amploarea este estimată a fi mică. Ototoxicitatea, despre care se cunoaște că apare după terapia cu tobramicină, nu a fost raportată ca un efect al expunerii in utero. Cu toate acestea, este bine cunoscută toxicitatea la nivelul al optulea nerv cranian la făt ca urmare a expunerii la alte aminoglicozide și poate apărea în asociere cu tobramicina.

Date la animale

În studiile privind dezvoltarea embro-fetală la șobolan și iepure, animalele gestante au primit tobramicină subcutanată în perioada de organogeneză la doze de până la 100, respectiv, 40 mg/kg/zi. Nu a existat toxicitate embro-fetală la niciuna dintre specii până la doza maximă testată care a corespuns unui nivel de 56, respectiv, 45 ori doza maximă recomandată la om pentru administrare topică, în funcție de SC.

Într-un studiu privind dezvoltarea perinatală și postnatală la șobolan, administrarea subcutanată a unei doze de până la 100 mg/kg/zi de tobramicină în timpul gestației timpurii și pe perioada de lactație nu a afectat negativ indicele de fertilitate, indicele de supraviețuire gestațională, numărul de descendenți, distribuția sexului, indicele de supraviețuire a descendenților postpartum sau greutatea descendenților. Raportul dintre doza cea mai mare testată și doza maximă recomandată la om pentru administrare topică este de 56 în funcție de SC.

Tobramicina administrată în tratament sistemic la om trece în lapte în cantităţi care pot duce la un risc de afectare a sugarului. Nu se cunoaşte dacă tobramicina administrată topic oftalmic se excretă în laptele matern. Existența unui risc de afectare a sugarului nu poate fi exclusă.

Date limitate publicate privind femeile care alăptează indică faptul că tobramicina trece în lapte la om după administrare intramusculară.

O decizie trebuie să fie luată, fie de a întrerupe alăptarea fătului, fie de a întrerupe tratamentul femeii care alăptează sau de a se abține de la tratament, luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul tratamentului pentru femeie.

Se va evalua cu atenţie raportul beneficiu matern/risc potenţial de afectare a sugarului.

Infertilitate

Nu există date privind efectele administrării oculare topice a Tobrex asupra fertilității la om. Tobramicina nu a afectat fertilitatea la șobolan.

TOBREX nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În studiile clinice, cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost hiperemia oculară și disconfortul ocular, înregistrate la aproximativ 1,4% și 1,2% din pacienți.

Reacțiile adverse din studii clinice sunt enumerate pe baza convenției MedDRA pe organe, aparate și sisteme. În cadrul fiecărei clase de organe, aparate și sisteme, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de frecvență, cu cele mai frecvente menționate mai întâi. În fiecare grupă de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. În plus, categoria corespunzătoare de frecvență pentru fiecare reacție adverse se bazează pe următoarea convenție (CIOMS III). Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice cu TOBREX, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente: hipersensibilitate

Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente: cefalee

Tulburări oculare Frecvente: disconfort ocular, hiperemie oculară

Mai puțin frecvente: keratită, abraziune corneeană, deteriorare a vederii, încețoșarea vederii, eritem al pleoapei, edem conjunctival, edem al pleoapei, durere oculară, xeroftalmie, secreții oculare, prurit ocular, creșterea secreției lacrimale,

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente: urticarie, dermatită, madaroză, leucodermie, prurit, xerozis.

Alte reacții adverse identificate în perioada ulterioară comercializării sunt prezentate mai jos,

Frecvența lor nu poate fi estimată din datele disponibile.

Următoarele reacții adverse au fost derivate după punerea pe piață a Tobrex prin intermediul raportărilor spontane a cazurilor și cazurilor din literatura de specialitate. Dat fiind că aceste reacții sunt raportate voluntar de o populație de dimensiuni incerte, nu este posibilă o estimare fiabilă a frecvenței lor, care este, prin urmare, clasificată ca fiind necunoscută. Reacțiile adverse sunt enumerate pe baza convenției

MedDRA pe organe, aparate și sisteme. În cadrul fiecărei clase de organe, aparate și sisteme, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse

Tulburări oculare iritație oculară, prurit al pleoapelor, alergie oculară

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat erupție cutanată

În cazul pacienților cărora li s-au administrat sistemic tobramicină au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).

La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor (vezi pct.

4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Datorită caracteristicilor acestui medicament, nu sunt de aşteptat efecte toxice în caz de supradozaj ocular sau în cazul ingestiei accidentale a conținutului flaconului.

Semnele şi simptomele clinice aparente ale unei supradozări a TOBREX (keratită punctată, eritem, lăcrimare intensă, edem şi prurit palpebral) pot fi similare cu reacţiile adverse observate la unii pacienţi.

O supradoză topică de TOBREX poate fi îndepărtată din ochi cu apă călduţă.

Grupa farmacoterapeutică: produse oftalmologice; antiinfecţioase; antibiotice, codul ATC: S01AA12.

Tobramicina este o aminoglicozidă produsă de Streptomyces tenebrarius, cu proprietăţi similare gentamicinei.

Tobramicina este un antibiotic bactericid care acţionează prin inhibarea agregării şi sintezei polipeptidelor în ribozomi prin fixare de subunităţile ribozomale 30 S.

Spectrul de activitate antibacteriană

Pentru diferenţierea microrganismelor sensibile de cele moderat sensibile, şi a celor moderat sensibile de cele rezistente, sunt propuse următoarele valorile critice ale CMI: S≤4 mg/ml, R≥8 mg/ml.

Prevalenţa rezistenţei dobândite a speciilor selectate poate varia geografic şi în funcţie de timp, fiind recomandabilă accesarea informaţiilor locale referitoare la rezistenţă, în special în cazul tratamentului unor infecţii grave. Aceste informaţii oferă o orientare aproximativă asupra probabilităţii ca un microorganism să fie sau să nu fie sensibil la TOBREX .

În cele ce urmează, sunt prezentate numai speciile bacteriene care sunt cel mai frecvent responsabile de apariţia infecţiilor oculare externe, cum este conjunctivita.

Microorganismele patogene obţinuţi din infecţiile superficiale ale ochiului tratate cu succes în studiile clinice sunt marcate cu un asterisc în tabelul de mai jos.

Frecvenţa rezistenţei dobândite la tobramicină în

Categorii

Europaa

SPECII SENSIBILE

Staphylococcus aureus*(sensibil la meticilină) 12 %

Stafilococi, coagulazo-negativi*(sensibili la meticilină) 20%

Haemophilus influenzae*

SPECII REZISTENTE

Staphylococcus species* 64% (rezistent la meticilină b)

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus species* a Procentul izolatelor cu rezistenţă dobândită întâlnite în Europa în studiile clinice cu TOBREX .

bFrecvenţa rezistenţei la meticilină în populaţia de stafilococi poate ajunge la 50% în unele ţări din Europa şi apare în mod special în mediul spitalicesc.

Notă: după administrarea topică oftalmică, concentraţiile in situ sunt superioare celor plasmatice. Există unele dubii referitoare la cinetica concentraţiilor in situ, referitoare la condiţiile fizico-chimice locale care pot modifica activitatea antibiotică şi stabilitatea in situ a medicamentului.

Rezistenţa încrucişată cu alte aminoglicozide cum sunt gentamicină şi tobramicină se datorează posibilităţii modificării acestora de către aceleaşi enzime, adeniltransferaza şi acetiltransferaza. Aminoglicozidele pot fi totuşi sensibile şi la alte enzime modificatoare.

Cel mai frecvent mecanism al dobândirii rezistenţei la aminoglicozide este inactivarea antibioticului prin intermediul enzimelor modificatoare plasmidice si a celor codate prin transpozoni.

Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu meticilină, penicilină) nu este înrudit cu fenotipul rezistent la aminoglicozide şi ambele nu sunt înrudite cu fenotipurile referitoare la virulenţă şi patogenie. Mulţi stafilococi meticilino-rezistenţi au prezentat rezistenţă la tobramicină (şi la alte antibiotice aminoglicozide).

Totuşi, aceste izolate stafilococice rezistente (definite prin valorile CMI) sunt în general tratate topic cu succes cu tobramicină.

Peste 600 de copii şi adolescenţi au fost înrolaţi în 10 studii clinice cu tobramicină picături oftalmice, soluţie sau unguent pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene, blefaritei sau blefaroconjunctivitei. Aceşti pacienţi au avut vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani. În general, profilul de siguranţă la copii şi adolescenţi a fost comparabil cu cel al pacienţilor adulţi. Datorită lipsei de date pentru copiii cu vârstă mai mică de 1 an, nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Tobramicina se absoarbe foarte puţin prin cornee şi conjunctivă şi cantităţi minime sunt absorbite în ochi după administrarea sa topică.

Concentraţiile plasmatice le tobramicinei nu au fost cuantificabile la 9 din 12 pacienţi cărora li s-a administrat o picătură de suspensie oftalmică conţinând tobramicină 0,3% şi dexametazonă 0,1% în fiecare ochi, de patru ori pe zi, timp de două zile consecutiv. Concentraţia plasmatică maximă a fost de 0,25 g/ml, valoare care este de opt ori mai mică decât concentraţia de 2 g/ml, cunoscută ca fiind sub pragul asociat cu riscul de nefrotoxocitate.

Tobramicina se excretă rapid şi în cantităţi mari în urină prin filtrare glomerulară, în principal nemetabolizată. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de aproximativ două ore cu un clearance de 0,04 l/oră şi kg şi un volum de distribuţie de 0,26 l/kg. Legarea tobramicinei de proteinele plasmatice se realizează în proporţie mică, mai puţin de 10%. Biodisponibilitatea orală a tobramicinei este scăzută (1%).

Relația farmacocinetică/farmacodinamică

Nu a fost stabilită o relație specifică farmacocinetică/farmacodinamică pentru Tobrex. Studiile in vitro și in vivo publicate au arătat că tobramicina are un efect post-antibiotic prelungit, care suprimă eficient dezvoltarea bacteriilor în ciuda concentrațiilor plasmatice reduse.

Studiile privind administrarea sistemică au raportat concentrații maxime mai mari asociate cu scheme de administrare o dată pe zi comparativ cu scheme de administrare zilnică multiplă. Cu toate acestea, greutatea probelor actuale sugerează că, odată ce administrarea sistemică zilnică este la fel de eficace ca administrarea zilnică multiplă, tobramicina prezintă o capacitate antimicrobiană dependentă de concentrație și o eficacitate mai mare, la niveluri mai mari de antibiotic peste MIC sau concentrația bactericidă minimă.

Profilul de toxicitate sistemică al tobramicinei este bine stabilit. Expunerea sistemică la tobramicină în doze toxice, cu mult mai mari decât cele asociate administrării oftalmice, poate fi asociată cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate.

Studiile efectuate in vitro şi in vivo cu tobramicină nu au arătat existenţa unui potenţial mutagen.

Tobramicina traversează bariera placentară în circulaţia fetală şi fluidul amniotic. În studiile efectuate la animale gestante, la administrarea sistemică a unor doze mari de tobramicină în perioada organogenezei, s-a constatat apariţia toxicităţii renale şi a ototoxicităţii la făt. Alte studii efectuate pe şobolani şi iepuri cărora li s-a administrat parenteral tobramicină în doze de până la 100 mg/kg/zi (de 400 ori mai mari decât doza clinică maximă) au demonstrat absenţa efectelor negative asupra fertilităţii sau fetusului.

TOBREX se va administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial de acţiune asupra fătului.

Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea potenţialului carcinogen al tobramicinei.

În studiile privind fertilitatea, administrarea subcutanată de tobramicină nu a afectat fertilitatea la șobolan, la doze de până la 100 mg/kg/zi care au corespuns unei doze de 56 ori doza maximă recomandată la om pentru administrare topică în funcție de SC.

Acid boric

Sulfat de sodiu anhidru

Clorură de sodiu

Tiloxapol

Clorură de benzalconiu

Acid sulfuric

Hidroxid de sodiu

Apă purificată

Nu este cazul.

3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A se utiliza în maxim 28 zile de la prima deschidere a flaconului.

Cutie cu un flacon din PEJD, a 5 ml picături oftalmice, soluţie, prevăzut cu picurător din PEJD şi capac securizat din PP

Fără cerinţe speciale.

NOVARTIS EUROPHARM LIMITED

Vista Building Elm Park

Merrion Road Dublin 4, Irlanda

8412/2015/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015

Decembrie, 2025

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.