TOBREX 2x 3mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

TOBREX 2X 3 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Fiecare ml soluţie conţine tobramicină 3 mg.

Excipient cu efect cunoscut: bromură de benzododeciniu 0,12 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice soluţie.

Soluție slab vâscoasă, limpede până la slab opalescentă, incoloră până la galben - brun deschis.

Tratamentul infecţiilor externe ale ochiului şi anexelor sale, cauzate de microorganisme sensibile la tobramicină la adulţi şi copii cu vârsta de 1 an sau peste.

Pentru uz oftalmic.

Utilizarea la adolescenţi şi adulţi, inclusiv vârstnici

În afecţiunile uşoare şi moderate, doza este de una sau două picături instilate în sacul/sacii conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectaţi la interval de patru ore.

În afecţiunile severe, doza este de una sau două picături instilate în sacul/sacii conjunctival/conjunctivali al ochiului/ochilor afectat/afectaţi din oră în oră, până se constată o ameliorare; apoi se reduc progresiv dozele

Ca şi în cazul altor antibiotice, se va urmări în mod adecvat răspunsul la tratament.

Durata tratamentului este de regulă 7-10 zile.

După administrare, se recomandă închiderea uşoară a pleoapelor şi ocluzia nazolacrimală. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate oftalmic, având ca rezultat scăderea reacţiilor adverse sistemice.

Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 10-15 minute.

Utilizarea la copii şi adolescenţi

TOBREX 2X picături oftalmice, soluţie poate fi utilizat la copii cu vârsta de 1 an sau peste, la aceeaşi doză ca la adulţi. Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1. Siguranţa şi eficacitatea la copii cu vârstă sub 1 an nu au fost stabilite şi nu există date disponibile.

TOBREX 2X nu a fost studiat la aceste categorii de pacienţi. Totuşi, datorită absorbţiei sistemice scăzute a tobramicinei după administrarea topică a acestui medicament, nu este necesară ajustarea dozelor.

Pentru a evita contaminarea picurătorului şi a soluţiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.

Dacă după îndepărtarea capacului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza medicamentul.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1.

La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor, care se manifestă de obicei prin prurit al pleoapelor, edem, eritem conjunctival. Dacă apare o reacţie de hipersensibilitate, se va întrerupe administrarea produsului.

Poate apărea deasemenea sensibilitatea încrucișată la alte aminoglicozide. De asemenea, trebuie luată în considerare posibilitatea ca pacienții care devin sensibili la tobramicină administrată topic să fie sensibili și la alte aminoglicozide administrate topic și/sau sistemic.

În cazul pacienților cărora li s-au administrat sistemic aminoglicozide au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate. Administrarea concomitentă trebuie realizată cu precauție.

Ca şi în cazul altor antibiotice, administrarea îndelungată a tobramicinei poate duce la proliferarea microorganismelor rezistente, inclusiv a fungilor. În caz de suprainfecție trebuie administrat tratament adecvat.

Purtarea lentilelor de contact nu este recomandată în condiţiile existenţei unei infecţii oculare.

TOBREX 2X conține bromură de benzododeciniu, care poate cauza iritaţii oculare şi este ştiut faptul că poate decolora lentilele de contact moi. Se recomandă evitarea contactului cu lentile de contact moi. În cazul în care pacienților le este permis sa poarte lentile de contact, aceștia trebuie instruiți să îndepărteze lentilele de contact înainte de administrarea acestui produs şi să aştepte cel puțin 15 minute înainte de a-şi reaplica lentilele de contact.

Nu au fost raportate interacțiuni relevante din punct de vedere clinic în cazul administrării topice oftalmice.

Nu au fost realizate studii privind interacțiunea.

Au fost raportate interacţiuni după administrarea sistemică a tobramicinei. Totuşi, absorbţia sistemică a tobramicinei după administrare topică oftalmică este atât de scăzută, încât riscul apariţiei interacţiunilor este minim.

În cazul utilizării concomitente a mai multor medicamente cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate.

Nu a fost stabilită siguranţa utilizării în timpul sarcinii şi în perioada alăptării la om.

Nu au fost efectuate studii care să evalueze efectul administrării topice oftalmice a TOBREX 2X asupra fertilității la om.

Nu există sau există date limitate privind administrarea topică oftalmică a tobramicinei la femei în perioada de sarcină. Studiile la animale au demonstrat toxicitate reproductivă.

Un studiu în care au fost administrate aminoglicozide (inclusiv tobramicină) oral şi parenteral a arătat că nu există un risc de afectare a fătului. Totuşi, aminoglicozidele traversează bariera placentară, iar efectele asupra fătului şi nou-născutului trebuie luate în considerare dacă o aminoglicozidă se administrează în timpul sarcinii. Deşi nu există dovezi concludente că aminoglicozidele prezintă risc teratogen, ototoxicitate sau nefrotoxicitate asupra fătului, trebuie presupus faptul că aceste efecte sunt posibile (vezi pct. 5.3.).

TOBREX 2X se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial de acţiune asupra fătului.

Tobramicina administrată în tratament sistemic la om trece în lapte în cantităţi care pot duce la un risc de afectare a sugarului. Nu se cunoaşte dacă tobramicina administrată topic oftalmic se excretă în laptele matern. Existența unui risc de afectare a sugarului nu poate fi exclusă.

După administrarea topică a TOBREX 2X, expunerea sistemică este scăzută, riscul este considerat scăzut, dar acestea trebuie avute în vedere la prescrierea produsului la femei care alăptează.

Deoarece multe medicamente se excretă în laptele uman, se va considera întreruperea alăptatului pe perioada administrării TOBREX 2X.

TOBREX 2X nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

În studiile clinice, cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost hiperemia oculară și disconfortul ocular, înregistrate la aproximativ 1,4% și 1,2% din pacienți.

Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice cu TOBREX 2X, acestea fiind clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse

Tulburări ale sistemului imunitar Mai puțin frecvente: hipersensibilitate

Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente: cefalee

Tulburări oculare Frecvente: disconfort ocular, hiperemie oculară

Mai puțin frecvente: keratită, abraziune corneeană, deteriorare a vederii, încețoșarea vederii, eritem al pleoapei, edem conjunctival, edem al pleoapei, durere oculară, xeroftalmie, secreții oculare, prurit ocular, creșterea secreției lacrimale,

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Mai puțin frecvente: urticarie, dermatită, madaroză, leucodermie, prurit, xerozis.

Alte reacții adverse identificate în perioada ulterioară comercializării sunt prezentate mai jos,

Frecvența lor nu poate fi estimată din datele disponibile.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse

Tulburări oculare iritație oculară, prurit al pleoapelor, alergie oculară

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat erupție cutanată

În cazul pacienților cărora li s-au administrat sistemic tobramicină au fost raportate reacții adverse severe, inclusiv neurotoxicitate, ototoxicitate și nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).

La unii pacienţi poate să apară hipersensibilitate după administrarea topică a aminoglicozidelor (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro..

Datorită caracteristicilor acestui medicament, nu sunt de aşteptat efecte toxice în caz de supradozaj ocular sau în cazul ingestiei accidentale a conținutului flaconului sau tubului.

Semnele şi simptomele clinice aparente ale unei supradozări a TOBREX 2X (keratită punctată, eritem, lăcrimare intensă, edem şi prurit palpebral) pot fi similare cu reacţiile adverse observate la unii pacienţi.

O supradoză topică de TOBREX 2X poate fi îndepărtată din ochi cu apă călduţă.

Grupa farmacoterapeutică: produse oftalmologice; antiinfecţioase; antibiotice, codul ATC: S01AA12.

Tobramicina este o aminoglicozidă produsă de Streptomyces tenebrarius, cu proprietăţi similare gentamicinei.

Tobramicina este un antibiotic bactericid care acţionează prin inhibarea agregării şi sintezei polipeptidelor în ribozomi prin fixare de subunităţile ribozomale 30 S.

Spectrul de activitate antibacteriană

Pentru diferenţierea microrganismelor sensibile de cele moderat sensibile, şi a celor moderat sensibile de cele rezistente, sunt propuse următoarele valorile critice ale CMI: S≤4 mg/ml, R≥8 mg/ml.

Prevalenţa rezistenţei dobândite a speciilor selectate poate varia geografic şi în funcţie de timp, fiind recomandabilă accesarea informaţiilor locale referitoare la rezistenţă, în special în cazul tratamentului unor infecţii grave. Aceste informaţii oferă o orientare aproximativă asupra probabilităţii ca un microorganism să fie sau să nu fie sensibil la TOBREX 2X.

În cele ce urmează, sunt prezentate numai speciile bacteriene care sunt cel mai frecvent responsabile de apariţia infecţiilor oculare externe, cum este conjunctivita.

Microorganismele patogene obţinuţi din infecţiile superficiale ale ochiului tratate cu succes în studiile clinice sunt marcate cu un asterisc în tabelul de mai jos.

Frecvenţa rezistenţei dobândite la tobramicină în

Categorii

Europaa

SPECII SENSIBILE

Staphylococcus aureus*(sensibil la meticilină) 12 %

Stafilococi, coagulazo-negativi*(sensibili la meticilină) 20%

Haemophilus influenzae*

SPECII REZISTENTE

Staphylococcus species* 64% (rezistent la meticilină b)

Streptococcus pneumoniae*

Streptococcus species* a Procentul izolatelor cu rezistenţă dobândită întâlnite în Europa în studiile clinice cu TOBREX 2X.

bFrecvenţa rezistenţei la meticilină în populaţia de stafilococi poate ajunge la 50% în unele ţări din Europa şi apare în mod special în mediul spitalicesc.

Notă: după administrarea topică oftalmică, concentraţiile in situ sunt superioare celor plasmatice. Există unele dubii referitoare la cinetica concentraţiilor in situ, referitoare la condiţiile fizico-chimice locale care pot modifica activitatea antibiotică şi stabilitatea in situ a medicamentului.

Rezistenţa încrucişată cu alte aminoglicozide cum sunt gentamicină şi tobramicină se datorează posibilităţii modificării acestora de către aceleaşi enzime, adeniltransferaza şi acetiltransferaza. Aminoglicozidele pot fi totuşi sensibile şi la alte enzime modificatoare.

Cel mai frecvent mecanism al dobândirii rezistenţei la aminoglicozide este inactivarea antibioticului prin intermediul enzimelor modificatoare plasmidice si a celor codate prin transpozoni.

Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu meticilină, penicilină) nu este înrudit cu fenotipul rezistent la aminoglicozide şi ambele nu sunt înrudite cu fenotipurile referitoare la virulenţă şi patogenie. Mulţi stafilococi meticilino-rezistenţi au prezentat rezistenţă la tobramicină (şi la alte antibiotice aminoglicozide).

Totuşi, aceste izolate stafilococice rezistente (definite prin valorile CMI) sunt în general tratate topic cu succes cu tobramicină.

Peste 600 de copii şi adolescenţi au fost înrolaţi în 10 studii clinice cu tobramicină picături oftalmice, soluţie sau unguent pentru tratamentul conjunctivitei bacteriene, blefaritei sau blefaroconjunctivitei. Aceşti pacienţi au avut vârsta cuprinsă între 1 şi 18 ani. În general, profilul de siguranţă la copii şi adolescenţi a fost comparabil cu cel al pacienţilor adulţi. Datorită lipsei de date pentru copiii cu vârstă mai mică de 1 an, nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Tobramicina se absoarbe foarte puţin prin cornee şi conjunctivă şi cantităţi minime sunt absorbite în ochi după administrarea sa topică.

Concentraţiile plasmatice le tobramicinei nu au fost cuantificabile la 9 din 12 pacienţi cărora li s-a administrat o picătură de suspensie oftalmică conţinând tobramicină 0,3% şi dexametazonă 0,1% în fiecare ochi, de patru ori pe zi, timp de două zile consecutiv. Concentraţia plasmatică maximă a fost de 0,25 g/ml, valoare care este de opt ori mai mică decât concentraţia de 2 g/ml, cunoscută ca fiind sub pragul asociat cu riscul de nefrotoxocitate.

Tobramicina se excretă rapid şi în cantităţi mari în urină prin filtrare glomerulară, în principal nemetabolizată. Timpul de înjumătăţire plasmatic este de aproximativ două ore cu un clearance de 0,04 l/oră şi kg şi un volum de distribuţie de 0,26 l/kg. Legarea tobramicinei de proteinele plasmatice se realizează în proporţie mică, mai puţin de 10%. Biodisponibilitatea orală a tobramicinei este scăzută (1%).

Profilul de toxicitate sistemică al tobramicinei este bine stabilit. Expunerea sistemică la tobramicină în doze toxice, cu mult mai mari decât cele asociate administrării oftalmice, poate fi asociată cu nefrotoxicitate şi ototoxicitate.

Studiile efectuate in vitro şi in vivo cu tobramicină nu au arătat existenţa unui potenţial mutagen.

Tobramicina traversează bariera placentară în circulaţia fetală şi fluidul amniotic. În studiile efectuate la animale gestante, la administrarea sistemică a unor doze mari de tobramicină în perioada organogenezei, s-a constatat apariţia toxicităţii renale şi a ototoxicităţii la făt. Alte studii efectuate pe şobolani şi iepuri cărora li s-a administrat parenteral tobramicină în doze de până la 100 mg/kg/zi (de 400 ori mai mari decât doza clinică maximă) au demonstrat absenţa efectelor negative asupra fertilităţii sau fetusului.

TOBREX 2X se va administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial de acţiune asupra fătului.

Nu au fost efectuate studii pentru evaluarea potenţialului carcinogen al tobramicinei.

Guma xantan

Manitol (E 421)

Acid boric

Trometamol

Polisorbat 80

Bromura de benzododeciniu (BDAB)

Acid sulfuric sau hidroxid de sodiu pentru ajustarea pH-ului la 8,0

Apă purificată.

Nu se cunosc.

2 ani.

După prima deschidere a flaconului soluţia poate fi utilizată maxim 28 de zile.

A se păstra flaconul închis, în ambalajul original.

Cutie cu un flacon din PEJD, de culoare albă, opac, prevăzut cu picurător din PEJD şi închis cu capac cu filet din PP; flaconul conține 5 ml picături oftalmice, soluţie.

Pentru a preveni contaminarea dopului picurător şi a soluţiei, se va evita atingerea picurătorului de pleoape, zonele învecinate sau alte zone.

Flaconul se păstrează închis între două utilizări.

NOVARTIS PHARMA GmbH

Roonstrasse 25, D-90429, Nürnberg, Germania

8413/2015/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015.

Mai, 2017