TIMO-COMOD 0.5% picături oftalmice soluție prospect medicament

Timo-Comod 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie

Fiecare ml de soluţie conţine timolol 5,0 mg (sub formă de maleat de timolol).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Picături oftalmice soluţie

Soluţie limpede, incoloră, fără particule vizibile.

Timo-Comod Timolol este indicat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute:

- la pacienţii cu hipertensiune intraoculară;

- la pacienţii cu glaucom cu unghi deschis (cronic simplu);

- la pacienţii cu afakie cu glaucom;

- unii pacienţi cu glaucom secundar;

- ca terapie concomitentă la pacienţii cu glaucom congenital, care nu sunt bine controlaţi cu alte

- medicamente antiglaucomatoase.

Doza inițială recomandată este de o picătură soluție Timo-Comod 5 mg/ml în sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectați), de două ori pe zi.

Dacă este necesar, Timo-Comod poate fi asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase. Nu se recomandă administrarea în asociere a 2 medicamente topice beta-blocante (vezi pct. 4.4.).

Doza uzuală este de 1-2 picături Timo-Comod pe zi.

Nu se recomandă administrarea medicamentului la prematuri şi nou-născuţi.

Hipersensibilitate la maleat de timolol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

Astm bronşic sau antecedente de astm bronşic, bronhopneumopatie cronică obstructivă severă.

Bradicardie sinusală, bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă insuficient controlată prin tratament, şoc cardiogen.

Rinite alergice severe sau distrofii corneene severe.

Deoarece normalizarea presiunii intraoculare necesită la unii pacienţi câteva săptămâni de administrare a timololului, se recomandă evaluarea eficacităţii tratamentului după 4 săptămâni.

În cazul absorbţiei sistemice, pot să apară reacţii adverse specifice beta-blocantelor.

Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie atent evaluaţi înaintea începerii tratamentului cu Timo-

Comod. La pacienţii cu afecţiuni cardiace severe în antecedente, se recomandă supraveghere atentă.

Pacienţii cărora li se administrează în asociere beta-blocante sistemic trebuie atent supravegheaţi pentru a evidenţia eventualele efecte aditive oculare sau sistemice. Nu se recomandă asocierea a 2 beta-blocante topice.

La pacienţii cu glaucom cu unghi închis este necesară asocierea timololului cu un miotic.

Timo-Comod nu trebuie administrat în timpul utilizării lentilor moi. Lentilele de contact tari trebuie îndepărtate înaintea administrării picăturilor şi nu trebuie reaplicate mai devreme de 15 minute.

La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor agravant; de asemenea, în tratamentul unor eventuale reacţii anafilactice, efectul adrenalinei poate fi antagonizat de timolol.

La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis trebuie să se aibă în vedere că au fost semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul administrării timololului.

La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.

La pacienţii cu diabet zaharat, se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică (de exemplu tahicardie, palpitaţii, transpiraţii) pot fi mascate de beta-blocant.

Nou-născuţi şi copii mici:

Au fost raportate cazuri de apnee la nou născuţi datorată imaturităţii sistemului nervos central. Nu este recomandată administrarea medicamentului la nou născuţi şi copii prematuri datorită riscului reacţiilor adverse la nivelul sistemului nervos central la acest grup de vârstă.

Administrarea la copii impune monitorizare atentă pentru depistarea precoce a oricărei reacţii adverse sistemice datorate blocării receptorilor beta-adrenergici.

Sportivii trebuie avertizaţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Cu toate că Timo-Comod administrat în monoterapie nu influenţează diametrul pupilar, în cazul asocierii cu medicamente care conţin adrenalină au fost semnalate cazuri de midriază. Se recomandă supraveghere oftalmologică în cazul asocierii cu topice oftalmice care conţin adrenalină, datorită riscului de midriază.

Administrarea în asociere cu beta-blocante sistemice poate determina potenţarea reciprocă a acestora.

Cu toate că absorbţia sistemică după instilarea în sacul conjunctival este scăzută, nu poate fi exclusă apariţia interacţiunilor descrise pentru beta-blocantele administrate sistemic; în acest sens, este contraindicată asocierea cu floctafenină şi sultopridă şi este necesară prudenţă la pacienţii cărora li se administrează în asociere amiodaronă, anestezice generale halogenate, blocante ale canalelor de calciu, antiaritmice din clasa Ia, baclofen, clonidină, insulină, sulfamide hipoglicemiante, lidocaină şi substanţe de contrast iodate.

Nu există studii controlate la femeia gravidă. Administrarea timololului în timpul sarcinii impune evaluarea raportului beneficiu matern/risc potenţial fetal.

Deoarece timolulul se excretă în lapte şi există riscul unor reacţii adverse severe la sugari, nu se recomandă administrarea timolului în timpul alăptării.

Ca şi în cazul administrării altor medicamente oftalmologice, înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări de vedere pot afecta capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă după instilare apare înceţoşarea tranzitorie a vederii, pacientul trebuie atenţionat să aştepte până când acuitatea vizuală revine la normal înainte de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Timo-Comod este, în general, bine tolerat. În timpul tratamentului au fost semnalate următoarele reacţii adverse:

Tulburări oculare: iritaţie oculară, senzaţie de arsură sau de înţepături oculare, conjunctivite, blefarite, keratite, scăderea sensibilităţii corneene şi uscăciune oculară, modificări de refracţie (în unele cazuri datorită opririi tratamentului cu miotice), diplopie, ptoză palpebrală, detaşarea coroidei la pacienţii operaţi anterior pentru glaucom; tinitus.

Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, claudicaţii intermitente, fenomene Raynaud, extremităţi reci, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală.

Tulburări cardiace: bradicardie, aritmii, sincopă, bloc atrioventricular, insuficienţă cardiacă congestivă.

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee, astenie, stare de oboseală, vertij, accentuarea semnelor şi simptomelor la pacienţii cu miastenia gravis, parestezii.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: edeme.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: bronhospasm (mai ales la pacienţii cu afecţiuni bronhospastice preexistente), insuficienţă respiratorie, dispnee, tuse.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: alopecie, erupţie cutanată tranzitorie psoriaziformă sau exacerbarea psoriazisului.

Reacţii de hipersensibilitate: edem angioneurotic, urticarie, erupţie cutanată tranzitorie localizată sau generalizată.

Tulburări psihice: depresie, insomnie, coşmaruri, amnezie.

Tulburări digestive: greaţă, diaree, xerostomie.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

În caz de supradozaj au fost semnalate efecte sistemice similare celor observate în cazul supradozajului cu beta-blocante administrate sistemic: bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.

Pentru combaterea bradicardiei marcate, a deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot administra: atropină (0,5-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent apoi perfuzie cu 2-2,5 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia adrenergică din cauza blocării receptorilor specifici de către timolol.

În cazul unei bradicardii rezistente la tratament poate fi indicată implantarea unui pace-maker.

În caz de spasm bronşic se vor administra medicamente beta-2-simpatomimetice (sub formă de aerosoli sau în cazuri severe, sub formă injectabilă).

În caz de convulsii se va administra diazepam intravenos lent.

Hemodializa nu este utilă.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiglaucomatoase şi miotice, beta-blocante, codul ATC:

S01ED01.

Timololul este un beta-blocant neselectiv.

Instilat în sacul conjunctival, timololul provoacă scăderea presiunii intraoculare, atât când acesta este normală, cât şi în glaucom. Efectul hipotonizant ocular se datorează inhibării secreţiei umorii apoase cât şi prin scăderea rezistenţei la scurgere a acesteia.

Efectul începe după aproximativ 20 de minute, este maxim la 1-2 ore şi se menţine până la 24 de ore.

Diametrul pupilei nu este modificat; nu produce spasm de acomodare. Nu are acţiune anestezică locală.

După instilarea timololului 0,5% în sacul conjunctival în umoarea apoasă a fost detectată o concentraţie de 55 ng/mg după 1 oră, 1,5 ng/mg după 2 ore şi 0,01 ng/mg după 7 ore.

În cadrul unui test de laborator, a fost introdusă în ochiul unui iepure o picătură de timolol 0,25% marcat radioactiv (14C). A fost detectată o radioactivitate maximă după 15-60 minute în unele structuri oculare (1-10 ng de timolol la 100 mg de ţesut).

Studiile efectuate au evidenţiat că timolulul se absoarbe sistemic după administrare oftalmică.

Timolul care se excretă pe cale renală alături de alţi metaboliţi a fost detectat în urina pacienţilor trataţi cu timolol.

Concentraţiile plasmatice ale timololului sunt nedetectabile (mai puţin de 2 ng/ml), după administrarea dozelor recomandate, atât după administrare unică cât şi la doze repetate în cadrul unui tratament de 2 săptămâni. După administrarea unor doze de 2 picături timolol de două ori pe zi, s-a constatat că la 30-90 ore de la instilare se atinge o concentraţie plasmatică maximă de 9,6 ng/ml.

În unele cazuri, administrarea oftalmică a timololului la nou născuţi şi copii mici a determinat concentraţii plasmatice mai mari decât la adulţi. La un nou născut de 3 săptămâni care a fost tratat cu o doză de 1 picătură de timolol 0,25% de două ori pe zi, concentraţia plasmatică a timololului a fost de 34 ng/ml.

Tratamentul hipotonizant ocular cu beta-blocante poate produce reacţii adverse sistemice la anumite categorii de pacienţi. Timolul se absoarbe la nivelul conjunctivei, mucoasei nazale şi membranei canalului lacrimal. Cele mai semnificative reacţii adverse se produc la nivelul sistemului cardiovascular şi arborelui bronşic. Supradozajul poate provoca hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, bradicardie. De asemenea, poate determina tulburări respiratorii, bronhospasm, vărsături, confuzie, alterarea stării generale.

Studii de toxicitate cronică:

Studii efectuate la animale au evidenţiat că administrarea topică a maleatului de timolol la iepuri timp de 1 an şi la câini timp de 2 ani, nu a determinat reacţii adverse la nivel ocular. Nici administrarea orală pe termen lung a unor doze mari de maleat de timolol nu a determinat alte reacţii adverse în afară de bradicardie şi creşterea în greutate a unor organe în special a inimii, rinichilor şi ficatului.

Efecte mutagenice tumorigene şi carcinogenice:

Nu există studii care să evidenţieze eventualele efecte mutagenice ale timololului.

În urma studiilor de laborator efectuate timp de 2 ani la şobolani, în cadrul cărora s-au administrat oral doze foarte mari de maleat de timolol (de 300 de ori mai mari decât doza maximă recomandată de 1 mg/kg şi zi pentru om) s-a constatat o creştere (< 0,05) a incidenţei feocromocitomului glandei suprarenale la masculii de şobolan. La administrarea unor doze mai mari de 25-100 de ori decât doza maximă recomandată la om, aceste tulburări nu au fost observate. În studii efectuate la şoareci, cărora li s-au administrat oral pe toată durata vieţii doze de 500 mg/kg şi zi, s-a observat o creştere semnificativă a incidenţei tumorilor maligne şi benigne la nivel pulmonar, precum şi apariţia polipilor uterini de natură benignă. La doze de 5 sau de 50 mg/kg şi zi nu au fost semnalate astfel de tulburări.

De asemenea, a fost evidenţiată creşterea incidenţei adenocarcinomului mamar la şoarecii care au primit doze foarte mari de maleat de timolol (500 mg/kg şi zi) dar nu şi la doze de 5-50 mg/kg şi zi. Se consideră că acest efect se datorează creşterii concentraţiei plasmatice a prolactinei.

Administrarea orală a unor doze apropiate de doza maximă recomandată la om (60 mg timolol) nu a determinat creşterea concentraţiei plasmatice de prolactină peste cea normală..

Studii de toxicitatea asupra fertilităţii şi sarcinii:

Studii la şobolani au aratăt că fertilitatea, atât la masculi, cât şi la femele, nu este afectată după administrarea unor doze de timolol de până la 150 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om. De asemenea, în cadrul studiilor de teratogenicitate, administrarea orală a maleatului de timolol la şoareci şi iepuri a demonstrat că la doze de până la 50 mg/kg şi zi nu determină malformaţii fetale. Au fost semnalate cazuri de întarziere a osificării la feţi, dar nu a fost afectată dezvoltarea postnatală.

Doze de 1 g/kg şi zi la şoareci (de 1000 de ori mai mare decât doza maximă recomandată la om) provoacă efecte toxice materne şi creşterea gradului de resorbţie embrionară. La iepuri, doze de 100 mg/kg şi zi determină un grad similar de resorptie embrionară, însă nu şi toxicitate maternă.

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Monohidrogenofosfat de disodiu dodecahidrat

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

3 ani

A nu se utiliza după 3 luni de la prima deschidere a flaconului.

A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.

Cutie cu un flacon din PEÎD, prevăzut cu pompă de vid şi picurător (sistem COMOD), închis cu capac din PEJD; flaconul conţine 10 ml, picături oftalmice soluţie.

Fără cerinţe speciale.

URSAPHARM Arzneimittel GmbH & Co. KG

Industriestraße, D-66129 Saarbrücken, Germania

9269/2016/01

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2016.

August 2016.