TERIPARATIDE SUN 20mcg / 80mcl soluție injectabilă în pen preumplut prospect medicament

Teriparatide SUN 20 micrograme/80 microlitri soluţie injectabilă în stilou injector (pen) preumplut.

Fiecare doză de 80 microlitri conţine teriparatid 20 micrograme.

Un stilou injector (pen) preumplut de 2,4 ml conţine teriparatid 600 micrograme (corespunzător la 250 micrograme pe ml).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Soluţie injectabilă.

Soluție limpede, incoloră, fără particule vizibile. pH-ul este cuprins între 3,8 și 4,5. Osmolalitatea este cuprinsă între 250 și 350 mOsmol.

Teriparatide SUN este indicată la adulţi.

Tratamentul osteoporozei la femei în post-menopauză şi la bărbaţi cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1). La femeile în post-menopauză, s-a demonstrat reducerea semnificativă a incidenţei fracturilor vertebrale şi non-vertebrale, dar nu şi a fracturilor de şold.

Tratamentul osteoporozei asociate tratamentului sistemic susţinut cu glucocorticoizi, la femei şi bărbaţi cu risc crescut de fractură (vezi pct. 5.1).

Doza recomandată de teriparatid este de 20 micrograme administrată o dată pe zi.

Durata totală maximă a tratamentului cu teriparatid trebuie să fie de 24 luni (vezi pct. 4.4). Tratamentul de 24 luni cu teriparatid nu trebuie repetat pe durata vieţii unui pacient.

Pacienţii trebuie să primească suplimente de calciu şi vitamina D, dacă aportul prin dietă este inadecvat.

După întreruperea tratamentului cu teriparatid, pacienţii pot să continue cu alte tratamente pentru osteoporoză.

Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă (vezi pct. 5.2).

Teriparatid nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală severă (vezi pct. 4.3). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată, teriparatid trebuie utilizat cu precauţie. Nu sunt prevăzute precauţii speciale pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Nu sunt disponibile date la pacienţii cu funcţie hepatică alterată (vezi pct. 5.3). Astfel, teriparatid trebuie utilizat cu precauţie.

Siguranţa şi eficacitatea teriparatidului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Teriparatide SUN nu trebuie utilizată la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) sau la adulţi tineri cu epifize deschise.

Teriparatide SUN trebuie administrată o dată pe zi prin injecţie subcutanată la nivelul coapsei sau abdomenului.

Pacienţii trebuie instruiţi să utilizeze tehnici de injectare corecte (vezi pct. 6.6). Vă rugăm să consultați, de asemenea, manualul de utilizare al stiloului injector (pen) pentru instrucțiuni privind utilizarea corectă a stiloului injector (pen-ului) de la sfârșitul prospectului.

- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.4 şi 4.6)

- Hipercalcemie preexistentă

- Insuficienţă renală severă

- Boli osoase metabolice (incluzând hiperparatiroidismul şi boala osoasă Paget), altele decât osteoporoza primară sau osteoporoza indusă de tratamentul cu glucocorticoizi

- Creşteri inexplicabile ale fosfatazei alcaline

- Radioterapie scheletică anterioară sau radioterapie prin implant

- Pacienţii cu tumori maligne osoase sau metastaze osoase trebuie excluşi de la tratamentul cu teriparatid

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

La pacienţii cu normocalcemie, după injecţia cu teriparatid s-au observat creşteri uşoare şi tranzitorii ale concentrațiilor plasmatice de calciu. Concentraţiile plasmatice ale calciului ating un maximum după 4 - 6 ore şi revin la valorile iniţiale la 16 - 24 ore după administrarea fiecărei doze de teriparatid. Prin urmare, în cazul în care sunt recoltate probe de sânge pentru măsurarea concentraţiei plasmatice a calciului, acestea trebuie recoltate la cel puţin 16 ore de la injecţia cea mai recentă cu teriparatid. În cursul tratamentului nu este necesară monitorizarea de rutină a concentraţiei plasmatice a calciului.

Teriparatidul poate să determine mici creşteri ale excreţiei urinare de calciu, dar studiile clinice nu au relevat o incidenţă a hipercalciuriei diferită faţă de cea de la pacienţii trataţi cu placebo.

Teriparatidul nu a fost studiat la pacienţii cu litiază renală activă. Teriparatidul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu litiază renală activă sau recentă datorită potenţialului de exacerbare a acestei afecţiuni.

În studiile clinice pe termen scurt cu teriparatid, s-au observat episoade izolate de hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie. Caracteristic, evenimentul a început în decurs de 4 ore de la administrare şi s-a rezolvat spontan într-un interval de la câteva minute până la câteva ore. Atunci când a apărut hipotensiune arterială ortostatică tranzitorie, aceasta s-a manifestat la primele câteva doze, s-a ameliorat prin plasarea pacientului în clinostatism şi nu a împiedicat continuarea tratamentului.

Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală moderată.

Experienţa la populaţia adultă tânără, inclusiv la femeile în pre-menopauză, este limitată (vezi pct. 5.1).

La această populaţie, tratamentul trebuie iniţiat numai dacă beneficiile depăşesc în mod evident riscurile.

În timpul utilizării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, tratamentul cu teriparatid trebuie întrerupt.

Studiile efectuate la şobolan evidenţiază o incidenţă crescută a osteosarcoamelor în administrarea pe termen lung a teriparatidului (vezi pct. 5.3). Până la apariţia altor date clinice, durata recomandată de 24 luni a tratamentului nu trebuie depăşită.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) pe doza maximă zilnică, adică practic 'nu conţine sodiu”.

Într-un studiu efectuat la 15 voluntari sănătoşi cărora li s-a administrat digoxină zilnic până la starea de echilibru, o doză unică de teriparatid nu a modificat efectul cardiac al digoxinei. Totuşi, raportarea unor cazuri izolate a sugerat că hipercalcemia poate predispune pacienţii la toxicitate digitalică. Deoarece teriparatidul creşte tranzitoriu concentraţia plasmatică a calciului, acesta trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care fac tratament cu digitalice.

Teriparatid a fost evaluat în studii de interacţiune farmacodinamică cu hidroclorotiazida. Nu s-au observat interacţiuni semnificative clinic.

Administrarea concomitentă a raloxifenului sau a tratamentului de substituţie hormonală cu teriparatid nu a modificat efectele teriparatidului asupra concentraţiei plasmatice sau urinare a calciului sau asupra evenimentelor clinice adverse.

Femei de vârstă fertilă/Contracepţia la femei

În timpul utilizării teriparatidului, femeile de vârstă fertilă trebuie să folosească metode contraceptive eficace. Dacă rămân gravide, tratamentul cu teriparatid trebuie întrerupt.

Teriparatide SUN este contraindicată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).

Teriparatide SUN este contraindicată la femeile care alăptează. Nu se cunoaşte dacă teriparatidul se elimină în laptele uman.

Studiile efectuate la iepuri au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).

Efectul teriparatidului asupra dezvoltării fetale la om nu a fost studiat. Riscul potenţial la om nu este cunoscut.

Teriparatide SUN nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La unii pacienţi s-au observat hipotensiune arterială ortostatică sau ameţeli tranzitorii. Aceşti pacienţi nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje până la remisia simptomelor.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate la pacienţii trataţi cu teriparatid sunt greaţă, dureri la nivelul membrelor, cefalee şi ameţeli.

În studiile clinice efectuate cu teriparatid, 82,8% dintre pacienţii trataţi cu teriparatid şi 84,5% dintre cei trataţi cu placebo au raportat cel puţin 1 reacţie adversă.

Reacţiile adverse asociate cu utilizarea teriparatidului în studiile clinice privind osteoporoza şi în perioada de după punerea pe piaţă sunt prezentate în tabelul de mai jos Pentru clasificarea reacţiilor adverse s-a utilizat următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000).

Tabelul 1. Reacție adversă

Clasificarea MedDRA pe Reacție adversă Frecvență aparate, sisteme și organe

Tulburări hematologice şi Anemie Frecvente limfatice

Tulburări ale sistemului imunitar Anafilaxie Rare

Clasificarea MedDRA pe Reacție adversă Frecvență aparate, sisteme și organe

Tulburări metabolice și de nutriție Hipercolesterolemie Frecvente

Hipercalcemie mai mare de 2,76 Mai puţin frecvente mmol/l, hiperuricemie

Hipercalcemie mai mare de 3,25 Rare mmol/l

Tulburări psihice Depresie Frecvente

Tulburări ale sistemului nervos Ameţeli, cefalee, durere sciatică, Frecvente sincopă

Tulburări acustice și vestibulare Vertij Frecvente

Tulburări cardiace Palpitații Frecvente

Tahicardie Mai puţin frecvente

Tulburări vasculare Hipotensiune arterială Frecvente

Tulburări respiratorii, toracice și Dispnee Frecvente mediastinale Emfizem pulmonar Mai puţin frecvente

Tulburări gastro-intestinale Greaţă, vărsături, hernie hiatală, Frecvente boală de reflux gastro-esofagian

Hemoroizi Mai puţin frecvente

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Hipersudoraţie Frecvente subcutanat

Tulburări musculo-scheletice și Dureri ale membrelor Foarte frecvente ale țesutului conjunctiv Crampe musculare Frecvente

Mialgii, artralgii, crampe/dureri Mai puţin frecvente dorsale*

Tulburări renale și ale căilor Incontinenţă urinară, poliurie, Mai puţin frecvente urinare micţiuni nocturne imperioase, nefrolitiază

Insuficienţă/afectare renală Rare

Tulburări generale și la nivelul Fatigabilitate, durere toracică, Frecvente locului de administrare astenie, reacţii uşoare şi tranzitorii la locul injectării, incluzând durere, tumefiere, eritem, echimoză localizată, prurit şi sângerări minore la locul injectării

Eritem la locul injectării, reacţie Mai puţin frecvente la locul injectării

Posibile evenimente alergice Rare imediat după injectare: dispnee acută, edem oro/facial, urticarie generalizată, durere toracică, edeme (în special periferice)

Investigații diagnostice Creştere în greutate, murmur Mai puţin frecvente cardiac, creştere a concentraţiei plasmatice a fosfatazei alcaline

*Au fost raportate cazuri grave de crampe sau dureri dorsale în interval de minute de la injectare.

În studiile clinice au fost raportate următoarele reacţii, cu o diferenţă de frecvenţă ≥1% faţă de placebo: vertij, greaţă, dureri ale membrelor, ameţeli, depresie, dispnee.

Teriparatidul creşte concentraţiile plasmatice ale acidului uric. În studiile clinice, 2,8% din pacientele tratate cu teriparatid au prezentat concentraţii plasmatice ale acidului uric peste limita superioară a normalului, în comparaţie cu 0,7% dintre pacientele tratate cu placebo. Totuşi, hiperuricemia nu a determinat creşterea incidenţei gutei, artralgiilor sau litiazei renale.

Într-un studiu clinic de mari proporţii, la 2,8% din femeile care au primit teriparatid au fost depistați anticorpi care au reacţionat încrucişat cu teriparatidul. În general, anticorpii au fost detectaţi prima oară după 12 luni de tratament şi au scăzut după întreruperea tratamentului. Nu s-au evidenţiat reacţii de hipersensibilitate, reacţii alergice, efecte asupra concentraţiei plasmatice a calciului sau efecte asupra răspunsului densităţii minerale osoase (DMO).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Teriparatidul a fost administrat în doze unice de până la 100 micrograme şi în doze repetate de până la 60 micrograme/zi timp de 6 săptămâni.

Efectele care pot fi aşteptate în caz de supradozaj includ hipercalcemie tardivă şi risc de hipotensiune arterială ortostatică. De asemenea, pot să apară greaţă, vărsături, ameţeli şi cefalee.

În raportările spontane după punerea pe piață au existat cazuri de administrare greşită în care întregul conţinut (până la 800 mcg) al stiloului injector (pen-ului) preumplut cu teriparatid a fost administrat într-o singură doză. Evenimentele tranzitorii raportate au inclus greaţă, slăbiciune/letargie şi hipotensiune arterială. În unele cazuri, nu au apărut evenimente adverse în urma supradozajului. Nu au fost raportate decese asociate cu supradozajul.

Nu există niciun antidot specific pentru teriparatid. Tratamentul unui supradozaj suspectat trebuie să includă întreruperea temporară a tratamentului cu teriparatid, monitorizarea concentraţiei plasmatice a calciului şi aplicarea măsurilor de susţinere adecvate, precum hidratarea.

Grupa farmacoterapeutică: homeostazie calcică, hormoni paratiroidieni şi analogi, codul ATC:

H05AA02.

Hormonul paratiroidian endogen cu 84 aminoacizi (PTH) este reglatorul principal al metabolismului calciului şi fosfatului la nivel osos şi renal. Teriparatidul (rhPTH(1-34)) este fragmentul activ (1-34) al hormonului paratiroidian endogen uman. Acţiunile fiziologice ale PTH includ stimularea osteogenezei prin efecte directe asupra celulelor osteogene (osteoblaşti), crescând indirect absorbţia intestinală de calciu şi amplificând reabsorbţia tubulară de calciu şi excreţia de fosfat de către rinichi.

Teriparatidul este un medicament osteogen pentru tratamentul osteoporozei. Efectele scheletice ale teriparatidului depind de modul expunerii sistemice. Administrarea de teriparatid în priză zilnică unică creşte apoziţia de os nou pe suprafeţele trabeculare şi corticale ale osului prin stimularea preferenţială a activităţii osteoblastice faţă de cea osteoclastică.

Pentru a putea identifica femeile şi bărbaţii cu risc crescut de fracturi osteoporotice şi care ar putea beneficia de pe urma tratamentului, trebuie luaţi în considerare factorii de risc independenţi, ca de exemplu, DMO scăzută, vârsta, fractură preexistentă, istoric familial de fracturi de şold, turnover osos crescut şi indice de masă corporală scăzut.

Femeile în pre-menopauză, cu osteoporoză indusă de tratamentul cu glucocorticoizi trebuie considerate ca având risc crescut de fractură dacă au o fractură pre-existentă sau au o combinaţie de factori de risc care le încadrează la risc crescut de fractură (de ex. densitate minerală osoasă scăzută [de ex. scorul T≤-2], tratament intensiv cu glucocorticoizi în doze mari [de ex. ≥7,5 mg/zi pentru cel puţin 6 luni], boală de fond în puseu acut, concentraţii scăzute ale steroizilor sexuali).

Un studiu pivot a inclus 1637 femei în post-menopauză (vârsta medie 69,5 ani). La începutul studiului, nouăzeci la sută dintre paciente avuseseră una sau mai multe fracturi vertebrale şi, în medie, DMO vertebrală a fost de 0,82 g/cm2 (echivalentă cu un scor T = -2,6 DS). Tuturor pacientelor li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi şi cel puţin 400 UI vitamină D pe zi. Rezultatele tratamentului cu teriparatid pentru o perioadă de până la 24 luni (mediana: 19 luni) demonstrează reducerea statistic semnificativă a numărului de fracturi (Tabelul 1). Pentru a preveni una sau mai multe noi fracturi vertebrale, 11 femei au necesitat tratament, în medie, timp de 19 luni.

Tabelul 2. Incidenţa fracturilor vertebrale la femei în post-menopauză Placebo Teriparatid Riscul relativ (N = 544) (%) (N = 541) (%) (IÎ 95%) comparativ cu placebo

Fractură 14,3 5,0b 0,35 vertebrală (0,22, 0,55) nouă (≥1)a

Fracturi 4,9 1,1b 0,23 vertebrale (0,09, 0,60) multiple (≥2)a

Fracturi non- 5,5% 2,6%d 0,47 vertebrale de (0,25, 0,87) fragilitatec

Fracturi non- 3,9% 1,5%d 0,38 vertebrale de (0,17, 0,86) fragilitate majore c (şold, radius, humerus, coaste şi pelvis)

Abrevieri: N = numărul de paciente repartizate randomizat în fiecare grup de tratament; IÎ = interval de încredere.

a Incidenţa fracturilor vertebrale a fost evaluată la 448 paciente tratate cu placebo şi la 444 paciente tratate cu teriparatid, cărora li s-au efectuat radiografii vertebrale atât la intrarea în studiu, cât şi ulterior.

b p≤ 0,001 comparativ cu placebo c Nu a fost demonstrată o reducere semnificativă a incidenţei fracturilor de şold. d p≤ 0,025 comparativ cu placebo.

După un tratament de 19 luni (mediana), densitatea minerală osoasă (DMO) a crescut la nivelul coloanei lombare şi şoldului cu 9%, și, respectiv, cu 4% comparativ cu placebo (p<0,001).

Abordarea terapeutică post-tratament: După tratamentul cu teriparatid, 1262 femei în post-menopauză din studiul pivot s-au înrolat într-un studiu de urmărire post-tratament. Obiectivul principal al acestui studiu a fost colectarea de date cu privire la siguranţa utilizării teriparatidului. În timpul acestei perioade de observaţie au fost permise alte tratamente pentru osteoporoză şi, în plus, s-a efectuat evaluarea fracturilor vertebrale.

Timp de 18 luni, în medie, după întreruperea teriparatidului, a existat o reducere de 41% (p=0,004) a numărului de paciente cu cel puţin o nouă fractură vertebrală, comparativ cu placebo.

Într-un studiu deschis, 503 femei cu osteporoză severă aflate în post-menopauză şi o fractură de fragilitate în cursul ultimilor 3 ani (83% au primit anterior un tratament pentru osteporoză) au primit tratament cu teriparatid până la 24 luni. La 24 luni, creşterea medie a DMO faţă de momentul iniţial la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi a colului femural a fost de 10,5%, 2,6% şi, respectiv, 3,9%. Creşterea medie a DMO de la 18 la 24 de luni a fost de 1,4%, 1,2% şi 1,6% la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi, respectiv, a colului femural.

Un studiu de fază 4, randomizat, dublu orb, controlat cu un comparator, desfăşurat pe o perioadă 24 de luni, a inclus 1360 de femei aflate în post-menopauză, cu diagnostic stabilit de osteoporoză. 680 de subiecți au fost randomizați pentru administrarea de teriparatid iar 680 de subiecți au fost randomizați pentru administrarea de risendronat pe cale orală 35 mg/săptămână. La începutul studiului, vârsta medie a femeilor a fost de 72,1 ani, cu o valoare mediană prevalentă de 2 fracturi vertebrale; 57,9% dintre paciente primiseră anterior tratament cu bifosfonați și 18,8% au primit, concomitent, glucocorticoizi, pe durata studiului. 1013 (74,5%) dintre paciente au finalizat urmărirea de 24 de luni. Media (mediana) cumulată a dozei de glucocorticoid a fost de 474,3 (66,2) mg în brațul cu teriparatid și 898,0 (100,0) mg în brațul cu risedronat. Pacienților li s-a administrat o medie (mediana) de 1433 UI/zi (1400 UI/zi) de vitamină D în brațul cu teriparatid și 1191 UI/zi (900 UI/zi) în brațul cu risedronat. La pacienții care au avut radiografii ale coloanei efectuate atât inițial, cât și de urmărire, incidența de noi fracturi vertebrale a fost de 28/516 (5,4%) la pacienții tratați cu teriparatid și 64/533 (12,0%) la pacienții tratați cu risedronat, cu un risc relativ (IÎ 95%) = 0,44 (0,29-0,68), p<0,0001. Incidența cumulativă a fracturilor clinice agregate (fracturi vertebrale și non-vertebrale) a fost de 4,8% la pacienții tratați cu teriparatid și de 9,8% la pacienții tratați cu risedronat, risc relativ (IÎ 95%) = 0,48 (0,32-0,74), p=0,0009.

Într-un studiu clinic, au fost înrolaţi 437 bărbaţi (vârsta medie 58,7 ani) cu osteoporoză hipogonadală (definită ca valoare matinală de testosteron liber scăzută sau FSH sau LH crescute) sau osteoporoză idiopatică. Scorurile T medii ale densităţii minerale osoase vertebrale şi la nivelul colului femural la momentul inițial au fost de -2,2 DS şi, respectiv, de -2,1 DS. La momentul iniţial, 35% dintre pacienţi aveau o fractură vertebrală şi 59% aveau o fractură non-vertebrală.

Tuturor pacienților li s-au administrat 1000 mg calciu pe zi şi cel puţin 400 UI vitamină D pe zi. DMO la nivelul coloanei lombare a crescut semnificativ după 3 luni. După 12 luni, DMO a crescut la nivelul coloanei lombare şi şoldului cu 5% și, respectiv, 1%, comparativ cu placebo. Cu toate acestea, nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ asupra ratei de apariţie a fracturilor.

Eficacitatea teriparatidului la bărbaţii şi femeile (N=428) care au primit tratament sistemic susţinut cu glucocorticoizi (echivalent cu 5 mg prednison sau mai mult, timp de cel puţin 3 luni) a fost demonstrată într-un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu un comparator (alendronat 10 mg/zi) desfăşurat în prima perioadă de 18 luni a unui studiu de 36 luni. La începerea studiului, douăzeci şi opt la sută dintre pacienţi aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic. Toţi pacienţii au primit 1000 mg calciu pe zi şi 800 UI vitamina D pe zi.

Acest studiu a inclus femei în post-menopauză (N=277), femei în pre-menopauză (N=67) şi bărbaţi (N=83). La începerea studiului, femeile în post-menopauză aveau vârsta medie de 61 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,7, o doză mediană echivalentă de prednison de 7,5 mg/zi, iar 34% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic; femeile în pre-menopauză aveau vârsta medie de 37 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,5, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 9% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic; bărbaţii aveau o vârstă medie de 57 ani, DMO medie la nivelul coloanei lombare cu scor T de -2,2, o doză mediană echivalentă de prednison de 10 mg/zi, iar 24% aveau una sau mai multe fracturi vertebrale evidenţiate radiografic.

Şaizeci şi nouă la sută dintre pacienţi au finalizat cele 18 luni ale primei perioade de studiu. În ceea ce privește criteriul de evaluare la 18 luni, teriparatidul a determinat o creştere semnificativă a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare (7,2%) comparativ cu alendronat (3,4%) (p<0,001). Teriparatidul a crescut DMO totală la nivelul şoldului (3,6%) comparativ cu alendronat (2,2%) (p<0,01), precum şi la nivelul colului femural (3,7%) comparativ cu alendronat (2,1%) (p<0,05). La pacienţii trataţi cu teriparatid, DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, şoldului şi colului femural a crescut suplimentar, de la 18 la 24 de luni, cu 1,7%, 0,9 şi, respectiv, 0,4%.

La 36 de luni, analiza radiografiilor de coloană vertebrală a 169 de pacienţi din grupul tratat cu alendronat şi a 173 de pacienţi din grupul tratat cu teriparatid a evidențiat faptul că 13 pacienţi din grupul tratat cu alendronat (7,7%) au avut o nouă fractură vertebrală comparativ cu 3 pacienţi din grupul tratat cu teriparatid (1,7%) (p=0,01). În plus, 15 din 214 pacienţi din grupul tratat cu alendronat (7,0%) au înregistrat o fractură non-vertebrală comparativ cu 16 din 214 pacienţi din grupul tratat cu teriparatid (7,5%) (p=0,84).

La femeile în pre-menopauză, creşterea DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare de la momentul inițial până la criteriul de evaluare de 18 luni a fost semnificativ mai mare în grupul tratat cu teriparatid faţă de grupul tratat cu alendronat (4,2% faţă de -1,9%, p<0,001), precum şi DMO totală la nivelul şoldului (3,8% faţă de 0,9%, p=0,005). Cu toate acestea, nu a fost demonstrat niciun efect semnificativ asupra ratei de apariţie a fracturilor.

Volumul aparent de distribuţie este aproximativ 1,7 l/kg. Timpul de înjumătăţire plasmatică al teriparatidului este de aproximativ 1 oră atunci când se administrează subcutanat, ceea ce reflectă timpul necesar pentru absorbţia de la locul injectării.

Nu s-au efectuat studii privind metabolizarea sau excreţia teriparatidului, dar se consideră că metabolizarea periferică a hormonului paratiroidian are loc predominant în ficat şi în rinichi.

Teriparatidul se elimină prin clearance hepatic şi extrahepatic (aproximativ 62 l/oră la femei şi 94 l/oră la bărbaţi).

Nu au fost evidenţiate diferenţe ale parametrilor farmacocinetici ai teriparatidului determinate de vârstă (între 31 şi 85 ani). Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.

Într-o baterie standard de teste, teriparatidul nu a fost genotoxic. Acesta nu a produs efecte teratogene la şobolan, şoarece sau iepure. Nu s-au observat efecte importante la femelele de şobolan sau şoarece gestante cărora li s-au administrat doze zilnice de 30 până la 1000 µg/kg teriparatid. Totuşi, la doze zilnice de 3 până la 100 µg/kg, la femelele gestante de iepure au apărut resorbţie fetală şi reducerea numărului de pui. Embriotoxicitatea observată la iepure poate fi în legătură cu sensibilitatea mult mai mare a iepurilor la efectele PTH asupra calciului sanguin ionizat faţă de cea a rozătoarelor.

Şobolanii trataţi zilnic cu injecţii aproape pe tot parcursul vieţii au prezentat osteogeneză exagerată dependentă de doză şi o incidenţă crescută a osteosarcoamelor, datorată probabil unui mecanism epigenetic. Teriparatidul nu a crescut incidenţa nici unui alt tip de neoplazie la şobolan. Datorită diferenţelor fiziologiei osului la şobolan şi la om, relevanţa clinică a acestor date este probabil minoră.

Nu s-au observat tumori osoase la maimuţele ovarectomizate tratate timp de 18 luni sau în timpul unei perioade de urmărire de 3 ani după oprirea tratamentului. În plus, nu au fost observate cazuri de osteosarcom în studiile clinice sau în timpul studiului de urmărire post-tratament.

Studiile la animale au arătat că reducerea marcată a fluxului sanguin hepatic reduce expunerea PTH la principalul sistem de metabolizare (celulele Kupffer) şi, prin urmare, clearance-ul PTH(1-84).

Acid acetic glacial (E260)

Acetat de sodiu anhidru (E262)

Manitol (E421)

Metacrezol

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) (E507)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului) (E524)

Apă pentru preparate injectabile

În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani

Stabilitatea chimică, fizică şi microbiologică a fost demonstrată pe durata utilizării timp de 28 de zile la 2 ºC-8 ºC. După prima deschidere, produsul poate fi păstrat maxim 28 de zile la temperaturi cuprinse între 2ºC și 8 ºC. Orice alte perioade sau condiţii de păstrare pe durata utilizării sunt responsabilitatea utilizatorului.

A se păstra la frigider (2 ºC-8 ºC). A nu se congela.

Pentru condiţiile de păstrare după prima deschidere a medicamentului, vezi pct. 6.3.

Înainte de prima deschidere

Produsul poate fi păstrat la 25°C timp de 24 de ore.

Cartuş (sticlă siliconată) care conţine 2,4 ml soluţie, prevăzut cu un piston (cauciuc halobutilic), disc de sigilare (cauciuc poliizoprenic/bromobutilic laminat)/aluminiu asamblat într-un stilou injector (pen) preumplut.

Teriparatide SUN este disponibilă în mărimi de ambalaj cu 1 sau 3 stilouri injectoare (pen-uri) preumplute. Fiecare stilou injector (pen) preumplut conţine 28 de doze a câte 20 micrograme (per 80 microlitri).

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Teriparatide SUN este furnizată ca stilou injector (pen) preumplut. Fiecare stilou injector (pen) este destinat utilizării de către un singur pacient. La fiecare injecţie trebuie folosit un ac nou, steril, de calibru 31, cu lungimea de 5 mm. Nu sunt furnizate și acele împreună cu medicamentul. După fiecare injecţie, stiloul injector (pen-ul) preumplut Teriparatide SUN trebuie pus din nou la frigider, imediat după utilizare.

Nu păstrați stiloul injector (pen-ul) preumplut cu acul atașat.

Teriparatide SUN nu trebuie utilizată dacă soluţia este tulbure, colorată sau conţine particule.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Sun Pharmaceutical Industries Europe B.V.

Polarisavenue 87 2132 JH Hoofddorp

Țările de Jos

EU/1/22/1697/001

EU/1/22/1697/002

Data primei autorizări: 18 noiembrie 2022

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu