TELZIR 700mg comprimate filmate prospect medicament

Telzir 700 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine fosamprenavir 700 mg sub formă de fosamprenavir de calciu (echivalent cu aproximativ 600 mg amprenavir).

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate roz, cu formă de capsulă, biconvexe, marcate cu GXLL7 pe o faţă.

Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici este indicat, în asociere cu alte medicamente antiretrovirale, pentru tratamentul adulţilor, adolescenţilor şi copiilor cu vârsta de 6 ani şi peste 6 ani, infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane tip 1 (HIV-1).

La pacienţii adulţi care au experienţă moderată în tratamentul cu antiretrovirale, Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu s-a dovedit la fel de eficace ca lopinavir/ritonavir. Nu s-au efectuat studii comparative la copii şi adolescenţi.

La pacienţii trataţi intensiv anterior, utilizarea Telzir în asociere cu ritonavir în doze mici nu a fost studiată suficient.

La pacienţii trataţi anterior cu inhibitori de protează (IP), alegerea terapiei cu Telzir trebuie să se bazeze pe testarea rezistenţei virale individuale şi pe tratamentele urmate de pacienţi (vezi pct. 5.1).

Telzir trebuie administrat doar cu ritonavir în doze mici, ca amplificator farmacocinetic al amprenavirului şi în asociere cu alte medicamente antiretrovirale. De aceea, înainte de iniţierea terapiei cu Telzir trebuie citit Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru ritonavir.

Tratamentul trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă în tratarea infecţiei HIV.

Fosamprenavir este un precursor de amprenavir şi nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente care conţin amprenavir.

Tuturor pacienţilor trebuie să li se specifice importanţa respectării regimului complet de dozaj recomandat.

Se recomandă precauţie în cazul depăşirii dozelor recomandate de Telzir asociat cu ritonavir, prezentate mai jos (vezi pct. 4.4).

Telzir comprimate se administrează pe cale orală.

Telzir comprimate poate fi administrat cu sau fără alimente.

De asemenea, Telzir este disponibil sub forma unei suspensii orale, pentru utilizare la pacienţii care nu pot înghiţi comprimate şi pentru copiii şi adolescenţii cu greutate mai mică de 39 kg (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Telzir suspensie orală).

Doza recomandată este de 700 mg fosamprenavir de două ori pe zi, împreună cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi

Copii şi adolescenţi cu vârsta peste 6 ani

Doza pentru adulţi de Telzir comprimate, de 700 mg de două ori pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, poate fi folosită şi pentru copiii cu greutate de cel puţin 39 kg şi care pot înghiţi comprimate.

Pentru copiii care cântăresc mai puţin de 39 kg, Telzir suspensie orală este opţiunea recomandată din punct de vedere al exactităţii dozajului, bazată pe greutatea corporală (vezi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru Telzir suspensie orală).

Nu se recomandă utilizarea Telzir cu ritonavir la copii cu vârsta sub 6 ani, datorită datelor insuficiente disponibile privind farmacocinetica, siguranţa şi răspunsul antiviral (vezi pct. 5.2).

Nu a fost studiată farmacocinetica fosamprenavirului la această categorie de pacienţi (vezi pct. 5.2).

Din această cauză, nu se pot face recomandări acestei categorii de pacienţi.

Nu este considerată necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh: 5-6) doza recomandată este 700 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi.

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh: 7-9) doza recomandată este 450 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi. Doza ajustată nu a fost evaluată într-un studiu clinic şi a fost calculată prin extrapolare (vezi pct. 5.2). Deoarece nu este posibilă administrarea acestei doze utilizând fosamprenavir comprimate, aceşti pacienţi trebuie să administreze fosamprenavir suspensie orală.

Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh: 10-15): fosamprenavir trebuie administrat cu precauţie şi într-o doză redusă de 300 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir o dată pe zi. Deoarece nu este posibilă atingerea acestei doze utilizând formularea comprimate, aceşti pacienţi trebuie să fie trataţi cu fosamprenavir suspensie orală.

În general, chiar şi cu aceste ajustări ale dozelor pentru adulţi cu insuficienţă hepatică, unii pacienţi pot avea concentraţii plasmatice de amprenavir şi/sau ritonavir mai mari sau mai mici decât cele anticipate comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, datorită variabilităţii crescute de la un pacient la altul (vezi pct. 5.2), de aceea trebuie asigurată monitorizarea atentă a siguranţei în utilizare şi a răspunsului virologic.

Nu se pot face recomandări de dozaj pentru copii şi adolescenţi cu insuficienţă hepatică, deoarece în cazul acestor grupe de vârstă nu s-au efectuat studii în acest sens.

Hipersensibilitate la fosamprenavir, amprenavir sau ritonavir sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Telzir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, care reprezintă substraturi ale citocromului P450 3A4 (CYP3A4), de exemplu alfluzosin, amiodaronă, astemizol, bepridil, cisapridă, dihidroergotamină, ergotamină, pimozidă, quetiapină, chinidină, terfenadină, midazolam administrat pe cale orală (pentru precauţii în cazul administrării pe cale parenterală a midazolamului vezi pct. 4.5), triazolam administrat pe cale orală, sildenafil utilizat pentru tratarea hipertensiunii arteriale pulmonare (pentru utilizarea sildenafilului la pacienţii cu disfuncţie erectilă, vezi pct. 4.4 și pct. 4.5).

Administrarea concomitentă a medicamentului antipsihotic lurasidonă cu fosamprenavir/ritonavir (FPV/RTV) este contraindicată (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de paritaprevir şi fosamprenavir/ritonavir (FPV/RTV) este contraindicată din cauza creşterii aşteptate a expunerii la paritaprevir şi a absenţei datelor clinice care să evalueze amploarea acestei creşteri (vezi pct. 4.5).

Utilizarea Telzir concomitent cu simvastatină sau lovastatină este contraindicată, ca urmare a concentraţiilor plasmatice crescute de lovastatină şi simvastatină care pot creşte riscul de miopatie, incluzând rabdomioliză (vezi pct. 4.5).

Telzir cu ritonavir nu trebuie administrat concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, a căror metabolizare depinde foarte mult de CYP2D6, de exemplu flecainida şi propafenona (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de rifampicină şi Telzir asociat cu doze mici de ritonavir este contraindicată (vezi pct. 4.5).

În timpul administrării Telzir nu trebuie utilizate produse pe bază de plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) din cauza riscului de scădere a concentraţiilor plasmatice şi de reducere a efectelor clinice ale amprenavirului (vezi pct. 4.5).

Pacienţii trebuie avertizaţi că nici Telzir, nici oricare altă terapie antiretrovirală uzuală nu vindecă infecţia HIV şi că pot să dezvolte în continuare infecţii oportuniste şi alte complicaţii ale infecţiei

HIV.

Fosamprenavir conţine o grupare sulfonamidă. Nu se cunoaşte potenţialul de sensibilitate încrucişată între medicamentele din clasa sulfonamide şi fosamprenavir. În studiile pivot cu Telzir, la pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir nu s-a evidenţiat creşterea riscului de apariţie a erupţiilor cutanate la pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide comparativ cu cei fără alergie la sulfonamide. Cu toate acestea, Telzir trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de alergie la sulfonamide.

Administrarea concomitentă de Telzir 700 mg de două ori pe zi cu ritonavir în doze mai mari de 100 mg de două ori pe zi nu a fost evaluată clinic. Utilizarea dozelor mai mari de ritonavir poate modifica profilul de siguranţă al asocierii şi, de aceea, nu este recomandată.

Boală hepatică

Telzir în asociere cu ritonavir trebuie utilizat cu precauţie şi în doze reduse la adulţi cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă (vezi pct. 4.2).

Pacienţii cu hepatită cronică B sau C trataţi cu terapie antiretrovirală combinată prezintă un risc crescut de reacţii adverse hepatice severe şi potenţial letale. În cazul tratamentului antiviral concomitent pentru hepatita B sau C, vă rugăm să citiţi şi Rezumatul caracteristicilor produsului pentru aceste medicamente.

Pacienţii cu disfuncţii hepatice preexistente, inclusiv hepatită cronică activă, prezintă o frecvenţă crescută a anomaliilor funcţiei hepatice în timpul terapiei antiretrovirale combinate şi trebuie monitorizaţi în conformitate cu recomandările standard de practică medicală. Dacă la aceşti pacienţi există dovezi de agravare a bolii hepatice, trebuie luată în considerare întreruperea sau încetarea tratamentului.

Medicamente - interacţiuni

Nu se recomandă utilizarea Telzir concomitent cu halofantrină sau lidocaină (pe cale sistemică) (vezi pct. 4.5).

Inhibitori PDE5 utilizaţi pentru tratamentul disfuncţiei erectile: Nu se recomandă utilizarea Telzir concomitent cu inhibitori de PDE5 (de exemplu, sildenafil, tadalafil, vardenafil) (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir împreună cu aceste medicamente poate determina creşterea substanţială a concentraţiilor lor plasmatice şi provoca evenimente adverse asociate inhibitorilor PDE5, precum hipotensiune arterială, tulburări de vedere şi priapism (vezi pct. 4.5). Este de reţinut că administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir, împreună cu sildenafil utilizat pentru tratamentul hipertensiunii pulmonare arteriale este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Se recomandă reducerea dozelor de rifabutină cu cel puţin 75% în cazul administrării alături de Telzir cu ritonavir. Poate fi necesară o reducere suplimentară a dozelor (vezi pct. 4.5).

Deoarece poate exista un risc crescut de creştere a valorilor transaminazelor hepatice şi de modificare a nivelelor hormonale în cazul administrării concomitente de fosamprenevir, ritonavir şi contraceptive orale, la femeile aflate la vârstă fertilă se recomandă utilizarea de metode de contracepţie alternative nehormonale (vezi pct. 4.5).

Nu sunt disponibile date privind administrarea concomitentă de fosamprenavir şi ritonavir cu estrogeni şi/sau progestative când se folosesc ca terapii hormonale de substituţie. Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa administrării acestor terapii concomitent cu fosamprenavir şi ritonavir.

Anticonvulsivantele (carbamazepină, fenobarbital) trebuie utilizate cu precauţie. Telzir poate avea o eficacitate scăzută datorită scăderii concentraţiilor plasmatice de amprenavir la pacienţii care utilizează concomitent aceste medicamente (vezi pct. 4.5).

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor terapeutice ale medicamentelor imunosupresoare (ciclosporină, tacrolimus, rapamicină) în cazul administrării concomitente cu Telzir (vezi pct. 4.5).

Se recomandă monitorizarea concentraţiilor terapeutice ale antidepresivelor triciclice (de exemplu desipramină şi nortriptilină) în cazul administrării concomitente cu Telzir (vezi pct. 4.5).

În cazul administrării concomitente de warfarină sau alte anticoagulante orale şi Telzir, se recomandă o monitorizare mai frecventă a INR-ului (International Normalised Ratio) (vezi pct. 4.5).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă de Telzir cu ritonavir şi fluticazonă sau alţi glucocorticoizi care sunt metabolizaţi de către CYP3A4 decât dacă beneficiul potenţial al tratamentului depăşeşte riscul apariţiei unor efecte corticosteroidice sistemice, inclusiv sindrom Cushing şi supresia corticosuprarenalei (vezi pct. 4.5).

Administrarea concomitentă de fosamprenavir/ritonavir cu alte antineoplazice metabolizate pe calea

CYP3A (de exemplu dasatinib, nilotinib, ibrutinib, vinblastină şi everolimus) poate creşte concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente, crescând riscul evenimentelor adverse asociate de obicei cu aceste substanțe active. Consultaţi informaţiile relevante referitoare la produse pentru aceste medicamente (vezi pct. 4.5).

Antivirale cu acţiune directă (AAD) împotriva virusului hepatitic C (VHC): În cazul administrării de medicamente antivirale cu acţiune directă (AAD) împotriva virusului hepatitic C, care sunt metabolizate pe calea CYP3A4 sau sunt inductori/inhibitori ai CYP3A4, concomitent cu fosamprenavir/ritonavir, este de aşteptat să apară modificarea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor din cauza inhibării sau inducţiei activităţii enzimatice a CYP3A4 (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

Erupţii cutanate tranzitorii/reacţii cutanate

Majoritatea pacienţilor cu erupţii cutanate uşoare sau moderate pot continua tratamentul cu Telzir.

Tratamentul adecvat cu antihistaminice (de exemplu cetirizină dihidroclorid) poate reduce pruritul şi grăbi vindecarea erupţiei. La mai puţin de 1% dintre pacienţii incluşi în programul de dezvoltare clinică s-au raportat reacţii cutanate severe şi care pun viaţa în pericol, incluzând sindrom Stevens-

Johnson. Administrarea Telzir trebuie oprită definitiv în cazul erupţiilor severe sau al celor cu intensitate moderată însoţite de simptome sistemice sau de afectare a mucoasei (vezi pct. 4.8).

La pacienţii cu hemofilie tip A şi B trataţi cu inhibitori de protează (Ips), s-a raportat creşterea frecvenţei hemoragiilor, inclusiv hematoame cutanate spontane şi hemartroze. La unii pacienţi a fost necesară administrarea de factor VIII. La peste jumătate din cazurile raportate, în cazul întreruperii prealabile a tratamentului cu inhibitori de protează, acesta a fost continuat sau a fost reluat . S-a stabilit o legătură cauzală, deşi mecanismul de acţiune nu este încă elucidat. De aceea, pacienţii hemofilici trebuie informaţi despre posibilitatea creşterii frecvenţei hemoragiilor.

În timpul terapiei antiretrovirale poate să apară o creştere a greutăţii corporale, a concentraţiei lipidelor plasmatice şi a glicemiei. Astfel de modificări pot fi parţial asociate cu controlul asupra bolii şi cu stilul de viaţă. În cazul creşterii valorilor de lipide, în unele cazuri există dovezi ale acestui efect ca urmare a administrării tratamentului, în timp ce pentru creşterea greutăţii corporale nu există dovezi convingătoare cu privire la administrarea unui medicament specific. Monitorizarea lipidelor plasmatice şi a glicemiei se realizează în conformitate cu protocoalele terapeutice stabilite pentru tratamentul infecţiei cu HIV. Tulburările lipidice trebuie tratate adecvat din punct de vedere clinic.

La pacienţii infectaţi cu HIV cu deficienţă imună severă în momentul instituirii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apare o reacţie inflamatorie la agenţi patogeni oportunişti reziduali sau asimptomatici care să determine afecţiuni clinice grave sau agravarea simptomelor. În mod tipic, astfel de reacţii s-au observat în primele câteva săptămâni sau luni de la iniţierea TARC. Exemple semnificative sunt retinita cu citomegalovirus, infecţiile generalizate şi/sau localizate cu micobacterii şi pneumonia cu Pneumocystis carinii. Orice simptome inflamatorii trebuie evaluate şi trebuie instituit tratament, dacă acest lucru este necesar. Boli autoimune (cum ar fi boala Graves şi hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; oricum timpul de debut raportat este foarte variabil şi poate apărea la câteva luni de la iniţierea tratamentului.

Cu toate că etiologia este considerată a fi multifactorială (incluzând utilizarea de corticosteroizi, consumul de alcool, imunosupresia severă, indicele de masă corporală crescut), s-au raportat cazuri de osteonecroză mai ales la pacienţii cu boală HIV avansată şi/sau expunere îndelungată la TARC.

Pacienţii trebuie îndrumaţi să ceară sfatul medicului în cazul în care prezintă artralgii, redoare articulară sau dificultate la mişcare.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conţine sodiu”.

În cazul administrării concomitente de fosamprenavir şi ritonavir, profilul de interacţiuni medicamentoase metabolice al ritonavirului poate fi predominant, deoarece ritonavirul este un inhibitor mai potent al CYP3A4. De aceea, înainte de iniţierea terapiei cu Telzir şi ritonavir trebuie citite informaţiile complete de prescriere pentru ritonavir. De asemenea, ritonavirul inhibă şi CYP2D6, dar într-o proporţie mai mică decât pe CYP3A4. Ritonavirul induce

CYP3A4, CYP1A2, CYP2C9 şi glucuronozil transferaza.

În plus, atât amprenavirul, metabolitul activ al fosamprenavirului, cât şi ritonavirul sunt metabolizaţi în principal la nivelul ficatului prin intermediul CYP3A4. De aceea, medicamentele care utilizează aceeaşi cale metabolică sau influenţează activitatea CYP3A4 pot modifica farmacocinetica amprenavirului şi ritonavirului. În mod similar, administrarea fosamprenavirului şi ritonavirului pot modifica farmacocinetica altor medicamente care utilizează această cale metabolică.

Au fost efectuate studii de interacţiune numai la adulţi.

Dacă nu se fac alte precizări, studiile prezentate mai jos au fost realizate cu doza recomandată de fosamprenavir/ritonavir (700/100 mg de două ori pe zi) şi interacţiunile au fost analizate în condiţii de echilibru, medicamentele fiind administrate între 10 şi 21 de zile.

Medicamente clasificate Interacţiuni Recomandări privind după aria terapeutică administrarea

Valoarea medie geometrică concomitentă a modificării (%) (Mecanism posibil)

MEDICAMENTE

ANTIRETROVIRALE

Inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei:

Efavirenz Nu s-a observat nicio Nu este necesară o ajustare a 600 mg o dată pe zi interacţiune semnificativă dozelor.

clinic

Nevirapină Nu s-a observat nicio Nu este necesară o ajustare a 200 mg de două ori pe zi interacţiune semnificativă dozelor.

clinic

Etravirină Amprenavir ASC ↑ 69% Pentru Telzir poate fi Amprenavir Cmin↑ 77% necesară reducerea dozei Amprenavir Cmax↑ 62% (folosind suspensie orală). (Studiu efectuat la 8 pacienţi)

Etravirină ASC ↔a

Etravirină C amin↔

Etravirină Cmax↔a a Comparaţie bazată pe rezultatele precedente.

Inhibitori nucleozidici/nucleotidici ai revers transcriptazei:

Abacavir Nu sunt anticipate Nu este necesară o ajustare a

Lamivudină interacţiuni semnificative dozelor.

Zidovudină clinic.

Studii efectuate utilizând amprenavir.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu fosamprenavir/ritonavir.

Didanozină comprimate Nu sunt anticipate Nu se consideră necesară masticabile interacţiuni semnificative spaţierea sau ajustarea clinic. dozelor (vezi capitolul

Nu s-au efectuat studii Antiacide). privind interacţiunile medicamentoase.

Didanozină capsule Nu sunt anticipate Nu este necesară o ajustare a gastrorezistente interacţiuni semnificative dozelor.

clinic.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Tenofovir disoproxil Nu s-a observat nicio Nu este necesară o ajustare a 245 mg o dată pe zi interacţiune semnificativă dozelor.

clinic.

Conform ghidurilor actuale de tratament, terapia duală cu inhibitori de protează nu este în general recomandată.

Lopinavir/ritonavir Lopinavir: Cmax↑ 30% Administrarea concomitentă 400 mg/100 mg Lopinavir: ASC ↑ 37% nu este recomandată de două ori pe zi Lopinavir: Cmin ↑ 52% Amprenavir: Cmax ↓ 58% Amprenavir: ASC ↓ 63% Amprenavir: Cmin ↓ 65% Lopinavir: Cmax ↔* Lopinavir: ASC ↔* Lopinavir: Cmin ↔* * comparat cu lopinavir/ ritonavir 400 mg/100 mg de două ori pe zi

Lopinavir/ritonavir Amprenavir: Cmax ↓ 13%* 533 mg/133 mg de două ori Amprenavir: ASC ↓ 26%* pe zi Amprenavir: Cmin ↓ 42 %* * comparat cu fosamprenavir (Telzir 1400 mg de două ori/ritonavir 700 mg/100 mg de pe zi) două ori pe zi (Inducţie/Inhibare mixtă a

CYP3A4, inducţie a gp P)

Indinavir Nu se pot face recomandări

Saquinavir privind dozele.

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Atazanavir Atazanavir: Cmax ↓ 24%* Nu este necesară o ajustare a Atazanavir: ASC↓ 22%* dozelor. 300 mg o dată pe zi Atazanavir: Cmin↔* *comparat cu atazanavir/ ritonavir 300 mg/ 100 mg o dată pe zi

Amprenavir: Cmax ↔

Amprenavir: ASC ↔

Amprenavir: Cmin ↔

Inhibitori de integrază

Raltegravir În condiţii de repaus Administrarea concomitentă alimentar nu este recomandată. 400 mg de două ori pe zi Reducerea semnificativă a

Amprenavir: expunerii şi a Cmin observate

Cmax ↓ 14% (-36%; +15%) atât în cazul amprenavirului

ASC ↓ 16% (-36%; +8%) cât şi al raltegravirului (în

Cmin ↓ 19% (-42%; +13%) special după ingestia de alimente), pot conduce la

Raltegravir: eşec virusologic la pacienţi.

Cmax ↓51% (-75%; -3%)

ASC ↓ 55% (-76%; -16%)

Cmin ↓ 36 % (-57%; -3%)

După ingestia de alimente

Amprenavir:

Cmax ↓ 25% (-41%; -4%)

ASC ↓ 25% (-42%; -3%)

Cmin ↓ 33% (-50%; -10%)

Raltegravir:

Cmax ↓56% (-70%; -34%)

ASC ↓54% (-66%; -37%)

Cmin ↓ 54 % (-74%; -18%)

Dolutegravir Dolutegravir Pe baza datelor clinice 50 mg o dată pe zi Cmax ↓ 24% obţinute pentru relaţia ASC ↓ 35% expunere - răspuns, nu se

Cτ ↓ 49% recomandă ajustarea dozelor de fosamprenavir sau

Amprenavir: Cmax ↔ dolutegravir. Este necesară

Amprenavir: ASC ↔ prudenţă şi se recomandă

Amprenavir: Cmin ↔ monitorizare atentă când această combinaţie este administrată la pacienţi cu rezistenţă la inhibitori de integrază.

Antagonişti ai receptorilor CCR5

Maraviroc Maraviroc: ASC12 ↑ 2,49 Administrarea concomitentă Maraviroc: Cmax↑ 1,52 nu este recomandată. 300 mg de două ori pe zi Maraviroc: C12 ↑ 4,74 Reducerea semnificativă a Cmin de amprenavir

Amprenavir: ASC12 ↓ 0,65 observate, poate conduce la

Amprenavir: Cmax ↓ 0,66 eşec virusologic la pacienţi.

Amprenavir: C12 ↓ 0,64

Ritonavir ASC12 ↓ 0,66

Ritonavir Cmax ↓ 0,61

Ritonavir C12 ↔ 0,86

Medicamente anti-virus hepatitic C

Simeprevir Nu au fost studiate. Nu este recomandată.

Daclatasvir Rezultate din studii cu alţi inhibitori de protează HIV şi simeprevir sau daclatasvir sugerează că administrarea concomitentă cu fosamprenavir/ritonavir poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de simeprevir sau daclatasvir din cauza inhibării activităţii enzimatice a CYP3A4.

Paritaprevir Nu au fost studiate. Contraindicat (vezi pct. 4.3). (formulare combinată cu Rezultate din studii cu alţi ritonavir şi ombitasvir şi inhibitori de protează HIV şi administrat concomitent cu paritaprevir/ritonavir/ dasabuvir) ombitasvir +/- dasabuvir sugerează că administrarea concomitentă a fosamprenavir/ritonavir cu paritaprevir/ritonavir/ ombitasvir+/-dasabuvir poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de paritaprevir din cauza inhibării activităţii enzimatice a CYP3A4 şi a dozei mai mari de ritonavir.

ANTIARITMICE

Amiodaronă Amiodaronă: ↑ aşteptată Contraindicată (vezi pct.

Bepridil Bepridil: ↑ aşteptată 4.3). Prezintă potenţial de

Chinidină Chinidină: ↑ aşteptată reacţii adverse grave şi/sau

Flecainidă care pun în pericol viaţa, de

Propafenonă (Inhibare a CYP3A4 exemplu aritmii cardiace. determinată de către fosamprenavir/ritonavir)

Flecainidă: ↑ aşteptată

Propafenonă: ↑ aşteptată (Inhibare a CYP2D6 determinată de ritonavir)

DERIVAŢI DIN ERGOT

Dihidroergotamină Dihidroergotamină: ↑ Contraindicată (vezi pct.

Ergotamină aşteptată 4.3). Prezintă potenţial de

Ergonovină Ergonovină: ↑ aşteptată reacţii adverse grave şi/sau

Metilergonovină Ergotamină: ↑ aşteptată care pun în pericol viaţa, de

Metilergonovină: ↑ aşteptată exemplu toxicitatea ergotică acută caracterizată prin vasospasm periferic însoţit de ischemie la nivelul (Inhibare a CYP3A4 extremităţilor şi a altor ţesuturi.

determinată de fosamprenavir/ritonavir)

PROKINETICE

Cisapridă Cisapridă: ↑ anticipată Contraindicată (vezi pct.

4.3). Prezintă potenţial de (Inhibare a CYP3A4 reacţii adverse grave şi/sau determinată de care pun în pericol viaţa, de fosamprenavir/ritonavir) exemplu aritmii cardiace.

ANTIHISTAMINICE (ANTAGONIŞTI AI

RECEPTORILOR

HISTAMINERGICI H1)

Astemizol Astemizol: ↑ aşteptată Contraindicată (vezi pct.

Terfenadină Terfenadină: ↑ aşteptată 4.3). Prezintă potenţial de reacţii adverse grave şi/sau (Inhibare a CYP3A4 care pun în pericol viaţa, de determinată de exemplu aritmii cardiace. fosamprenavir/ritonavir)

NEUROLEPTICE

Pimozidă Pimozidă: ↑ aşteptată Contraindicată (vezi pct.

4.3). Prezintă potenţial de (Inhibare a CYP3A4 reacţii adverse grave şi/sau determinată de care pun în pericol viaţa, de fosamprenavir/ritonavir) exemplu aritmii cardiace.

ANTIPSIHOTICE

Quetiapină Ca urmare a inhibării Administrarea concomitentă CYP3A4 determinată de de Telzir şi quetiapină este Telzir, este aşteptată contraindicată deoarece poate creşterea concentraţiei de creşte toxicitatea asociată quetiapină. quetiapinei. Creşterea concentraţiei plasmatice de quetiapină poate duce la comă.

Lurasidonă Lurasidonă: ↑ aşteptată Administrarea concomitentă (Inhibare a CYP3A4) de fosamprenavir/ritonavir cu lurasidonă este contraindicată deoarece prezintă potenţial

Nu există studii privind de reacţii adverse grave interacţiunile cu medicamentele şi/sau care pun în pericol (FPV/RTV) viaţa legate de lurasidonă (vezi pct. 4.3)

ANTIINFECŢIOASE

Antibacteriene:

Claritromicină Claritromicină: ↑ moderată Se va utiliza cu precauţie. aşteptată

Studii efectuate utilizând amprenavir. (Inhibare a CYP3A4)

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase cu fosamprenavir/ritonavir

Eritromicină Eritromicină: ↑ aşteptată Se va utiliza cu precauţie.

Nu s-au efectuat studii (Inhibare a CYP3A4 privind interacţiunile determinată de medicamentoase. fosamprenavir/ritonavir)

Antimicobacteriene:

Rifabutină Rifabutină: Cmax ↓ 14%* Creşterea concentraţiei de 150 mg la două zile. Rifabutină: ASC(0-48) ↔* 25-O-dezacetilrifabutină (metabolit activ) ar putea 25-O-dezacetilrifabutină: duce la o creştere a Cmax↑ de 6 ori* evenimentelor adverse 25-O-dezacetilrifabutină: determinate de rifabutină, în

ASC (0-48) ↑ de 11 ori* special a uveitei.

*comparată cu rifabutină 300 mg o dată pe zi Se recomandă o reducere cu 75% a dozei standard de

Expunere amprenavir rifabutină (adică 150 mg la neschimbată, două zile). Poate fi necesară comparând cu rezultatele reducerea suplimentară a precedente dozelor (vezi pct. 4.4).

(Inducţie/Inhibare mixtă a

CYP3A4)

Rifampicină Amprenavir: ASC ↓ 82% Contraindicată (vezi pct. 600 mg o dată pe zi 4.3).

(Amprenavir fără ritonavir) Este anticipată o ↓ Scăderea ASC a amprenavir semnificativă a concentraţiei poate duce la ineficienţă

Nu s-au efectuat studii de amprenavir virologică şi la dezvoltarea privind interacţiunile rezistenţei. În cursul medicamentoase cu (Inducţie a CYP3A4 încercărilor de a depăşi fosamprenavir/ritonavir. determinată de rifampicină) expunerea redusă prin creşterea dozelor altor inhibitori de protează cu ritonavir, au fost observate reacţii hepatice cu frecvenţă mare.

Ketoconazol Ketoconazol: Cmax ↑ 25% Nu se recomandă doze mari 200 mg o dată pe zi, timp de Ketoconazol: ASC ↑ de 2,69 (> 200 mg pe zi) de 4 zile ori. ketoconazol sau itraconazol.

Amprenavir: Cmax ↔ Amprenavir: ASC ↔ Amprenavir: Cmin ↔

Itraconazol Itraconazol: ↑ aşteptată

Nu s-au efectuat studii (Inhibare a CYP3A4 privind interacţiunile determinată de medicamentoase. fosamprenavir/ritonavir)

ANTIACIDE,

ANTAGONIŞTI AI

RECEPTORILOR

HISTAMINERGICI H2 ŞI

INHIBITORI AI POMPEI

DE PROTONI

Doză unică de 30 ml Amprenavir: Cmax ↓ 35% Nu sunt necesare ajustări ale suspensie antiacidă Amprenavir: ASC ↓ 18% dozelor în cazul administrării (echivalentă cu 3,6 grame Amprenavir: Cmin (C12h) ↔ de antiacide, de inhibitori de hidroxid de aluminiu şi 1,8 pompă de protoni sau de grame hidroxid de antagonişti ai receptorilor magneziu). histaminergici H2.

(Telzir 1400 mg doză unică)

Ranitidină Amprenavir: Cmax ↓ 51% 300 mg doză unică Amprenavir: ASC ↓ 30% Amprenavir: Cmin (C12h) ↔ (Telzir 1400 mg doză unică)

Esomeprazol Amprenavir Cmax ↔ 20 mg o dată pe zi Amprenavir ASC ↔ Amprenavir Cmin (C12h) ↔ (Creştere a pH-ului gastric)

ANTICONVULSIVANTE

Fenitoină Fenitoină: Cmax ↓ 20% Este recomandată 300 mg o dată pe zi Fenitoină: ASC ↓ 22% monitorizarea concentraţiei Fenitoină: Cmin ↓ 29% plasmatice a fenitoinei şi mărirea dozei, dacă este

Inducţie slabă a CYP3A4 necesar. determinată de fosamprenavir/ritonavir

Amprenavir: Cmax ↔

Amprenavir: ASC ↑ 20%

Amprenavir: Cmin ↑ 19%

Fenobarbital Amprenavir: ↓ aşteptată Se va utiliza cu precauţie

Carbamazepină (vezi pct. 4.4). (Inducţie slabă a CYP3A4)

Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile medicamentoase.

Lidocaină Lidocaine: ↑ aşteptată Nu este recomandată (pe cale sistemică) utilizarea concomitentă. (Inhibiţie a CYP3A4 Poate determina reacţii

Nu s-au efectuat studii determinată de adverse grave (vezi pct. 4.4). privind interacţiunile fosamprenavir/ritonavir) medicamentoase.

Halofantrină Halofantrină: ↑ aşteptată Nu este recomandată utilizarea concomitentă.

Nu s-au efectuat studii (Inhibiţie a CYP3A4 Poate determina reacţii privind interacţiunile determinată de adverse grave (vezi pct. medicamentoase. fosamprenavir/ritonavir) 4.4).

INHIBITORI AI PDE5

Sildenafil Inhibitori ai PDE5: ↑ Nu este recomandată

Vardenafil aşteptată utilizarea concomitentă. Ar

Tadalafil putea duce la creşterea (Inhibare a CYP3A4 frecvenţei evenimentelor

Nu s-au efectuat studii privind determinată de adverse asociate cu interacţiunile medicamentoase. fosamprenavir/ritonavir) inhibitorii PDE5, inclusiv hipotensiune arterială, tulburări vizuale şi priapism (a se vedea informaţiile privind prescrierea inhibitorilor PDE5).

Pacienţii care utilizează inhibitori PDE5 în asociere cu Telzir/ritonavir trebuie atenţionaţi cu privire la aceste posibile reacţii adverse (vezi pct. 4.4). Este de reţinut că administrarea concomitentă de Telzir cu doze reduse de ritonavir împreună cu sildenafil utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale pulmonare este contraindicată (vezi pct. 4.3).

STEROZI INHALATORI/

NAZALI

Propionat de fluticazonă Propionat de fluticazonă: ↑ Nu se recomandă 50 µg intranazal de 4 ori pe zi administrarea concomitentă timp de 7 zile Concentraţiile cortizolului decât dacă beneficiul endogen: ↓ 86 %. potenţial al tratamentului (Ritonavir 100 mg capsule de depăşeşte riscul de efecte de 2 ori pe zi timp de 7 zile) Efectele expunerii sistemice corticosteroide sistemice mari la fluticazonă asupra (vezi pct. 4.4). Trebuie luată concentraţiilor plasmatice de în considerare o reducere a ritonavir sunt necunoscute. dozei de glucocorticoizi cu monitorizarea atentă a

Sunt de aşteptat efecte de efectelor locale şi sistemice intensitate şi mai mare în sau o trecere la un cazul inhalării de propionat glucocorticoid care nu de fluticazonă. reprezintă un substrat pentru CYP3A4 (de exemplu (Inhibare a CYP3A4 beclometazona). În cazul determinată de întreruperii tratamentului cu fosamprenavir/ritonavir) glucocorticoizi, este posibil ca reducerea progresivă a dozelor să necesite o perioadă mai îndelungată de timp (vezi pct. 4.4).

ANTAGONIST AI

RECEPTORILOR ALFA1-

ADRENERGICI

Alfuzosin Potenţial pentru concentraţii Administrarea concomitentă plasmatice crescute de de TELZIR/ritonavir în alfuzosin, care pot asociere cu alfuzosin este determina hipotensiune contraindicată (vezi pct. 4.3) arterială. Mecanismul de interacţiune este inhibarea

CYP3A4 de către fosamprenavir/ritonavir.

PRODUSE DIN PLANTE

Sunătoare (Hypericum Amprenavir ↓ anticipată Produsele din plante în perforatum) compoziţia cărora intră (Inducţie a CYP3A4 sunătoarea nu se vor datorată plantei sunătoare) administra concomitent cu Telzir (vezi pct.4.3). Dacă un pacient utilizează deja sunătoare, se vor verifica concentraţiile de amprenavir şi de ritonavir şi ARN-ul

HIV şi se va înceta administrarea de sunătoare.

Concentraţiile de amprenavir şi de ritonavir pot creşte în momentul întreruperii administrării de sunătoare.

Efectul inductor poate persista cel puţin 2 săptămâni după întreruperea tratamentului cu sunătoare.

INHIBITORII DE

HMG-COA REDUCTAZĂ

Lovastatină Lovastatină: ↑ anticipată Contraindicată (vezi pct.

Simvastatină 4.3). Simvastatină: ↑ anticipată Concentraţiile crescute de

Nu s-au efectuat studii privind (Inhibare a CYP3A4 inhibitori ai HMG-CoA interacţiunile medicamentoase. determinată de reductazei pot provoca fosamprenavir/ritonavir) miopatie, inclusiv rabdomioliză. Se recomandă utilizarea de pravastatină sau fluvastatină, deoarece metabolizarea lor nu depinde de CYP3A4 şi nu sunt anticipate interacţiuni cu inhibitorii de protează.

Atorvastatină Atorvastatină: Cmax ↑ 184% Trebuie administrate doze de 10 mg o dată pe zi timp de 4 Atorvastatină: ASC ↑ 153% atorvastatină care să nu zile Atorvastatină: Cmin ↑ 73% depăşească 20 mg pe zi, cu monitorizarea atentă a Amprenavir: Cmax ↔ toxicităţii atorvastatinei.

Amprenavir: ASC ↔

Amprenavir: Cmin ↔ (Inhibare a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

IMUNOSUPRESOARE

Ciclosporină Ciclosporină: ↑ anticipată Se recomandă monitorizarea

Rapamicină Rapamicină: ↑ anticipată frecventă a concentraţiilor

Tacrolimus Tacrolimus: ↑ anticipată terapeutice de imunosupresoare până la

Nu s-au efectuat studii privind (Inhibiţie a CYP3A4 atingerea concentraţiilor interacţiunile medicamentoase. determinată de plasmatice stabile (vezi pct. fosamprenavir/ritonavir) 4.4).

BENZODIAZEPINE

Midazolam Midazolam: ↑ anticipată (de Telzir/ritonavir nu trebuie 3-4 ori pentru midazolam administrat concomitent cu

Nu s-au efectuat studii privind administrat parenteral) midazolam administrat pe interacţiunile medicamentoase. cale orală (vezi pct. 4.3), Pe baza datelor obţinute fiind necesară precauţie în pentru alţi inhibitori de cazul asocierii cu midazolam protează, concentraţiile administrat parenteral. plasmatice ale midazolamului se aşteaptă Dacă Telzir/ritonavir este să fie semnificativ mai mari, administrat concomitent cu când midazolamul este midazolam administrat pe administrat pe cale orală. cale parenterală, această administrare trebuie făcută (Inhibare a CYP3A4 într-o unitate de terapie determinată de intensivă (UTI) sau o unitate fosamprenavir/ritonavir) similară care asigură o atentă monitorizare clinică şi o abordare medicală adecvată în caz de deprimare respiratorie şi/sau sedare prelungită. Trebuie luată în considerare ajustarea dozelor de midazolam, în special dacă se administrează mai mult de o singură doză de midazolam.

ANTIDEPRESIVE

TRICICLICE

Desipramină Antidepresive triciclice: ↑ Este recomandată

Nortriptilină anticipată monitorizarea atentă a efectelor terapeutice şi a

Nu s-au efectuat studii privind (Inhibare slabă a CYP2D6 reacţiilor adverse ale interacţiunile medicamentoase. datorată ritonavir) antidepresivelor triciclice vezi pct. 4.4).

OPIOIDE

Metadonă (R-) metadonă: Cmax ↓ Scăderea (R-) metadonei ≤ 200 mg o dată pe zi 21% (enantiomerul activ) nu se (R-) metadonă: ASC ↓ 18% aşteaptă să fie semnificativă clinic. Ca măsură de precauţie, (Inducţie a CYP determinată pacienţii trebuie monitorizaţi de fosamprenavir/ritonavir) pentru semne ale sindromului de abstinenţă.

ANTICOAGULANTE

ORALE

Warfarină Posibilă ↓ sau ↑ a efectului Se recomandă o

Alte anticoagulante orale antitrombotic. monitorizare mai frecventă a INR-ului (International

Nu s-au efectuat studii privind (Inducţie şi/sau inhibare a Normalised Ratio) (vezi pct. interacţiunile medicamentoase. CYP2C9 datorată ritonavir) 4.4).

CONTRACEPTIVE

ORALE

Etinil estradiol 0,035 Etinil estradiol: Cmax ↓28% Se recomandă utilizarea de mg/noretisteronă 0,5 mg o Etinil estradiol: ASC ↓37% metode contraceptive dată pe zi alternative nehormonale la Noretisteronă: Cmax ↓38% femeile aflate la vârstă fertilă Noretisteronă: ASC ↓34% (vezi pct. 4.4).

Noretisteronă: Cmin ↓ 26 (Inducţie a CYP3A4 determinată de fosamprenavir/ritonavir)

Amprenavir: Cmax ↔*

Amprenavir: ASC ↔*

Amprenavir: Cmin ↔*

* comparativ cu datele precedente

Ritonavir: Cmax ↑ 63%*

Ritonavir: ASC ↑ 45%*

* comparativ cu datele precedente

Creşteri semnificative clinic ale transaminazelor hepatice au fost înregistrate pentru anumiţi subiecţi.

INHIBITORII SELECTIVI

AI RECAPTĂRII

SEROTONINEI (ISRS)

Paroxetină Paroxetină: Cmax ↓ 51% Abordarea recomandată este Paroxetină: ASC ↓ 55% stabilirea treptată a dozei de 20 mg o dată pe zi paroxetină pe baza evaluării Amprenavir: Cmax ↔* clinice a răspunsului Amprenavir: ASC ↔* antidepresiv. La pacienţii ce

Amprenavir: Cmin ↔* utilizează doze stabile de

* comparativ cu datele paroxetină şi care încep precedente tratamentul cu Tezir şi ritonavir trebuie monitorizat

Mecanism necunoscut. răspunsul antidepresiv.

MEDICAMENTE

ANTINEOPLASTICE

METABOLIZATE DE CYP3A

Example de medicamente dasatinib: ↑ aşteptată Atunci când medicamentele antineoplastice: nilotinib: ↑ aşteptată antineoplastice metabolizate dasatinib ibrutinib: ↑ aşteptată pe calea CYP3A sunt nilotinib vinblastină: ↑ aşteptată administrate concomitent cu ibrutinib everolimus: ↑ aşteptată fosamprenavir/ritonavir, vinblastină (inhibare a CYP3A4) concentraţiile plasmatice ale everolimus acestor medicamente antineoplazice pot fi crescute

Nu există studii privind sau ar putea creşte riscul interacţiunile cu evenimentelor adverse medicamentele (FPV/RTV) asociate de obicei cu aceste medicamente antineoplastice. În cazul administrării concomitente cu medicamente antineoplastice metabolizate pe calea CYP3A, vă rugăm să consultaţi informaţiile relevante despre aceste medicamente.

Ca regulă generală, când se decide să se utilizeze medicamente antiretrovirale pentru tratamentul infecţiei cu HIV la gravide şi, prin urmare, pentru reducerea riscului de transmitere verticală a virusului HIV la nou-născut, trebuie să se ţină cont de datele obţinute din studiile la animale (vezi pct. 5.3) şi de experienţa clinică la gravide.

Există experienţă clinică limitată (mai puţin de 300 de rezultate obţinute din sarcini) provenită din utilizarea fosamprenavir la femeile gravide. S-a demonstrat existenţa transferului placentar al amprenavir la om.

În studiile la animale, la o expunere plasmatică sistemică (ASC) la amprenavir mai scăzută decât expunerea terapeutică la pacienţii trataţi cu Telzir, s-a observat o oarecare toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3). Ţinând cont de expunerea redusă din studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere, nu a fost stabilită complet toxicitatea potenţială asupra dezvoltării în cazul Telzir.

Telzir trebuie folosit în timpul sarcinii doar dacă beneficiile potenţiale justifică riscul potenţial pentru făt.

În laptele de şobolan s-au identificat compuşi având legătură cu amprenavirul, dar nu se cunoaşte dacă amprenavirul este excretat în laptele uman. Puii de şobolan expuşi pre şi postnatal la amprenavir şi fosamprenavir au prezentat semne de toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).

Se recomandă ca femeile care sunt în evidență cu HIV să nu îşi alăpteze copiii, pentru a evita transmiterea HIV.

Nu sunt disponibile date cu privire la efectul fosamprenavir asupra fertilităţii la om. La şobolan, nu s-a constatat niciun efect major asupra fertilităţii sau capacităţii de reproducere (vezi pct. 5.3).

Nu s-au efectuat studii privind efectul administrării Telzir în asociere cu ritonavir asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Trebuie avut în vedere profilul de reacţii adverse al Telzir când se analizează capacitatea pacientului de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).

Profilul de reacţii adverse a fost similar în toate studiile efectuate la pacienţi adulţi incluzând pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale (APV30002, ESS100732) şi trataţi anterior cu inhibitori de protează (administrare de două ori pe zi, APV30003). Aceasta se bazează pe datele de siguranţă provenite de la un total de 864 de pacienţi expuşi la fosamprenavir/ritonavir în cadrul acestor trei studii.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (> 5% din subiecţii adulţi trataţi) la terapia combinată fosamprenavir/ritonavir au fost tulburările gastro-intestinale (greaţă, diaree, dureri abdominale şi vărsături) şi cefaleea. Majoritatea reacţiilor adverse asociate terapiilor combinate fosamprenavir/ritonavir au fost uşoare până la moderate ca severitate, cu debut precoce şi rareori au limitat tratamentul. Reacţii adverse mai grave, cum ar fi erupţii cutanate grave şi creşteri ale valorilor transaminazelor hepatice au fost de asemenea raportate (conform paragrafului Descrierea reacţiilor adverse selectate).

Rezumatul reacţiilor adverse, sub formă de tabel

Reacţiile adverse sunt enumerate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme, şi organe şi în funcţie de frecvenţa absolută. Categoriile de frecvenţă utilizate sunt: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), sau cu frecvenţă necunoscută.

Categoriile de frecvenţă pentru reacţiile de mai jos se bazează pe datele obţinute din studiile clinice şi din perioada de după punerea pe piaţă.

Majoritatea reacţiilor adverse de mai jos provin din trei studii clinice la adulţi, care au inclus un număr mare de pacienţi, în cadrul cărora evenimentele adverse au avut cel puţin intensitate moderată (de grad 2 sau mai mare) , fiind incluse cele care au apărut la cel puţin 1% dintre pacienţi şi care au fost raportate de investigatori ca fiind atribuibile medicamentelor utilizate în aceste studii.

Aparat, sistem Reacţie adversă Frecvenţă

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee, ameţeli, parestezie Frecvente facială

Tulburări gastro-intestinale Diaree Foarte frecvente

Scaune moi, greaţă, vărsături, Frecvente dureri abdominale

Afecţiuni cutanate şi ale Sindrom Stevens Johnson Rare ţesutului subcutanat Angioedem Mai puţin frecvente

Erupţii cutanate (vezi textul de Frecvente mai jos “Erupţii cutanate/reacţii cutanate”)

Tulburări generale şi la nivelul Fatigabilitate Frecvente locului de administrare

Investigaţii diagnostice Creşteri ale colesterolului în Foarte frecvente sânge

Creşteri ale trigliceridelor în Frecvente sânge

Creşteri ale alanin Frecvente aminotransferazei

Creşteri ale aspartat Frecvente aminotransferazei

Creşteri ale lipazei Frecvente

Erupţii cutanate tranzitorii/reacţii cutanate: în timpul tratamentului pot apărea erupţii cutanate eritematoase sau maculopapulare, însoţite sau nu de prurit. Erupţiile cutanate tranzitorii se remit de regulă, spontan, fără a fi necesară întreruperea tratamentului cu fosamprenavir şi ritonavir.

Cazurile severe de erupţii cutanate tranzitorii care pun viaţa în pericol, inclusiv sindrom Stevens-

Johnson, sunt rare.Tratamentul cu fosamprenavir şi ritonavir trebuie oprit definitiv în cazul unei erupţii cutanate severe sau în cazul unei erupţii cutanate de intensitate mică sau moderată asociată cu semne sistemice sau cu afectare a mucoasei (vezi pct. 4.4).

Modificări ale analizelor de laborator: anomaliile de laborator (de grad 3 sau 4) având legătură potenţială cu tratamentul cu fosamprenavir şi ritonavir şi raportate la peste 1% dintre pacienţii adulţi au inclus: creşterea ALT (frecvent), AST (frecvent), a lipazei plasmatice (frecvent) şi a trigliceridelor (frecvent).

Parametri metabolici: în timpul terapiei antiretrovirale pot avea loc creşteri ale greutăţii corporale, a concentraţiilor lipidelor plasmatice şi a glicemiei (vezi pct. 4.4).

Rabdomioliză: în timpul utilizării de inhibitori de protează, şi mai ales în asociere cu analogi nucleozidici, s-au raportat creşteri ale CPK, mialgii, miozită şi, rareori, rabdomioliză.

Sindromul de reactivare imună: la pacienţii infectaţi cu HIV cu deficit imun sever în momentul iniţierii terapiei antiretrovirale combinate (TARC), poate apărea o reacţie inflamatorie la infecţiile oportuniste asimptomatice sau reziduale. Boli autoimune (cum ar fi boala Graves şi hepatita autoimună) au fost de asemenea raportate în cadrul sindromului de reactivare imună; oricum timpul de debut raportat este foarte variabil şi aceste evenimente pot apare la câteva luni de la iniţierea tratamentului (vezi pct. 4.4).

Osteonecroză: au fost raportate cazuri de osteonecroză, mai ales la pacienţii cu factori generali de risc dovediţi, boală HIV avansată sau după expunere îndelungată la TARC. Frecvenţa acestora este necunoscută (vezi pct. 4.4).

Copii şi adolescenţi/alte grupe speciale de pacienţi

Copii şi adolescenţi: Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi se bazează pe date privind siguranţa, provenite din două studii (APV29005 date la Săptămâna 24 şi APV20003 date la Săptămâna 168 [date finale]) în cadrul cărora la 158 pacienţi infectaţi cu HIV-1, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani, trataţi anterior cu inhibitori de revers transcriptază, li s-a administrat fosamprenavir cu ritonavir (vezi pct. 5.1 pentru informaţii cu privire la schema de dozaj aplicată pentru fiecare grup de vârstă). 79 % dintre pacienţi au fost expuşi pe o durată mai mare de 48 săptămâni.

Profilul de siguranţă observat la aceşti 158 copii şi adolescenţi a fost, în general, similar cu cel observat la adulţi. Vărsăturile au fost înregistrate mai frecvent în rândul pacienţilor copii şi adolescenţi. Reacţiile adverse având legătură cu medicamentele administrate au fost mai frecvent observate în APV20003 (57%), în care pacienţii au fost trataţi cu fosamprenavir/ritonavir o dată pe zi, comparativ cu studiul APV29005 (33%), în care pacienţii au fost trataţi cu fosamprenavir/ritonavir de două ori pe zi.

Nu au fost identificate noi date de siguranţă în urma analizei datelor de la săptămâna 48 din cadrul studiilor APV29005 sau APV20002, în cadrul cărora la 54 subiecţi cu vârste cuprinse între 4 săptămâni până la <2 ani, trataţi anterior cu inhibitori de revers transcriptază, li s-a administrat de două ori pe zi fosamprenavir /ritonavir şi la 5 subiecţi li s-au administrat doar doze simple de fosamprenavir cu sau fără ritonavir.

Pacienţi cu hemofilie: La pacienţii cu hemofilie trataţi cu inhibitori de protează au existat raportări ale creşterii frecvenţei hemoragiilor spontane (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V.

Nu există antidot cunoscut pentru Telzir. Nu se cunoaşte dacă amprenavirul poate fi îndepărtat prin dializă peritoneală sau hemodializă. În caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat pentru apariţia simptomelor de toxicitate (vezi pct. 4.8) şi trebuie instituit tratament suportiv standard în funcţie de caz.

Grupa farmacoterapeutică : antivirale de uz sistemic, inhibitor de protează, codul ATC: J05AE07.

Activitatea antivirală a fosamprenavirului observată in vitro se datorează prezenţei unor urme de amprenavir. Amprenavir este un inhibitor competitiv al proteazei HIV-1. Amprenavirul se fixează la situsul activ al proteazei HIV-1 şi astfel previne dezvoltarea precursorilor poliproteinelor gag şi gag-pol, ducând la formarea de particule virale neinfecţioase imature.

Administrarea de 700 mg fosamprenavir de două ori pe zi cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi determină concentraţii plasmatice de amprenavir (date din studiul APV30003 la pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale) care duc la rapoarte mediane ajustate în funcţie de legarea de proteinele plasmatice de Cmin/CI50 şi Cmin/CI95 de 21,7 (în intervalul 1,19-240), respectiv 3,21 (în intervalul 0,26-30,0).

Activitatea antivirală a amprenavirului in vitro a fost evaluată împotriva HIV-1 IIIB pe linii celulare limfoblastice (MT-4, CEM-CCRF, H9) cu infecţie atât acută cât şi cronică şi pe limfocitele din sângele periferic. Concentraţia inhibitorie 50% (CI50) a amprenavirului a fost cuprinsă între 0,012 şi 0,08 µM în celulele cu infecţie acută şi a fost de 0,41 µM în cele cu infecţie cronică (1 µM = 0,50 µg/ml). Nu a fost stabilită legătura dintre activitatea in vitro a amprenavirului împotriva HIV-1 şi inhibarea replicării HIV-1 la om.

In vivo a) Pacienţi cărora nu li s-a administrat anterior IP sau TAR

În dezvoltarea programelor de administrare a amprenavir/fosamprenavir, cu şi fără administrare concomitentă de ritonavir, au fost evaluate diferite regimuri terapeutice. În cadrul acestor regimuri, analiza probelor când terapia a eşuat din punct de vedere virusologic a definit patru căi principale de rezistenţă: V32I+ 147V, 150V, 154L/M şi 184V. Mutaţii suplimentare observate care pot contribui la rezistenţă au fost: L10V/F/R, I13V, K20R/T, L33F/V, M36I, M46I/L, I47V/L Q58E, I62V, L63P,

V77I, I85V şi I93L.

Când pacienţii adulţi cărora nu li s-a administrat anterior TAR au fost trataţi cu dozele aprobate curent de fosamprenavir/ritonavir, precum şi în cazul administrării altor regimuri cu IP potenţatoare, cu ritonavir, mutaţiile descrise au fost rareori observate. Şaisprezece din 434 pacienţi netrataţi anterior cu

TAR, cărora li s-au administrat fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg de două ori pe zi în

ESS100732 au prezentat eşec terapeutic din punct de vedere virusologic până în săptămâna 48, pentru 14 genotipuri izolate. Trei din 14 tulpini izolate au prezentat mutaţii rezistente la proteaze. O mutaţie rezistentă a fost observată la fiecare 3 tulpini izolate: K20K/R, I54I/L, respectiv I93I/L.

Printre cei 81 pacienţi cărora nu li s-a administrat anterior IP trataţi cu fosamprenavir /ritonavir, 15 pacienţi au prezentat eşec terapeutic din punct de vedere virusologic până în săptămâna 48 în

APV29005 şi până la săptămâna 108 în APV20003. În tulpini izolate de la 2 pacienţi au fost observate mutaţii rezistente la proteaze apărute în urma tratamentului sau asociate APV. Modele de rezistenţă au fost similare cu cele observate la adulţi.

b) Pacienţi trataţi anterior cu IP

Amprenavir

Următoarele mutaţii au apărut la pacienţii adulţi la care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic, în studiile la pacienţi trataţi anterior cu IP, PRO30017 (600 mg amprenavir/100 mg ritonavir de două ori pe zi în sub-studiul A şi B cu 80, respectiv 37 pacienţi): L10F/I/V, V11I, I13V, K20R, V32I, L33F,

E34Q, M36I, M46I/L, I47V, G48V, I50V, I54L/M/T/V, Q58E, D60E, I62V, A71V, V77I, V82A/I,

I84V, I85V, L90M şi I93L/M.

Următoarele mutaţii au apărut la pacienţii adulţi la care terapia a eşuat din punct de vedere virusologic timp de 96 săptămâni, în studiile la pacienţi trataţi anterior cu IP, APV30003 şi extensia sa,

APV30005 (700 mg fosamprenavir/100 mg ritonavir de două ori pe zi: n=107): L10F/I, L24I, V32I,

L33F, M36I, M46I/L, I47V, I50V, I54L/M/S, A71I/T/V, G73S, V82A, I84V şi L90M.

În studiile la pacienţi copii şi adolescenţi APV20003 şi APV29005, 77 pacienţi trataţi anterior cu IP au fost trataţi cu fosamprenavir/ritonavir şi 43 pacienţi au prezentat eşec terapeutic din punct de vedere virusologic până în săptămâna 48 în APV29005 şi până la săptămâna 108 în APV20003. În tulpini izolate de la 1 pacient în APV29005 şi de la 6 pacienţi în APV20003 au fost observate mutaţii rezistente la proteaze apărute în urma tratamentului sau asociate APV. Profilele mutaţionale au fost similare celor descrise la adulţii trataţi anterior cu IP şi cu fosamprenavir/ritonavir.

Activitatea antivirală în conformitate cu rezistenţa genotipică şi fenotipică

Testarea rezistenţei genotipice

Sistemele de interpretare ale genotipului pot fi folosite pentru estimarea activităţii amprenavir/ritonavir sau fosamprenavir/ritonavir la subiecţii cu tulpini selectate rezistente la IP. Algoritmul

ANRS AC-11 curent (Iulie 2006) pentru fosamprenavir/ritonavir defineşte rizistenţa ca prezenţa mutaţiilor V32I+I47A/V sau I50V sau cel puţin a patru dintre mutaţiile: L10F/I/V, L33F, M36I,

I54A/L/M/S/T/V, I62V, V82A/C/F/G, I84V şi L90M şi fiind asociată cu rezistenţa fenotipică crescută la fosamprenavir cu ritonavir, precum şi cu probabilitatea redusă a răspunsului virusologic (rezistenţa).

Concluziile referitoare la relevanţa anumitor mutaţii sau modelelor de mutaţii fac subiectul modificării cu date suplimentare şi se recomandă să fie consultate mereu sistemele de interpretare curente pentru analiza rezultatelor testului de rezistenţă.

Testarea rezistenţei fenotipice

Sistemele de interpretare fenotipică validate clinic pot fi utilizate în asociere cu datele genotipice pentru estimarea activităţii amprenavir/ritonavir sau fosamprenavir/ritonavir la pacienţii cu tulpini izolate rezistente la IP. Companiile de diagnostic pentru testarea rezistenţei au dezvoltat fenotipuri clinice separate pentru FPV/RTV care pot fi utilizate pentru interpretarea rezultatelor testelor de rezistenţă.

Experienţa clinică cu fosamprenavir amplificat cu ritonavir se bazează în principal pe două studii deschise, unul efectuat la pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale, (studiul ESS100732) şi un studiu la pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale (studiul APV30003). Amândouă studiile au comparat fosamprenavir/ritonavir cu lopinavir/ritonavir.

Pacienţi adulţi netrataţi anterior cu antiretrovirale

Într-un studiu deschis, randomizat (ESS100732 - KLEAN) la pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale, administrarea concomitentă de fosamprenavir (700 mg) cu doze reduse de ritonavir (100 mg) de două ori pe zi incluzând un comprimat combinat în doză fixă de abacavir/lamivudină (600 mg/300 mg) o dată pe zi a demonstrat eficacitate comparabilă cu administrarea timp de 48 săptămâni de lopinavir/ritonavir (400 mg/100 mg) de două ori pe zi în asociere cu abacavir/lamivudină (600 mg/300 mg o dată pe zi).

S-a demonstrat non-inferioritate între fosamprenavir administrat concomitent cu ritonavir şi lopinavir/ritonavir pe baza proporţiilor de pacienţi care ating nivelele ARN-ul plasmatic de HIV-1 < 400 copii/ml la 48 săptămâni (obiectiv primar). În timpul de pierdere al răspunsului virusologic (TPRV) analizat pentru populaţia ITT (E), proporţia de pacienţi care ating <400 copii/ml a fost de 73 % (315/434) în grupul cu fasamprenavir cu ritonavir comparativ cu 71 % (317/444) din pacienţii cărora li se administrează lopinavir/ritonavir, cu un interval de încredere de 95 % al diferenţei de [-4,84%; 7,05%].

Rezultatele privind eficacitatea sunt descrise pe subgrupuri în tabelul de mai jos.

Tabelul 1 Rezultatele privind eficacitatea la 48 de săptămâni în studiul ESS100732 (Pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale) FPV/RTV 700 mg/100 mg RTV 400 mg/100 mg de 2 ori pe de 2 ori pe zi (nr = 434) zi (nr =444)

Populaţie ITT-E Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 400 copii/ml

Analiza TPRV

Toţi subiecţii 72,5 % 71,4%

Valoarea iniţială a 69,5 % (n=197) 69,4% (n=209)

ARN HIV-1 < 100000 copii/ml

Valoarea iniţială a 75,1% (n=237) 73,2% (n=235)

ARN HIV-1 > 100000 copii/ml Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 50 copii/ml

Toţi subiecţii 66% 65%

Valoarea iniţială a 67% (n=197) 64% (n=209)

ARN HIV-1 < 100000 copii/ml

Valoarea iniţială a 65% (n=237) 66% (n=235)

ARN HIV-1 ≥ 100000 copii/ml Modificarea medie a numărului de celule CD4 faţă de valoarea iniţială (celule/µl)

Analiza 176 (n=323) 191 (n=336) observaţională

ITT-E

După încheierea perioadei de tratament de 48 de săptămâni, subiecţii din locaţiile europene şi canadiene ale studiului au fost eligibili pentru a participa la o extindere a studiului până la săptămâna 144 menţinând schema de tratament conform randomizării originale. Numai 22% din populaţia iniţială a studiului KLEAN a fost înrolată în studiul extins.

Rezultatele privind eficacitatea sunt descrise în tabelul de mai jos.

Tabelul 2 Rezultatele privind eficacitatea la 96 şi 144 de săptămâni în studiul extins ESS100732 (Pacienţi netrataţi anterior cu antiretrovirale) FPV/RTV 700 mg/100 mg LPV/RTV 400 mg/100 mg de 2 ori pe zi (n= 105) de 2 ori pe zi (n=91)

Populaţie ITT (Ext) Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 400 copii/ml

Analiza TPRV

Săptămâna 96 93% 87%

Săptămâna 144 83% 70% Procentul de pacienţi cu ARN HIV-1 < 50 copii/ml

Săptămâna 96 85% 75%

Săptămâna 144 73% 60%

Analiză observaţională Modificarea medie a numărului de celulele CD4 faţă de valoarea

ITT (Ext) iniţială (celule/µl)

Săptămâna 96 292 (n=100) 286 (n=84)

Săptămâna 144 300 (n=87) 335 (n=66)

Pacienţi adulţi trataţi anterior cu antiretrovirale

Într-un studiu deschis, randomizat (APV30003) la pacienţi trataţi anterior cu inhibitori de protează, cu eşec virusologic (≤ 2 IP), nu s-a dovedit că asocierea fosamprenavir şi ritonavir (700/100 mg de două ori pe zi sau 1400/200 mg o dată pe zi) ar fi non-inferioară faţă de lopinavir/ritonavir în ceea ce priveşte supresia virală, măsurată prin media ariei de sub curba concentraţiei plasmatice minus valoarea iniţială (MASCMVI) pentru ARN-ul plasmatic de HIV-1 timp de 48 săptămâni (obiectiv primar). Rezultatele au fost în favoarea lotului cu lopinavir/ritonavir, aşa cum reiese din prezentarea detaliată de mai jos.

Toţi pacienţii din acest studiu au înregistrat eşec terapeutic cu un tratament anterior cu inhibitori de protează (definit ca nivel plasmatic al ARN-ului de HIV-1 care nu a scăzut niciodată sub 1000 copii/ml după cel puţin 12 săptămâni consecutive de terapie, sau supresia iniţială a ARN-ului de HIV-1, cu recădere ulterioară ≥ 1000 copii/ml). Cu toate acestea, doar 65% dintre pacienţi urmau un tratament cu IP la momentul intrării în studiu.

Populaţia recrutată s-a constituit în principal din pacienţi cu experienţă moderată în tratamentul cu antiretroviralele. Duratele mediane de expunere anterioară la INRT au fost de 257 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi (79% au utilizat anterior ≥ 3

INRT) şi de 210 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat lopinavir/ritonavir (64% au utilizat anterior ≥ 3 INRT). Duratele mediane de expunere anterioară la inhibitori de protează au fost de 149 de săptămâni pentru pacienţii care au utilizat fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi (49% au utilizat anterior ≥ 2 IP) şi 130 săptămâni pentru pacienţii care au utilizat lopinavir/ritonavir (40% au utilizat anterior ≥ 2 IP).

În tabelele de mai jos se prezintă MASCMVI (log10 c/ml) în populaţia ITT (E) (Analiză observaţională) după 48 săptămâni (criteriul final principal de evaluare), precum şi alte rezultate privind eficacitatea pe subgrupuri.

Tabelul 3 Rezultatele privind eficacitatea la 48 de săptămâni la populaţia APV30003 ITT (E) (Pacienţi trataţi anterior cu antiretrovirale) FPV/RTV de 2 ori pe LPV/RTV de 2 ori pe zi zi (N=107) (N=103)

Analiză observaţională MASCMVI Media (n) Media (n)

Toţi pacienţii -1,53 (105) -1,76 (103) 1000 - 10000 copii/ml -1,53 (41) -1,43 (43) >10000 - 100000 copii/ml -1,59 (45) -1,81 (46) >100000 copii/ml -1,38 (19) -2,61 (14)

FPV/RTV de 2 ori pe zi comparativ cu MASCMVI Diferenţa medie

LPV/RTV de 2 ori pe zi (IÎ 97,5%)

Toţi pacienţii 0,244 (-0,047, 0,536) 1000 - 10000 copii/ml -0,104 (-0,550, 0,342) >10,000 - 100000 copii/ml 0,216 (-0,213, 0,664) >100000 copii/ml 1,232 (0,512, 1,952)

Analiză observaţională MASCMVI Medie (n) Medie (n)

Toţi pacienţii -1,53 (105) -1,76 (103) Număr de celule CD4 < 50 -1,28 (7) -2,45 (8) ≥ 50 -1,55 (98) -1,70 (95) < 200 -1,68 (32) -2,07 (38) ≥ 200 -1,46 (73) -1,58 (65) SSG la TFO1 0 -1,42 (8) -1,91 (4) 1 -1,30 (35) -1,59 (23) ≥ 2 -1,68 (62) -1,80 (76)

Toţi pacienţii, Analiză2 RÎ=E n (%) n (%) % Subiecţi cu ARN plasmatic HIV-1 49 (46%) 52 (50%) <50 copii/ml % Subiecţi cu ARN plasmatic HIV-1 62 (58%) 63 (61%) <400 copii/ml

Subiecţi >1 log10 modificări faţă de 62 (58%) 71 (69%) valoarea iniţială a ARN plasmatic HIV-1

Modificare faţă de valoarea iniţială Valoarea medie (n) Valoarea medie (n) a numărului de celulele CD4 (celule/µl)

Toţi pacienţii 81 (79) 91 (85)

Legendă: 1SSG la TFO: Scorul de sensibilitate genotipică la tratamentul de fond optimizat. SSG a fost obţinut folosind ghidurile ANRS 2007. 2RÎ = E: Analiza recăderii sau întreruperii tratamentului egal eşecul tratamentului, care este echivalent cu TPRV. FPV/RTV de 2 ori pe zi - Fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi, LPV/RTV de 2 ori pe zi - Lopinavir/ritonavir de două ori pe zi.

Tabelul 4 MASCMVI la 48 de săptămâni determinată prin scorul de sensibilitate genotipică în

TFO şi rezistenţa la momentul iniţial la FPV/RTV MASCMVI în săptămâna 48 (n)

Scorul de Toţi subiecţii Sensibilitatea la FPV/RTV Rezistenţa la FPV/RTV sensibilitate genotipică în TFO < 4 mutaţii faţă de scor ≥ 4 mutaţii faţă de scor 0 -1,42 (8) -1,83 (4) -1,01 (4) 1 -1,30 (35) -1,42 (29) -0,69 (6) ≥ 2 -1,68 (62) -1,76 (56) -0,89 (6)

Toţi pacienţii -1,53 (105) -1,65 (89) -0,85 (16)

Aşa cum arată tabelul de mai sus, numai 16 pacienţi au avut un virus cu rezistenţă la FPV/RTV, conform scorului ANRS. Datele provenite de la acest număr mic de pacienţi, analizate ulterior pe subgrupuri SSG trebuie interpretate cu atenţie.

Nu sunt disponibile suficiente date pentru a recomanda utilizarea fosamprenavir cu ritonavir la pacienţii trataţi anterior intensiv.

Adolescenţi şi copii cu vârsta peste 6 ani

S-a evaluat administrarea de fosamprenavir comprimate şi suspensie orală, cu ritonavir, în asociere cu

INRT, la copii şi adolescenţi, netrataţi, respectiv, trataţi anterior cu inhibitori de protează. Beneficiul administrării la această grupă de vârstă a fost dedus, în principal, din studiul APV29005, un studiu deschis, de 48 săptămâni, care evaluează profilul farmacocinetic, siguranţa şi activitatea antivirală a fosamprenavirului cu ritonavir, administrat de două ori pe zi, la pacienţi trataţi anterior şi la pacienţi netrataţi anterior cu inhibitori de protează HIV-1, cu vârsta cuprinsă între 2 şi 18 ani. Rezultatele obţinute pe parcursul a 48 săptămâni de tratament sunt prezentate mai jos.

Studiul APV29005 a cuprins 30 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani (din care, majoritatea fuseseră trataţi cu 18/3 mg/kg fosamprenavir/ritonavir, cu administrare de două ori pe zi, sau primiseră schema de tratament cu comprimate specifică adulţilor) şi 40 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani (din care, majoritatea fuseseră trataţi cu schema de tratament cu comprimate specifică adulţilor).

Tabelul 5 Caracteristici la momentul iniţial şi Rezultatele privind eficacitatea la 48 de săptămâni la populaţia APV29005 ITT(E) Pacienţi cu vârsta Pacienţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 cuprinsă între 12 şi 18 ani ani

N=30 N=40

Caracteristici la momentul iniţial

Status TAR/IP, n (%)

Pacienţi cărora nu li s-a administrat anterior 2 (7) 14 (35)

TAR

Pacienţi cărora li s-a administrat anterior TAR, 8 (27) 12 (30) dar nu şi IP

Pacienţi cărora li s-a administrat anterior IP 20 (67) 14 (35)

Durata medie a administrării anterioare a TAR, săptămâni

INRT 386 409

IP 253 209

Media ARN plasmatic HIV-1 log10 copii/mL 4,6 (n=29) 4,7 >100 000 copii/ml, n (%) 9 (31) 13 (33)

Media celulelor CD4 celule/μl 470 250

Număr de celule CD4 < 350 celule/μl, n (%) 10 (33) 27 (68)

Pacienţi cu ARN plasmatic HIV-1 <400 16 (53%) 25 (63%) copii/ml, analiză tip snapshot

Modificarea medie a numărului de celulele CD4 210 (n=21) 140 (n=35) faţă de valoarea iniţială (celule/µl), analiză observaţională

Aceste date au fost ulterior susţinute de către studiul APV20003; totuşi, acest studiu a utilizat un regim diferit de tratament, faţă de cel utilizat în studiul APV29005.

După administrare orală, fosamprenavirul este hidrolizat rapid şi aproape complet, cu formare de amprenavir şi fosfat anorganic, înainte de a ajunge în circulaţia sistemică. Conversia fosamprenavirului la amprenavir pare să aibă loc în principal la nivelul epiteliului intestinal.

Proprietăţile farmacocinetice ale amprenavirului după administrarea concomitentă de Telzir şi ritonavir au fost evaluate la subiecţi adulţi sănătoşi şi la pacienţi infectaţi cu HIV şi nu s-au observat diferenţe semnificative între cele două loturi.

Ambele forme farmaceutice de Telzir, comprimate şi suspensie orală, administrate à jeun, au determinat valori echivalente ale ASC∞ plasmatice de amprenavir, iar Telzir suspensie orală a determinat o Cmax plasmatică de amprenavir cu 14% mai mare comparativ cu comprimatele.

După administrarea unei doze unice de fosamprenavir, concentraţiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2 ore de la administrare. Valorile ASC pentru fosamprenavir sunt, în general, sub 1% din cele observate pentru amprenavir. Nu s-a determinat biodisponibilitatea absolută a fosamprenavirului la om.

După administrarea orală de doze multiple echivalente de fosamprenavir şi amprenavir, s-au obţinut valori ale ASC pentru amprenavir comparabile; cu toate acestea, valorile Cmax au fost cu aproximativ 30% mai mici şi valorile Cmin au fost cu aproximativ 28% mai mari pentru fosamprenavir.

Administrarea concomitentă de ritonavir cu fosamprenavir creşte ASC a concentraţiei plasmatice a amprenavir de aproximativ 2 ori şi Cτ,ss plasmatică de 4 până la 6 ori, comparativ cu valorile obţinute atunci când se administrează numai fosamprenavir.

După administrarea orală de doze multiple de fosamprenavir 700 mg cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi, amprenavirul a fost absorbit rapid cu o medie geometrică (95% IÎ) a concentraţiei plasmatice maxime la starea de echilibru de amprenavir (Cmax) de 6,08 micrograme/ml (5,38-6,86 micrograme/ml) la aproximativ 1,5 ore (0,75-5,0 ore) după administrare (tmax). Concentraţia plasmatică minimă medie la starea de echilibru de amprenavir (Cmin) a fost de 2,12 micrograme/ml (1,77-2,54 micrograme/ml), iar ASC0-tau a fost de 39,6 (34,5-45,3) oră*micrograme/ml.

Administrarea comprimatelor de fosamprenavir după masă (conţinutul standard în grăsimi a unui prânz bogat în grăsimi: 967 kcal, 67 grame lipide, 33 grame proteine, 58 grame hidrocarbonaţi) nu a modificat farmacocinetica amprenavirului plasmatic (Cmax, tmax sau ASC0-∞) comparativ cu administrarea acestei forme farmaceutice à jeun. Comprimatele de Telzir pot fi administrate cu sau fără alimente.

Administrarea amprenavirului concomitent cu suc de grapefruit nu s-a asociat cu modificări semnificative clinic ale farmacocineticii amprenavirului plasmatic.

Volumul aparent de distribuţie al amprenavirului după administrarea de Telzir este de aproximativ 430 l (6 l/kg la o greutate de 70 kg), sugerând un volum mare de distribuţie, cu pătrunderea liberă a amprenavirului în ţesuturile din afara circulaţiei sistemice. Această valoare scade cu aproximativ 40% în cazul administrării concomitente de Telzir şi ritonavir, cel mai probabil datorită unei creşteri a biodisponibilităţii amprenavirului.

În studiile in vitro, legarea amprenavirului de proteinele plasmatice este de aproximativ 90%. Acesta se leagă de alfa-1 glicoproteina acidă (AAG) şi de albumină, dar are o afinitate mai mare pentru AAG.

S-a evidenţiat scăderea concentraţiilor de AAG în timpul terapiei antiretrovirale. Această modificare scade concentraţia totală de substanţă activă din plasmă, însă cantitatea de amprenavir liber, care reprezintă fracţiunea activă, este probabil să rămână nemodificată.

Pătrunderea amprenavirului în LCR este neglijabilă la om. Amprenavirul pare să pătrundă în spermă, dar concentraţiile din spermă sunt mai mici decât cele plasmatice.

Fosamprenavir este hidrolizat rapid şi aproape complet cu formare de amprenavir şi fosfat anorganic pe măsură ce se absoarbe prin epiteliul intestinal, după administrarea orală. Amprenavirul este metabolizat în principal la nivel hepatic, mai puţin de 1% fiind excretat nemodificat în urină.

Principala cale de metabolizare este prin intermediul enzimei 3A4 a citocromului P450. Metabolizarea amprenavirului este inhibată de ritonavir, prin inhibarea CYP3A4, ducând la creşterea concentraţiilor plasmatice de amprenavir. În plus, amprenavirul este şi un inhibitor al enzimei CYP3A4, deşi într-o mai mică măsură decât ritonavirul. De aceea, medicamentele care sunt inductori, inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu precauţie în cazul administrării concomitente cu Telzir şi ritonavir (vezi pct. 4.3 și pct. 4.5).

După administrarea Telzir, timpul de înjumătăţire plasmatic al amprenavirului este de 7,7 ore. În cazul administrării concomitente de Telzir şi ritonavir, timpul de înjumătăţire plasmatic al amprenavirului creşte la 15-23 ore. Principala cale de eliminare a amprenavirului este metabolizarea hepatică, mai puţin de 1% fiind excretat nemodificat în urină şi nu există cantităţi de amprenavir detectabile în materiile fecale. Metaboliţii din urină şi din materiile fecale reprezintă aproximativ 14 %, respectiv, 75% din doza de amprenavir administrată.

Într-un studiu clinic privind farmacocinetica fosamprenavirului la copii şi adolescenţi, la opt pacienţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani li s-a administrat doza uzuală pentru adulţi, de comprimate de 700 mg fosamprenavir, administrat de două ori pe zi (cu 100 mg ritonavir, de două ori pe zi). Comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, pacienţii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani au prezentat o scădere de 20 % a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp de APV,

ASC (0-24), o scădere cu 23 % a valorii Cmax şi cu 20% a Cmin. Copiii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 11 ani (n=9), cărora li s-a administrat fosamprenavir/ritonavir, 18/3 mg/kg, de două ori pe zi, au prezentat o creştere cu 26 % a ASC(0-24) şi, similar, a valorilor Cmax şi Cmin, comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă tratată cu fosamprenavir/ritonavir, 700/100 mg, administrate de două ori pe zi.

APV20002 este un studiu deschis, de fază II, cu durata de 48 săptămâni, desemnat să evalueze farmacocinetica, siguranţa, tolerabilitatea şi activitatea antivirală a fosamprenavirului cu, sau fără ritonavir, la copii cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni şi sub 2 ani. Comparativ cu istoricul rezultatelor obţinute la populaţia adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg, un grup de cinci copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi sub 24 de luni, cărora li s-au administrat fosamprenavir/ritonavir, în doze de 45/7 mg/kg, de două ori pe zi, au dovedit că în ciuda unei creşteri de aproximativ 5 ori a dozelor de fosamprenavir şi ritonavir, calculate în mg/kg, aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a amprenavirului ASC (0-τ) a fost cu aproximativ 48 % mai mică, Cmax a fost cu 26 % mai mică şi Cτ a fost cu 29 % mai mică, la copii. Nu se poate face nici o recomandare de doză pentru copiii foarte mici (cu vârsta sub 2 ani) şi Telzir cu ritonavir nu sunt recomandate acestei categorii de pacienţi (vezi pct. 4.2)

Farmacocinetica fosamprenavirului în asociere cu ritonavir nu a fost studiată la pacienţi cu vârsta peste 65 ani.

Pacienţii cu insuficienţă renală nu au fost studiaţi în mod special. Mai puţin de 1% din doza terapeutică de amprenavir se elimină nemodificată în urină. Clearance-ul renal al ritonavirului este de asemenea neglijabil; prin urmare impactul afectării renale asupra eliminării de amprenavir şi ritonavir ar trebui să fie minim.

La om, fosamprenavirul este transformat în amprenavir. Principala cale de eliminare a amprenavirului şi ritonavirului este metabolizarea hepatică.

Farmacocinetica amprenavirului în plasmă a fost evaluată într-un studiu cu doză repetată de 14 zile la subiecţi adulţi infectaţi cu HIV-1 cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă cărora li s-a administrat fosamprenavir cu ritonavir, comparativ cu subiecţii din grupul de control cu funcţie hepatică normală.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară (scor Child-Pugh de 5-6), regimul de dozaj de fosamprenavir 700 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir de 100 mg o dată pe zi a determinat o Cmax a amprenavirului uşor crescută (17%), o ASC(0-12) a amprenavirului uşor crescută (22%), similar valorilor C12 ale amprenavirului total plasmatic şi valorilor C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic, cu aproximativ 117% mai mari, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir/ritonavir 700 mg/100 mg de două ori pe zi.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică moderată (scor Child-Pugh de 7-9), se aşteaptă ca o doză redusă de fosamprenavir 450 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir 100 mg o dată pe zi să producă Cmax şi ASC(0-12) ale amprenavirului plasmatic similare, dar valori ale C12 ale amprenavirului total plasmatic cu aproximativ 35% mai scăzute şi valorile C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic cu aproximativ 88% mai mari decât cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir/ritonavir 700 mg/100 mg de două ori pe zi. Expunerile estimate se bazează pe extrapolare pornind de la datele observate în urma administrării de fosamprenavir 300 mg de două ori pe zi în asociere cu ritonavir 100 mg o dată pe zi la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată.

La subiecţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10-13), o doză redusă de fosamprenavir 300 mg de două ori pe zi cu o frecvenţă redusă a dozei de ritonavir 100 mg o dată pe zi, a produs o

Cmax a amprenavirului cu 19% mai mică, o ASC(0-12) cu 23% mai mică şi valori C12 cu 38% mai mici, dar valori C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic similare, comparativ cu cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir/ritonavir 700 mg/100 mg de două ori pe zi. În ciuda reducerii frecvenţei de administrare a dozei de ritonavir, subiecţii cu insuficienţă hepatică severă au avut o Cmax a ritonavirului cu 64% mai mare, o

ASC(0-24) pentru ritonavir cu 40% mai mare şi valori C12 ale ritonavirului cu 38% mai mari decât cele atinse la subiecţii cu funcţie hepatică normală cărora li s-a administrat regimul standard fosamprenavir/ritonavir 700 mg/100 mg de două ori pe zi.

Asocierea fosamprenavir cu ritonavir a fost, în general, bine tolerată la subiecţii cu insuficienţă hepatică uşoară, moderată sau severă şi aceste regimuri au avut evenimente adverse şi profile clinice de laborator similare studiilor anterioare asupra pacienţilor infectaţi cu HIV-1 cu funcţie hepatică normală.

Farmacocinetica amprenavir (APV) a fost studiată la femeile gravide tratate cu FPV/RTV 700/100 mg de două ori pe zi în timpul trimestrului doi (n=6) sau trimestrului trei (n=9) şi postpartum. Expunerea la APV a fost cu 25-35% mai scăzută în timpul sarcinii. Valorile mediei geometrice (IÎ 95%) şi Ctau pentru APV au fost de 1,31 (0,97; 1,77), 1,34 (0,95; 1,89) şi 2,03 (1,46; 2,83) µg/ml pentru trimestrul doi, trimestrul trei şi, respectiv, postpartum şi în intervalul de valori pentru pacientele negravide aflate în tratament cu aceleaşi scheme terapeutice conţinând FPV/RTV.

Toxicitatea a fost similară cu cea a amprenavirului şi s-a înregistrat la nivele de expunere plasmatică la amprenavir sub nivelul expunerii la om după tratamentul cu fosamprenavir în asociere cu ritonavir la dozele recomandate.

În studiile de toxicitate după doze repetate, la şobolani şi câini adulţi, fosamprenavirul a determinat tulburări gastrointestinale (hipersalivaţie, vărsături şi scaune moi sau apoase) şi modificări hepatice (creşterea greutăţii ficatului, creşterea activităţii enzimelor hepatice plasmatice şi modificări microscopice, inclusiv necroză hepatocitară). Toxicitatea nu s-a agravat în cazul în care s-au tratat animale tinere, comparativ cu animalele adulte, dar datele au indicat un răspuns exagerat legat de doză.

În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere cu fosamprenavir la şobolani, fertilitatea masculină nu a fost afectată. La femele, la administrarea de doze mari, s-a observat o reducere a greutăţii uterului gravid (între 0 şi 16%), probabil cauzată de scăderea numărului de corpi galbeni ovarieni şi a locurilor de nidaţie. La femele gestante de iepure şi şobolan nu au existat efecte importante asupra dezvoltării embrio-fetale. Cu toate acestea, a crescut numărul de avorturi. La iepure, expunerea sistemică la doze mari a fost doar de 0,3 ori expunerea umană la doza clinică maximă şi, astfel, nu s-a putut complet stabili toxicitatea fosamprenavirului asupra dezvoltării. La şobolanii cu expunere pre- şi postnatală la fosamprenavir, puii au prezentat dezvoltare fizică şi funcţională insuficientă şi creştere întârziată. A scăzut rata de supravieţuire a puilor. În plus, s-a evidenţiat scăderea numărului situsurilor de nidaţie per sarcină şi o creştere a duratei gestaţiei când puii au fost împerecheaţi după atingerea maturităţii.

Fosamprenavirul nu a fost mutagen sau genotoxic într-o serie de teste standard de genotoxicitate in vitro şi in vivo. În studiile de carcinogenitate pe termen lung cu fosamprenavir la şoarece şi şobolan, s-a evidenţiat creşterea numărului de adenoame hepatocelulare şi carcinoame hepatocelulare la şoarece la nivele de expunere echivalente cu de la 0,1 până la de 0,3 ori mai mari decât cele obţinute la om după administrarea a 700 mg fosamprenavir în asociere cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi şi creşterea numărului de adenoame hepatocelulare şi adenoame celulare foliculare tiroidiene la şobolan la nivele de expunere echivalente cu de la 0,3 până la de 0,6 ori mai mari decât cele obţinute la om după administrarea a 700 mg fosamprenavir în asociere cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi. Efectele hepatocelulare asupra rozătoarelor nu sunt relevante la om; cu toate acestea, nu s-a dovedit din studiile clinice sau în urma utilizării după punerea pe piaţă că aceste efecte sunt semnificative clinic. Studiile cu doze repetate de fosamprenavir la şobolani au produs efecte concordante cu inducţia enzimatică hepatică, care predispune şobolanii la neoplasm tiroidian. Potenţialul tumorigen tiroidian este considerat a fi specific speciilor. Relevanţa clinică a acestor concluzii este necunoscută. Numai la şobolan s-a evidenţiat o creştere a hiperplaziei celulelor interstiţiale la masculi la nivele de expunere echivalente cu de 0,5 ori mai mari decât nivelul de expunere la om şi o creştere a adenocarcinoamelor endometrului uterin la femele la nivele de expunere echivalente cu de 1,1 ori mai mari decât nivelul de expunere la om. Incidenţa efectelor endometriale a depăşit uşor controalele concurente, dar în intervalul cunoscut pentru şobolanii femele. Relevanţa pentru om a adenocarcinoamelor endometrului uterin nu este sigură; cu toate acestea, nu s-a evidenţiat din studiile clinice sau în urma utilizării după punerea pe piaţă că aceste efecte sunt semnificative clinic.

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Povidonă K30

Stearat de magneziu

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Hipromeloză

Dioxid de titan (E171)

Triacetat de glicerol

Oxid roşu de fer (E172)

Nu este cazul.

3 ani.

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Flacoane din PEID, cu capac din polipropilenă care nu poate fi deschis de către copii, conţinând 60 comprimate.

Orice medicament neutilizat trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

ViiV Healthcare BV

Van Asch van Wijckstraat 55H 3811 LP Amersfoort

Olanda

EU/1/04/282/001

Date primei autorizări: 12 iulie 2004

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei:15 mai 2009

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Europene a

Medicamentului (EMA) http://www.ema.europa.eu