TECHNESCAN LYOMAA 2mg pulbere pentru soluție injectabilă prospect medicament

TECHNESCAN LYOMAA 2,0 mg trusă (kit) pentru preparate radiofarmaceutice

Pulbere pentru soluţie injectabilă conţinând macroagregate de serumalbumină umană 2 mg.

Produsul a fost preparat din loturi de albumină umană care au fost verificate în prealabil pentru a exclude prezenţa antigenului de suprafaţă al virusului hepatitic B (Ag HBs), a anticorpilor anti-virus al imunodeficienţei umane (anti-HIV) şi a anticorpilor anti-virus hepatitic C (anti-HCV).

Pulbere pentru soluţie injectabilă.

Kit pentru prepararea soluţiei injectabile de macroagregate de albumină umană marcat cu (99mTc).

Pulbere de culoare albă

Scintigrafia de perfuzie pulmonară.

Scintigrafia venoasă, ca indicaţie secundară.

Activitatea recomandată a fi administrată intravenos la un adult ce cântăreşte 70 kg variază între 37-185

MBq (1-5 mCi). Numărul de particule pentru o doză administrată trebuie să varieze între 60 x 103 - 700 x 103. Explorarea pulmonară poate începe imediat după injectare.

Activitatea administrată copiilor trebuie să fie o fracţiune din cea administrată la adulţi şi trebuie calculată conform următoarei ecuaţii:

Doza adultului (MBq) x Greutatea copilului (kg)

Doza pediatrică (MBq) = ______________________________________

Cu toate că greutatea corporală este factorul cel mai des utilizat, pe care se bazează ajustarea activităţii adminstrate, într-un număr limitat de cazuri suprafaţa corporală poate fi considerată ca fiind mult mai adecvată.

Doza adultului (MBq) x Suprafaţa corporală a copilului (kg)

Doza pediatrică (MBq) = ____________________________________________________ 1,73

Nu există contraindicaţii speciale. Informaţii relevante privind utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării pot fi găsite la pct. 4.6 Sarcina şi alăptarea.

Produsul radiofarmaceutic trebuie utilizat doar de către persoane autorizate. Primirea, utilizarea, transferul şi distrugerea sa fac subiectul reglementărilor naţionale în vigoare.

Produsul radiofarmaceutic trebuie preparat de către utilizator într-o manieră ce trebuie să satisfacă atât cerinţele de securitate radiologică cât şi de calitate farmaceutică.

Seringa trebuie agitată uşor chiar înaintea administrării pentru a omogeniza preparatul injectabil.

Niciodată nu trebuie aspirat sânge în seringă deoarece se pot produce mici cheaguri.

O grijă deosebită trebuie acordată situaţiei în care se administrează 99mTc-MAA la pacienţi cu şunt cardiac stânga-dreapta. În scopul minimalizării posibilităţii de apariţie a microembolismelor în teritoriile circulatorii cerebrale şi renale, 99mTc-MAA trebuie să fie administrat prin injectare intravenoasă lentă, iar numărul de particule redus cu până la 50%. Astfel de precauţii sunt, de asemenea, recomandate în cazul pacienţilor cu hipertensiune pulmonară complicată cu insuficienţă respiratorie.

Modificări ale distribuţiei biologice a 99mTc-MAA pot fi provocate de diferite medicamente.

Interacţiuni de ordin farmacologic: chimioterapice, heparină, bronhodilatatoare.

Interacţiuni de ordin toxicologic: heroină, nitrofurantoină, busulfan, ciclofosfamidă, bleomicină, metotrexat, metisergidă.

Interacţiuni de ordin farmaceutic: sulfatul de magneziu.

Când este necesar să se administreze produse radioactive femeilor de vârstă fertilă, trebuie efectuate întotdeauna investigaţii referitoare la posibilitatea existenţei sarcinii. Absenţa unei menstruaţii presupune considerarea existenţei unei sarcini până la stabilirea exactă a etiologiei amenoreei. Atunci când există incertitudine cu privire la existenţa sarcinii este important ca expunerea la radiaţii să fie cea minim posibilă pentru obţinerea informaţiilor clinice dorite. Se recomandă utilizarea tehnicilor alternative care nu implică radiaţii ionizante.

Explorările cu radionuclizi efectuate la femei însărcinate implică, de asemenea, expunerea fătului la dozele de radiaţii. De aceea, în timpul sarcinii trebuie efectuate doar investigaţiile absolut necesare, atunci când beneficiul probabil depăşeşte riscul pentru mamă şi făt.

Înainte de administrarea unui produs medicamentos radioactiv unei mame care alăptează trebuie luat în considerare dacă nu se poate amâna rezonabil investigaţia, până la întreruperea alăptării şi dacă a fost făcută alegerea adecvată a produsului radiofarmaceutic, având în vedere posibilitatea excreţiei substanţei radioactive în laptele matern. Dacă administrarea este considerată ca fiind necesară, alăptatul trebuie întrerupt timp de 12 ore, iar laptele exprimat în acest interval nu trebuie utilizat. Alăptatul poate fi reluat atunci când nivelul de radioactivitate secretată în laptele matern nu depăşeşte 1mSv, ca doză de radiaţii la care poate fi expus copilul.

Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Administrările injectabile unice sau repetate de macroagregate de albumină marcate cu 99mTc pot fi asociate cu apariţia reacţiilor de hipersensibilitate, ce se pot manifesta cu durere toracică, frisoane şi şoc hipotensiv. La locul de injectare au fost observate reacţii alergice locale.

Pentru fiecare pacient, expunerea la radiaţiile ionizante trebuie să fie justificată pe baza beneficiului probabil. Activitatea trebuie să fie administrată în astfel încât doza de radiaţie rezultată să fie cât mai redusă posibil şi să permită obţinerea rezultatului diagnostic dorit.

Expunerea la radiaţii ionizante este corelată cu inducerea cancerului şi cu posibitatea de producere a defectelor ereditare. Pentru investigaţiile diagnostice de medicină nucleară, dovezile actuale sugerează că aceste reacţii vor apare cu o frecvenţă neglijabilă datorită dozelor radioactive mici.

Pentru majoritatea investigaţiilor diagnostice ce folosesc proceduri de medicină nucleară doza efectivă (EDE) este mai mică de 20 mSv.

În anumite circumstanţe clinice pot fi necesare doze mai mari.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Supradozajul, aşa cum este înţeles în mod obişnuit (administrarea de doze excesive, ca masă cantitativă) nu este de aşteptat să se producă, dar poate fi înţeles ca administrarea unui număr foarte mare de particule. Numărul de particule de MAA pentru un pacient adult nu trebuie să depăşească 1,5 x 106.

Pericolele care se aşteaptă referitor la administrarea neglijentă a unui exces de substanţă radioactivă pot fi reduse prin forţarea diurezei şi evacuarea frecventă a urinii.

Grupa farmacoterapeutică: produse radiofarmaceutice pentru diagnostic, compuşi de technetium (99mTc)-particule pentru injectare, codul ATC: V09EB01 99mTc-MAA, administrat în doze uzuale, nu a arătat vreun efect farmacodinamic decelabil clinic şi/sau analitic.

După injectarea într-o venă superficială a sistemului circulator venos, macroagregatele sunt transportate cu viteza de circulaţie din sistemul respectiv până la nivelul primului filtru capilar, de exemplu reţeaua capilară a sistemului arterial pulmonar. Particulele de macroagregate de albumină nu trec în parenchimul pulmonar (interstiţial) sau să părăsească capilarele. Când distribuţia debitului sanguin pulmonar este normală, produsul se distribuie pe întreaga suprafaţă pulmonară în sensul gradienţilor fiziologici; când există modificări ale debitului, în ariile cu debit scăzut vor ajunge un număr proporţional mai mic de particule. Macroagregatele marcate cu techneţiu rămân în plămâni pentru perioade de timp variabile, în funcţie de structura, dimensiunile şi numărul particulelor.

Reducerea radioactivităţii particulelor remanente în plămâni se face după o lege exponenţială; cu cât agregatele au dimensiuni mai mari cu atât au un timp de înjumătăţire biologic mai îndelungat, pe când particulele cu diametre cuprinse între 5 şi 90 μm au un timp de înjumătăţire cuprins între 2-8 ore.

Scăderea concentraţiei pulmonare este produsă de dezagregarea mecanică a particulelor ce obstruează capilarele, sub influenţa presiunilor sistolică şi diastolică din interiorul capilarului.

Produşii de dezagregare ai macroagregatelor, odată repuşi în circulaţie sub forma unui microcoloid de albumină, sunt imediat îndepărtaţi de macrofagele sistemului reticulo-endotelial, în principal cele din ficat şi splină.

Microcoloidul este metabolizat cu reintroducerea marker-ului radioactiv (99mTc) în circulaţia sistemică de unde este captat şi excretat prin urină.

Există corelaţii între dimensiunile macroagregatelor de albumină şi efectele lor toxice.

Mecanismul fiziopatologic responsabil pentru toxicitatea s-a arătat a fi creşterea presiunii sângelui pulmonar. În cazul utilizării de particule cu diametru cuprins între10-50 μm, primele semne pulmonare de toxicitate la câini (de exemplu: tahipneea) apar după injectarea de 20-25 mg/kg.

O creştere acută a presiunii sângelui pulmonar este observată atunci când sunt injectate 20 mg de macroagregate de albumină cu dimensiuni mai mici de 80 μm, în timp ce nu se observă vreo modificare importantă a presiunii când se utilizează 40 mg de macroagregate de albumină cu dimensiuni de până la 35 μm.

Când se utilizează suspensii de macroagregate de albumină cu diametre de până la 150 μm, nu apar modificări ale presiunii sanguine la doze utilizate mai mici de 10 mg/kg, pe când suspensii de particule cu diametre mai mari (până la 300 μm), modificări specifice ale presiunii sanguine în artera pulmonară apar la doze ce depăşesc 5 mg/kg.

Doze de 20-50 mg/kg provoacă moarte subită prin insuficienţă respiratorie. Un factor de siguranţă de 100 este găsit după injectarea la câini de 14 000 99mTc-MAA (cu dimensiuni între 30-50 μm).

Studiile de toxicitate cu doze repetate realizate la câini nu arată modificări detectabile în comportamentul general al animalelor.

Nu a fost descoperit vreun semn de modificări patologice la nivelul organelor principale.

Nu există date în literatura de specialitate cu privire la efectele teratogene, mutagene sau carcinogene ale produsului nemarcat.

Clorură stanoasă dihidrat, acetat de sodiu trihidrat, clorură de sodiu, albumină serică umană, nitrogen gaz.

Nu se cunosc.

18 luni de la data fabricării.

Soluţia injectabilă de 99mTc-albumină are o perioadă de valabilitate de 12 ore.

Kitul se păstrează la temperaturi între 2-8°C, în ambalajul original.

Produsul marcat este stabil 12 ore de la preparare şi trebuie păstrat la temperaturi sub 25°C.

Cutie cu o trusă a 5 flacoane multi-doză din sticlă tip I a câte 10 ml închise cu dop de cauciuc, sigilate cu capac metalic cu flip-off conţinând o pulbere pentru suspensie injectabilă.

manipularea sa

Instrucţiuni pentru marcare

Se adaugă în condiţii aseptice cantitatea necesară de pertechnetat de sodiu (99mTc) injectabil (fisiune sau nonfisiune) minimum 370 MBq, maximum 3,7 GBq, cu un volum de 1-10 ml într-un flacon de

TechneScan® LyoMAA. Nu se utilizează un ac cu supapă, se elimină excesul de presiune din flacon prin extragerea unui volum de gaz egal cu cel al eluatului introdus. Se agită cu grijă flaconul de câteva ori pentru a realiza suspensia de macroagregate de albumină. Se lasă la temperatura camerei timp de 5 minute. Se agită flaconul înainte de extragerea unei doze. Soluţia preparată nu trebuie sub nici o formă să vină în contact cu aerul.

Instrucţiuni pentru controlul calităţii

Soluţia marcată poate fi administrată după un interval de 5 minute după marcare. Determinarea 99mTc liber prin filtrarea cu membrane. Se utilizează o membrană de filtrare din policarbonat cu pori circulari cu dimensiunea de 3 μm aşezată pe un dispozitiv de susţinere potrivit. Se pun pe membrană 0,2 ml din soluţia injectabilă şi se filtrează cu 20 ml ser fiziologic.

Radioactivitatea ce trece prin membrană nu trebuie să fie mai mare de 5% din radioactivitatea totală a celor 0,2 ml de soluţie injectabilă.

Administrarea produselor radiofarmaceutice produce riscuri şi pentru alte persoane din cauza radiaţiilor externe sau contaminării cu urină, lichid de vărsătură, etc. De aceea, trebuie să fie luate măsurile de protecţie împotriva radiaţiilor conform reglementărilor naţionale în vigoare.

Reziduurile pot fi puse într-un recipient obişnuit din moment ce radioactivitatea flacoanelor şi seringilor utilizate nu depăşeşte pe cea a mediului înconjurător, măsurată potrivit reglementărilor naţionale în vigoare.

Mallinckrodt Medical B.V.

Westerduinweg 3, 1755 LE Petten, Olanda

12386/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației-August 2019

August 2019

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro .

Techneţiul (99mTc) se dezintegrează prin emiterea de radiaţii gamma cu energie de 140 keV şi cu un timp de înjumătăţire de 6 ore, de aceea poate fi considerat cvasistabil.

Pentru acest produs doza efectivă, ce rezultă dintr-o radioactivitate administrară de 185 MBq este, de obicei, 2,2 mSv (la un individ de 70 kg).

În conformitate cu ICRP 53 (1988) dozele de radiaţii absorbite de către pacient sunt următoarele:

Doza absorbită pe unitatea de radioactivitate administrată (mGy/MBq)

Organ Adult 15 ani 10 ani 5 ani 1 an

Suprarenale 5,8E-03 8,7E-03 1,3E-02 1,9E-02 3,1E-02

Perete vezică urinară 1,0E-02 1,3E-02 1,9E-02 2,8E-02 5,1E-02

Suprafaţa oaselor 3,5E-03 4,4E-03 6,4E-03 9,7E-03 1,9E-02

Sân 5,6E-03 5,5E-03 1,0E-02 1,4E-02 2,2E-02

Tract gastro-intestinal Perete stomac 4,0E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,2E-02 2,0 E-02 Intestinul subţire 2,1E-03 2,6E-03 4,3E-03 7,0E-03 1,3E-02 Intestinul gros proximal 2,2E-03 2,9E-03 5,0E-03 8,4E-03 1,5E-02 Intestinul gros distal 4,6E-03 2,1E-03 3,5E-03 5,4E-03 1,0E-02

Rinichi 3,7E-03 4,8E-03 7,2E-03 1,1E-02 1,8E-02

Ficat 1,6E-02 2,1E-02 3,0E-02 4,3E-02 7,5E-02

Plămân 6,7E-02 9,9E-02 1,4E-0,1E-01 4,0E-01

Ovare 1,8E-03 2,3E-03 3,7E-03 5,9E-03 1,1E-02

Pancreas 5,8E-03 7,5E-03 1,1E-02 1,7E-02 2,9E-02

Măduvă hematopoietică 4,4E-03 6,2E-03 8,3E-03 1,1E-02 1,7E-02

Splină 4,4E-03 5,6E-03 8,3E-03 1,3E-02 2,2E-02

Testicule 1,1E-03 1,4E-03 2,3E-03 3,7E-03 7,1E-03

Tiroidă 2,0E-03 3,3E-03 5,5E-03 9,0E-03 1,6E-02

Uter 2,4E-03 2,9E-03 4,6E-03 7,1E-03 1,3E-02

Alte ţesuturi 2,9E-03 2,6E-03 5,2E-03 7,8E-03 1,4E-02

Doza efectivă (mSv/MBq) 1,2E-02 1,8E-02 2,5E-02 3.8E-03 6,9E-02

Pentru o activitate administrată de 185 MBq, doza tipică de radiaţii captată de organul ţintă, plămân, este de 12,3 mGy şi doza tipică de radiaţii primită de organele critice, suprarenale, peretele vezicii urinare, ficat, pancreas, splină, sunt respectiv de 1,07, 1,85, 2,96, 1,07 şi 0,81 mGy.