Indicat în: hiperplazie benignă de prostată
Cale de administrare: orală
Substanța: tamsulosină (alfa-1 blocant)
ATC: G04CA02 (Aparatul genito-urinar și hormoni sexuali | Medicamente utilizate în hipertrofia benignă de prostată | Antagoniști alfa-adrenergici)
Tamsulosina este un medicament utilizat în principal pentru tratamentul simptomelor asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP), o afecțiune caracterizată prin mărirea prostatei care poate cauza dificultăți la urinare. Este un alfa-blocant care relaxează mușchii netezi din prostată și din gâtul vezicii urinare, facilitând astfel fluxul urinar și reducând simptomele precum jetul urinar slab, urinarea frecventă sau senzația de golire incompletă a vezicii.
Tamsulosina este administrată de obicei o dată pe zi, iar efectele sale se pot observa în câteva zile sau săptămâni de tratament. Este important să fie luată conform indicațiilor medicului.
Efectele secundare pot include amețeli, oboseală, dureri de cap, hipotensiune ortostatică (scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare) sau tulburări de ejaculare. În cazuri rare, poate apărea o reacție numită „sindrom de iris flasc intraoperator” în timpul intervențiilor chirurgicale pentru cataractă. Este important ca pacienții să informeze medicul despre utilizarea tamsulosinei înainte de astfel de proceduri.
Tanyz 0,4 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg, echivalent cu tamsulosin 0,367 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate de culoare albă, rotunde, cu diametrul de 9 mm, inscripţionate cu 'T9SL” pe una dintre feţe şi cu “0,4” pe cealaltă faţă.
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
Un comprimat pe zi.
Tamsulosin poate fi administrat cu sau fără alimente.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de eliberarea al substanţei active.
În insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi de asemenea pct. pct. 4.3, Contraindicaţii).
Copii şi adolescenţiLa copii şi adolescenţi nu există indicaţie de terapeutică pentru Tanyz.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Datele clinice existente sunt menţionate la pct. 5.1.
Mod de administrareComprimatul trebuie înghiţit întreg şi nu trebuie sfărâmat sau mestecat, deoarece afectează modul de eliberarea al substanţei active.
- hipersensibilitate la tamsulosin, inclusiv la angioedemul iatrogen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- antecedente de hipotensiune arterială ortostatică;
- insuficienţa hepatică severă.
Similar altor antagonişti ai receptorilor α1-adrenergici, administrarea tamsulosin poate determina scăderea tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina sincopă. La apariţia simptomelor iniţiale ale hipotensiunii arteriale (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca (clinostatism), până la dispariţia simptomelor.
Înaintea iniţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezenţa altor afecţiuni care pot determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea prostatei prin tuşeu rectal şi, la nevoie, se va efectua PSA-ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina atât la începutul tratamentului cât şi mai apoi, la intervale regulate.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <10 ml/min) trebuie efectuat cu precauţie înainte de investigare.
În timpul operaţiei de cataractă, la câţiva pacienţi care sunt sau au fost trataţi anterior cu tamsulosin s-a observat apariţia 'Sindromului Intraoperator de Iris Flasc' (SIIF, o variantă a sindromului cu pupilă mică). SIIF poate determina, în timpul şi după operaţia de cataractă, creşterea riscului complicaţiilor oculare.
Înaintea operaţiei de cataractă, se consideră a fi utilă întreruperea pentru 1-2 săptămâni a administrării tamsulosinului, dar beneficiul întreruperii tratamentului cu tamsulosin nu a fost încă stabilit. SIIF a fost, de asemenea, raportat şi la pacienţii care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pentru o perioadă mai lungă înaintea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă.
Nu se recomandă iniţierea tratamentului cu tamsulosin la pacienţii care au fost programaţi pentru operaţia de cataractă. În timpul evaluării preoperatorii, chirurgii oftalmologi şi întreaga echipă medicală, trebuie să ia în considerare dacă pacienţilor programaţi pentru operaţia de cataractă li se administrează sau li s-a administrat tamsulosin, în vederea asigurării unor măsuri imediate la apariţia
SIIF în timpul operaţiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Este posibil să se observe resturi ale comprimatului în fecale.
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină nu s-au observat interacţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a valorii plasmatice a tamsulosinului, în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste valori rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro, la om, nici diazepamul, nici propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modificări ale fracţiunii libere a tamsulosinului în plasma. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei.
Studii in vitro pe fracţiuni microsomale hepatice (care facilitează studiul sistemului enzimatic al citocromului P450, implicat în metabolizarea medicamentului) nu au confirmat interacţiuni cu amitriptilina, salbutamolul, glibenclamida sau finasterida la nivelul metabolizării hepatice.
Diclofenacul şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un inhibitor puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax la clorhidrat de tamsulosin de 2,8, respectiv, 2,2 ori mai mare.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii cu metabolizare scăzută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici şi moderaţi ai
CYP3A4.Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin şi paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a determinat o creştere de 1,3 şi, respectiv 1,6 ori a Cmax şi ASC la tamsulosin, care nu este considerată relevantă clinic.
Administarea concomitentă cu alţi antagonişti ai receptorilor α1-drenergici poate să scadă tensiunea arterială.
Tanyz 0,4 mg nu este indicat pentru utilizare la femei.
În studiile clinice pe termen scurt şi lung cu tamsulosin au fost observate tulburări de ejaculare. În perioada după punerea pe piaţă au fost raportate evenimente adverse, cum sunt tulburările de ejaculare, ejacularea retrogradă şi insuficienţa ejaculatorie.
Nu s-au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
Clasificare MedDRA Frecvente Mai puţin Rare Foarte Cu (≥1/100 şi frecvente (≥l/10000 şi rare frecvenţă <1/10) (≥1/1000 şi <l/1000) (<1/10000) necunoscută<l/100)
Tulburări ale Ameţeli Cefalee Sincopă sistemului nervos (1,3%)
Tulburări oculare Vedere înceţoşată, deprecierea vederii
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială ortostatică
Tulburări Rinită Epistaxis respiratorii, toracice şi mediastinale
Tulburări Constipaţie, Xerostomie gastro- diaree, intestinale greaţă, vărsături
Afecţiuni Erupţie Angioedem Sindrom Eritem, cutanate şi ale cutanată Stevens- polimorf, ţesutului tranzitorie, Johnson dermatită subcutanat prurit, exfoliativă urticarie
Tulburări ale Tulburări de Priapism sistemului ejaculare, reproducător şi ale ejaculare ţesutului mamar retrogradă, insuficienţă ejaculatorie
Tulburări Astenie generale şi la locul de administrare
În cursul operaţiei de cataractă, s-a observat un sindrom de pupilă mică, cunoscut sub denumirea de
Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).
În perioada de după punere pe piaţă: în plus faţă de reacţiile adverse descrise mai sus, în timpul tratamentului cu tamsulosin au fost observate fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece aceste reacţii adverse au fost raportate spontan după punerea pe piaţă a medicamentului, frecvenţa de apariţie şi relaţia de cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectateRaportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, aşa cum este menţionat în Anexa V*.
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte hipotensive potenţial severe. Efectele hipotensive severe au fost observate la grade diferite de supradozaj.
TratamentHipotensiunea arterială acută după supradozajul tamsulosinului necesită măsuri de susţinere a funcţiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate reveni la normal prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu se modifică după ce pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea volumului sanguin, şi la nevoie chiar medicamente vasopresoare. În general trebuie introdusă medicaţie de suport şi trebuie monitorizate funcţiile renale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este ineficientă.
Pentru împiedicarea absorbţiei se poate provoca emeza. În cazul supradozării cu cantităţi mari de medicament, se poate efectua lavajul gastric şi se poate administra cărbune activat şi un laxativ osmotic, ca sulfatul de sodiu.
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mecanism de acţiuneTamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, subtipul alfa1A şi alfa1D.
În acest mod relaxează muşchii prostatei şi uretrei.
Efecte farmacodinamiceTamsulosin creşte debitul maxim de urină. Relaxează musculatura netedă prostatică şi uretrală, în acest mod ameliorând simptomele de golire.
De asemenea, medicamentul ameliorează simptomele de acumulare, când vezica urinară joacă un rol important.
Aceste efecte legate de simptomele acumulării şi golirii vezicii urinare sunt menţinute în timpul tratamentului îndelungat. Necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului a fost amânată.
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa1 pot scădea tensiunea arterială prin reducerea rezistenţei periferice. În timpul studiilor clinice cu tamsulosin nu a fost observată o scădere semnificativă clinic a tensiunii arteriale.
Copii şi adolescenţiUn studiu dublu-orb, randomizat, placebo-controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii şi adolescenţi cu vezică neurogenă. 161 copii au fost distribuiţi randomizat şi trataţi cu câte una din cele 3 doze de tamsulosin (scăzută [0,001 - 0,002 mg/kg], medie [0,002 - 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 - 0,008 mg/kg]) sau placebo. Răspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul în care a fost obţinută scăderea presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H2O, în două determinări din cursul aceleeaşi zile. Obiectivele secundare au fost: determinarea modificărilor actuale procentuale ale presiunii de golire a detrusorului faţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului şi modificarea volumului urinar obţinut prin cataterizare şi numărul de pierderi de urină la momentul cateterizării, aşa cum a fost consemnat în înregistrarea cateterizărilor. Nu au fost observate diferenţe semnificative între grupul placebo şi grupele de tratament cu cele 3 doze de tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Analizele exploratorii adiţionale din subgrupuri au confirmat aceste rezultate (de exemplu vârsta, utilizarea medicamentelor anticolinergice, greutate corporală, regiune geografică). Nu a fost observat răspuns clinic la nicio doză administrată.
Formularea farmaceutică cu eliberare prelungită a tamsulosinului asigură eliberarea lentă a acestuia, ceea ce determină o concentraţie sanguină adecvată, cu fluctuaţii minore timp de 24 ore.
Tamsulosinul, administrat sub formă de Tanyz, este absorbit la nivel intestinal. Se estimează că se absoarbe aproximativ 57% din doza administrată.
Viteza şi nivelul absorbţiei clorhidratului de tamsulosin sub formă de comprimate cu eliberare prelungită nu este afectată de alimente.
Tamsulosin prezintă o cinetică liniară.
Concentraţiile plasmatice maxime se ating la 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin după masă. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în ziua a 4-a, după doze multiple, iar Cmax se înregistrează la 4 până la 6 ore de la administrare, după masă. Valorile maxime ale concentraţiei plasmatice cresc de la aproximativ 6 ng/ml după prima doză, până la 11 ng/ml în concentraţia plasmatică stabilă.
Caracteristica de eliberarea prelungită a comprimatelor de tamsulosin determină o concentraţie stabilă de 40% din valoarea concentraţiei de vârf în administrare înainte şi după masă.
Există variaţii mari individuale ale valorilor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât şi după doze multiple.
DistribuţieLa om, tamsulosin se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. Volumul de distribuţie este mic (aproximativ 0,2 1/kg).
MetabolizareTamsulosin are un efect metabolic slab de prim pasaj, fiind metabolizat lent. Majoritatea cantităţii de tamsulosin se află nemodificată în plasmă sub formă de substanţă activă. Este metabolizat în ficat.
În studiile la şobolan, tamsulosin a determinat o inducţie slabă a enzimelor microsomale hepatice.
Metaboliţii nu prezintă aceeaşi eficacitate şi toxicitate ca şi substanţa primară însăşi.
EliminareTamsulosin şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales prin urină, 4 până la 6% din doza administrată fiind prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al tamsulosin este de aproximativ 19 ore (la administrarea după masă) şi de 15 ore la starea de echilibru.
S-au efectuat studii de toxicitate la şoarece, şobolan şi câine, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolan, carcinogenitatea la şoarece şi şobolan, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxicologic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câine, la doze foarte mari s-au observat modificări ale EKG considerate nesemnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoarece şi şobolan femele după expunerea la tamsulosin. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei, şi apar numai la doze mari, fiind nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
Interiorul nucleului comprimatului
Hipromeloză
Celuloza microcristalină
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Oxid roşu de fer (E172)
Stearat de magneziu
Exteriorul nucleului comprimatului
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Carbomer
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Nu este cazul.
3 ani
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Blistere din PVC-PVDC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Blistere din PVC-Aclar/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Blistere din OPA-Al-PVC/Al: cutie cu 10, 18, 20, 28, 30, 50, 60, 90, 98 şi 100 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Nu sunt necesare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Septembrie 2015