TAMOXIFEN TILLOMED 10mg comprimate prospect medicament

Tamoxifen Tillomed 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conține tamoxifen 10 mg (sub formă de citrat de tamoxifen).

Excipient(ţi) cu efect cunoscut: fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 129,8 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimate

Comprimate rotunde, convexe, de culoare albă, cu diametrul de 8,00 mm, marcate pe una din fețe cu ‘T10’.

4. PARTICULARITĂŢI CLINICE

Terapia adjuvantă după tratamentul de primă linie al cancerului mamar - cancer mamar metastazat.

În general, doza este cuprinsă între 20 și 40 mg tamoxifen, zilnic. Uzual, o doză de 20 mg de tamoxifen este suficient de eficace.

Tamoxifen Tillomed nu trebuie utilizat de copii (vedeți 4.3).

Comprimatul Tamoxifen Tillomed trebuie înghițit întreg, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, 1 pahar de apă), în timpul mesei.

Tratamentul cu Tamoxifen Tillomed este de obicei unul pe termen lung și trebuie să fie efectuat doar de către medici oncologi cu experiență.

În tratamentul adjuvant al cancerului mamar cu receptor hormonal pozitiv, în prezent este recomandat tratamentul pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Durata optimă a terapiei cu Tamoxifen rămâne să fie investigată.

- Hipersensibilitate la subtanța activă sau la oricare dintre excipienții medicamentului enumerați la pct. 6.1

- Copiii nu trebuie tratați cu Tamoxifen Tillomed

- Sarcină

- Alăptare

În caz de trombocitopenie severă, leucopenie sau hipercalcemie, este necesară evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potenţial pentru fiecare pacient în parte şi, în caz de prescriere, este necesară supraveghere medicală atentă.

În timpul administrării Tamoxifen Tillomed, numărul de celule sanguine, calciul seric și funcțiile hepatice trebuie monitorizate în mod regulat. Este de asemenea necesară evaluarea valorii serice a trigliceridelor.

Din cauza riscului crescut de carcinom endometrial și sarcoame uterine (de obicei, tumori maligne

Müllerian) determinate de Tamofixen, cauzele sângerării vaginale în perioada postmenopauză și a sângerării premenopauzale neregulate trebuie investigate imediat. Pacientele care nu sunt histerectomizate trebuie supuse unui examen ginecologic anual, pentru observarea modificărilor endometriale. La pacientele cu metastaze tumorale, medicul trebuie să decidă cu privire la frecvența examinărilor.

În asociere cu utilizarea tamoxifenului, au fost raportate reacții adverse cutanate severe (reacții adverse cutanate severe, SCAR), inclusiv sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (NET), care pot pune viața în pericol sau letale. La momentul prescrierii, pacienții trebuie informați cu privire la semne și simptome și monitorizați îndeaproape pentru reacții cutanate. Dacă apar semne și simptome care sugerează aceste reacții adverse, tratamentul cu tamoxifen trebuie întrerupt imediat și trebuie luată în considerare terapia alternativă, după caz. Dacă pacientul a dezvoltat o reacție adversă gravă, cum ar fi SJS sau TEN în timpul utilizării tamoxifenului, tratamentul cu tamoxifen nu trebuie reluat la acest pacient în niciun moment.

La începutul tratamentului cu tamoxifen trebuie efectuat un examen oftalmologic.

Dacă apar modificări ale vederii în timpul tratamentului cu tamoxifen, trebuie efectuat imediat un examen oftalmologic, deoarece unele modificări care sunt recunoscute în stadiile incipiente se vor rezolva după întreruperea terapiei.

În studii clinice, după tratamentul cu Tamoxifen, au fost raportate cazuri izolate de apariţie a altor tumori secundare, în alte zone decât endometrul şi la nivelul sânului contralateral. Nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, iar semnificaţia clinică a acestor observaţii nu este clară.

În cazul unei reconstrucții mamare microchirurgicale tardive, tamoxifenul poate crește riscul de complicații microvasculare.

La pacienții cu angioedem ereditar, tamoxifenul poate induce sau exacerba simptomele de angioedem.

În literatură s-a demonstrat că metabolizatorii lenţi prin intermediul CYP2D6 (citocrom P450) au o concentrație plasmatică mai mică de endoxifen, unul dintre cei mai importanţi metaboliţi activi ai tamoxifenului (vezi pct.5.2).

Administrarea concomitentă cu medicamente care inhibă CYP2D6 poate determina scăderea concentraţiilor plasmatice ale metabolitului activ, endoxifen. De aceea, administrarea concomitentă a inhibitori potenţi ai CYP2D6 trebuie evitată, atunci când este posibil, pe parcursul tratamentului cu tamoxifen (de exemplu paroxetină, fluoxetină, chinidină, cinacalcet sau bupropionă).

Utilizarea Tamoxifen Tillomed poate determina rezultate pozitive la testele antidoping.

Acest medicament conține lactoză Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Într-un studiu necontrolat, efectuat la 28 de fetițe, cu vârsta cuprinsă între 2 și 10 ani cu sindrom

McCune Albright, administrarea zilnică de tamoxifen 20 mg, pe o durată de până la 12 luni, a dus la creșterea volumului uterin mediu după 6 luni de tratament și acesta s-a dublat la încheierea unui an de tratament. În timp ce aceste determinări sunt în concordanță cu proprietățile farmacodinamice ale tamoxifenului, nu a putut fi identificată o relație cauzală (vezi pct. 5.1).

În timpul terapiei cu tamoxifen, nu este admisă utilizarea preparatelor hormonale, în special a compușilor pe baza de estrogen (de exemplu, contraceptive orale), deoarece este posibilă reducerea reciprocă a eficacității.

Când tamoxifenul a fost administrat concomitent cu letrozolul, inhibitor de aromatază, a redus cu 37% concentrațiile plasmatice de letrozol. Administrarea concomitentă de tamoxifen și inhibitori de aromatază ca parte a terapiei adjuvante nu a demonstrat o eficacitate îmbunătățită, comparativ cu administrarea doar a tamoxifenului.

Tamoxifenul nu trebuie administrat cu inhibitori ai agregării trombocitare, pentru a evita creșterea riscului de sângerare în perioada posibilei faze de trombocitopenie.

Dacă tamoxifenul și anticoagulantele de tip cumarinic sunt administrate împreună, pot modifica timpii de coagulare (prelungirea timpului de protrombină). Prin urmare, administrarea ambelor medicamente necesită o monitorizare atentă a parametrilor coagulării (în special la începutul tratamentului).

Există dovezi ale unei incidențe crescute a evenimentelor tromboembolice, incluzând tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară în timpul tratamentului cu tamoxifen (vezi pct 4.8). Frecvența este crescută în cazul chimioterapiei concomitente.

Tamoxifenul și metaboliții săi majori sunt inhibitori puternici de oxidază ai sistemului citocromului

P450. Efectul tamoxifenului asupra metabolizării și excreției altor medicamente citotoxice, care sunt activate de aceste enzime, cum ar fi de exemplu ciclofosfamida, printre altele, nu este cunoscut.

Principala cale cunoscută de metabolizare a tamoxifenului este demetilarea, care este catalizată de enzimele CYP3A4. În literatură se descrie că interacțiunile farmacocinetice cu substanțele care induc enzimele CYP3A4 (precum rifampicina) determină o reducere a concentrației plasmatice de tamoxifen. Relevanța clinică a acestor interacțiuni nu este clarificată.

Interacțiunea farmacocinetică cu inhibitori ai enzimei CYP2D6 (citocromul P450), arătând o reducere a concentrației plasmatice cu 65-75% a uneia dintre cele mai active forme de medicament (de exemplu, endoxifen) a fost raportată în literatură

Unele studii au arătat reducerea eficacității tamoxifenului în cazul administrării concomitente cu antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei ISRS (de exemplu paroxetină).

Deoarece nu poate fi exclusă o scădere a concentrației plasmatice a tamoxifenului, administrarea acestuia concomitent cu inhibitori puternici ai CYP2D6 (de exemplu, paroxetină, fluoxetină, chinidină, cinacalcet sau buprionă) trebuie evitată, ori de câte ori este posibil (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.

Nu există experiență suficientă la om cu utilizarea Tamoxifen în timpul sarcinii și alăptării. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3)

Tamoxifen este contraindicat în timpul sarcinii (vezi secțiunea 4.3).

În cazul administrării unei doze de 20 mg de tamoxifen, de două ori pe zi, lactația la om este inhibată.

Chiar dacă tratamentul este întrerupt, lactația nu se mai produce. Nu se știe dacă tamoxifenul și metaboliții lui activi sunt excretați și acumulați în timp în laptele matern. Prin urmare, Tamoxifen

Tillomed este contraindicat în timpul alăptării.

Dacă este necesar tratamentul, alăptarea trebuie întreruptă.

La femeile aflate în perioada de premenopauză, Tamoxifen Tillomed poate provoca suprimarea menstruației (vezi 4.8). Pentru rezultatele studiilor preclinice vezi pct. 5.3.

Întrucât studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi 5.3), trebuie exclusă posibilitatea unei sarcini înainte de începerea tratamentului. Femeile cu potențial fertil nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului cu tamoxifen și timp de nouă luni după întreruperea tratamentului. Trebuie utilizate măsuri de contracepție sigure și de tip non-hormonal pe o perioadă de până la nouă luni după întreruperea tratamentului (vezi și 4.5)

Tamoxifen Tillomed este puțin probabil să exercite efecte asupra capaciății de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu tamoxifen au fost raportate oboseală, amețeli și tulburări de vedere. Pacienții care prezintă astfel de simptome în mod persistent trebuie să fie atenți atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.

Reacțiile adverse care apar pot fi explicate fie de modul de acțiune farmacologică al medicamentului (cum ar fi bufeurile, sângerarea vaginală, secreția vaginală, pruritul vulvar și durerea în zona țesutului afectat) sau sunt reacții adverse de tip general, cum ar fi intoleranța gastro-intestinală (GI), cefaleea, moleșeala (somnolența), retenția de fluide (edemul) și alopecia.

b) Prezentarea tabelară a reacțiilor adverse

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, frecvențele următoare au fost determinate din reacțiile adverse raportate într-un studiu mare de fază III efectuat la 9366 femei aflate în postmenopauză cu cancer mamar operabil, evaluate pe o perioadă de 5 ani.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, indicarea frecvenței în cadrul grupului de comparație nu a fost luată în considerare și nici investigatorul nu a luat în considerare o relație cu medicamentul studiat.

Ca bază pentru informațiile referitoare la frecvența reacțiilor adverse, au fost utilizate următoarele categorii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea Frecvenţă Reacţii adverse

MedDRA pe şi organe

Tulburări Frecvente Anemie tranzitorie hematologice și Mai puțin frecvente Leucopenie, trombocitopenie (limitată la limfatice valori de 80000 - 90000 mm3, dar uneori chiar mai mici)

Rare Agranulocitoză1, neutropenie1

Foarte rare Neutropenie severă, pancitopenie3

Tulburări Foarte frecvente Depresie psihiatrice

Tulburări ale Frecvente Cefalee, stare confuzională, tulburări sistemului senzoriale (inclusiv parestezie și disgeuzie) nervos

Tulburări Frecvente Doar parțial tulburări de vedere reverisibile oculare cauzate de cataracte, opacități ale corneei (rar) și/sau retinopatii (riscul de cataractă crește în funcție de durata tratamentului cu tamoxifen)

Rare Neuropatie optică1, nevrită optică (orbirea apare la un număr mic de pacienți)

Tulburări Mai puțin frecvente Pneumonite interstițiale respiratorii, toracice și mediastinale

Tulburări gastro- Foarte frecvente Greață intestinale Frecvente Vărsături, diaree, constipație

Afecţiuni cutanate şi Foarte frecvente Erupții cutanate (rar ca Eritem polimorf1, ale ţesutului sindrom Stevens-Johnson1 sau pemfigoid subcutanat bulos1)

Frecvente Alopecie, Reacții de hipersensibilitate incluzând, rareori, edem angioneurotic

Rare Vasculită cutanată1, necroliza epidermică toxică1

Foarte rare Lupus eritematos cutanat4

Necunoscute: Exacerbarea angioedemului ereditar

Tulburări musculo- Frecvente Mialgie scheletice, ale ţesutului conjunctiv și osoase

Tulburări endocrine Mai puțin frecvente Hipercalcemie la pacienții cu metastaze osoase, în special la începutul terapiei

Tulburări Foarte frecvente Retenție lichidiană metabolice și de Frecvente Creștere a valorilor serice ale trigliceridelor nutriție

Foarte rare Hipertrigliceridemie severă, uneori asociată cu pancreatită

Tulburări Frecvente Evenimente cerebrovasculare ischemice, vasculare crampe la nivelul gambelor, evenimente tromboembolice, incluzând tromboza venoasă profundă la nivelul picioarelor, tromboză microvasculară și embolie pulmonară (incidența tromboembolismului venos este crescută în timpul chimioterapiei concomitente)

Mai puțin frecvente Accident vascular cerebral2

Tulburări generale şi Foarte frecvente Bufeuri, care se datorează parțial efectului la nivelul locului de antiestrogenic al tamoxifenului, oboseală administrare Rare Durere osoasă și durere în zona țesutului bolnav la începutul terapiei ca semn de răspuns la tamoxifen1

Tulburări Frecvente Modificări ale enzimelor hepatice, apariția hepatobiliare ficatului gras

Mai puțin frecvente Ciroză hepatică

Rare Colestază1, hepatită, icter, necroză a celulelor hepatice1, afectare a celulelor hepatice1, insuficiență hepatică1.

Unele cazuri de afecțiuni hepatice grave au fost letale.

Tulburări ale Foarte frecvente Leucoree vaginală, modificări ale ciclului aparatului până la suprimarea completă a menstruației genital și sânului în perioada premenopauză3, sângerare vaginală

Frecvente Prurit vulvar, mărire a mioamelor uterine, modificări proliferative ale endometrului (neoplazie endometrială, hiperplazie endometrială, polipi endometriali și cazuri rare de endometrioză1)

Mai puțin frecvente Cancer endometrial

Conform constatărilor actuale, odată cu creșterea duratei tratamentului cu tamoxifen, riscul de cancer endometrial crește de 2 până la 4 ori în comparație cu femeile care nu au fost tratate cu tamoxifen.

Rare Chisturi ovariene1, sarcoame uterine (de obicei, tumori Müllerian mixte maligne)1

Tulburări Foarte rare Porfirie cutanată tardivă4 congenitale, familiale şi genetice

Leziuni, otrăviri și Foarte rare Fenomenul de ,,reapariție” a reacțiilor complicații adverse determinate de radioterapie4 procedurale 1 Această reacție adversă nu a avut loc în lotul aflat sub tratament cu tamoxifen (n = 3094) al studiului

ATAC. Cu toate acestea, reacția adversă a fost raportată în alte studii sau din alte surse. Frecvența a fost calculată luând limita superioară a intervalului de încredere de 95% ca o estimare punctuală (bazată pe 3/x, unde x reprezintă numărul total, de exemplu 3094). Rezultă un calcul 3/3094, care corespunde categoriei de frecvență 'rare”. 2 Pe baza datelor din studiul NSABP P-1, 3 Nu se bazează pe datele din studiul ATAC 4 Acest eveniment nu a fost observat în studiul ATAC sau în alte studii clinice mari. Frecvența a fost calculată luând limita superioară a intervalului de încredere de 95% ca estimare punctuală (bazată pe 3/x, unde x reprezintă numărul total de 33201 pacienți incluși în studiile clinice mari). Acest lucru duce la calculul 3/33 201, care corespunde categoriei de frecvență 'foarte rare”.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu se cunosc prea multe despre efectele supradozajului la om. La doze zilnice de 160 mg/m2 și mai mari s-au semnalat modificările ale ECG (prelungire a intervalului QT), în timp ce la doze zilnice de 300 mg/m2 s-a semnalat neurotoxicitate (tremor, hiperflexie, tulburări de mers și amețeli).

În cazul unui supradozaj, se poate teoretic aștepta o augmentare a reacțiilor adverse antiestrogenice preconizate. Studiile la animale care au implicat supradozaj masiv (100 - 200 de ori doză terapeutică) duc la concluzia că sunt posibile și efecte estrogenice.

Nu este disponibil un antidot specific. Prin urmare, este necesar să se inițieze un tratament simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: agenți antineoplazici și imunomodulatori - terapie endocrină - antagoniști hormonali și agenți înrudiți - antiestrogeni - tamoxifen.

Cod ATC: L02BA01

Tamoxifenul inhibă competitiv legarea estrogenilor de receptorii citoplasmatici hormonali. Ca urmare, se constată o scădere a diviziunii celulare în țesuturile dependente de estrogen. În cancerul mamar metastazat, o remisiune completă sau parțială apare în aproximativ 50-60% din cazuri, în special în cazul metastazelor de la nivelul țesuturilor moi și osos, atunci când a fost demonstrată prezența receptorilor de estrogen în țesutul tumoral. În cazurile cu un receptor hormonal negativ, în special în cazul unor metastaze, sunt observate doar aproximativ 10% din remisiile obiective. La femeile cu tumori cu status pozitiv al receptorilor de estrogen sau cu tumori cu statut necunoscut în ce privește receptorii, terapia adjuvantă cu tamoxifen a dus la semnificativ mai puține recurențe și o rată de supraviețuire crescută de până la 10 ani, în cazul unui tratament, pe o perioadă de 5 ani obținându-se un efect semnificativ mai mare decât în cazul tratamentului pe o perioadă de 1 sau 2 ani. Devine evident că acest beneficiu este independent de vârstă și statusul menopauzal, precum și de doza de tamoxifen și orice chimioterapie suplimentară.

Experiența clinică a arătat că la pacientele aflate în postmenopauză, tratamentul cu tamoxifen este însoţit de scăderi cu 10-20% ale concentraţiei totale plasmatice de colesterol şi ale lipoproteinelor cu densitate joasă (LDL). În plus, la femeile aflate în postmenopauză a fost raportată conservarea densității minerale osoase.

Polimorfismul CYP2D6 poate fi asociat cu un răspuns variabil la tamoxifen. 'Statusul de metabolizator lent” poate fi însoțit de un răspuns redus. Consecința acestui lucru pentru tratamentul la pacienții cu status de metabolizator lent prin intermediul CYP2D6 nu a fost pe deplin elucidat în acest moment (vezi pct. 4.5 și 5.1).

Genotipul CYP2D6

Datele clinice disponibile sugerează că pacientele cu status de homozigot pentru alelele nefuncţionale

CYP2D6, pot prezenta scădere a efectului tamoxifenului în tratamentul cancerului mamar. Studiile disponibile au fost efectuate în principal la femei în postmenopauză (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Un studiu necontrolat a fost efectuat la un grup heterogen de 28 de fetiţe cu vârste cuprinse între 2 şi 10 ani cu sindrom McCune-Albright, tratate cu tamoxifen 20 mg, zilnic, timp de 12 luni. Dintre pacientele care au raportat hemoragie vaginală în timpul perioadei de dinaintea studiului, 62% (13 din 21) nu au raportat hemoragie timp de 6 luni şi 33% (7 din 21) nu au raportat hemoragie vaginală pe parcursul studiului. Volumul uterin mediu a crescut după 6 luni de tratament şi s-a dublat la sfârşitul unui an de studiu. Aceste observații sunt în concordanță cu proprietăţile farmacodinamice ale tamoxifenului, dar nu a putut fi stabilită o relaţie de cauzalitate. Nu există date de siguranță a utilizării pe termen lung la copii. Efectele pe termen lung ale tamoxifenului asupra creşterii, pubertăţii şi dezvoltării generale nu au fost investigate.

Tamoxifenul este bine absorbită . Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 4-7 ore după administrarea orală..

Proteina plasmatică se leagă în proporţie mare la >99%.

Timpul mediu de înjumătățire plasmatică terminală este de 7 zile.

Tamoxifenul este metabolizat într-o proporție mare

Tamoxifenul este metabolizat în principal pe calea CYP3A4 la N-desmetil-tamoxifen, care mai departe este metabolizat de către CYP2D6 la alt metabolitul activ 4-hidroxi-N-desmetil tamoxifen, (endoxifen). La pacienţii cu deficit al enzimei CYP2D6, concentraţiile endoxifenului sunt cu aproximativ 75% mai mici decât la pacienţii cu activitate normală a CYP2D6.

Administrarea inhibitorilor puternici ai CYP2D6 scade concentrațiile circulante ale endoxifenului într-un mod similar.

Principalul metabolit din ser, N-desmetiltamoxifen și alți metaboliți au proprietăți antiestrogenice aproape identice ca și substanța principală. Tamoxifenul și metaboliții săi se acumulează în ficat, plămâni, creier, pancreas, piele și oase. Datorită unei circulații enterohepatice pronunțate, tamoxifenul se acumulează în ser în timpul terapiei cronice. La o doză de 20-40 mg/zi, starea de echilibru se atinge cel mai devreme după 4 săptămâni.

Tamoxifenul este eliminat în principal prin materiile fecale în formă de metaboliți diverși

Într-un studiu necontrolat efectuat la un grup de 28 de fetiţe cu vârste cuprinse între 2 şi 10 ani cu sindrom McCune-Albright cărora li s-a administrat tamoxifen 20 mg zilnic, timp de 12 luni, s-a observat o reducere a clearance-ului dependentă de vârstă şi o creştere a expunerii (ASC) cu valori de până la 50% sau mai mari la pacientele cele mai tinere, comparativ cu cele adulte.

La şobolani şi şoareci au fost efectuate studii de toxicitate cronică, cu durata de 15 luni. Aceste specii au prezentat modificări histopatologice la nivelul organelor aparatului reproductiv, care au putut fi explicate prin intermediul proprietăţilor farmacologice ale tamoxifenului şi care au fost, de obicei, reversibile. Suplimentar, s-a observat apariţia cataractei.

Studiile in vivo şi in vitro în sisteme diferite au arătat că tamoxifenul are un potenţial genotoxic, după activarea hepatică.

În studiile pe termen lung s-au observat tumori hepatice la şobolan şi tumori gonadale la şoareci.

Semnificaţia clinică a acestor descoperiri nu este clară.

Datele obţinute din studiile clinice la animale şi raportările clinice au evidenţiat un risc mai mare pentru tumori endometriale.

Pe baza activității anti-estrogenice a substanței, tamoxifenul inhibă, după cum era de așteptat, ovulația și ciclul reproductiv la șobolani. După oprirea administrării tamoxifenului, fertilitatea a fost redobândită în decurs de câteva săptămâni. La puii de șobolan, ale căror mame au fost tratate anterior cu tamoxifen, nu a existat niciun efect asupra dezvoltării, respectiv asupra funcției de reproducere.

Tamoxifen împiedică nidarea la concentraţii plasmatice mici şi determină avort la doze de peste 2 mg/kg/zi. Studiile de embriotoxicitate efectuate la mai multe specii de animale nu au dovedit existenţa efectelor teratogenice, la iepuri apărând efecte embrioletale la doze de 0,5 mg/kg/zi și mai mari.

Expunerea intrauterină a şoarecilor în timpul dezvoltării fetale, precum şi administrarea de tamoxifen la puii nou născuți de şoarece şi şobolan a implicat afectări ale organelor de reproducere la femele, care au putut fi identificate la vârsta adultă.

Femelele adulte au prezentat modificări regresive după tratamente de lungă durată, cu doze de peste 0,05 mg/kg/zi. La şobolanii masculi, atât după tratamentul de scurtă durată cât şi după cel de lungă durată, au fost descrise reducerea greutăţii testiculare şi a spermatogenezei, determinate de inhibarea secreţiei de gonadotropine la nivel hipofizar au fost descrise după tratamentul pe termen scurt și lung.

Lactoză monohidrat

Celuloză microcristalină

Povidonă K30

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

Nu este cazul

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 3 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 10 blistere din OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Tillomed Pharma GmbH,

Mittelstrasse 5/5a, 12529 Schönefeld

Germania

12745/2019/01-02

Data primei autorizări: Octombrie 2019

Noiembrie 2022