TAMMEX AKUT 2mg capsule prospect medicament

Tammex Akut 2 mg capsule

Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg

Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră (119,1 mg)

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Capsule din gelatină, mărimea 4, cu capul capsulei de culoare verde şi corpul de culoare gri, inscripţionate cu cerneală neagră pe cap cu “C” şi pe corp cu “24”, umplute cu pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Tratamentul simptomatic al diareei acute la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.

Doza iniţială recomandată este de 2 capsule (4 mg), urmate de o capsulă (2 mg) după fiecare scaun diareic. Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 6 capsule (12 mg).

Dacă nu se observă nicio ameliorare în decurs de 2 zile de la începerea tratamentului, trebuie efectuate investigaţii suplimentare pentru a descoperi cauza diareei.

Administrarea de Tammex Akut este contraindicată la copiii sub 12 ani (vezi pct. 4.3).

Nu este necesară o ajustare a dozelor la vârstnici.

Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.

Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, Tammex Akut trebuie administrat cu precauţie la aceşti pacienţi, datorită metabolizării reduse la primul pasaj hepatic (vezi pct. 4.4).

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Tammex Akut nu trebuie administrat copiilor cu vârsta sub 12 ani.

Tammex Akut nu trebuie utilizat ca terapie primară în următoarele cazuri:

- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare,

- la pacienţii cu colită ulceroasă acută,

- la pacienţii cu enterocolită bacteriană (cauzată de Shigella, Salmonella sau Campylobacter),

- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu administrarea antibioticelor cu spectru larg.

Tammex Akut nu trebuie administrat în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului, datorită posibilului risc de complicaţii semnificative, incluzând: ileus, megacolon şi megacolon toxic.

Administrarea Tammex Akut trebuie întreruptă prompt dacă apar: ileus, constipaţie sau distensie abdominală.

Tratamentul diareei cu Tammex Akut este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat. La pacienţii cu diaree, în special la copii şi vârstnici, deshidratarea şi depleţia electrolitică pot apărea. În acest caz, administrarea de lichide şi refacerea echilibrului electrolitic sunt esenţiale.

Dacă în cazul unei diarei acute nu se observă nicio ameliorare în decurs de 48 de ore, administrarea de

Tammex Akut trebuie întreruptă şi pacientul trebuie să se adreseze medicului.

În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Tammex Akut pentru diaree, tratamentul trebuie întrerupt la apariţia primelor semne de distensie abdominală. La pacienţii cu SIDA şi colită de etiologie infecţioasă sau virală cărora li s-a administrat clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri izolate de constipaţie şi risc crescut de megacolon toxic.

Tammex Akut trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică deoarece poate apărea o supradozare relativă ce produce toxicitate la nivelul sistemului nervos central (SNC).

Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.

Au fost raportate evenimente cardiace, inclusiv prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor, în asociere cu supradozajul. Unele cazuri s-au soldat cu deces (vezi pct. 4.9). Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada. Pacienții nu trebuie să depășească doza și/sau durata recomandată a tratamentului.

Au fost documentate cazuri de utilizare abuzivă sau greşită a loperamidei, ca substituție pentru opioide, în rândul persoanelor cu dependență de opioide. Conform rapoartelor spontane ale evenimentelor adverse și literaturii de specialitate, au fost raportate cazuri de abuz de loperamidă. În cazul administrării loperamidei în doze mari, întreruperea bruscă a tratamentului cu loperamidă poate determina simptome de sevraj.

Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 de mg) per capsulă; adică este practic 'fără sodiu'.

Tammex Akut conţine lactoză

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament deoarece conţine lactoză.

Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă de loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca rezultat o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Este necunoscută importanţa clinică a acestei interacţiuni când loperamida este administrată la dozele recomandate.

Administrarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 4 mg) şi itraconazol (un inhibitor CYP3A4 şi al glicoproteinei P) a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu, asocierea cu gemfibrozil (un inhibitor CYP2C8), a dus la o creştere de aproximativ două ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.

Nivelul concentraţiei plasmatice maxime a loperamidei a crescut de 4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare. Aceste creşteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), aşa cum arată testele psihomotorii (adică somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution Test).

Administarea concomitentă de loperamidă (o doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al

CYP3A4 şi glicoproteinei P, a dus la creşterea de 5 ori a concentraţiilor plasmatice ale loperamidei.

Această creştere nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurate prin pupilometrie.

Administrarea concomitentă de loperamidă cu desmopresină (administrată oral) - determină o creștere de 3 ori a concentrației plasmatice de loperamidă probabil datorită scăderii motilității gastro-intestinale.

Medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot amplifica acţiunea loperamidei, iar cele care accelerează tranzitul gastro-intestinal îi pot reduce efectul.

Nu există date clinice asupra teratogenităţii sau embriotoxicităţii loperamidei, totuşi administrarea loperamidei în sarcină, în special în primul trimestru, nu este recomandată, doar dacă beneficiile depăşesc clar riscurile.

Loperamida se excretă în laptele matern în cantităţi mici, de aceea nu este recomandată administrarea de

Tammex Akut în perioada în care se alăptează.

Pot apărea oboseală, vertij sau somnolenţă în cazul în care diareea este tratată cu Tammex Akut. Astfel este recomandată prudenţă la conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor (vezi pct. 4.8).

Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată în 31 de studii clinice controlate şi necontrolate la care au participat 3076 de pacienţi (adulţi şi copii peste 12 ani) cu diaree.

26 de studii au fost realizate cu pacienţi cu diaree acută (n=2755) şi 5 studii au fost realizate cu pacienţi cu diaree cronică (n=321).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (≥1% din subiecţi) la pacienţii cu diaree acută au fost:

constipaţie (2,7%), flatulenţă (1,7%), cefalee (1,2%) şi greaţă (1,1%).

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (≥1% din subiecţi) la pacienţii cu diaree cronică au fost:

flatulenţă (2,8%), constipaţie (2,2%), greaţă (1,2%) şi ameţeală (1,2%).

Următorul tabel prezintă reacţiile adverse raportate fie în studiile clinice sau în experienţa de după punerea pe piaţă.

Reacţiile adverse sunt ordonate după frecvenţă, respectând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare(≥l/10000 şi<l/1000), foarte rare (<1/10000), inclusiv cazuri individuale.

Clasificarea MedDRA Indicaţii pe aparate, sisteme şi

Diaree acută (n=2755) Diaree cronică (n=321) Diaree acută + diaree organe cronică + experienţă de după punere pe piaţă

Tulburări ale sistemului imunitar

Reacţii de hipersensibilizare a , Rare reacţii anafilactice (inclusiv şoc anafilactic), reacţii anafilactoide a

Tulburări ale sistemului nervos

Dureri de cap Frecvente Mai puţin frecvente Frecvente

Ameţeală Mai puţin frecvente Frecvente Frecvente

Somnolenţă Mai puţin frecvente

Pierderea cunoştinţei a , stupoare a , reducerea nivelului de conştienţă a, hipertonie a , tulburări de Rare coordonare a

Mioză Rare

Tulburări gastro- intestinale

Constipaţie, Frecvente Frecvente Frecvente greaţă, flatulenţă,

Dureri abdominale, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente disconfort abdominal, uscăciunea gurii, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente

Dureri abdominale superioare, vărsături, Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente

Dispepsie, Rare

Ileus a (inclusiv ileus paralitic), megacolon a (inclusiv megacolon b toxic), Rare Rare glosodinie a,c ,

Distensie abdominală

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Erupţie cutanată Mai puţin frecvente Mai puţin frecvente tranzitorie, Rare

Erupţie buloasă a , (inclusiv sindrom

Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică şi eritem polimorf), angioedem a , urticarie a şi prurit a.

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Retenţie urinară a Rare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Oboseală a Rare a: reacţiile adverse provocate de medicament provin din rapoartele primite după punerea pe piaţă. Nu s-a realizat diferenţiere între pacienţii cu diaree acută sau cronică, frecvenţa fiind estimată din totalul studiilor clinice, inclusiv studiile la copii ≤ 12 ani. (N=3683).

b: vezi pct. 4.4 c: reacţii întâlnite doar la pacienţii cărora le-au fost administrate comprimate orodispersabile de Tammex

Akut.

Siguranţa clorhidratului de loperamidă a fost evaluată cu ajutorul a 607 pacienţi (cu vârsta cuprinsă între 10 zile şi 13 ani) care au participat la 13 studii controlate şi necontrolate pentru tratamentul diareei acute.

Reacţiile adverse provocate de medicament precum şi frecvenţa lor au fost aceleaşi ca şi la adulţi şi copiii cu vârsta peste 12 ani.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea activităţii sistemului nervos central (stupoare, somnolenţă, mioză, tulburări de coordonare, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus.

Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice pot fi mult mai sensibili la efectele asupra SNC.

La persoanele care au ingerat doze de clorhidrat de loperamidă mai mari decât cele recomandate au fost observate evenimente cardiace, cum ar fi prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, alte aritmii ventriculare grave, stop cardiac și sincopă (vezi pct. 4.4). De asemenea, au fost raportate cazuri letale.

Supradozajul poate scoate în evidență existența sindromului Brugada.

La apariţia simptomelor de supradozare, se administrează ca antidot naloxonă injectabil. Având în vedere că durata efectului medicamentului Tammex Akut este mai mare (1-3 ore) decât cea a naloxonei, poate fi necesară administrarea repetată a antidotului. Pacientul trebuie monitorizat cel puţin 48 ore pentru a observa apariţia depresiei SNC.

Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.

Loperamida acţionează prin legarea la receptorii opioizi din peretele intestinal, inhibând eliberarea de acetilcolină şi prostaglandină. Prin acest mecanism diminuează peristaltica propulsivă şi creşte timpul de tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, diminuând astfel incontinenţa şi urgenţa de defecare.

Datorită marii afinităţi pentru receptorii din peretele intestinal şi metabolizării sale intense la primul pasaj hepatic, loperamida ajunge în circulaţia sistemică în cantităţi foarte mici.

Loperamida se absoarbe în procent mare la nivelul intestinului, totuşi, mare parte este metabolizată în ficat prin conjugare şi se excretă în bilă.

Timpul de înjumătăţire plasmatică la om este de aproximativ 11 ore (poate varia între 9 şi 14 ore).

Studiile de distribuţie a medicamentului efectuate la şobolan arată o mare afinitate pentru peretele intestinului, cu o predilecţie de legare de receptori din stratul muscular longitudinal. Eliminarea se produce în principal prin N-demetilare oxidativă, care este calea metabolică principală a loperamidei.

Eliminarea loperamidei se produce în principal prin fecale.

Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au arătat niciun efect toxic în afara unei reduceri oarecare în câştigul de greutate corporală şi ingestia de hrană la doze zilnice de până la 5 mg/kg şi zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om - Maximum

Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare niciun efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori

MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. În studii de reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi - de 240 de ori MHUL) au afectat fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asociaţie cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.

Evaluarea non-clinică in vitro și in vivo a loperamidei nu indică efecte electrofiziologice cardiace semnificative în intervalul de concentrații plasmatice relevante din punct de vedere terapeutic și nici în cazul multiplicării semnificative a acestui interval (de până la 47 de ori). Totuși, la concentrațiile plasmatice extrem de mari, asociate supradozajului (vezi pct. 4.4), loperamida are efecte asupra electrofiziologiei cardiace, constând în inhibarea curenților de potasiu (hERG) și de sodiu și în aritmii.

Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.

Lactoză anhidră,

Amidon de porumb,

Talc,

Stearat de magneziu,

Polisorbat 80,

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Dioxid de titan (E 171)

Oxid galben de fer (E 172)

Indigo carmin (E 132)

Eritrozină (E 127)

Oxid negru de fer (E 172)

Gelatina

Lauril sulfat de sodiu

Apă purificată

Cerneala de imprimare de pe capsulă

Shellac

Oxid negru de fier (E 172)

Hidroxid de potasiu

Nu este cazul.

3 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 capsule.

Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Farmaceutica Biochem International S.R.L.

Str. Clucerului, nr. 46, parter, Camera 3, Modul 5, București,

Sector 1, 011366, România

12083/2019/01-02

Data primei autorizări: Septembrie 2014

Data ultimei reînnoiri a autorizării: Iunie 2019

Martie 2024