TAMALIS 10mg comprimate prospect medicament

Tamalis 10 mg comprimate

Fiecare comprimat conţine:

Rupatadină 10 mg (sub formă de fumarat de rupatadină).

Lactoză 58 mg sub formă de lactoză monohidrat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat.

Comprimate rotunde, de culoare somon deschis.

Tratamentul simptomatic al rinitei alergice şi urticariei la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani).

Adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani)

Doza recomandată este de 10 mg (un comprimat) o dată pe zi, cu sau fără alimente.

Rupatadina trebuie utilizată cu precauţie la vârstnici (vezi pct. 4.4).

Tamalis 10 mg comprimate nu este recomandat pentru utilizare la copiii sub vârsta de 12 ani. La copiii cu vârste cuprinse între 2 şi 11 ani, se recomandă administrarea de rupatadină 1 mg/ml soluţie orală.

Deoarece nu există experienţă clinică referitoare la pacienţii cu deficienţe ale funcţiei renale sau ale funcţiei hepatice, în prezent nu se recomandă utilizarea rupatadinei 10 mg comprimate la aceste grupe de pacienţi.

Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Nu este recomandată administrarea rupatadinei în combinaţie cu sucul de grapefruit (vezi pct. 4.5).

Trebuie evitată administrarea rupatadinei împreună cu inhibitori puternici ai CYP3A4, iar inhibitorii moderaţi ai CYP3A4 trebuie utilizaţi cu precauţie (vezi pct. 4.5).

Poate fi necesară modificarea dozei de substraturi sensibile ale CYP3A4 (de ex. simvastatin, lovastatin) şi substraturi ale CYP3A4 cu indice terapeutic îngust (de ex. ciclosporină, tacrolimus, sirolimus, everolimus, cisapridă), deoarece rupatadina poate creşte concentraţiile în plasmă ale acestor medicamente (vezi pct. 4.5).

Siguranţa la nivel cardiac a rupatadinei a fost evaluată într-un studiu QT/QT aprofundat, efectuat la adulţi. Administrarea rupatadinei la o doză de până la de 10 ori mai mare decât cea terapeutică nu a produs niciun efect asupra EKG şi, prin urmare, nu ridică probleme de siguranţă la nivel cardiac. Totuşi, rupatadina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu prelungire cunoscută a intervalului QT, pacienţii cu hipocalcemie necorectată, pacienţii cu afecţiuni proaritmogene curente, precum bradicardia semnificativă clinic, ischemia miocardică acută.

Tamalis 10 mg comprimate poate fi utilizat cu precauţie la pacienţii vârstnici (cu vârsta de peste 65 de ani). Deşi în cadrul studiilor clinice nu s-au observat diferenţe generale în ceea ce priveşte eficacitatea sau siguranţa, nu poate fi exclusă sensibilitatea crescută a anumitor persoane vârstnice, din cauza numărului scăzut de pacienţi vârstnici înscrişi (vezi pct. 5.2).

Cu privire la utilizarea la copiii cu vârsta sub 12 ani şi pacienţii cu deficienţe renale sau hepatice, vezi pct.

4.2.

Din cauza prezenţei lactozei monohidrat în Tamalis 10 mg comprimate, pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază total sau malabsorbţie a glucozei/galactozei nu trebuie să utilizeze acest medicament.

S-au efectuat studii de interacţiune cu rupatadină numai la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani).

Efectele altor medicamente asupra rupatadinei

Trebuie evitată administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de ex itraconazol, ketoconazol, voriconazol, posaconazol, inhibitori de protează HIV, claritromicină, nefazodonă) şi trebuie utilizată cu precauţie concomitent cu inhibitori moderaţi ai CYP3A4 (eritromicină, fluconazol, diltiazem).

Interacţiune cu ketoconazol sau eritromicină: administrarea concomitentă de rupatadină 20 mg şi ketoconazol sau eritromicină creşte expunerea la rupatadină de 10 ori şi, respectiv, de 2-3 ori. Aceste modificări nu au fost asociate cu niciun efect asupra intervalului QT sau cu o creştere a incidenţei reacţiilor adverse, comparativ cu cele obţinute în cazul utilizării în monoterapie a acestor medicamente.

Interacţiune cu sucul de grapefruit: administrarea concomitentă a sucului de grapefruit creşte de 3,5 ori expunerea sistemică la rupatadină. Sucul de grapefruit nu trebuie luat simultan.

Efectele rupatadinei asupra altor medicamente

Rupatadina trebuie administrată cu precauţie concomitent cu alte medicamente cu indice terapeutic îngust deoarece cunoştinţele despre efectul rupatadinei asupra altor medicamente sunt limitate.

Interacţiune cu alcool etilic: după consumul de alcool etilic, administrarea unei doze de rupatadină de 10 mg a produs efecte marginale la anumite teste de performanţă psihomotorii, cu toate că acestea nu au fost diferite în mod semnificativ de cele determinate doar de consumul de alcool etilic. Administrarea unei doze de 20 mg creşte deficienţele cauzate de consumul de alcool etilic.

Interacţiune cu deprimante ale SNC: ca şi în cazul altor antihistaminice, interacţiunile cu deprimantele SNC nu pot fi excluse.

Interacţiune cu statine: creşteri asimptomatice ale CPK au fost raportate mai puţin frecvent în studiile clinice cu rupatadină. Riscul interacţiunilor cu statinele, dintre care unele sunt metabolizate, de asemenea, de izoenzima CYP3A4 a citocromului P450, nu este cunoscut. Din aceste motive, rupatadina trebuie utilizată cu precauţie când este administrată concomitent cu statine.

Interacțiune cu midazolam: După administrarea de 10 mg rupatadină în asociere cu 7,5 mg midazolam, s-a observat o creștere a expunerii (Cmax și ASC) la midazolam. Din acest motiv, rupatadina acționează ca un inhibitor ușor al CYP3A4.

Există date limitate în ceea ce priveşte utilizarea rupatadinei la femeile gravide. Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionului/fetusului, naşterea sau dezvoltarea post-natală (vezi pct. 5.3). Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării rupatadinei în timpul sarcinii.

Rupatadina se excretă în lapte la animale. Nu se cunoaşte dacă rupatadina se excretă în lapte la om.

Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a opri/de a întrerupe tratamentul cu rupatadină, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.

Nu sunt disponibile date clinice referitoare la fertilitate. Studiile pe animale au evidenţiat o reducere semnificativă a fertilităţii la niveluri mai înalte de expunere decât cele observate la om pentru doza terapeutică maximă (vezi pct. 5.3).

Tamalis 10 mg comprimate nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie înainte de a conduce vehicule sau a folosi utilaje, până când se stabileşte reacţia individuală a pacientului la rupatadină.

Rupatadina a fost administrată la doza de 10 mg la peste 2043 de pacienţi adulţi şi adolescenţi în studiile clinice; dintre aceştia, 120 au utilizat rupatadină timp de cel puţin 1 an.

Cele mai frecvente reacţii adverse în studiile clinice controlate au fost somnolenţa (9,4%), cefaleea (6,9%) şi fatigabilitatea (3,1%), astenia (1,5%), xerostomia (1,2%), și amețeli (1,03%).

Majoritatea reacţiilor adverse observate în studiile clinice au fost uşoare până la moderate ca severitate şi, de obicei, nu au necesitat oprirea terapiei.

Frecvenţa reacţiilor adverse a fost definită după cum urmează:

* Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

* Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100)

* Rare (≥1/10000 şi <1/1000)

Frecvenţele reacţiilor adverse raportate la pacienţii trataţi cu rupatadină 10 mg comprimate în timpul studiilor clinice, precum și a celor raportate spontan, au fost după cum urmează:

Clasa de sisteme și organe Frecvente Mai puțin frecvente (Sistem al organismului) (≥ 1/100 și < 1/10) (≥ 1/1,000 și < 1/100)

Infecții și infestări Faringită

Rinită

Tulburări metabolice și de Creștere a apetitului alimentar nutriție

Tulburări ale sistemului Amețeli Perturbarea atenției nervos Cefalee

Somnolenţă

Tulburări respiratorii, Tuse toracice și mediastinale Uscăciune la nivelul gâtului

Epistaxis

Uscăciune a mucoasei nazale

Durere oro-faringiană

Tulburări gastro-intestinale Xerostomie Durere abdominală Dureri la nivelul abdomenului superior Diaree

Dispepsie

Constipaţie

Afecțiuni cutanate și ale Erupţii cutanate țesutului subcutanat

Tulburări musculo- Artralgie scheletice, ale țesutului Dureri de spate conjunctiv și ale oaselor Mialgie

Tulburări generale și la Astenie Stare generală de rău nivelul locului de Oboseală Febră administrare Sete Iritabilitate

Investigaţii diagnostice Creştere a valorilor serice ale alanin aminotransferazei Creştere a valorilor serice ale aspartat aminotransferazei

Creştere a concentraţiei plasmatice de creatin fosfokinază

Valori anormale ale testelor funcţionale hepatice

Creştere în greutate

Suplimentar, au fost raportate trei reacții adverse rare, în perioada post-autorizare:

Au fost raportate tahicardie, palpitaţii și reacții de hipersensibilitate (inclusiv reacții anafilactice, angioedem și urticarie) din experienţa după punerea pe piaţă a rupatadinei 10 mg comprimate.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj. Într-un studiu clinic de siguranţă, rupatadina administrată zilnic în doză de 100 mg, timp de 6 zile, a fost tolerată bine. Cea mai frecventă reacţie adversă a fost somnolenţa. În cazul ingerării accidentale a unor doze foarte mari, trebuie instituit tratamentul simptomatic şi luate măsurile de asistenţă medicală de urgenţă.

Grupa farmacoterapeutică: alte antihistaminice pentru uz sistemic, codul ATC: R06AX28.

Rupatadina este un antihistaminic din a doua generaţie, antagonist pe termen lung al histaminei, cu activitate periferică selectivă antagonistă la nivelul receptorilor H1. Unii metaboliţi (desloratadina şi metaboliţii hidroxilaţi) păstrează activitatea antihistaminică şi pot contribui parţial la eficacitatea pe termen lung a medicamentului.

Studiile in vitro cu rupatadină în concentraţie mare au demonstrat o inhibare a degranulării mastocitelor indusă de stimuli imunologici şi non-imunologici, precum şi eliberarea de citokine, în special a TNF în celulele mastocitare şi monocitele umane. Relevanţa clinică a datelor experimentale observate rămâne să fie confirmată.

Studiile clinice efectuate la voluntari sănătoşi (n = 393) şi pacienţi cu rinite alergice şi urticarie cronică idiopatică (n = 2650) nu au demonstrat un efect semnificativ asupra electrocardiogramei, atunci când rupatadina a fost administrată în doze variind de la 2 mg până la 100 mg.

Urticaria cronică idiopatică a fost studiată ca model clinic pentru condiţiile urticariene, luând în considerare faptul că fiziopatologia acestora este similară, indiferent de etiologie, luând în considerare şi faptul că pacienţii cronici pot fi recrutaţi prospectiv mai uşor. Deoarece eliberarea de histamină este un factor cauzal pentru toate afecţiunile urticariene, este de aşteptat ca rupatadina să fie eficace în asigurarea ameliorării simptomatice a altor condiţii urticariene, în plus faţă de urticaria cronică idiopatică, aşa cum se menţionează şi în ghidurile clinice.

Într-un studiu controlat cu placebo efectuat la pacienţi cu urticarie idiopatică cronică, rupatadina a fost eficace în ameliorarea scorului mediu de prurit faţă de nivelul de referinţă, după o perioadă de 4 săptămâni de tratament (modificare faţă de nivelul de referinţă: rupatadină 57,5%, placebo 44,9%) şi scădere a numărului mediu de leziuni cutanate (54,3% faţă de 39,7%).

Rupatadina este absorbită rapid după administrarea orală, cu un tmax de aproximativ 0,75 ore după administrare. Cmax mediu a fost de 2,6 ng/ml după o doză unică de 10 mg administrată oral şi de 4,6 ng/ml după o doză unică de 20 mg administrată oral. Farmacocinetica rupatadinei a fost liniară pentru o doză cuprinsă între 10 şi 20 mg după doze unice şi repetate. După administrarea unei doze de 10 mg o dată pe zi, timp de 7 zile, Cmax mediu a fost de 3,8 ng/ml. Concentraţia plasmatică a fost urmată de o scădere biexponenţială, cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 5,9 ore. Procentul de legare a rupatadinei de proteinele plasmatice a fost cuprins între 98,5 - 99%.

Deoarece rupatadina nu a fost administrată niciodată intravenos, nu există date disponibile privitoare la biodisponibilitatea sa absolută.

Efectul consumului de alimente

Consumul de alimente a crescut expunerea sistemică (ASC) la rupatadină cu aproximativ 23%. Expunerea la unul dintre metaboliţii săi activi şi la metabolitul principal inactiv a fost, practic, aceeaşi (reducere cu aproximativ 5% şi, respectiv, de 3%). Timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime (tmax) pentru rupatadină a fost prelungit cu 1 oră. Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) nu a fost influenţată de consumul de alimente. Aceste diferenţe nu sunt semnificative clinic.

Într-un studiu asupra excreţiei la adulţi (40 mg de 14C-rupatadină), 34,6% din radioactivitatea administrată a fost regăsită în urină şi 60,9% în materiile fecale colectate timp de 7 zile. După administrarea orală, rupatadina este metabolizată pre-sistemic în proporţie mare. Cantităţile de substanţă activă nemetabolizată regăsite în urină şi materii fecale au fost nesemnificative. Aceasta înseamnă că rupatadina se metabolizează aproape complet. Metaboliţii activi ai desloratadinei şi alți derivaţi hidroxilaţi ai acesteia au reprezentat aproximativ 27% şi, respectiv, 48% din expunerea sistemică totală la substanţele active.

Studiile de metabolizare efectuate in vitro utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că rupatadina este metabolizată în principal de citocromul P450 (CYP 3A4).

Pe baza studiilor in vitro, potențialul inhibitor al rupatadinei către CYP1A2, CYP2B6, CYP2C8,

CYP2C19, UGT1A1 și UGT2B7 este puțin probabil. Nu se așteaptă ca rupatadina să inhibe următorii transportori în circulația sistemică OATP1B1, OATP1B3 și BCRP (proteină de rezistență la cancerul de sân) hepatic și intestinal. Mai mult, s-a detectat o inhibare ușoară a P-gp intestinal (P-glicoproteină).

Un studiu in vitro de inducție CYP asupra riscului de inducere CYP1A2, CYP2B6 și CYP3A4 în ficat in vivo de către rupatadină este considerat puțin probabil. Pe baza studiului in vivo, rupatadina acționează ca un inhibitor ușor al CYP3A4.

Grupe specifice de pacienţi

Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi realizat pentru compararea rezultatelor la pacienţi adulţi tineri şi vârstnici, valorile ASC şi Cmax pentru rupatadină au fost mai mari la vârstnici decât la adulţii tineri.

Aceste valori crescute sunt determinate, probabil, de reducerea metabolizării la primul pasaj hepatic la vârstnici. Aceste diferenţe nu au fost observate în cazul metaboliţilor analizaţi. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al rupatadinei la voluntarii vârstnici şi tineri a fost de 8,7 ore şi, respectiv, 5,9 ore. Deoarece aceste rezultate pentru rupatadină şi pentru metaboliţii acesteia nu au fost semnificative clinic, s-a ajuns la concluzia că nu este necesară nicio ajustare a dozei, dacă se utilizează o doză de 10 mg la vârstnici.

Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogenic.

Administrarea de doze de rupatadină de peste 100 de ori mai mari decât cele recomandate clinic (10 mg) nu a prelungit intervalele QTc sau QRS şi nici nu a produs aritmii la diverse specii de animale cum sunt şoarecii, cobaii şi câinii. Rupatadina şi unul dintre principalii săi metaboliţi la om, 3-hidroxidesloratadina, nu au afectat potenţialul de activitate cardiacă în fibrele Purkinje de câine izolate la concentraţii de cel puţin 2000 de ori mai mari decât Cmax obţinut după administrarea unei doze de 10 mg la om. Într-un studiu care a evaluat efectul asupra canalului HERG uman clonat, rupatadina a inhibat acel canal, la o concentraţie de 1685 de ori mai mare decât Cmax obţinut prin administrarea dozei de rupatadină de 10 mg. Desloratadina, metabolitul cu cea mai mare activitate, nu a avut efect la o concentraţie micromolară de 10. Studiile asupra distribuţiei tisulare efectuate cu rupatadină marcată radioactiv la şoareci au arătat că rupatadina nu se acumulează în ţesutul cardiac.

La şoareci, a avut loc o reducere semnificativă a fertilităţii masculilor şi femelelor la o doză mare de 120 mg/kg şi zi, obţinându-se Cmax de 268 de ori mai mare decât cel obţinut la om în cazul utilizării dozei terapeutice (10 mg pe zi). Efecte toxice asupra fetusului (întârziere a creşterii, osificare incompletă, modificări minore la nivelul scheletului) au fost raportate la şoareci numai pentru valori maternotoxice ale dozelor (25 şi 120 mg/kg şi zi). La iepuri, nu s-a observat nicio dovadă a efectului toxic asupra dezvoltării la doze de până la 100 mg/kg. Valorile de doze la care nu se observă niciun efect pentru dezvoltare au fost determinate la 5 mg/kg şi zi la şoareci şi la 100 mg/kg şi zi la iepuri, rezultând valori ale Cmax de 45 şi, respectiv, de 116 de ori mai mari decât cele obţinute la om în cazul utilizării dozei terapeutice (10 mg pe zi).

Amidon de porumb pregelatinizat

Celuloză microcristalină

Oxid roşu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Lactoză monohidrat

Stearat de magneziu

Nu este cazul.

3 ani

A se păstra blisterul în cutie pentru fi protejat de lumină.

Blister din PVC-PVDC/aluminiu.

Cutii cu 3, 7, 10, 15, 20, 30, 50 şi 100 de comprimate. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

NOUCOR HEALTH, S.A.

Av. Camí Reial, 51-57 08184 Palau-solità i Plegamans (Spania)

9660/2017/01-08

Autorizare - Octombrie 2013

Reînnoire autorizație- Ianuarie 2017

Ianuarie 2023