TADOR 25mg comprimate filmate prospect medicament

Tador 25 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conţine dexketoprofen 25 mg sub formă de dexketoprofen trometamol.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimat filmat rotund, cu feţe convexe, de culoare albă, prevăzut cu o linie mediană pe ambele feţe.

Comprimatul poate fi divizat în doze egale.

Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum sunt dureri musculo-scheletice, dismenoree, durerile dentare.

În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5 mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg dexketoprofen la 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 75 mg dexketoprofen.

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).

Tador comprimate nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată la perioada simptomatică.

La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50 mg doza zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi numai dacă există o toleranţă generală bună.

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie început cu doze mici (50 mg doză maximă zilnică), cu monitorizare atentă. Tador comprimate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, doza iniţială zilnică trebuie redusă la 50 mg dexketoprofen (clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Tador comprimate nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Nu a fost studiată utilizarea Tador la copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi.

Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).

Administrarea concomitent cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi 'Proprietăţi farmacocinetice”), de aceea în cazul durerilor acute se recomandă administrarea cu cel puţin 30 minute înainte de masă.

Tador comprimate nu se administrează în următoarele cazuri:

- pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă, orice alt antiinflamator nesteroidian (AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau determină formarea de polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic;

- alergii cunoscute la lumină (fotoalergii) sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibraţi;

- pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, determinat de o terapie anterioară cu AINS;

- pacienţi cu ulcer peptic/gastro-intestinal hemoragic activ sau orice hemoragie gastro-intestinală în antecedente, ulcer sau perforaţie;

- pacienţi cu dispepsie cronică;

- pacienţi care au avut alte hemoragii active sau boli hemoragice;

- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;

- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;

- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei ≤59 ml/min);

- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);

- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;

- pacienţi cu o deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide);

- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6).

Tador trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni alergice în antecedente.

Utilizarea Tador în asociere cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de 2 ciclo-oxigenază trebuie evitată.

Reacţiile adverse pot fi reduse prin utilizarea dozelor minime eficace şi pe cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare de mai jos).

Siguranţa gastro intestinală

Hemoragiile gastro-intestinale, ulcerele şi perforaţiile care pot fi letale, au fost observate la toate AINS în orice moment al tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente grave gastro-intestinale în antecedente. Când apare hemoragia gastro-intestinală sau ulceraţie la pacienţii care utilizează Tador, tratamentul trebuie întrerupt.

Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie este ridicat şi creşte odată cu creşterea dozei de AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special, dacă este complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.

La vârstnici s-a observat o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii, care pot deveni letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză recomandată.

Ca la toate AINS, trebuie avut în vedere antecedentele de esofagită, gastrită şi/sau ulcer peptic pentru a garanta vindecarea totală înainte de a începe tratamentul cu dexketoprofen.

Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau antecedente de afecţiuni gastro-intestinale trebuie monitorizaţi pentru a detecta semnele oricărei afecţiuni digestive, în special hemoragii gastro-intestinale.

AINS trebuie utilizate cu atenţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colită ulcerativă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).

Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina creşterea riscului gastro-intestinal trebuie avut în vedere tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).

Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să anunţe orice simptom abdominal neobişnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinală) care apare, în mod deosebit, în faza iniţială a tratamentului.

Se acordă o atenţie deosebită pacienţilor la care se administrează concomitent medicamente care cresc riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulante ca warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiagregante plachetare ca acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie la pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există un risc crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.

Similar altor AINS, acest medicament poate determina creşteri ale concentraţiei plasmatice a ureei şi creatininei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandină, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivel renal care poate duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale afectate (vezi pct. 4.2).

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Similar altor AINS, poate produce creşteri mici tranzitorii ale unor parametri hepatici şi, de asemenea, creşteri semnificative ale valorilor serice ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri importante a valorilor acestor enzime, tratamentul trebuie întrerupt.

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2)

Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară

Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacientii cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată. O atenție specială trebuie să fie exercitată la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace, deoarece retenţia de lichide și edeme a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze mari și în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen.

Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu dexketoprofen doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

S-au raportat cazuri de sindrom Kounis la pacienţii trataţi cu dexketoprofen. Sindromul Kounis se defineşte ca simptome cardiovasculare secundare unei reacţii alergice sau de hipersensibilitate - asociate cu constricţia arterelor coronare şi cu potenţialul de a provoca infarct miocardic.

Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. De aceea, nu este recomandată utilizarea de dexketoprofen la pacienții cărora li se administrează alte tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparina (vezi pct. 4.5).

Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiovasculare alterate (vezi pct.

4.2).

Reacţii cutanate grave, unele chiar letale, cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în asociere cu administrarea de AINS.

Pacienţii sunt cel mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Dexketoprofen poate masca simptomele unei infecții, ceea ce poate duce la inițierea cu întârziere a unui tratament corespunzător și, prin urmare, la agravarea efectelor infecției. Acest lucru a fost observat în cazul pneumoniei comunitare dobândite de etiologie bacteriană și al complicațiilor bacteriene ale varicelei. Când acest medicament se administrează pentru febră sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infecții, se recomandă monitorizarea infecției. În cazul administrării în afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie să solicite consult medical dacă simptomele persistă sau se agravează.

În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase grave cutanate și a ţesuturilor moi. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infecţii nu a fost exclus. De aceea este recomandat să se evite utilizarea Tador în caz de varicelă.

Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:

- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)

- deshidratare

- imediat după intervenții chirurgicale majore

În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, funcția hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.

Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.

Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizării Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de către profesioniştii în domeniul sănătăţii.

Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și/sau polipoză nazală au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic și/sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).

Tador trebuie administrat cu precauție la pacienții care suferă de tulburări hematopoietice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de țesut conjunctiv.

Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic “nu conţine sodiu”.

Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită

Următoarele interacţiuni sunt valabile pentru medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în general:

- Alte AINS (inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenză 2) şi doze mari de salicilaţi (≥ 3 g pe zi):

administrarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul de ulcer şi hemoragie gastro-intestinală, prin efect sinergic.

- Anticoagulante: AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4) din cauza legării dexketoprofenului în proporţie mare de proteinele plasmatice şi inhibării funcţiei plachetare şi afectării mucoasei gastro-duodenale. Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o atentă monitorizare clinică şi de laborator.

- Heparină: creşterea riscului de hemoragie (prin inhibarea funcţiei plachetare şi leziuni la nivelul mucoasei gastro-intestinale). Dacă nu poate fi evitată această asociere, este necesară o monitorizare clinică şi de laborator, foarte atentă.

- Corticosteroizi: există un risc crescut de apariţie a ulcerului gastro-intestinal şi hemoragiei (vezi pct.

4.4).

- Litiu (descrisă la mai multe AINS): AINS cresc concentraţia plasmatică a litiului, putându-se ajunge la concentraţii toxice (prin scăderea eliminării renale a litiului). Prin urmare, este necesară monitorizarea litemiei în timpul iniţierii, perioadei de ajustare a dozelor şi oprirea tratamentului cu dexketoprofen.

- Metotrexat, utilizat în doze mari, de 15 mg metotrexat pe săptămână sau mai mult: creşte toxicitatea hematologică a metotrexatului prin scăderea eliminării sale renale de către antiinflamatoare, în general.

- Hidantoine şi sulfonamide: pot fi crescute efectele toxice ale acestor substanţe.

- Diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie, aminoglicozide antibacteriene şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină II: dexketoprofenul poate reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor. La pacienţii cu funcţia renală afectată (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţia renală compromisă) administrarea concomitentă de medicamente care inhibă ciclo-oxigenaza şi inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau aminoglicozide antibacteriene pot duce la deteriorarea, în continuare, a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă.

În cazul acestei asocieri între dexketoprofen şi un diuretic, sunt esenţiale asigurarea unei hidratări adecvate şi monitorizarea funcţiei renale la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).

- Metotrexat, la doze reduse, mai mici de 15 mg pe săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Supraveghere atentă chiar şi în cazul existenţei insuficienţei renale uşoară şi la vârstnici.

- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi verificarea, mai des, a timpului de sângerare.

- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.

- Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al derivaţilor de sulfoniluree prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice.

- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei prostaglandinelor.

- Ciclosporina şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.

- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.

- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei ISRS: risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).

- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate datora inhibării mecanismului secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării, necesitând ajustarea dozei de dexketoprofen.

- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţia glicozidelor în plasmă.

- Mifepristona: există un risc teoretic ca inhibitorii prostaglandinsintetazei să modifice eficacitatea mifepristonei. Dovezi limitate sugerează că administrarea concomitentă de AINS în ziua administrării prostaglandinei nu influențează negativ efectele mifepristonei sau prostaglandinei asupra maturării cervicale uterine sau a contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii medicale a sarcinii.

- Chinolone: studii la animale indică faptul că doze crescute de chinolone în asociere cu AINS pot creşte riscul apariţiei convulsiilor.

- Tenofovir: utilizarea concomitentă cu AINS poate crește ureea plasmatică și creatinina, funcția renală trebuie monitorizată pentru a controla o potențială influență sinergică asupra funcției renale.

- Deferasirox: utilizarea concomitentă cu AINS poate crește riscul de toxicitate gastrointestinală. În cazul în care deferasirox este combinat cu aceste substanțe, este necesară o monitorizare clinică adecvată.

- Pemetrexed: utilizarea concomitentă cu AINS poate scădea eliminarea pemetrexedului, prin urmare, trebuie să se acorde atenţie atunci când se administrează doze mai mari de AINS. La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei de la 45 la 79 ml/min), administrarea concomitentă de pemetrexed cu doze de AINS trebuie evitată timp de 2 zile înainte și 2 zile după administrarea pemetrexedului.

Tador comprimate este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct.

4.3).

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate influenţa negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.

Datele din studii epidemiologice arată creşterea riscului de avort şi de malformaţii congenitale cardiace şi gastrice după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii.

Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea inhibitorilor sintezei de prostaglandine a arătat o creştere a pierderii sarcinii pre- şi post-nidare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, creşterea incidenţei apariţiei diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, a fost observată la animalele tratate cu inhibitori ai sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.

Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen nu au arătat o toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Începând cu săptămâna de sarcină 20, utilizarea dexketoprofen poate provoca oligohidramnios ca rezultat la disfuncției renale fetale. Acesta poate surveni la scurt timp după inițierea tratamentului, fiind de obicei reversibil după întreruperea administrării. În plus, au fost raportate cazuri de constricţie a ductului arterial în urma tratamentului în timpul celui de-al doilea trimestru, majoritatea rezolvate la încetarea tratamentului. De aceea, în timpul primului şi a celui de al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofen nu trebuie administrat dacă nu este absolut necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen de către o femeie care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi durata să fie cât mai scurtă posibil. Trebuie să se ia în considerare monitorizarea prenatală cu privire la oligohidramnios şi duct arterial după expunerea la dexketoprofen timp de mai multe zile începând cu săptămâna gestațională 20. Administrarea dexketoprofen trebuie întreruptă dacă se descoperă oligohidramnios sau constricţie de duct arterial.

În timpul trimestrului trei de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:

- toxicitate cardiopulmonară (constricţia/închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);

- disfuncţie renală oligohidramnios (vezi mai sus).

La mamă la sfârşitul sarcinii şi nou-născut:

- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze foarte mici;

- inhibarea contracţiilor uterine care au ca rezultat întârzierea sau prelungirea travaliului.

Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul este excretat în laptele matern. Tador este contraindicat în timpul alăptării.

Ca și în cazul altor AINS, utilizarea Tador poate afecta fertilitatea feminină și nu este recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen.

Tador comprimate poate provoca reacţii adverse cum ar fi ameţeli, tulburări de vedere sau somnolenţă.

Abilitatea de a reacţiona şi capacitatea de a participa activ la traficul rutier şi de a folosi utilaje poate fi afectată în aceste cazuri.

Reacţiile adverse raportate ca fiind cel puţin posibil legate de administrarea dexketoprofenului în studii clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a Tador comprimate filmate sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi ordonate după frecvenţă:

Aparate, sisteme şi Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvenţă organe (≥1/100 şi frecvente (≥1/10000 şi (<1/10000) necunoscută <1/10) (≥1/1000 şi <1/1000) <1/100)

Tulburări hematologice --- --- --- Neutropenie, şi limfatice trombocitopenie

Tulburări ale sistemului --- --- Edem laringian Reacţie imunitar anafilactică, inclusiv şoc anafilactic

Tulburări metabolice şi --- --- Anorexie --- de nutriţie

Tulburări psihice --- Insomnie, --- --- anxietate

Tulburări ale sistemului --- Cefalee,ameţeli, Parestezie, --- nervos somnolenţă sincopă

Tulburări oculare --- --- --- Vedere înceţoşată

Tulburări acustice --- Vertij --- Tinitus şi vestibulare

Tulburări cardiace --- Palpitaţii --- Tahicardie Sindromul Kounis

Tulburări vasculare --- Hiperemie Hipertensiune Hipotensiune facială arterială arterială

Tulburări respiratorii, --- --- Bradipnee Bronhospasm, toracice şi mediastinale dispnee

Tulburări Greaţă şi/sau Gastrită, Ulcer peptic, Pancreatită gastro-intestinale vărsături, constipaţie, ulcer hemoragic durere xerostomie, sau ulcer perforat abdominală, flatulenţă (vezi pct. 4.4) diaree, dispepsie

Tulburări hepatobiliare --- --- Leziuni hepatocelulare

Afecţiuni cutanate şi --- Erupţie cutanată Urticarie, acnee, Sindrom Stevens Erupţie ale ţesutului subcutanat tranzitorie transpiraţie Johnson, necroliză medicamentoasă excesivă toxică epidermică fixă (sindrom Lyell), angioedem, edem facial, reacţii de fotosensibilitate, prurit

Tulburări musculo- --- --- Dorsalgii --- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Tulburări renale şi ale --- --- Insuficienţă Sindrom nefritic căilor urinare renală acută sau nefrotic

Poliurie

Tulburări ale aparatului --- --- Tulburări --- genital şi sânului menstruale, afecţiuni ale prostatei

Tulburări generale şi la --- Fatigabilitate, Edem periferic --- nivelul locului de durere, astenie, administrare frisoane, stare generală de rău

Investigaţii diagnostice --- --- Teste hepatice --- anormale

Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele de natură gastro-intestinală. Poate apare ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4). Au mai fost raportate în urma administrării greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, agravarea colitei şi bolii Crohn (vezi pct. 4.4

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.

La asocierea cu alte AINS au fost observate edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.

Similar altor AINS pot să apară următoarele reacţii adverse: meningită aseptică care apare, în special la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv; reacţii hematologice (purpură, anemie aplastică şi hemolitică şi, rar, agranulocitoză şi hipoplazie medulară).

Foarte rar, pot apare reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică.

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomatologia ca urmare a supradozajului nu este cunoscută. Medicamente similare au produs tulburări gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) sau neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare, cefalee).

În caz de supradozaj accidental sau utilizare în exces, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic în funcţie de starea clinică a pacientului. Se poate administra cărbune activat dacă s-a ingerat de către un adult sau copil mai mult de 5 mg/kg dexketoprofen, în mai puţin de o oră.

Dexketoprofen trometamol poate fi îndepărtat prin dializă.

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, codul ATC: M01AE17

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului propionic S-(+)-2-(3-benzoilfenil), un medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).

Mecanismul de acţiune al AINS este legat de reducerea sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei. În mod specific, există o inhibare a transformării acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici PGG2 şi PGH2, din care se formează prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2 şi PGD2, precum şi prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). Mai mult, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta şi alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt chininele, producând o acţiune indirectă adiţională cu acţiunea lor directă.

A fost demonstrat atât în studii la animale, cât şi la om, că dexketoprofenul este un inhibitor al activităţii COX-1 şi COX-2.

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitatea analgezică a dexketoprofen. Începutul activităţii analgezice a fost obţinut în unele studii la 30 de minute după administrare. Efectul analgezic persistă 4-6 ore.

După administrarea orală a dexketoprofen trometamol la om, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 30 minute (15 - 60 min).

ASC nu se schimbă la administrarea concomitentă cu alimente, cu toate acestea, Cmax a dexketoprofen scade și viteza de absorbție este întârziată (creșterea tmax).

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin distribuţie şi eliminare al dexketoprofen este de 0,35 ore, respectiv 1,65 ore. Deoarece medicamentul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul aparent de distribuţie are o valoare medie sub 0,25 l/kg.

În studiile farmacocinetice cu doze repetate, s-a observat că aria de sub curba după ultima administrare nu este diferită de cea obţinută după o doză unică, ceea ce arată că nu apare fenomenul de acumulare a medicamentului.

După administrarea dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este observat în urină, demonstrând că la om nu există transfomare în enantiomerul R-(-).

Calea principală de eliminare a dexketoprofen trometamol este glucuronoconjugarea urmată de excreţie renală.

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, genotoxicitatea şi imunofarmacologia. Studiile de toxicitate cronică la şoarece şi maimuţă au indicat un Nivel De Niciun Efect Advers Observat (NNEAO) la doze de 2 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om. La maimuță, la doze mai mari, principala reacţie adversă observată a fost sângele în fecale, scăderea în greutate corporală și, la doza cea mai mare, leziuni gastrointestinale erozive. Aceste efecte au apărut la doze care au determinat o expunere la medicament de 14-18 ori mai mare decât doza maximă recomandată la om.

Nu există studii privind potențialul carcinogen la animale.

Aşa cum este recunoscut pentru toată clasa farmacologică a AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificări ale supravieţuirii embrio-fetale pe modelele animale, atât indirect, prin intermediul toxicităţii gastro-intestinale asupra mamelor gravide, cât şi direct asupra dezvoltării fătului.

Celuloză microcristalină

Amidon de porumb

Amidonglicolat de sodiu

Distearat de glicerol

Hipromeloză

Macrogol 6000

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.

Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate

Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBOURG S.A.

1, Avenue de la Gare, 1611 Luxembourg,

Luxemburg

1044/2008/01-02-03

Data primei autorizări: 25 Martie 2002

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: 3 Octombrie 2008

Decembrie 2025