TADOGLEN 150mg / 37.5mg / 200mg comprimate filmate prospect medicament

Tadoglen 100 mg/25 mg/200 mg comprimate filmate

Tadoglen 150 mg/37,5 mg/200 mg comprimate filmate

Tadoglen 100 mg/25 mg/200 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine levodopa 100 mg, carbidopa 25 mg sub formă de carbidopa monohidrat 27 mg şi entacaponă 200 mg.

Tadoglen 150 mg/37,5 mg/200 mg comprimate filmate:

Fiecare comprimat filmat conţine levodopa 150 mg, carbidopa 37,5 mg sub formă de carbidopa monohidrat 37,5 mg şi entacaponă 200 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine soia (E 322) 0,60 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine soia (E 322) 0,72 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Tadoglen 100 mg/25 mg/200 mg: comprimat filmat oval, biconvex, de culoare brun roşcat, cu dimensiuni 7,2 mm x 15,3 mm, marcat cu '100” pe una dintre feţe şi cu 'LEC” pe cealaltă față.

Tadoglen 150 mg/37,5 mg/200 mg: comprimat filmat oval, biconvex, de culoare brun roşcat, cu dimensiuni de 7,7 mmx 16,2 mm, marcat cu '150” pe una dintre feţe şi cu 'LEC” pe cealaltă față.

Tadoglen este indicat pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu boală Parkinson care prezintă fluctuaţii motorii la sfârşitul intervalului de administrare şi care nu pot fi stabilizaţi prin tratamentul cu levodopa/inhibitor de dopa decarboxilază (DDC).

Valoarea optimă a dozei zilnice trebuie determinată printr-o modificarea atentă a dozei de levodopa, la fiecare pacient. De preferinţă, optimizarea dozei zilnice trebuie să se facă utilizând una dintre cele patru concentraţii disponibile ale comprimatelor (50 mg/12,5 mg/200 mg, 100 mg/25 mg/200 mg, 150 mg/37,5 mg/200 mg sau 200 mg/50 mg/200 mglevodopa/carbidopa/entacaponă).

Sunt disponibile alte medicamente care conțin aceeași combinație de substanțe active, în doze diferite.

Pacienţii trebuie instruiţi să utilizeze numai un comprimat de Tadoglen pentru fiecare administrare.

Pacienţii care utilizează mai puţin de 70-100 mg carbidopa pe zi sunt mai susceptibili de a prezenta greaţă şi vărsături. Experienţa referitoare la doze zilnice totale de carbidopa mai mari de 200 mg este limitată, dar doza zilnică maximă recomandată pentru entacaponă este de 2000 mg, prin urmare, doza maximă este de 10 comprimate pe zi pentru dozele de Tadoglen de 50 mg/12,5 mg/200 mg, 100 mg/25 mg/200 mg, şi 150 mg/37,5 mg/200mg. Zece comprimate de Tadoglen 150 mg/37,5 mg/200 mg sunt echivalente cu o doză de 375 mg de carbidopa pe zi. Conform acestei doze zilnice de carbidopa, doza zilnică maximă recomandatăde Tadoglen 200 mg/50 mg/200 mg este de 7 comprimate pe zi.

De obicei, Tadoglen trebuie utilizat la pacienţii trataţi cu dozele echivalente de levodopa/inhibitor

DDC cu eliberare standard şi cu entacaponă.

Cum se face trecerea pacienţilor de la tratamentul cu medicamente care conţin levodopa/inhibitor

DDC (carbidopa sau benserazidă) şi entacaponă sub formă de comprimate la terapia cu Tadolgen

a. Pacienţii trataţi în prezent cu entacaponă şi levodopa/carbidopa sub formă de comprimate cu eliberare standard, în doze egale cu concentraţiile comprimatelor de Tadoglen, pot fi trecuţi direct pe tratamentul cu comprimatele de Tadoglen echivalente.

De exemplu, un pacient care utilizează un comprimat de levodopa/carbidopa 50 mg/12,5 mg de împreună cu un comprimat de entacaponă 200 mg de patru ori pe zi poate lua un comprimat de

Tadoglen 50 mg/12,5 mg/200 mg de patru ori pe zi, în locul dozelor uzuale de levodopa/carbidopa şi entacaponă.

b. În cazul iniţierii tratamentului cu Tadoglen la pacienţii trataţi în prezent cu entacaponă şi levodopa/carbidopa în doze care nu sunt egale cu cele ale comprimatelor de Tadoglen 50 mg/12,5 mg/200 mg (sau 100 mg/25 mg/200 mg sau 150 mg/37,5 mg/200 mg sau 200 mg/50 mg/200 mg), doza de Tadoglen trebuie determinată prin ajustare atentă, pentru obţinerea unui răspuns clinic optim. După iniţierea tratamentului, doza de Tadoglen trebuie ajustată pentru a corespunde, cât mai mult posibil, dozei zilnice totale de levodopa utilizată în prezent.

c. În cazul iniţierii tratamentului cu Tadoglen la pacienţii trataţi în prezent cu entacaponă şi levodopa/benserazidă într-o formulare cu eliberare standard, se recomandă ca administrarea de levodopa/benserazidă să fie întreruptă în seara premergătoare, şi ca administrarea de Tadoglen să înceapă a doua zi dimineaţă. Doza iniţială de Tadoglen trebuie să furnizeze aceeaşi cantitate de levodopa sau o cantitate cu puţin mai mare (5-10 %).

Cum se face trecerea la tratamentul cu Tadoglen a pacienţilor care nu sunt trataţi, în prezent, cu entacaponă

Iniţierea unui tratament cu Tadoglen poate fi luată în considerare, la doze echivalente celor ale tratamentului curent, la unii dintre pacienţii cu boala Parkinson care prezintă fluctuaţii motorii la sfârşitul intervalului de administrare şi care nu pot fi stabilizaţi prin tratamentul curent cu levodopa/inhibitor DDC sub formă de comprimate cu eliberare standard. Cu toate acestea, nu se recomandă o trecere directă de la terapia cu levodopa/inhibitor DDC la tratamentul cu Tadoglen în cazul acelor pacienţi care prezintă diskinezie sau la care doza zilnică de levodopa este mai mare de 800 mg. La aceşti pacienţi se recomandă ca, înainte de trecerea la tratamentul cu Tadoglen să se introducă administrarea de entacaponă ca tratament separat (comprimate care conţin entacaponă) şi apoi să se ajusteze doza de levodopa, dacă este necesar.

Entacapona potenţează efectele levodopa. De aceea, în special la pacienţii cu diskinezie, poate fi necesară reducerea dozei de levodopa cu 10-30% în perioada primelor câteva zile, mergând până la primele câteva săptămâni, după iniţierea tratamentului cu Tadoglen. Doza zilnică de levodopa poate fi redusă prin mărirea intervalelor dintre administrări şi/sau prin reducerea cantităţii de levodopa per doză, în funcţie de starea clinică a pacientului.

Ajustarea dozelor în cursul tratamentului

În cazul în care este necesară o cantitate mai mare de levodopa, trebuie luată în considerare o creştere a frecvenţei administrărilor şi/sau utilizarea unui comprimat Tadoglen cu alte concentraţii, în limita recomandărilor schemelor terapeutice.

În cazul în care este necesară o cantitate mai mică de levodopa, doza zilnică totală de Tadoglen trebuie redusă fie prin scăderea frecvenţei de administrare, cu prelungirea intervalului de timp dintre utilizarea dozelor, fie prin scăderea dozei de Tadoglen la o administrare.

Dacă se utilizează şi alte medicamente care conţin levodopa, concomitent cu comprimatele de

Tadoglen, trebuie respectate recomandările privind doza maximă.

Oprirea tratamentului cu Tadoglen

În cazul în care tratamentul cu Tadoglen (levodopa/carbidopa/entacaponă) este întrerupt şi pacientul este trecut la un tratament cu levodopa/inhibitor DDC fără entacaponă, este necesară ajustarea dozei celorlalte tratamente anti-parkinsoniene, în special a dozei de levodopa, pentru a obţine un nivel suficient de control al simptomelor parkinsoniene.

Siguranţa şi eficacitatea Tadoglen nu au fost determinate la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Nu sunt disponibile date.

Nu este necesară ajustarea dozelor de Tadoglen pentru persoanele vârstnice.

Se recomandă ca Tadoglen să fie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Poate fi necesară reducerea dozei (vezi pct. 5.2.). Pentru insuficienţa hepatică severă, vezi pct. 4.3.

Insuficienţa renală nu influenţează parametri farmacocinetici ai entacaponei. Nu au fost raportate studii efectuate în mod special asupra parametrilor farmacocinetici ai levodopa şi carbidopa la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare tratamentul cu Tadoglen trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală severă, inclusiv cei care efectuează şedinţe de dializă (vezi pct. 5.2)

Fiecare comprimat trebuie administrat pe cale orală, cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2). Un comprimat conţine o doză de tratament, comprimatul putând fi administrat numai în întregime.

- Hipersensibilitate la substanţele active, soia, alune sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.

- Insuficienţă hepatică severă.

- Glaucom cu unghi închis.

- Feocromocitom.

- Administrarea concomitentă de Tadoglen cu inhibitori neselectivi de monoamin-oxidază (MAO-A şi MAO- B) (de exemplu, fenelzină,tranilcipromină).

- Administrarea concomitentă cu un inhibitor MAO-A selectiv şi un inhibitor MAO-B selectiv(vezi pct. 4.5).

- Antecedente de sindrom neuroleptic malign (SNM) şi/sau rabdomioliză non-traumatică.

- Tadoglen nu este recomandat pentru tratarea reacţiilor extrapiramidale induse medicamentos.

- Tratamentul cu Tadoglen trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, boli cardiovasculare sau pulmonare severe, astm bronşic, boli renale sau endocrine, cu antecedente de ulcer gastroduodenal sau convulsii.

- La pacienţii cu infarct miocardic în antecedente şi care prezintă aritmii atriale, nodale sau ventriculare reziduale, funcţia cardiacă trebuie monitorizată cu deosebită atenţie în perioada iniţială de stabilire a dozei.

- Toţi pacienţii trataţi cu Tadoglen trebuie monitorizaţi cu atenţie din punctul de vedere al apariţiei modificărilor psihice, depresiei cu tendinţe suicidare şi altor comportamente antisociale severe. Pacienţii cu psihoză curentă sau în antecedente trebuie trataţi cu precauţie.

- Administrarea concomitentă a antipsihoticelor cu proprietăţi de blocare a receptorilor dopaminergici, în special antagoniştii receptorilor D2, trebuie efectuată cu precauţie, cu monitorizarea atentă a pacientului pentru detectarea scăderii efectului antiparkinsonian sau a agravării simptomelor parkinsoniene.

- Pacienţii cu glaucom cu unghi deschis cronic pot fi trataţi cu Tadoglen, cu precauţie, cu un bun control al presiunii intraoculare şi monitorizarea atentă a pacientului pentru detectarea modificărilor presiunii intraoculare.

- Tadoglen poate induce hipotensiune arterială ortostatică. Prin urmare, administrarea Tadoglen trebuie făcută cu precauţie la acei pacienţi care utilizează concomitent alte medicamente ce pot induce hipotensiune arterială ortostatică.

- Administrarea entacaponei în combinaţie cu levodopa a fost asociată cu somnolenţă şi episoade de instalare bruscă a somnului la pacienţii cu boala Parkinson, prin urmare trebuie manifestată precauţie în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor (vezi pct. 4.7).

- În cadrul studiilor clinice, reacţiile adverse de tip dopaminergic, de exemplu, diskinezia, au fost mai des întâlnite la pacienţii care au utilizat concomitent entacaponă şi agonişti de dopamină (cum este bromcriptina), selegilină sau amantadină, prin comparaţie cu cei la care s-a administrat placebo concomitent cu această combinaţie. Este posibil să fie necesară ajustarea dozelor celorlalte medicamente antiparkinsoniene în cazul în care se efectuează înlocuirea tratamentului cu Tadoglen la un pacient care nu utilizează entacaponă.

- Rabdomioliza secundară diskineziilor severe sau sindromului neuroleptic malign (SNM) a fost rareori observată la pacienţii cu boală Parkinson. De aceea, în cazul oricărei reduceri bruşte a dozei sau al întreruperii tratamentului cu levodopa, pacienţii trebuie ţinuţi sub o atentă observaţie, în special cei care utilizează şi neuroleptice. SNM, incluzând rabdomioliza şi hipertermia, se caracterizează prin simptome motorii (rigiditate, mioclonie, tremor), modificări ale stării psihice (de exemplu, agitaţie, confuzie, comă), hipertermie, disfuncţie a sistemului nervos vegetativ (tahicardie, labilitate a valorilor tensiunii arteriale) şi creştere a creatin-fosfokinazei serice. În cazuri individuale, numai unele dintre aceste simptome şi/sau constatări pot fi evidente. Diagnosticarea precoce este importantă pentru abordarea terapeutică eficace a SNM. În cazul întreruperii bruşte a tratamentului cu medicamente antiparkinsoniene, a fost raportată apariţia unui sindrom asemănător cu sindromul neuroleptic malign, incluzând rigiditate musculară, creştere a temperaturii corporale, modificări psihice şi creştere a concentraţiilor plasmatice ale creatin-fosfokinazei. Nici SNM şi nici rabdomioliza nu au fost raportate în asociere cu tratamentul cu entacaponă în cadrul studiilor clinice controlate în care tratamentul cu entacaponă a fost întrerupt brusc. De la introducerea pe piaţă a entacaponei, au fost raportate cazuri izolate de SNM, în special ca urmare a opririi sau întreruperii bruşte a tratamentului cu entacaponă şi alte medicamente dopaminergice utilizate concomitente. Dacă se consideră necesar acest lucru, înlocuirea tratamentului cu Tadoglen cu cel cu levodopa şi inhibitor DDC, fără entacaponă sau alt tratament dopaminergic, trebuie efectuată lent, putând fi necesară o creştere a dozei de levodopa.

- Dacă este necesară anestezia generală, tratamentul cu Tadoglen poate fi continuat atât timp cât pacientului i se poate permite să utilizeze în continuare lichide şi medicamente administrate pe cale orală. În cazul în care tratamentul cu Tadoglen trebuie întrerupt temporar, acesta poate fi reluat la aceeaşi doză zilnică, de îndată ce administrarea orală a medicamentelor redevine posibilă.

- În perioadele prelungite de tratament cu Tadoglen se recomandă evaluarea periodică a funcţiilor hepatică, hematopoietică, cardiovasculară şi renală.

- La pacienţii care au prezentat diaree, se recomandă monitorizarea greutăţii pentru a evita o posibilă scădere excesivă a greutăţii. Diareea persistentă sau de lungă durată, care apare în timpul administrării entacaponei, poate fi un semn de colită. În cazul apariţiei diareei persistente sau de lungă durată, administrarea medicamentului trebuie întreruptă şi trebuie avute în vedere efectuarea unui tratament şi a unor investigaţii diagnostice adecvate.

- Pacienţii trebuie monitorizaţi în mod regulat pentru a se depista evoluţia tulburărilor legate de controlul impulsurilor. Pacienţii şi persoanele care au grijă de aceştia trebuie să ştie că pot apărea simptome comportamentale ale tulburărilor legate de controlul impulsurilor, inclusiv dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetit alimentar excesiv sau apetit alimentar compulsiv la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice ce conțin levodopa, inclusiv Tadoglen.

Dacă apar astfel de simptome, se recomandă revizuirea tratamentului.

- Sindromul de dereglare a dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenţei care duce la utilizarea excesivă a medicamentului, observată la unii pacienţi trataţi cu carbidopa/levodopa. Înainte de iniţierea tratamentului, pacienţii şi persoanele care asigură îngrijirea acestora trebuie atenţionaţi cu privire la riscul potenţial de apariţie a SDD (vezi, de asemenea, pct.4.8).

- La pacienţii care prezintă anorexie progresivă, astenie şi scădere în greutate într-o perioadă de timp relativ scurtă, trebuie avută în vedere o evaluare medicală generală, inclusiv a funcţiei hepatice.

- Levodopa/carbidopa poate determina rezultate fals pozitive în cazul testului urinar pentru cetone cu bandelete de testare, această reacţie nefiind modificată prin fierberea mostrei de urină.

Utilizarea metodelor cu glucoz-oxidază poate furniza rezultate fals-negative privind glucozuria.

Alte medicamente antiparkinsoniene

Până în prezent nu există indicii ale unor interacţiuni care să contraindice utilizarea concomitentă a medicaţiei antiparkinsoniene standard şi a combinaţiei levodopa/carbidopa/entacaponă.

Atunci când este utilizată în doze mari, entacapona poate modifica absorbţia carbidopa. Cu toate acestea, nu a fost observată nicio interacţiune cu carbidopa în condiţiile schemei terapeutice recomandate (200 mg de entacaponă de până la 10 ori pe zi). Interacţiunea dintre entacaponă şi selegilină a fost investigată în cadrul unor studii cu doze repetate, efectuate la pacienţi cu boală

Parkinson trataţi cu levodopa/inhibitor DDC şi nu a fost observată nicio interacţiune. Atunci când selegilina este utilizată concomitent cu Tadoglen, doza zilnică deselegilină nu trebuie să depăşească 10 mg.

Este necesară precauție în cazul în care substanţele active de mai jos sunt administrate concomitent cu tratamentul cu levodopa.

În cazul în care levodopa este adăugată la tratamentul pacienţilor care utilizează deja antihipertensive, poate apărea hipotensiune arterială posturală simptomatică. Poate fi necesară o ajustare a dozei medicamentului antihipertensiv.

Rareori, au fost raportate reacţii incluzând hipertensiune arterială şi diskinezie în cazul utilizării concomitente a antidepresivelor triciclice şi a levodopa/carbidopa. Interacţiunile dintre entacaponă şi imipramină şi cele dintre entacaponă şi moclobemidă au fost investigate în cadrul unor studii cu doză unică efectuate la voluntari sănătoşi. Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice. Un număr semnificativ de pacienţi cu boala Parkinson au fost trataţi cu o combinaţie de levodopa, carbidopa şi entacaponă concomitent cu câteva substanţe active ce au inclus inhibitori ai MAO-A, antidepresive triciclice, inhibitori ai recaptării noradrenalinei, cum sunt desipramina, maprotilina şi venlafaxina şi medicamente care sunt metabolizate de către COMT (de exemplu, substanţe cu structură catecolică, paroxetina). Nu au fost observate interacţiuni farmacodinamice. Cu toate acestea, administrarea concomitentă a acestor medicamente cu Tadoglen trebuie efectuată cu precauție (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).

Antagoniştii receptorilor dopaminergici (de exemplu, unele antipsihotice şi antiemetice), fenitoina şi papaverina pot reduce efectul terapeutic al levodopa. Pacienţii care utilizează aceste medicamente concomitent cu Tadoglen trebuie observaţi îndeaproape pentru detectarea scăderii răspunsului terapeutic.

In vitro, datorită afinităţii entacaponei faţă de citocromul P450 2C9 (vezi pct. 5.2), Tadoglen are potenţialul de a interfera cu substanţele active a căror metabolizare este dependentă de această izoenzimă, cum este L-warfarina. Totuşi, în cadrul unui studiu de interacţiune, efectuat la voluntari sănătoşi, entacapona nu a modificat concentraţiile plasmatice ale L-warfarinei, în timp ce ASC pentru

D-warfarină a crescut, în medie, cu 18% [IÎ90 11-26 %]. Valorile INR au crescut, în medie, cu 13 % [IÎ90 6-19 %]. Astfel, se recomandă verificarea INR în cazul iniţierii tratamentului cu Tadoglen la pacienţii care utilizează warfarină.

Alte tipuri de interacţiuni

Întrucât levodopa intră în competiţie cu anumiţi aminoacizi, absorbţia Tadoglen poate fi modificată la unii pacienţi care au o dietă hiperproteică.

Dacă se administrează concomitent cu fierul, levodopa şi entacapona pot forma chelaţi în tractul gastrointestinal. De aceea, se recomandă administrarea Tadoglen şi a preparatelor de fier la un interval de cel puţin 2-3 ore (vezi pct.4.8).

Date obţinute in vitro

Entacapona se leagă de situsul II de legare al albuminei umane, care leagă şi alte câteva medicamente, incluzând diazepamul şi ibuprofenul. Conform studiilor in vitro, la concentraţiile terapeutice ale medicamentelor, nu sunt de aşteptat fenomene semnificative de dislocare. În concordanţă cu aceste date, până în prezent, nu au existat indicii ale unor asemenea interacţiuni.

Nu există date adecvate privind utilizarea combinaţiei levodopa/carbidopa/entacaponă la femeile gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere ale substanţelor componente administrate în monoterapie (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut.

Tadoglen nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiul pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt.

Levodopa se excretă în laptele matern la om. Există dovezi conform cărora alăptarea este inhibată în cursul tratamentului cu levodopa. Carbidopa şi entacapona sunt excretate în lapte la animale, dar nu se cunoaşte dacă acestea sunt excretate în laptele matern la om. Siguranţa levodopa, carbidopa sau entacaponă la sugari nu este cunoscută. Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu

Tadoglen.

În cadrul studiilor non-clinice efectuate cu entacaponă, carbidopa sau levodopa, administrate în monoterapie, nu s-au observat niciun fel de reacţii adverse asupra fertilității. Nu s-au efectuat studii de fertilitate la animale cu asocierea entacaponă, levodopa și carbidopa.

Tadoglen poate avea o influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Administrate împreună, levodopa, carbidopa şi entacapona pot cauza ameţeli şi hipotensiune arterială ortostatică simptomatică. Prin urmare, este necesară precauție în cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

Pacienţii trataţi cu Tadoglen şi care prezintă somnolenţă şi/sau episoade de instalare bruscă a somnului trebuie instruiţi să nu conducă vehicule şi să evite să desfăşoare activităţi în care o scădere a atenţiei i-ar putea supune, pe ei sau pe alţii, unui risc de vătămare corporală gravă sau deces (de exemplu, folosirea utilajelor), până la rezolvarea acestor episoade cu caracter recurent (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în cazul utilizării combinaţiei levodopa/carbidopa/entacaponă sunt diskineziile, care apar la aproximativ 19% dintre pacienţi; simptomele gastro-intestinale incluzând greaţa şi diareea, care apar la aproximativ 15% şi, respectiv 12% dintre pacienţi; durerile musculare, musculoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv, care apar la aproximativ 12% dintre pacienţi; precum şi o coloraţie roşie-brună, inofensivă a urinei (cromaturie), care apare la aproximativ 10% dintre pacienţi. În cadrul studiilor clinice cu levodopa/carbidopa/entacaponă sau cu entacaponă în asociere cu levodopa/inhibitor de DDC au fost identificate reacţii adverse grave de tipul hemoragiei gastro-intestinale (mai puţin frecventă) şi angioedemului (rar). În cazul administrării de levodopa/carbidopa/entacaponă pot apărea hepatită gravă cu caracteristici predominant colestatice, rabdomioliză şi sindrom neuroleptic malign, deşi nu au fost identificate cazuri în datele provenite din studiile clinice.

Datele privind reacţiile adverse de mai jos, listate în Tabelul 1, au fost acumulate atât din datele însumate a unsprezece studii clinice efectuate în regim dublu-orb, la 3230 pacienţi (1810 pacienţi trataţi cu levodopa/carbidopa/entacaponă sau cu entacaponă în asociere cu levodopa/inhibitor de DDC, iar 1420 pacienţi la care s-a administrat placebo în asociere cu levodopa/inhibitor de DDC sau carbegolină combinată cu levodopa/inhibitor de DDC), precum şi din experienţa ulterioară punerii pe piaţă, de la punerea pe piaţă a entacaponei în cadrul combinaţiei entacaponă cu levodopa/inhibitor de

DDC.

Reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea frecvenţei, începând cu cele mai frecvente, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile întrucât nu poate fi dedusă o estimare validă din studiile clinice sau epidemiologice).

Tabelul 1. Reacţii adverse

Frecvente: Anemie

Mai puţin frecvente: Trombocitopenie

Frecvente: Scădere a greutăţii corporale*, scădere a apetitului alimentar*

Frecvente: Depresie, halucinaţii, stare confuzională*, vise anormale*, anxietate,insomnie

Mai puţin frecvente: Psihoză, agitaţie*

Cu frecvenţă necunoscută: Comportament suicidar, sindrom de dereglare a dopaminei

Foarte frecvente: Diskinezie*

Frecvente: Simptome parkinsoniene agravate (de exemplu bradikinezie)*, tremor, fenomen on-off”, distonie, tulburări mintale (de exemplu tulburări de memorie, demenţă), somnolenţă, ameţeli*, cefalee

Cu frecvenţă necunoscută: Sindrom neuroleptic malign*

Frecvente: Vedere înceţoşată

Frecvente: Manifestări ale bolii cardiace ischemice, altele decât infarctul miocardic (de exemplu, angina pectorală)**, ritm cardiac neregulat

Mai puţin frecvente: Infarct miocardic**

Frecvente: Hipotensiune arterială ortostatică, hipertensiune arterială

Mai puţin frecvente: Hemoragie gastro-intestinală

Frecvente: Dispnee

Foarte frecvente: Diaree*, greaţă*

Frecvente: Constipaţie*, vărsături*, dispepsie, durere şi disconfort abdominal*,xerostomie*

Mai puţin frecvente: Colită*, disfagie

Mai puţin frecvente: Rezultate anormale ale testelor funcţiei hepatice*

Cu frecvenţă necunoscută: Hepatită cu caracteristici predominant colestatice (vezi pct. 4.4)*

Frecvente: Erupţie cutanată tranzitorie*, hiperhidroză

Mai puţin frecvente: Modificări de culoare, altele decât modificări ale culorii urinei (de exemplu modificări ale culorii pielii, unghiilor, părului, transpiraţiei)*

Rare: Angioedem

Cu frecvenţă necunoscută: Urticarie*

Foarte frecvente: Dureri musculare, musculoscheletale şi ale ţesutului conjunctiv*

Frecvente: Spasme musculare, artralgie

Cu frecvenţă necunoscută: Rabdomioliză*

Foarte frecvente: Cromaturie*

Frecvente: Infecţii de tract urinar

Mai puţin frecvente: Retenţie urinară

Frecvente: Dureri toracice, edem periferic, cădere, tulburări ale mersului, astenie,fatigabilitate

Mai puţin frecvente: Stare generală de rău

*Reacţii adverse care sunt atribuite în principal entacaponei sau care sunt mai frecvente (cu o diferenţă de frecvenţă de cel puţin 1% în datele obţinute în studiile clinice) în cazul utilizării entacaponei în monoterapie, comparativ cu administrarea combinaţiei levodopa/inhibitor de DDC. Vezi secțiunea 4.8c.

**Ratele incidenţelor infarctului miocardic şi ale altor manifestări ale bolii cardiace ischemice (0,43% şi, respectiv, 1,54%) sunt derivate din analiza a 13 studii desfăşurate în regim dublu-orb, în care au fost înrolaţi 2082 pacienţi cu fluctuaţii motorii la sfârşitul intervalului de administrare, care utilizau entacaponă.

Reacţiile adverse care sunt atribuite în principal entacaponei sau sunt mai frecvente în cazul utilizării entacaponei în monoterapie, comparativ cu administrarea combinaţiei levodopa/inhibitor de DDC sunt indicate printr-un asterisc în Tabelul 1, pct. 4.8 b. Unele dintre aceste reacţii adverse se leagă de activitatea dopaminergică crescută (de exemplu diskinezie, greaţă şi vărsături) şi apar cel mai adesea la începutul tratamentului. Reducerea dozei de levodopa scade severitatea şi frecvenţa acestor reacţii dopaminergice. Puţine reacţii adverse sunt cunoscute ca fiind atribuibile direct substanţei active entacaponă, acestea incluzând diareea şi coloraţia roşie-brună a urinei. În unele cazuri, entacapona poate să provoace şi alte modificări de culoare, de exemplu, a pielii, unghiilor, părului şi transpiraţiei.

Alte reacţii adverse indicate printr-un asterisc în Tabelul 1, pct. 4.8 b, sunt marcate fie pe baza apariţiei lor mai frecvente (cu o diferenţă de frecvenţă de cel puţin 1%), în datele provenite din studiile clinice, în cazul utilizării entacaponei în monoterapie, comparativ cu administrarea combinaţiei levodopa/inhibitor de DDC, fie pe baza raportărilor de siguranţă în cazuri individuale, primite după punerea pe piaţă a entacaponei.

Convulsiile au apărut rareori în cazul tratamentului cu levodopa/carbidopa; cu toate acestea, nu a fost stabilită o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu levodopa/carbidopa.

Tulburări legate de controlul impulsurilor

Dependenţa patologică de jocurile de noroc, creşterea libidoului, hipersexualitatea, dependenţa compulsivă de a cheltui sau de a cumpăra, apetit alimentar excesiv sau apetit alimentar compulsiv pot apărea la pacienţii trataţi cu agonişti ai dopaminei şi/sau alte tratamente dopaminergice ce conțin levodopa, inclusiv Tadoglen (vezi pct. 4.4).

Sindromul de dereglare a dopaminei (SDD) este o tulburare de tipul dependenţei observată la unii pacienţi trataţi cu carbidopa/levodopa. Pacienții afectați prezintă un model compulsiv de utilizare necorespunzătoare a medicamentelor dopaminergice peste dozele adecvate pentru controlul simptomelor motorii care în unele cazuri duce la diskinezie severă (vezi, de asemenea, pct.4.4).

Combinaţia terapeutică de entacaponă cu levodopa a fost asociată cu cazuri izolate de somnolenţă excesivă pe perioada zilei şi episoade de instalare bruscă a somnului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Datele ulterioare punerii pe piaţă includ cazuri izolate de supradozaj, cele mai mari doze zilnice raportate de levodopa şi entacaponă au fost de cel puţin 10000 mg şi, respectiv, 40000 mg. În aceste cazuri de supradozaj, simptomele şi semnele acute au inclus agitaţie, stare de confuzie, comă, bradicardie, tahicardie ventriculară, respiraţie de tip Cheyne-Stokes, modificări ale culorii pielii, limbii şi conjunctivei, precum şi cromaturie.

Abordarea terapeutică a supradozajului acut cu Tadoglen este similară cu cea din cazul supradozajului acut cu levodopa. Totuşi, piridoxina nu este eficientă în contracararea acţiunii combinaşiei levodopa/carbidopa/entacaponă. Se recomandă spitalizare şi măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale, cu lavaj gastric imediat şi administrare de doze repetate de cărbune activ, în perioada următoare. Aceste măsuri pot accelera eliminarea entacaponei, în special prin scăderea absorbţiei/reabsorbţiei acesteia din tractul gastrointestinal. Trebuie urmărită îndeaproape funcţionarea în parametri normali a sistemelor respirator, circulator şi renal şi trebuie luate măsurile adecvate de susţinere. Trebuie iniţiată monitorizarea EKG, pentru urmărirea cu atenţie a pacientului cu privire la posibilele apariţii ale aritmiilor. Dacă este necesar, va fi administrat un tratament antiaritmic adecvat.

Trebuie avută în vedere posibilitatea ca pacientul să filuat şi alte substanţe active, în plus faţă de levodopa/carbidopa/entacaponă. Eficacitatea dializei în cadrul tratării supradozajului nu este cunoscută.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente anti-parkinsoniene, dopamină şi derivaţi de dopamină, codul

ATC: N04BA03.

Conform cunoştinţelor disponibile în prezent, simptomele bolii Parkinson sunt legate de depleţia de dopamină la nivelul corpului striat. Dopamina nu traversează bariera hematoencefalică. Levodopa, precursorul dopaminei, traversează bariera hematoencefalică şi ameliorează simptomele bolii. Întrucât levodopa este metabolizată intens la nivel periferic, numai o mică parte din doza administrată ajunge la nivelul sistemului nervos central, în cazul administrării de levodopa fără inhibitori ai enzimelor de metabolizare.

Carbidopa şi benserazida reprezintă inhibitori ai DDC periferice, cu rolul de a reduce metabolizarea periferică a levodopa la dopamină, crescând astfel cantitatea de levodopa disponibilă pentru creier.

Reducerea decarboxilării levodopa cu ajutorul coadministrării de inhibitor DDC face posibilă utilizarea unei doze mai mici de levodopa, reducând astfel incidenţa reacţiilor adverse precum greaţa.

Odată cu inhibarea decarboxilazei de către un inhibitor DDC, catecol-O-metiltransferaza (COMT) devine principala cale metabolică periferică pentru catalizarea conversiei levodopa la 3-O-metildopa (3-OMD), un metabolit al levodopa cu potenţial nociv. Entacapona reprezintă un inhibitor COMT reversibil, specific şi cu acţiune predominant periferică, destinat administrării concomitente cu levodopa. Entacapona micşorează rata clearance-ului levodopa din fluxul sanguin, determinând o valoare crescută a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) în cadrul profilului farmacocinetic al levodopa. În consecinţă, răspunsul clinic obţinut după administrarea fiecărei doze de levodopa este unul sporit şi prelungit.

Dovezile privind efectele terapeutice ale combinației entecaponă cu levodopa/carbidopa se bazează pe două studiidublu-orb de fază III, în care la 376 de pacienţi cu boală Parkinson ce prezentau fluctuaţii motorii la sfârşitul intervalului de administrare s-au administrat fie entacaponă, fie placebo, în asociere cu fiecare doză de levodopa/ inhibitor DDC. Perioada ON zilnică, cu şi fără entacaponă, a fost înregistrată de pacienţi în jurnalele de studiu. În primul studiu, entacapona a crescut valoarea medie zilnică a perioadei ON cu 1oră și 20 minute (IÎ 95% 45 minute, 1oră și 56 minute) faţă de valoarea iniţială. Aceasta corespunde unei creşteri de 8,3% a proporţiei zilnice reprezentate de perioada ON. În mod corespunzător, scăderea proporţiei zilnice reprezentate de perioada OFF a fost de 24% în grupul tratat cu entacaponă şi de 0% în cel la care s-a administrat placebo. În cel de-al doilea studiu, proporţia medie zilnică a perioadei ON a crescut cu 4,5% (IÎ 95% 0,93%, 7,97 %) faţă de valoarea iniţială.Aceasta se traduce printr-o creştere medie a perioadei ON zilnice de 35 minute. În mod corespunzător, scăderea proporţiei zilnice reprezentate de perioada OFF a fost de 18% în grupul tratat cu entacaponă şi de 5% în cel la care s-a administrat placebo. Deoarece efectele comprimatelor de levodopa/carbidopa/entacaponă sunt echivalente cu cele ale comprimatelor de entacaponă 200 mg administrate concomitent cu comprimatele cu eliberare standard disponibile pe piaţă care conţin combinaţia carbidopa/levodopa, în doze corespunzătoare, aceste rezultate pot fi utilizate şi pentru descrierea efectelor levodopa/carbidopa/entacaponă.

Caracteristici generale ale substanțelor active

Există variaţii substanţiale inter- şi intra- individuale în ceea ce priveşte absorbţia levodopa, carbidopa şi entacaponei. Atât levodopa cât şi entacapona prezintă un ritm rapid de absorbţie şi eliminare. Ritmul de absorbţie şi eliminare pentru carbidopa este puţin mai mic în comparaţie cu levodopa. În cazul administrării separate, fără celelalte două substanţe active, biodisponibilitatea este de 15 - 33 % pentru levodopa, de 40 -70 % pentru carbidopa şi de 35 % pentru entacaponă, după administrarea orală a unei doze de 200 mg. Mesele bogate în aminoacizi neutri, cu moleculă mare, pot întârzia sau reduce absorbţia levodopa. Consumul concomitent de alimente nu influenţează în mod semnificativ absorbţia entacaponei. Volumul de distribuţie are valori moderat scăzute atât pentru levodopa (Vd 0,36 - 1,6 l/kg) cât şi pentru entacaponă (Vdse 0,27 l/kg), în timp ce referitor la carbidopa nu există date disponibile.

Levodopa se leagă de proteinele plasmatice numai în proporţie mică, de aproximativ 10-30 % iar pentru carbidopa această proporţie este de aproximativ 36%, în timp ce entacapona se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 98 %), în principal pe albumina serică. La concentraţii terapeutice, entacapona nu dislocă alte substanţe active cu grad semnificativ de legare (de exemplu, warfarina, acidul salicilic, fenilbutazona sau diazepamul) şi nici nu este dislocată într-o măsură semnificativă de niciuna dintre aceste substanţe, în cazul în care acestea sunt administrate la concentraţii terapeutice sau mai mari.

Biotransformare şi eliminare

Levodopa este metabolizată extensiv, rezultând diverşi metaboliţi: cele mai importante căi de metabolizare sunt decarboxilarea prin dopa decarboxilază (DDC) şi O- metilarea prin catecol-O-metiltransferază (COMT).

Carbidopa este metabolizată la doi metaboliţi principali, care sunt excretaţi în urină sub formă de glucuronoconjugaţi şi compuşi neconjugaţi. Aproximativ 30 % din totalul dozei excretate urinar este reprezentată de carbidopa în formă nemodificată.

Entacapona este metabolizată aproape complet înainte de excretarea prin urină (10 până la 20%) şi prin bilă/materii fecale (80 până la 90%). Principala cale metabolică este glucuronoconjugarea entacaponei şi a metabolitului său activ, izomerul cis, fiind responsabilă pentru aproximativ 5% din cantitatea plasmatică totală.

Valoarea totală a clearance-ului pentru levodopa se situează în jurul valorilor de 0,55 - 1,38 l/kg și oră, iar pentru entacaponă în jurul valorii de 0,70 l/kg și oră. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) este de 0,6 - 1,3 ore pentru levodopa, de 2 -3 ore pentru carbidopa şi de 0,4 - 0,7 ore pentru entacaponă, în condiţii de administrare separată.

Datorită valorilor mici ale timpilor de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, nu are loc o acumulare reală de levodopa sau entacaponă în cazul administrării de doze repetate.

Datele provenite din studiile in vitro pe preparate microsomale din ţesut hepatic uman au indicat faptul că entacapona inhibă citocromul P450 2C9 (IC50 ~ 4 µM). Entacapona a prezentat un nivel scăzut sau absent al inhibării celorlalte tipuri de izoenzime ale P450 (CYP1A2, CYP2A6, CYP2D6, CYP2E1,

CYP3A şi CYP2C19); vezi pct. 4.5

Caracteristici la grupele speciale de pacienţi

În condiţiile administrării fără carbidopa şi entacaponă, absorbţia levodopa este mai mare iar eliminarea se face mai încet la vârstnici decât la subiecţii tineri. Pe de altă parte, în cazul administrării combinate a carbidopa cu levodopa, absorbţia levodopa este similară la subiecţii vârstnici şi la cei tineri, dar ASC rămâne de 1,5 ori mai mare la vârstnici din cauza scăderii, odată cu vârsta, a activităţii

DDC şi a clearance-ului. Nu există diferenţe semnificative din punct de vedere al ASC pentru carbidopa sau entacaponă între persoanele tinere (45 - 64 de ani) şi cele vârstnice (65 - 75 de ani).

Metabolizarea levodopa este semnificativ mai mare la femei decât la bărbaţi. În cadrul studiilor de farmacocinetică asupra combinaţiei levodopa/carbidopa/entacaponă, metabolizarea levodopa a fost mai mare la femei decât la bărbaţi, aceasta fiind determinată în principal de diferenţa de greutate corporală, în timp ce, pe de altă parte, nu a fost constatată nicio diferenţă de la un sex la altul pentru carbidopa şi entacaponă.

Metabolizarea entacaponei este încetinită la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh clasa A şi B), ceea ce duce la o creştere a concentraţiei plasmatice de entacaponă, atât în faza de absorbţie cât şi în cea de eliminare (vezi pct. 4.2 şi 4.3). Nu au fost raportate studii de farmacocinetică efectuate în mod special pentru carbidopa şi levodopa la pacienţi cu insuficienţă hepatică; cu toate acestea, se recomandă ca administrarea Tadoglen să se facă cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.

Insuficienţa renală nu modifică parametrii farmacocinetici ai entacaponei. Nu au fost raportate studii de farmacocinetică efectuate în mod special pentru carbidopa şi levodopa la pacienţi cu insuficienţă renală. Cu toate acestea, poate fi luat în considerare un interval între administrarea dozelor de

Tadoglen mai lung la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă (vezi pct. 4.2).

Datele preclinice referitoare la levodopa, carbidopa şi entacaponă, testate separat sau în combinaţie, nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi potenţialul carcinogen. În cadrul studiilor privind toxicitatea după doze repetate de entacaponă, a fost observată anemie, cel mai probabil determinată de proprietăţile entacaponei de chelare a fierului. Referitor la toxicitatea entacaponei asupra funcţiei de reproducere, au fost observate scăderea greutăţii fetuşilor şi o uşoară întârziere a dezvoltării osoase la iepurii trataţi cu doze care au avut ca rezultat valori ale expunerii sistemice aflate în intervalul celor determinate de utilizarea de doze terapeutice. Atât levodopa cât şi combinaţiile de carbidopa şi levodopa au cauzat malformaţii scheletale şi viscerale la iepuri.

Croscarmeloză sodică

Hidroxipropilceluloză

Trehaloză dihidrat

Celuloză pulbere

Sulfat de sodiu anhidru

Celuloză microcristalină

Stearat de magneziu

Alcool polivinilic parţial hidrolizat

Talc

Dioxid de titan (E 171)

Macrogol 3350

Oxid roșu de fer (E 172)

Oxid galben de fer (E 172)

Nu este cazul.

2 ani

A se păstra la temperaturi sub 30°C.

Flacon din PEÎD prevăzut cu folie de sigilare și cu sistem de închidere din PP securizat pentru copii.

Mărimi de ambalaj:10, 30, 100, 130, 175 şi 250 de comprimate filmate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Glenmark Pharmaceuticals s.r.o.

Hvĕzdova 1716/2b, 140 78 Praga 4,

Republica Cehă

13968/2021/01-06 13969/2021/01-06

Autorizare - Februarie 2015

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2021

Iunie 2021