TACHYBEN 25mg soluție injectabilă prospect medicament

Tachyben 25 mg soluţie injectabilă

Tachyben 50 mg soluţie injectabilă

Tachyben 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă

1 ml conţine urapidil 5 mg 1 fiolă a 5 ml conţine urapidil 25 mg 1 fiolă a 10 ml conţine urapidil 50 mg 1 fiolă a 20 ml conţine urapidil 100 mg

Tachyben 25 mg soluție injectabilă conține 500 mg de propilenglicol pe fiolă

Tachyben 50 mg soluție injectabilă conține 1000 mg de propilenglicol per fiolă

Tachyben 100 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă conține 2000 mg de propilenglicol per fiolă

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

25 mg/50 mg : Soluţie injectabilă, care poate fi diluată pentru perfuzie 100 mg : Concentrat pentru soluţie perfuzabilă

Soluţie limpede, incoloră cu pH 5,6 până la 6,6

Fără particule vizibile.

Urgenţe în hipertensiunea arterială -(de exemplu creştere critică a tensiunii arteriale), boală hipertensivă în forme severe şi foarte severe, hipertensiune arterială rezistentă la tratament.

Scăderea controlată a tensiunii arteriale la pacienţii hipertensivi în cursul şi/sau după intervenţii chirurgicale.

Pentru urgenţe hipertensive, boală hipertensivă în forme severe şi foarte severe şi tratamentul hipertensiunii arteriale rezistente la tratament

Administrare injectabilă intravenoasă. 10-15 mg urapidil se administrează lent prin injectare intravenoasă, în timp ce se monitorizează constant tensiunea arterială. Poate fi de aşteptat o scădere a tensiunii arteriale în decurs de 5 minute de la administrare. Injectarea urapidil 10-50 mg poate fi repetată în funcţie de modificarea tensiunii arteriale.

Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru a menţine valoarea tensiunii arteriale obţinute prin administrarea injectabilă.

Pentru instrucţiuni privind diluarea medicamentului înainte de utilizare vezi pct 6.6.

Cantitatea maximă compatibilă este de urapidil 4 mg pe ml de soluţie perfuzabilă.

Viteza de administrare: viteza de perfuzare se determină individual, în funcţie de tensiunea arterială.

Viteza maximă iniţială de perfuzare recomandată este de 2 mg/min.

Doza de întreţinere : o medie de 9 mg/oră, referitoare la urapidil 250 mg adăugat la 500 ml soluţie perfuzabilă corespunde la 1 mg = 44 picături = 2,2 ml.

Scăderea controlată a tensiunii arteriale atunci când tensiunea arterială este crescută în cursul şi după intervenţii chirurgicale.

Perfuzia intravenoasă sau injectomatul sunt utilizate pentru menţinerea valorilor tensiunii arteriale obţinute prin injectare.

Injectarea intravenoasă a 25 cu scăderea tensiunii mg urapidil arteriale după 2 minute (= 5 ml soluţie injectabilă) după 2 min. absenţa Tensiune răspunsului TA arterială cu scăderea tensiunii stabilizată prin arteriale după 2 min. perfuzie

Injectarea intravenoasă a 25 mg urapidil (= 5 ml soluţie injectabilă)

Iniţial până la 6 după 2 min. absenţa răspunsului mg în 1-2 min.,

TA şi apoi redusă cu scăderea tensiunii injectare intravenoasă lentă a arteriale după 2 min.50 mg urapidil (= 10 ml soluţie injectabilă)

Tachyben soluţie injectabilă se administrează pacientului în clinostatism, pe cale intravenoasă sub formă de injectare sau perfuzie.

Doza poate fi administrată sub formă de una sau câteva injectări sau sub formă de perfuzie intravenoasă lentă. Administrarea injectabilă poate fi asociată cu perfuzia intravenoasă lentă ulterioară.

La pacienţii vârstnici, medicamentele antihipertensive trebuie administrate cu atenţie corespunzătoare şi cu doze iniţiale mici, deoarece la aceşti pacienţi sensibilitatea faţă de aceste tipuri de medicamente este adesea modificată.

Pacienţi cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice

La pacienţii cu tulburări ale funcţiilor renale şi/sau hepatice poate fi necesară reducerea dozei de urapidil.

Siguranţa şi eficacitatea utilizării de urapidil pe cale intravenoasă la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani nu a fost stabilită.

Nu poate fi făcută o recomandare cu privire la doze.

S-a constatat că din punct de vedere toxicologic o perioadă de tratament de 7 zile prezintă siguranţă; de asemenea, în general, această perioadă nu trebuie să fie depăşită în cazul medicamentelor antihipertensive administrate parenteral. Reînceperea tratamentului parenteral este posibilă dacă tensiunea arterială creşte din nou.

Este posibil să se suprapună tratamentul parenteral acut cu trecerea la tratamentul continuu cu medicamente administrate pe cale orală care reduc tensiunea arterială.

Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat dacă există hipersensibilitate (alergie) la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.

Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în caz de stenoză aortică şi şunt arteriovenos (exceptând situaţia în care şuntul de hemodializă nu este activ hemodinamic).

Precauţii în utilizare

- în insuficienţa cardiacă produsă de afectarea funcţiei mecanice, cum este stenoza valvelor aortice sau mitrale, embolism pulmonar sau activitate cardiacă limitată din cauza afectării pericardului;

- la pacienţii cu tulburări ale funcţiilor hepatice;

- la pacienţii cu tulburări moderate până la severe ale funcţiei renale;

- la pacienţii vârstnici;

- la pacienţii trataţi concomitent cu cimetidină (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune);

Dacă urapidil nu este adminsitrat ca medicament antihipertensiv de primă alegere, este necesar a se aştepta un timp suficient de lung pentru a observa efectul medicamentului (medicamentelor) antihipertensiv(e) utilizat(e) anterior. Doza selectată de urapidil trebuie să fie corespunzător mai mică.

O scădere prea rapidă a tensiunii arteriale poate determina bradicardie sau stop cardiac.

Informații privind excipienții cu efect cunoscut:

Tachyben 25 mg soluţie injectabilă conține mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe fiolă, deci se poate spune că practic 'nu conţine sodiu”.

Tachyben 25 mg soluție injectabilă conține 500 mg propilenglicol care poate avea aceleași efecte ca și consumul de alcool și crește probabilitatea de reacții adverse.

Nu utilizați acest medicament la copii cu vârsta sub 5 ani.

Utilizați acest medicament numai dacă este recomandat de un medic. Medicul dumneavoastră poate efectua controale suplimentare în timp ce luați acest medicament.

Tachyben 50 mg soluție injectabilă conține mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe fiolă, deci se poate spune că practic 'nu conţine sodiu”.

Tachyben 50 mg soluție injectabilă conține 1000 mg propilenglicol care poate avea aceleași efecte ca și consumul de alcool și crește probabilitatea de reacții adverse.

Nu utilizați acest medicament la copii cu vârsta sub 5 ani.

Utilizați acest medicament numai dacă este recomandat de un medic. Medicul dumneavoastră poate efectua controale suplimentare în timp ce luați acest medicament.

Tachyben 100 mg concentrat pentru soluţie perfuzabilă conține mai puţin de 1 mmol sodiu (23 mg) pe fiolă, deci se poate spune că practic 'nu conţine sodiu”.

Tachyben 100 mg concentrat pentru soluție perfuzabilă conține 2000 mg propilenglicol care poate avea aceleași efecte ca și consumul de alcool și crește probabilitatea de reacții adverse.

Nu utilizați acest medicament la copii cu vârsta sub 5 ani.

Utilizați acest medicament numai dacă este recomandat de un medic. Medicul dumneavoastră poate efectua controale suplimentare în timp ce luați acest medicament.

Acţiunea antihipertensivă a urapidilului poate fi accentuată de administrarea concomitentă de medicamente blocante ale receptorilor alfa, incluzând cele utilizate pentru afecţiuni urologice, vasodilatatoare şi alte medicamente cu acţiune hipotensoare, în situaţii care implică hipovolemie (diaree, vărsături) şi de consumul de alcool etilic.

Administrarea concomitentă de urapidil cu baclofen trebuie luată în considerare cu atenţie, având în vedere că baclofenul poate creşte efectul antihipertensiv.

Cimetidina administrată concomitent inhibă metabolizarea urapidilului. Concentraţia plasmatică de urapidil pare a creşte cu 15% şi de aceea trebuie luată în considerare reducerea dozelor.

Trebuie acordată atenţie următoarelor administrări concomitente:

- imipramină (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune arterială ortostatică);

- neuroleptice (efect antihipertensiv şi risc de hipotensiune arterială ortostatică) şi

- glucocorticoizi (scăderea efectului antihipertensiv prin retenţie hidro-salină).

Având în vedere că nu există încă experienţă în tratamentul asociat cu inhibitori ai ECA, pentru moment acesta nu este recomandat.

Utilizarea de Tachyben soluţie injectabilă nu este recomandată femeilor aflate în perioada fertilă, care nu folosesc metode de contracepţie.

UtilizareaTachyben soluţie injectabilă nu este recomandată în timpul sarcinii. Nu sunt disponibile sau există un numar limitat de date privind utilizarea de urapidil la femeile gravide.

Studiile la animale au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere fără teratogenitate (vezi pct. 5.3). Din cauza studiilor limitate nu este cunoscut riscul potenţial la om.

Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, exceptând cazul în care starea clinică a femeii necesită tratament cu urapidil.

Nu se cunoaște dacă urapidil/metaboliții acestuia se excretă în laptele matern. Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Tachyben soluţie injectabilă nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

Nu se cunosc date cu privire la efectul urapidilului asupra fertilității bărbaților și femeilor. La animale, efectele adverse ale urapidilului asupra fertilității au fost documentate (vezi pct. 5.3).

Acest medicament are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

Răspunsul la tratament poate varia de la un pacient la altul. Această situaţie este valabilă, în mod special, la începutul tratamentului, după modificări ale tratamentului sau în cazul consumului concomitent de alcool etilic.

În majoritatea cazurilor, următoarele reacţii adverse pot fi atribuite unei scăderi prea rapide a tensiunii atreriale: oricum, experienţa a relevat faptul că acestea dispar în decurs de câteva minute, chiar în cursul perfuziei lente, aşa că întreruperea tratamentului trebuie decisă în funcţie de gradul de severitate al reacţiilor adverse.

Rezumat reacțiilor adverse sub formă de tabel

Tabelul prezentat mai jos este în conformitate cu clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe.

Frecvențele au fost evaluate în funcție de următoarea convenție:

Foarte frecvente: ≥1/10

Frecvente: ≥1/100 și <1/10

Mai puțin frecvente: ≥1/1000 și <1/100

Rare: ≥1/10000 și <1/1000

Foarte rare: <1/10000, inclusiv rapoarte izolate

Cu frecvenţă necunoscută (Care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Frecvenţă Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte rare Cu frecvente (≥1/100 frecvente (≥ (<1/10,000) frecvenţă (≥1/10) şi (≥ 1/1,000 şi 1/10,000 şi necunoscută <1/10) < 1/100) < 1/1,1000 (care nu poate fi

Clasificarea estimată din pe aparate, datele sisteme şi disponibile) organe

Tulburări Palpitaţii cardiace Tahicardie Bradicardie

Senzaţie de presiune toracică sau durere toracică (asemănătoare anginei)

Tulburări Scădere vasculare bruscă a tensiunii arteriale declanșată de modificările posturale (tulburare ortostatică)

Tulburări Greaţă Vărsături gastro-intestinale

Tulburări Fatigabilitate generale şi la nivelul locului de administrare

Investigaţii Ritm cardiac Trombocitopenie* diagnostice neregulat

Tulburări ale Ameţeli sistemului Cefalee nervos

Tulburări Stare de nelinişte psihice

Tulburări ale Priapism aparatului genital şi sânului

Tulburări Congestie respiratorii, nazală toracice şi mediastinale

Afecţiuni Sudoraţie Simptome Angioedem cutanate şi de reacţii Urticarie ale ţesutului alergice subcutanat cutanate (prurit, erupţii cutanate tranzitorii, exantem)

*În cazuri foarte rare, a fost observată o reducere a numărului de trombocite concomitent cu administrarea urapidil. Nu a fost stabilită nicio relație cauzală cu tratamentul cu urapidil - de exemplu, prin teste imunologice.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Simptomele supradozajului sunt: ameţeli, hipotensiune arterială ortostatică şi colaps precum şi fatigabilitate şi scădere a reactivităţii.

O scădere excesivă a tensiunii arteriale poate fi corectată prin ridicarea picioarelor şi prin refacerea volemică. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, medicamentele vasoconstrictoare pot fi injectate lent intravenos în timp ce se face monitorizarea tensiunii arteriale. În cazuri foarte rare este necesară administrarea de catecolamine (de exemplu adrenalina, 0,5-1,0 mg diluată până la un volum de 10 ml cu soluţie izotonă de clorură de sodiu) .

Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiadrenergice cu acţiune periferică, antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: C02CA06

Urapidil determină scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice prin scăderea rezistenţei periferice.

În general, ritmul cardiac rămâne constant.

Debitul cardiac nu este modificată; poate creşte debitul cardiac redus din cauza supraîncărcării.

Urapidil are atât efecte periferice cât şi centrale.

- Periferice : Urapidil blochează preponderent alfa-receptorii postsinaptici şi inhibă consecutiv efectul vasoconstrictor al catecolaminelor.

- Centrale: Urapidil are şi efect central. Acesta modulează activitatea centrilor cerebrali care controlează sistemul circulator. În acest fel, este inhibată o creştere reactivă a tonusului simpatic sau tonusul simpatic este redus.

După administrarea pe cale intravenoasă a 25 mg urapidil, concentraţia plasmatică (faza iniţială de distribuţie, faza de eliminare terminală) este bifazică.

Faza de distribuţie are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 35 minute.

Volumul de distribuţie este de 0,8 (0,6 - 1,2) l/kg.

Urapidil este metabolizat predominant în ficat. Principalul metabolit este urapidil hidroxilat în poziţia 4 pe nucleul fenil, care nu are activitate antihipertensivă notabilă. Metabolitul compusului urapidil O-demetilat are activitate biologică aproximativ asemănătoare cu urapidilul, dar pare a fi cu o potenţă mult mai mică.

Eliminare 50 - 70% din urapidil şi metaboliţii săi sunt eliminaţi din organismul uman prin rinichi, incluzând aproximativ 15% din doza administrată ca urapidil activ farmacologic; ce rămâne se excretă prin materiile fecale ca metaboliţi, în principal ca urapidil para-hidroxilat care nu scade tensiunea arterială.

După injectarea intravenoasă sub formă de bolus, s-a constatat un clearance plasmatic prin eliminare de 2,7 (1,8 -3,9) ore. Legarea urapidilului de proteinele plasmatice (în plasma umană) este de 80% in vitro. Această legare de proteinele plasmatice relativ scăzută poate explica de ce nu sunt cunoscute până în prezent interacţiuni între urapidil şi medicamentele care se leagă puternic de proteinele plasmatice.

În insuficienţa hepatică şi/sau renală în fază avansată şi la pacienţii vârstnici, volumul de distribuţie şi clearance-ul urapidilului sunt reduse iar clearance-ul plasmatic prin eliminare este extins.

Urapidil penetrează bariera hematoencefalică şi trece prin placentă.

Studiile desfăşurate cu clorhidrat de urapidil pentru testarea toxicităţii acute, au fost efectuate la şoareci şi şobolani. DL50 (referitoare la urapidil bază) după administrare pe cale orală este cuprins între 508 şi 750 mg/kg greutate corporală şi după administrarea pe cale intravenoasă, între 140 şi 260 mg/kg greutate corporală.

Toxicitatea a fost remarcată predominant ca sedare, ptoză, reducere a motilităţii, pierdere a reflexelor de apărare şi hipotermie, respiraţie convulsivă, cianoză, tremor şi convulsii înainte de deces.

Toxicitate cronică /subcronică

Studiile privind toxicitatea cronică au fost efectuate la şobolani după administrare pe cale orală împreună cu alimente pe o perioadă de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze de până la 250 mg/kg greutate corporală şi zi. S-au observat sedare, ptoză, reducere a creşterii în greutate, prelungire a ciclului estral şi scăder ea greutăţii uterine.

Toxicitatea cronică a fost studiată la câini, în studii cu durata de 6 până la 12 luni, utilizându-se doze de până la 64 mg/kg greutate corporală. Dozele de la 30 mg/kg greutate corporală şi zi au determinat sedare, hipersalivaţie şi tremor. Nu s-au constatat modificări clinice sau histopatologice la câine.

Potenţial mutagen şi tumoral

În studiile efectuate pe bacterii (test AMES, analiza mediată prin gazdă), investigaţiile pe limfocite umane şi testul pe metafaza celulelor din măduva osoasă la şoarece, urapidil nu a avut efecte mutagene. Testul de reparare a ADN-ului efectuat pe hepatocite de şobolan a fost negativ.

Studiile privind carcinogenitatea efecuate la şoareci şi şobolani în cursul a 18-24 luni nu au evidenţiat indicaţii relevante privind potenţialul de a induce tumori la om. În studii speciale la şobolani şi şoareci s-a constatat că urapidil creşte concentraţia de prolactină. La rozătoare creşterea concentraţiei de prolactină a dus la stimularea creşterii ţesutului mamar. În ceea ce priveşte ce se ştie despre mecanismul de acţiune, acest efect nu este de aşteptat să apară la pacienţii trataţi cu doze terapeutice şi nu a putut fi stabilit în studiile clinice.

Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani, şoareci şi iepuri nu au evidenţiat efect teratogen.

Studiile privind efectul toxic asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri au evidenţiat toxicitatea urapidilului asupra funcţiei de reproducere. Reacţiile adverse au constat în reducerea sarcinilor la şobolani, reducerea creşterii greutăţii corporale şi a ingestiei de alimente şi apă la femelele de iepure gravide; o scădere a procentului de feţi vii la iepuri; şi o scădere a procentului de supravieţuire perinatală şi a creşterii masei corporale la puii de şobolani.

Studiile privind funcţia de reproducere au stabilit că ciclul estral la femelele de şobolan a fost prelungit, aşa cum s-a constatat şi în studiile privind toxicitatea cronică. Acest efect, ca şi scăderea greutăţii uterului în cursul testării cronice, se consideră a fi rezultatul creşterii concentraţiei de prolactină care apare la rozătoare după tratamentul cu urapidil. Fertilitatea femelelor nu a fost afectată.

Din cauza difrerenţelor considerabile între specii, aceste rezultate nu pot fi considerate ca aplicabile la om. În studiile clinice de lungă durată, nu s-a constatat influenţă asupra axului hipotalamo-hipofizo-gonadal la femei.

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat

Acid clorhidric (37%)

Fosfat disodic dihidrat

Acid clorhidric (3,7%)

Hidroxid de sodiu (4%)

Apă pentru preparate injectabile.

Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente exceptând cele menţionate la pct. 6.6.

Următoarele substanţe active (sau soluţii pentru reconstituire/diluare) nu trebuie administrate simultan: soluţie alcalină injectabilă şi perfuzabilă.

Aceasta poate determina turbiditate sau floculare.

3 ani

După prima deschidere a fiolei/diluare:

Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată pentru 50 de ore la 15-250C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat.

Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt în responsabilitatea utilizatorului şi în mod normal nu vor depăşi 24 ore la 20C până la 80C, exceptând situaţia în care reconstituirea/diluția s-a făcut în condiţii aseptice controlate şi validate.

A se păstra la temperaturi sub 300C.

Pentru condiţiile de păstrare a medicamentului diluat, vezi pct.6.3.

A se păstra la temperaturi sub 300C.

Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor diluate, vezi pct. 6.3.

Fiole din sticlă incoloră (tip I )

Mărimi de ambalaj: cutie cu 5 fiole.

Fiola de 100 mg poate fi utilizată numai pentru stabilizarea tensiunii arteriale prin administrare în perfuzie.

Pentru tratamentul iniţial sunt disponibile fiolele conţinând urapidil 25 mg şi 50 mg. Aceste doze pot fi utilizate după diluare pentru perfuzie intravenoasă.

Diluția se face în condiţii de asepsie

Înainte de administrare, soluţia trebuie inspectată vizual pentru particule şi modificări de culoare.

Trebuie utilizată numai soluţia limpede şi incoloră.

Prepararea soluţiei diluate

- Perfuzie intravenoasă :

Se adaugă urapidil 250 mg (2 fiole de urapidil 100 mg + 1 fiolă de urapidil 50 mg) la 500 ml din unul dintre solvenţii compatibili

- Injectomat:

Urapidil 100 mg se aspiră într-un injectomat şi se diluează până la un volum de 50 ml cu unul dintre solvenţii compatibili.

Solvenţi compatibili pentru diluţie:

- Clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) soluţie perfuzabilă

- Glucoză 50 mg/ml (5%)

- Glucoză 100 mg/ml (10%)

Pentru utilizare unică

Orice cantitate de soluţie neutilizată şi ambalaje (saci/pliculeţe) trebuie eliminate în conformitate cu reglementările locale.

EVER Neuro Pharma GmbH

Oberburgau 3, Unterach, 4866

Austria

10553/2018/01 10554/2018/01 10555/2018/01

Data primei autorizări: Februarie 2011

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2018

Iunie 2021