SULFAT DE HIDROXICLOROCHINA ACCORD 200mg comprimate filmate prospect medicament

Sulfat de hidroxiclorochină Accord 200 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conține:

Sulfat de hidroxiclorochină 200 mg

Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 35,50 mg

Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare albă până la aproape albă, de forma arahidelor, biconvexe, marcate cu 'H11' pe o față și netede pe cealaltă față, cu o dimensiune aproximativă de 12,80 ± 0,05 mm × 6,10 ± 0,05 mm.

Sulfat de hidroxiclorochină Accord comprimate filmate este recomandat pentru tratamentul poliartritei reumatoide, lupusului eritematos sistemic și discoid și fotodermatozelor.

Acest medicament este, de asemenea, indicat la adulți pentru prevenirea și tratamentul malariei necomplicate cauzate de Plasmodium vivax, P. ovale, P. malariae și de P. falciparum sensibil la clorochină.

Copii și adolescenți (≥ 6 ani și ≥ 31 kg)

Tratamentul artritei idiopatice juvenile (în asociere cu alte terapii), lupusului eritematos sistemic și discoid.

De asemenea, este indicat pentru prevenirea și tratamentul malariei necomplicate cauzate de

Plasmodium vivax, P. ovale, P. malariae și de P. falciparum sensibil la clorochină.

P. falciparum rezistent la clorochină și P. vivax cu rezistență crescătoare la clorochină, se regăsesc în multe zone, fapt ce limitează utilitatea hidroxiclorochinei în aceste zone. Trebuie respectate ghidurile oficiale și informațiile locale privind apariția rezistenței la medicamentele anti-malarie (de exemplu, directivele OMS și de sănătate publică).

Hidroxiclorochina are acțiune cumulativă și sunt necesare câteva săptămâni pentru a se obține efectul terapeutic pentru afecțiunile reumatoide, în timp ce reacțiile adverse minore pot apărea relativ devreme.

Pentru bolile reumatice, tratamentul trebuie întrerupt dacă nu există nicio îmbunătățire în 6 luni.

Adulți (inclusiv vârstnici)

Doza inițială: 400 mg (2 comprimate) o dată pe zi, fie ca doză unică, fie divizată în două prize

Tratamentul trebuie continuat timp de 6-8 săptămâni înainte de evaluarea eficacității. În cazul obținerii unui răspuns bun, doza zilnică poate fi redusă după trei luni.

Doza de întreținere: 200 mg pe zi, și ulterior, posibil, 200 mg la interval de două zile.

Trebuie utilizată doza minimă eficace și nu trebuie să depășească 6,5 mg/kg și zi bazat pe greutatea corporală ideală și nu trebuie să depășească 400 mg/zi. Prin urmare, comprimatul de 200 mg nu este adecvat pentru utilizare la copii cu o greutate corporală ideală mai mică de 31 kg (vezi pct. 4.3).

Lupus eritematos sistemic și discoid

Doza inițială: 400 mg (2 comprimate, ca doză unică sau divizată în două prize) până la 600 mg (3 comprimate, ca doză unică sau divizată în două sau trei prize) o dată pe zi (timp de mai multe săptămâni, dacă este necesar). Doza maximă nu trebuie să depășească 6,5 mg/kg pe zi.

Doza de întreținere: 200 mg (1 comprimat) până la 400 mg (2 comprimate) pe zi, ca doză unică sau divizată în două prize.

Doza minimă eficace trebuie utilizată și nu trebuie să depășească 6,5 mg/kg/zi bazat pe greutatea corporală ideală și nu trebuie să depășească 400 mg/zi. Prin urmare, comprimatul de 200 mg nu este adecvat pentru utilizare la copii cu o greutate corporală ideală mai mică de 31 kg (vezi pct. 4.3).

Fotodermatoze

Doza de 400 mg (2 comprimate) o dată pe zi, fie ca doză unică, fie divizată în două prize, este de obicei suficientă.

Tratamentul trebuie administrat numai în perioadele de expunere maximă la lumină.

Malarie

Profilaxia malariei

Profilaxia ar trebui să înceapă cu o săptămână înainte de sosirea într-o zonă cu malarie și să continue timp de patru săptămâni după plecarea din acea zonă.

Adulţi 400 mg (2 comprimate) pe săptămână, în aceeași zi a fiecărei săptămâni.

Doza profilactică săptămânală este de 6,5 mg per kg greutate corporală, dar nu poate depăși doza maximă pentru adulți, indiferent de greutatea corporală. Prin urmare, comprimatul de 200 mg nu este adecvat pentru utilizare la copii cu o greutate corporală ideală mai mică de 31 kg (vezi pct. 4.3).

Tratamentul malariei necomplicate

Doza inițială de 800 mg, urmată după 6-8 ore de administrarea unei doze de 400 mg și apoi 400 mg în fiecare din următoarele două zile (total de 2 grame - 10 comprimate de sulfat de hidroxiclolorochină).

Pentru tratamentul unui episod al unei infecții cu Plasmodium falciparum și al unui episod acut al infecției cu Plasmodium vivax, pentru suprimare, este suficientă o singură doză de 800 mg.

Atunci când se prescrie un tratament, trebuie luate în considerare ghidurile oficiale și informațiile locale privind apariția rezistenței la medicamentele anti-malarie. Printre exemple se numără ghidurile

OMS și de sănătate publică.

Tratamentul infecției cu P. vivax și P. ovale trebuie completat cu o 8-aminochinolină pentru faza extraeritrocitară a ciclului plasmodium, în vederea eliminării.

Doza de sulfat de hidroxiclochină 13 mg/kg la copii este comparabilă cu doza de 800 mg la adulți și doza de sulfat de hidroxiclorochină 6,5 mg/kg la copii este comparabilă cu doza de 400 mg la adulți.

O doză totală de până la 2 grame se administrează pe parcursul a trei zile, după cum urmează:

* Prima doză: 13 mg/kg (maximum 800 mg o singură dată).

* A doua doză: 6,5 mg/kg (maximum 400 mg) la 6 ore după prima doză.

* A treia doză: 6,5 mg/kg (maximum 400 mg) la 18 ore după a doua doză.

* A patra doză: 6,5 mg/kg (maximum 400 mg) la 24 de ore după a treia doză.

Grupe speciale de pcienți

Pacienți cu insuficiență renală și hepatică

Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Poate fi necesară o reducere a dozei (vezi pct. 4.4).

Pentru administrare orală. Fiecare doză trebuie administrată cu alimente sau cu un pahar de lapte.

* hipersensibilitate la substanța activă, la compușii de 4-aminochinoline sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

* miastenia gravis

* maculopatie pre-existentă a ochiului

* retinită pigmentară

* vârsta sub 6 ani (comprimatele de 200 mg nu sunt adecvate pentru greutate <31 kg) (vezi pct. 4.2)

Comportament suicidar și tulburări psihice

La unii pacienți tratați cu hidroxiclorochină au fost raportate comportament suicidar și tulburări psihice (vezi pct. 4.8). Reacțiile adverse de natură psihică apar de obicei în prima lună de la începerea tratamentului cu hidroxiclorochină și au fost raportate și la pacienți fără antecedente de tulburări psihice. Pacienții trebuie sfătuiți să solicite prompt consult medical dacă prezintă simptome psihice în timpul tratamentului.

Retiniopatie

* Toți pacienții trebuie să facă un examen oftalmologic înainte de inițierea tratamentului cu Sulfat de hidroxiclorochină Accord. Ulterior, examinările oftalmologice trebuie repetate cel puțin o dată la 6 luni.

* Toxicitatea asupra retinei este în mare măsură legată de doză. Riscul de leziuni retiniene este mic, în cazul utilizării de doze zilnice de până la 6,5 mg/kg greutate corporală. Depășirea dozei recomandate crește brusc riscul de toxicitate retiniană.

Examinarea trebuie să includă testarea acuității vizuale și a vederii culorilor, oftalmoscopie minuțioasă, fundoscopie și testarea câmpului vizual central cu o țintă roșie.

Această examinare trebuie să fie mai frecventă și adaptată pacientului în următoarele situații:

* doza zilnică depășește 6,5 mg/kg greutate corporală fără a lua în calcul masa țesutului adipos.

Greutate corporală absolută utilizată ca un ghid de doze poate duce la supradozaj la pacienții obezi.

* insuficiență renală

* scădere a acuității vizuale

* vârsta peste 65 de ani

* doza cumulată mai mare de 200 g.

Administrarea de Sulfat de hidroxiclorochină Accord trebuie întreruptă imediat la orice pacient care dezvoltă o anomalie pigmentară, un defect de câmp vizual sau orice alte anomalii care nu sunt explicate prin dificultatea acomodării (vezi și pct. 4.8). Pacienții trebuie monitorizați în continuare, deoarece modificările retiniene și tulburările de vedere pot progresa chiar și după încetarea tratamentului (vezi și pct. 4.8).

Nu se recomandă utilizarea concomitentă a hidroxiclooxiclorochinei cu medicamente despre care se știe că induc toxicitate retiniană, cum este tamoxifenul.

S-a demonstrat că hidroxiclorochina provoacă hipoglicemie severă, inclusiv pierdere a conștienței, care ar putea pune viața în pericol la pacienții tratați cu medicamente antidiabetice precum și la cei fără terapie. Pacienții tratați cu hidroxiclorochină trebuie avertizați cu privire la riscul de hipoglicemie și la semnele și simptomele clinice asociate. La pacienții care prezintă simptome clinice sugestive pentru hipoglicemie în timpul tratamentului cu hidroxiclorochină trebuie să se verifice nivelul glicemiei și tratamentul, după caz.

Tulburări extrapiramidale

În cazul utilizării hidroxiclorochinei pot apărea tulburări extrapiramidale (vezi pct. 4.8).

Hidroxiclorochina poate să prelungească intervalul QTc la pacienți cu factori de risc specifici.

Hidroxiclorochina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu prelungire a intervalului QT congenitală sau dobândită documentată și/sau cu factori de risc cunoscuți pentru prelungirea intervalului QT, precum:

- boală cardiacă, de exemplu insuficiență cardiacă, infarct miocardic,

- afecțiuni proaritmice, de exemplu bradicardie (< 50bpm),

- antecedente de disritmie ventriculară,

- hipokaliemie necorectată și/sau hipomagneziemie,

- în timpul administrării concomitente cu medicamente care determină prelungirea intervalului QT (vezi pct. 4.5), deoarece acest lucru poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare.

Amploarea prelungirii intervalului QT poate crește odată cu creșterea concentrațiilor substanței active.

Prin urmare, doza recomandată nu trebuie depășită (vezi și pct. 4.5 și 4.8).

Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului cu hidroxiclorochină, tratamentul trebuie oprit și trebuie efectuat un ECG.

Toxicitate cardiacă cronică

Au fost raportate cazuri de cardiomiopatie care au dus la insuficiență cardiacă, în unele cazuri cu evoluție letală, la pacienții tratați cu hidroxiclorochină (vezi pct. 4.8 și 4.9). Se recomandă monitorizarea clinică pentru semne și simptome de cardiomiopatie. Dacă apar semne și simptome de cardiomiopatie în timpul tratamentului cu hidroxiclorochină, tratamentul trebuie oprit. Toxicitatea cronică trebuie luată în considerare atunci când sunt diagnosticate tulburările de conducere (bloc de ramură /bloc atrio-ventricular), precum și hipertrofia biventriculară (vezi pct. 4.8).

Au fost raportate cazuri de reacții adverse cutanate severe la medicamente (RACS), inclusiv reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SSJ) și necroliză epidermică toxică (NET), în timpul tratamentului cu hidroxiclorochină. Pacienții cu reacții dermatologice grave pot necesita spitalizare, deoarece aceste afecțiuni pot pune în pericol viața și pot fi letale. Dacă apar semne și simptome care sugerează reacții cutanate severe, hidroxiclorochina trebuie retrasă imediat și trebuie luată în considerare o terapie alternativă.

Alte monitorizări la utilizarea pe termen lung

În tratamentele pe termen lung, doza zilnică trebuie menținută cât mai scăzută posibil. Limita superioară este de 400 mg/zi/an, ceea ce corespunde cu 6 mg/kg.

Sulfat de hidroxiclorochină Accord trebuie utilizat cu prudență la pacienții care iau medicamente care pot provoca reacții adverse oculare sau cutanate.De asemenea, este necesară prudență atunci când este utilizat în următoarele situații:

* pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale și pacienți tratați cu medicamente despre care se știe că afectează aceste organe. Doza trebuie ajustată în consecință.

* pacienți cu tulburări gastro-intestinale, neurologice sau sanguine severe.

Se recomandă, de asemenea, prudență la pacienții cu sensibilitate la chinină, la cei cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, la cei cu porfirie cutanată tardivă care poate fi exacerbată de hidroxiclorochină și la pacienții cu psoriazis, deoarece pare să crească riscul de reacții cutanate.

Alte monitorizări la utilizarea pe termen lung

Pacienților tratați pe termen lung trebuie să li se evalueze periodic hemoleucograma completă (HLC) și, dacă apar modificări, tratamentul cu hidroxiclorochină trebuie întrerupt (vezi pct. 4.8).

Toți pacienții care urmează un tratament pe termen lung trebuie să fie supuși unei examinări periodice a funcției musculaturii scheletice și a reflexelor tendinoase. Dacă apare slăbiciune, administrarea medicamentului trebuie oprită (vezi pct. 4.8).

Ototoxicitatea la hidroxiclorochină este foarte rară, dar poate fi ireversibilă (vezi pct. 4.8). Medicii trebuie să informeze toți pacienții la inițierea tratamentului cu privire la riscuri și să ia în considerare monitorizarea celor cu cauze anterioare sau concomitente de insuficiență audiovestibulară.

Malarie

Hidroxiclorochina nu este eficace împotriva tulpinilor rezistente la clorochină de P. falciparum și P.

vivax și nu este activă împotriva formelor exoeritrocitare P. vivax, P. ovale și P. malariae.

Trebuie evitată o utilizare pe termen lung ca profilaxie a malariei la copii.

Au fost raportate cazuri grave de afcețiuni hepatice induse de medicamente (DILI - drug-induced liver injury), inclusiv afecțiuni hepatocelulare, afecțiuni hepatice colestatice, hepatită acută, afecțiuni hepatice mixte hepatocelulare/colestatice și insuficiență hepatică fulminantă (inclusiv cazuri letale) în timpul utilizării Sulfat de hidroxiclorochină Accord.

Factorii de risc pot include afecțiuni hepatice preexistente sau afecțiuni predispozante, cum ar fi deficitul de uroporfirinogen decarboxilază sau utilizarea concomitentă de medicamente hepatotoxice.

Trebuie efectuată o evaluare clinică promptă și evaluarea testelor funcției hepatice la pacienții care raportează simptome care pot indica afecțiuni hepatice. La pacienții cu modificări semnificative ale funcției hepatice (vezi pct. 4.8), medicii trebuie să evalueze beneficiile/riscul continuării tratamentului.

Reactivarea virusului hepatitei B a fost raportată la pacienții tratați cu hidroxiclorochină în asociere cu alte imunosupresoare.

Copiii mici sunt deosebit de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor; prin urmare, pacienții trebuie avertizați să nu lase Sulfat de hidroxiclorochină Accord la îndemâna copiilor.

Medicamentul conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Există indicii că 4-aminochinolinele, precum hidroxiclorochina, sunt incompatibile farmacologic cu inhibitorii de mono-amino oxidază.

S-a raportat că sulfatul de hidroxiclorochină crește concentrațiile plasmatice de digoxină.

Concentrațiile plasmatice de digoxină trebuie monitorizate cu atenție la pacienții cărora li se administrează tratament concomitent.

Medicamente cunoscute pentru efectul de prelungire a intervalului QT/cu potențial de a induce aritmie cardiacă:

Hidroxiclorochina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cărora li se administrează medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT, de exemplu antiaritmice de clasă IA și III, antidepresive triciclice, antipsihotice, unele antiinfecțioase (antibacteriene, cum ar fi fluorochinolonele, de exemplu moxifloxacina, macrolidele, de exemplu azitromicina, antiretrovirale, cum ar fi saquinavir, antifungice, cum ar fi fluconazolul, medicamente antiparazitare, cum ar fi pentamidina), din cauza riscului crescut de aritmie ventriculară (vezi pct. 4.4, pct. 4.8 și 4.9). Halofantrina nu trebuie administrată concomitent cu hidroxiclorochina.

S- a raportat o creștere a concentrației plasmatice de ciclosporină atunci când ciclosporina și hidroxiclorochina au fost administrate concomitent.

Hidroxiclorochina poate crește sensibilitatea la episoadele epileptice. Administrarea hidroxiclorochinei în asociere cu antimalarice despre care se știe că reduc pragul convulsivant (de exemplu meflochina) poate crește riscul de convulsii (vezi pct. 4.8).

Activitatea medicamentelor antiepileptice poate fi afectată în cazul administrării concomitente cu hidroxiclorochină.

Utilizarea concomitentă cu medicamente cu potențial oculotoxic sau hemotoxic trebuie evitată, dacă este posibil, din cauza potențialului efect aditiv (vezi și pct. 4.4 și 4.8).

Există un risc teoretic de inhibiție a activității α-galactosidazei intracelulare atunci când hidroxiclorochina este administrată concomitent cu agalsidază.

Sulfatul de hidroxicloroquină poate fi, de asemenea, supus mai multor interacțiuni cunoscute ale clorochinei, chiar dacă nu au apărut rapoarte specifice. Acestea includ: antagonizarea efectului neostigminei și piridostigminei; reducerea răspunsului anticorpilor la imunizarea primară cu vaccinul antirabic intradermic cu celule diploide umane. Atât derivații de clorochină, cât și antibioticele aminoglicozidice pot avea un efect asupra joncțiunii neuromusculare; un potențial efect aditiv nu poate fi exclus.

Efectele altor medicamente asupra hidroxicloroquinei:

Antiacide și caolin

Administrarea concomitentă cu antiacide care conțin magneziu sau caolin poate duce la o absorbție redusă a clorochinei. Prin extrapolare, hidroxiclorochina trebuie, prin urmare, să fie administrată la interval de cel puțin două ore față de antiacide sau caolin.

Inhibitori sau inductori CYP

In vitro, hidroxiclorochina este metabolizată în principal de CYP2C8, CYP3A4 și CYP2D6, fără implicarea majoră a unui singur CYP. Utilizarea concomitentă de cimetidină, un inhibitor al CYP-pan, a determinat o creștere de 2 ori a expunerii la clorochină. În absența studiilor de interacțiune medicamentoasă in vivo, se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea reacțiilor adverse) atunci când se administrează concomitent cimetidină sau CYP2C8 și sau inhibitori puternici ai CYP3A4 sau

CYP2D6 (cum ar fi gemfibrozil, clopidogrel, ritonavir, itraconazol, claritromicină, suc de grapefruit, fluoxetină, paroxetină, chinidină).

A fost raportată lipsa de eficacitate a hidroxicloroquinei atunci când s-a administrat concomitent rifampicină, un puternic inductor al CYP2C8 și CYP3A4. Se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea eficacității) atunci când se administrează concomitent inductori puternici ai CYP2C8 și/sau CYP3A4 (cum ar fi rifampicina, sunătoarea, carbamazepina, fenobarbitalul, fenitoina).

In vitro, hidroxiclorochina nu are potențialul de a inhiba CYP1A2, CYP2B6, CYP2C8, CYP2C9 și

CYP2C19. Hidroxiclorochina inhibă CYP2D6 și CYP3A4 in vitro. Un studiu de interacțiune a arătat că hidroxiclorochina este un inhibitor ușor al CYP2D6 (vezi pct. 4.5).

In vitro, hidroxiclorochina nu are un potențial semnificativ de inducere a CYP1A2, CYP2B6 și

CYP3A4. In vitro, hidroxiclorochina nu a inhibat în mod semnificativ principalii transportatori BCRP,

OATP1B1, OATP1B3, OAT1 și OAT3. Hidroxiclorochina a inhibat P-gp la concentrații mari (vezi pct. 4.5). In vitro, hidroxiclorochina are un potențial de inhibare a transportatorilor OCT1, OCT2,

MATE1 și MATE2-K.

Efectele hidroxiclorochinei asupra altor medicamente:

Substraturi ale glicoproteinei P

Hidroxiclorochina inhibă gp-P in vitro la concentrații mari. Prin urmare, există un potențial de creștere a concentrațiilor de substraturi gp-P atunci când hidroxiclorochina este administrată concomitent. A fost raportată o creștere a concentrațiilor plasmatice de digoxină atunci când s-au administrat concomitent digoxină și hidroxicloroquină. Se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea reacțiilor adverse sau a concentrațiilor plasmatice, după caz) atunci când se administrează concomitent substraturi gp-P cu indice terapeutic îngust (cum ar fi digoxina, dabigatran).

Substraturi CYP2D6

Hidroxiclorochina inhibă CYP2D6 in vitro. La pacienții cărora li s-a administrat hidroxiclorochină și o doză unică de metoprolol, un marker CYP2D6, Cmax și ASC ale metoprololului au crescut de 1,7 ori, ceea ce sugerează că hidroxiclorochina este un inhibitor ușor al CYP2D6. Se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea reacțiilor adverse sau a concentrațiilor plasmatice, după caz) atunci când se administrează concomitent substraturi ale CYP2D6 cu indice terapeutic îngust (cum ar fi flecainidă, propafenonă).

Hidroxiclorochină inhibă CYP3A4 in vitro. A fost raportată o creștere a concentrației plasmatice a ciclosporinei (un substrat al CYP3A4 și al gp-P) atunci când ciclosporina și hidroxiclorochina au fost administrate concomitent. În absența studiilor de interacțiune in vivo cu substraturi sensibile ale

CYP3A4, se recomandă prudență (de exemplu, monitorizarea reacțiilor adverse) atunci când substraturile CYP3A4 (cum ar fi ciclosporina, statinele) sunt administrate concomitent cu hidroxiclorochina.

Praziquantel

Într-un studiu de interacțiune cu doză unică, s-a raportat că clorochina reduce biodisponibilitatea praziquantelului. Nu se cunoaște dacă există un efect similar atunci când hidroxiclorochina și praziquantel sunt administrate în mod concomitent. Prin extrapolare, datorită asemănărilor de structură și parametrii farmacocinetici dintre hidroxicloroquină și clorochină, se poate aștepta un efect similar pentru hidroxicloroquină.

Deoarece hidroxiclonochina poate spori efectele unui tratament hipoglicemiant, poate fi necesară o scădere a dozelor de insulină sau medicamente antidiabetice (vezi, de asemenea, pct. 4.4 'Hipoglicemie' și pct. 4.8).

Datele unui studiu de cohortă bazat pe populație, care a inclus 2045 de sarcini expuse la hidroxicloroquină, sugerează o mică creștere a riscului relativ (RR) de malformații congenitale asociate cu expunerea la hidroxicloroquină în primul trimestru (n = 112 evenimente). Pentru o doză zilnică de ≥ 400 mg, RR a fost de 1,33 (IÎ 95%, 1,08 - 1,65). Pentru o doză zilnică de < 400 mg, RR a fost de 0,95 (IÎ 95%, 0,60 - 1,50).

Poliartrită reumatoidă, lupus eritematos, fotodermatoze

Sulfatul de hidroxiclorochină trebuie evitat în timpul sarcinii, cu excepția cazurilor în care, în opinia medicului, beneficiile potențiale individuale depășesc riscurile potențiale. Dacă este necesar tratamentul cu hidroxiclorochină în timpul sarcinii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă.

În cazul unui tratament prelungit în timpul sarcinii, profilul de siguranță al hidroxiclorochinei, în special reacțiile adverse oftalmologice, trebuie să fie luat în considerare pentru monitorizarea copilului.

Profilaxia malariei

Hidroxiclorochina poate fi utilizată pentru profilaxia malariei în timpul sarcinii, deoarece malaria însăși poate provoca leziuni fătului.

Hidroxiclorochina se excretă în laptele matern; s-a demonstrat că doza primită de sugari prin alăptare corespunde la cca. 2-3% din doza maternă (corectată în funcție de greutatea corporală). Cu toate acestea, în prezent, nu au fost raportate efecte asupra dezvoltării sau asupra tulburărilor motorii, vizuale și auditive la sugarii expuși la hidroxiclorochină prin alăptare și urmăriți pentru o perioadă de până la 2 ani. Medicul care prescrie medicamentul trebuie să ia în considerare posibilele riscuri și beneficii ale utilizării în timpul alăptării, luând în considerare indicația și durata tratamentului.

Profilaxia malariei

Pentru indicația de profilaxie a malariei, hidroxiclorochina poate fi utilizată în timpul alăptării. Cu toate acestea, cantitatea excretată este insuficientă pentru a obține orice efect profilactic asupra copilului.

Nu există informații disponibile privind efectul sulfatului de hidroxiclorochină asupra fertilității la om.

Studiile la animale au arătat o afectare a fertilității masculine indusă de clorochină (vezi pct. 5.3).

A fost raportată o afectare a acomodării vederii la scurt timp după începerea tratamentului, care poate cauza încețoșarea vederii, iar pacienții trebuie avertizați cu privire la conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor. În cazul în care afectarea nu este auto-limitantă, se va remite prin reducerea dozei sau oprirea tratamentului.

Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și sunt clasificate în funcție de frecvența acestora. Categoriile de frecvență pentru fiecare reacție adversă se bazează pe următoarea convenție:

foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 și <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificare Foarte Frecvente Mai Rare Foarte Cu frecvență necunoscută a pe frecvent puțin rare aparate, e frecvente sisteme și organe

Tulburări Mielosupre- Anemie, anemie aplastică, hematologi- sie granulocitoză, leucopenie, ce și trombocitopenie, precipitare sau limfatice exacerbare a porfiriei

Tulburări Anorexie Hipoglicemie (vezi pct. 4.4) metabolice și de nutriție

Tulburări Labilitate Nervozi- Psihoză Somnolență, comportament psihice afectivă tate suicidar, psihoză, depresie, halucinații, anxietate, agitație, confuzie, iluzii, manie și tulburări de somn

Tulburări Convulsii Tulburări emoționale, cefalee, ale fenomene extrapiramidale sistemului precum distonie, dischinezie, nervos tremor (vezi pct. 4.4)

Tulburări Retinopatie Pacienții cu modificări retiniene oculare cu pot fi inițial asimptomatici sau modificări pot avea vedere scotomatoasă, ale cu scotoame de tip inel pigmentării paracentral, inel pericentral, și efecte scotoame temporale precum și asupra percepere anormală a culorii. câmpurilor Modificări ale corneei, inclusiv vizuale1 edem și opacități2.

Încețoșare a vederii din cauza unei tulburări de acomodare3

Tulburări Pierdere a Vertij și tinitus ale urechii auzului și (ireversi-labirintului bil)

Tulburări Cardiomiop Tulburări de conducere și (bloc cardiace atie, care de ramură/bloc atrioventricular) poate duce (vezi pct. 4.4) la Hipertrofie biventriculară (vezi insuficiență pct. 4.4) cardiacă, în Prelungire a intervalului QT la câteva pacienții cu risc, care poate duce cazuri cu la aritmie (torsada vârfurilor, rezultat tahicardie ventriculară) (vezi pct.

letal. 4.4 și 4.9)

Modificări ale undei T pe ECG.

Tulburări Greaţă, Vărsături4 gastro- diaree, intestinale durere abdomi-nală4

Tulburări Valori anormale ale testelor hepatobilia- funcției hepatice, afecțiuni re hepatice induse de medicament (DILI - Drug-induced liver

Clasificare Foarte Frecvente Mai Rare Foarte Cu frecvență necunoscută a pe frecvent puțin rare aparate, e frecvente sisteme și organe injury), inclusiv afecțiuni hepatocelulare, afecțiuni hepatice colestatice, hepatită acută, afecțiuni hepatice mixte hepatocelulare/colestatice și insuficiență hepatică fulminantă

Afecțiuni Erupţii Eritem polimorf, cutanate și cutanate fotosensibilitate, dermatită ale țesutului exfoliativă, sindromul Sweet și subcutanat reacții adverse cutanate severe (RACS), inclusiv sindromul

Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET), erupție cutanată indusă de medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), vezi pct. 4.4. PEGA trebuie diferențiată de psoriazis, deși hidroxiclorochina poate precipita crize de psoriazis.

Acesta poate fi asociat cu febră și hiperleucocitoză. Rezultatul este de obicei favorabil după retragerea hidroxiclorochinei.

Tulburări Miopatie,5 neuromiopatie care musculo- duce la slăbiciune progresivă și scheletice și atrofie a grupelor musculare ale țesutului proximale. Pot fi observate conjunctiv modificări senzoriale ușoare asociate, deprimare a reflexelor tendinoase și anomalii ale conducerii nervoase.

Tulburări Urticarie, angioedem și generale bronhospasm.

și ale locului de administrare

Tulburări În timpul renale și ale tratamentcăilor ului pe urinare termen lung cu fosfat de clorochi-nă, o substanță înrudită

Clasificare Foarte Frecvente Mai Rare Foarte Cu frecvență necunoscută a pe frecvent puțin rare aparate, e frecvente sisteme și organe structural, a apărut fosfolipi-doză reversibi-lă (acumula-re crescută de fosfolipi-de intracelu-lare), inclusiv fosfolipi-doză renală. O afectare a funcției renale poate fi intensifi-cată în acest caz. 1În forma cu apariție precoce, par reversibile la întreruperea tratamentului cu hidroxiclorochină. Dacă se permite dezvoltarea acestor anomalii, poate exista un risc de progresie, chiar și după întreruperea tratamentului. 2Modificările sunt asimptomatice sau pot provoca tulburări precum halouri, încețoșare a vederii sau fotofobie. Acestea pot fi tranzitorii și sunt reversibile la întreruperea tratamentului. 3Acest lucru este dependent de doză și reversibil. 4Aceste simptome dispar de obicei după reducerea dozei sau după întreruperea tratamentului. 5Acest lucru poate fi reversibil dacă tratamentul este oprit, cu toate acestea recuperarea poate dura mai multe luni.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO e-mail: adr@anm.ro.

Website: www.anm.ro

Supradozajul cu 4-aminochinoline este periculos în special la sugari, cantități mici de 1-2 g s-au dovedit letale.

Simptomele supradozajului pot include cefalee, tulburări de vedere, colaps cardiovascular, convulsii, hipokaliemie, tulburări de ritm și conducere, inclusiv prelungire a intervalului QT, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară și fibrilație ventriculară, complex QRS lărgit, bradiaritmii, ritm nodal, bloc atrioventricular, urmate de stop respirator și cardiac brusc și potențial letal. Este necesară asistență medicală de urgență, deoarece aceste efecte pot apărea la scurt timp după supradozaj..

În decurs de o oră de la ingestie, conținutul gastric trebuie evacuat imediat, fie prin inducerea emezei, fie prin lavaj gastric. Administrarea de cărbune activ, într-o doză de cel puțin cinci ori mai mare decât cea a celei care a indus supradozajul, poate inhiba absorbția suplimentară dacă administrarea se efectuaeză printr-un tub introdus în stomac, după lavaj și în decurs de 30 de minute de la ingestia supradozei.

Trebuie avută în vedere administrarea parenterală de diazepam în cazuri de supradozaj; s-a dovedit a fi benefică în inversarea cardiotoxicității clorochinelor.

Poate fi necesar suport respirator și abordarea terapeutică a șocului trebuie instituită, după cum este necesar.

Grupa farmacoterapeutică: antimalarice, aminochinoline, codul ATC: P01BA02

Medicamentele antimalarice, cum sunt clorochina şi hidroxiclorochina, au câteva efecte farmacologice care pot fi implicate în efectul terapeutic din bolile reumatice, dar rolul fiecăruia este necunoscut.

Acestea includ interacţiunea cu grupările sulfhidril, modularea activităţii unor enzime (inclusiv fosfolipaza, NADH-citocrom-C-reductaza, colinesteraze, proteaze şi hidrolaze), legarea de ADN, stabilizarea membranelor lizozomale, inhibarea sintezei prostaglandinelor, a funcţiei chemotactice a polimorfonuclearelor şi a fagocitozei, posibila interferare a producerii de interleukină-1 de către monocite şi inhibarea eliberării de ion superoxid de către neutrofile. Concentrarea în veziculele intracelulare şi creşterea consecutivă a pH-ului din interiorul acestora pot explica atât acţiunea antimalarică, cât şi pe cea antireumatică a hidroxiclorochinei.

În urma administrării pe cale orală, concentrația plasmatică sau sanguină maximă este atinsă în aproximativ 3 până la 4 ore. Biodisponibilitatea orală absolută medie este de 79% (SD 12%) în condiții de repaus alimentar. Alimentele nu modifică biodisponibilitatea orală a hidroxicloroquinei.

Hidroxiclorochina are un volum mare de distribuție, datorită acumulării extensive în țesuturi (5500 l atunci când este evaluată din concentrațiile sanguine, 44 000 l atunci când este evaluată din concentrațiile plasmatice), datorită acumulării extensive în țesuturi (cum ar fi ochii, rinichii, ficatul și plămânii) și s-a demonstrat că se acumulează în celulele sanguine, cu un raport sânge/plasmă de 7,2.

Aproximativ 50% din hidroxiclorochina este legată de proteinele plasmatice.

Hidroxiclorochina este metabolizată în principal în N-desetilhidroxiclorochină și alți doi metaboliți în comun cu clorochina, desetilclorochina și bidesetilclorochina. In vitro, hidroxiclorochina este metabolizată în principal de CYP2C8, CYP3A4 și CYP2D6, precum și de FMO-1 și MAO-A, fără implicarea majoră a unui singur CYP sau enzimă.

Hidroxiclorochina prezintă un profil de eliminare multifazic, cu un timp de înjumătățire terminal lung, cuprins între 30 și 50 de zile. Aproximativ 20-25% din doza de hidroxiclorochină este eliminată ca produs nemodificat în urină. După administrarea orală cronică repetată a dozelor de sulfat de hidroxiclorochină d e200 mg și 400 mg, o dată pe zi la pacienții adulți cu lupus sau poliartrită reumatoidă, concentrațiile medii la starea de echilibru au fost de aproximativ 450-490 ng/ml și, respectiv, 870-970 ng/ml în sânge.

Farmacocinetica hidroxiclorochinei pare să fie liniară în intervalul dozelor terapeutice cuprins între 200 și 500 mg/zi.

Nu este de așteptat ca insuficiența renală să modifice semnificativ farmacocinetica hidroxiclorochinei la pacienții cu insuficiență renală, deoarece hidroxiclorochina este preponderent metabolizată și numai 20-25% din doza de hidroxiclorochina este eliminată ca medicament neschimbat în urină. Expunerea la hidroxiclorochină poate crește cu până la 46% la pacienții cu insuficiență renală moderată și severă.

insuficiență renală severă (vezi pct. 4.4).

Insuficiența hepatică

Efectul insuficienței hepatice asupra farmacocineticii hidroxiclorochinei nu a fost evaluat într-un studiu specific de FC. Având în vedere că hidroxiclorochina este preponderent metabolizată, este de așteptat ca expunerea la hidroxiclorochina să crească la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct.

4.4).

Datele limitate disponibile la pacienții vârstnici cu poliartrită reumatoidă sugerează că expunerile la hidroxiclorochină rămân în același interval cu cele observate la pacienții mai tineri.

Nu a fost stabilită farmacocinetica hidroxiclorochinei la copiii cu vârsta sub 18 ani.

Genotoxicitate/Carcinogenitate

Pe baza studiilor efectuate, nu s-a constatat că hidroxiclorochina este genotoxică. Nu sunt disponibile studii relevante de carcinogenitate non-clinică privind hidroxiclorochina.

Hidroxiclorochina traversează placenta. În studiile non-GLP efectuate la șoareci și maimuțe, s-a demonstrat transferul transplacentar al clorochinei, o substanță înrudită cu hidroxiclorochina, cu acumulare în țesutul fetal la nivelul ochilor și urechilor. Dozele materne mari de clorochină au fost foetotoxice la șobolani și au provocat anoftalmie și microftalmie. În studiile efectuate la șobolani, clorochina a redus secreția de testosteron, greutatea testiculelor și a epididimului și a determinat producerea de spermatozoizi anormali.

Lactoză monohidrat

Amidon de porumb

Povidonă (E1201)

Stearat de magneziu (E470b))

Alcool polivinilic (E1203)

Talc (E553b)

Macrogol

Dioxid de titan (E171)

Nu este cazul.

30 de luni

Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.

Cutie cu blistere din PVC/aluminiu. Mărimi de ambalaj cu 20, 30, 50, 60, 90 sau 100 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerințe speciale.

Accord Healthcare Polska Sp. z o.o.

ul. Taśmowa 7, 02-677 Warszawa,

Polonia

13200/2020/01-06

Autorizare: Mai 2020

Aprilie 2024