SPERSADEX COMP 5mg / 1mg / ml picături oftalmice soluție prospect medicament

SPERSADEX COMP 5 mg /1 mg/ml picături oftalmice soluţie

Un mililitru picături oftalmice, soluţie conţine cloramfenicol 5 mg şi fosfat sodic de dexametazonă 1 mg.

Excipient: clorură de benzalconiu 0,1 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

Picături oftalmice, soluţie.

Soluţie limpede sau uşor opalescentă, incoloră până la slab gălbuie.

Spersadex Comp este indicat pentru inflamarea segmentului anterior al ochiului la pacienţi la care este indicat tratamentul cu glucocorticoizi şi există o infecţie concomitentă cu bacterii sensibile la cloramfenicol (vezi pct. 5.1) sau un risc crescut de apariţie a acestor infecţii.

Doza recomandată este de o picătură Spersadex Comp instilată în sacul conjunctival al ochiului (ochilor) afectat (afectaţi), de 3 până la 5 ori pe zi timp de până la 10 zile.

La nevoie, în cazuri acute, se poate administra până la o picătură pe oră. Frecvenţa administrării va fi redusă treptat odată cu îmbunătăţirea semnelor clinice. Tratamentul nu va fi întrerupt prematur.

Nu există nicio indicaţie că dozarea trebuie modificată la vârstnici.

Nu s-au efectuat studii la acest grup de vârstă. Datorită posibilităţii apariţiei reacţiilor adverse sistemice, se recomanda precauţie cînd se administrează medicamentul sugarilor (intre 28 de zile şi 3 luni) şi copiilor sub 2 ani (vezi secţiunea 4.4). Spersadex Comp. nu trebuie administrat la nou-născuţi (0 până la 27 zile) (vezi pct. 4.3).

După instilarea picăturilor oftalmice, absorbţia sistemică poate fi redusă prin ocluzie naso-lacrimală sau închiderea pleoapelor timp de 3 minute. Aceasta poate conduce la o reducere a reacţiilor adverse sistemice şi creştere a activităţii locale.

Flaconul este steril până în momentul în care sistemul de închidere este rupt. Pacienţii trebuie sfătuiţi să evite contactul dintre picurătorul flaconului şi ochi sau suprafeţele înconjurătoare, pentru a evita contaminarea soluţiei.

În cazul în care este necesar să fie instilate mai multe medicamente, se va menţine un interval de cel puţin 5 minute între aplicările a două medicamente diferite.

- Hipersensibilitate la cloramfenicol şi fosfat sodic de dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.

- Afecţiuni ale corneei determinate de infecţii non-bacteriene şi procese ulcerative. Herpes

Simplex, alte infecţii virale. Micoze sau alte infecţii fungice.

- Tulburări sanguine severe cauzate de deprimarea măduvei spinării şi disfuncţie hepatică.

- Antecedente familiale de deprimare a măduvei spinării.

- Nou-născuţi (0 până la 27 zile)

Administrarea de cloramfenicol pe termen lung, chiar şi în cazul aplicării topice oculare, poate conduce în cazuri foarte rare la aplazie medulară. Forma ireversibilă poate apare după o perioadă latentă de câteva săptămâni până la câteva luni.

Administrarea de lungă durată poate conduce la apariţia infecţiilor oculare secundare sau poate favoriza dezvoltarea bacteriilor rezistente. Glucocorticoizii pot masca, activa sau agrava o infecţie oculară.

Utilizarea pe termen lung a glucocorticoizilor poate produce creşterea patologică a tensiunii intraoculare. Tensiunea intraoculară trebuie determinată regulat, în special în cazul tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu predispoziţie sau la cei cunoscuţi cu glaucom.

Tratamentul intensiv şi pe termen lung poate contribui la formarea şi exacerbarea cataractei posterioare sub-capsulare.

Medicamentul nu se va utiliza mai mult de maximum 10 zile.

În cazul afecţiunilor care determină subţierea corneei sau sclerei, poate să apară perforarea în cazul administrării cronice a glucocorticoizilor topici. De asemenea, trebuie avută grijă când se administrează glucocorticoizi topici, cum este dexametazona, cu AINS topici (vezi pct. 4.5).

Dacă după 3 zile de tratament nu se observă nici o ameliorare, trebuie avute în vedere alte măsuri terapeutice.

Utilizarea glucocorticoizilor imediat după efectuarea intervenţiei chirurgicale pentru cataractă poate întârzia vindecarea şi poate creşte incidenţa de formare a pustulelor.

Administrarea la pacienţii cu diabet zaharat trebuie făcută cu prudenţă. Aceşti pacienţi pot fi predispuşi la creşterea tensiunii intraoculare şi/sau apariţia cataractei.

În general, se impune precauţie la administrarea glucocorticoizilor la sugari (cu vârsta cuprinsă între 28 de zile până la 3 luni) şi la copii cu vârsta sub 2 ani.

Purtarea lentilelor de contact în perioada infecţiei oculare nu este recomandată, deoarece acestea pot favoriza extinderea infecţiei. Clorura de benzalconiu din soluţia oftalmică se poate acumula în lentilele de contact moi, de aceea soluţia nu trebuie utilizată în timpul purtării acestor lentile. Lentilele trebuie scoase înainte de administrare şi nu trebuie reaplicate mai devreme de 15 minute după administrare.

Clorura de benzalconiu poate determina iritaţie oculară şi modificarea culorii lentilelor de contact moi.

Picăturile oftalmice nu sunt destinate administrării injectabile. Ele nu trebuie niciodată injectate subconjunctival şi nici nu trebuie introduse direct în camera anterioară a ochiului.

Spersadex Comp nu trebuie administrat concomitent cu chimioterapice antimicrobiene bactericide topice (peniciline, cefalosporine, gentamicină, tetracicline, polimixină B, vancomicină, sulfadiazină), deoarece antibioticele bacteriostatice pot inhiba efectul celor cu acţiune bactericidă.

Ca măsură de precauţie, Spersadex Comp nu trebuie administrat în acelaşi timp cu medicamente administrate sistemic care afectează hematopoeza, cum sunt derivaţii de sulfoniluree, anticoagulante cumarinice, hidantoină şi metotrexat.

Administrarea concomitentă a glucocorticoizilor topici, cum sunt dexametazona şi AINS cu utilizare topică, la pacienţi cu inflamare corneală preexistentă semnificativă, poate creşte riscul apariţiei complicaţiilor corneale, ca urmare trebuie procedat cu precauţie (vezi pct. 4.4).

Studiile la animale privind cloramfenicolul au demonstrat apariţia reacţiilor adverse la făt (vezi pct. 5.3). Administrarea de cloramfenicol în timpul sarcinii poate cauza apariţia sindromului 'gri” neonatal.

Dexametazona s-a dovedit a fi teratogenă la şoarece şi iepuri după administrarea topică oftalmică de doze terapeutice multiple (vezi pct. 5.3). Nu sunt disponibile studii controlate la femeile gravide.

Cloramfenicolul se excretă în laptele matern şi poate conduce la toxicitate la nivelul măduvei spinării la sugari.

Spersadex Comp nu se va administra în timpul sarcinii sau alăptării

Spersadex Comp poate determina înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări oculare care pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apar astfel de manifestări, pacientul trebuie să aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Deoarece Spersadex Comp este o combinaţie de dexametazonă şi cloramfenicol, pot fi aşteptate reacţii adverse observate la fiecare din cele două substanţe active. Experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului nu a adus dovezi de potenţare a toxicităţii în cazul administrării simultane a celor două substanţe active.

În literatura de specialitate s-au raportat cazuri rare, uneori ireversibile de discrazii sanguine (anemie aplastică, pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie şi agranulocitoză), cu sfârşit letal, după utilizarea preparatelor oftalmice conţinând cloramfenicol.

A fost publicată în literatura de specialitate apariţia de reacţii anafilactice în cazul administrării topice a cloramfenicolului. Rar, s-au raportat reacţii alergice sub formă de eczemă a marginilor pleoapelor.

În cazuri rare s-a observat nevrită optică reversibilă după administrarea de cloramfenicol.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt acelea care indică o iritare sau o reacţie de hipersensibilitate (prurit, înroşire, edem, senzaţie de corp străin sau alte semne de iritare care nu au fost prezente înainte de tratament). Deasemenea, au fost raportate arsuri sau înţepături oculare şi vedere înceţoşată în timpul instilării.

Pot apare reacţii adverse asociate cu administrarea topică a tratamentului cu glucocorticoizi, care includ creşterea tensiunii intraoculare cu o posibilă dezvoltare a glaucomului (cu afectarea nervului optic) scăderea acuităţii vizuale şi defecte de câmp vizual), apariţia cataractei posterioare sub-capsulare, infecţii oculare secundare după suprimarea răspunsului imunitar al gazdei; întârzierea vindecării leziunilor şi subţierea şi/sau perforarea corneei. De asemenea, apariţia ptozei şi midriazei au fost asociate utilizări oftalmice a glucocorticoizilor.

Pacientul poate percepe un gust amar (disgeuzie) imediat după administrarea cloramfenicolului.

Deşi efectele sistemice sunt mai puţin frecvente, s-au semnalat unele cazuri de apariţie a efectelor sistemice ale glucocorticoizilor după administrarea lor topică.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, : ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Nu se cunosc cazuri de supradozaj după administrare locală. Ingestia orală a conţinutului unui flacon de 5 ml este echivalent cu ingestia a 25 mg cloramfenicol şi 5 mg dexametazonă, care reprezintă 1% (doza obişnuită 50 mg/kg zilnic) şi în intervalul de dozaj (doza uzuală între 0,5 şi 10 mg pe zi), respectiv al dozei orale zilnice recomandată pentru un adult.

În cazul ingerării accidentale, se vor lua măsuri de întârziere a absorbţiei. Nu există un antidot specific.

Grupa farmacoterapeutică: preparate oftalmologice, glucocorticoizi şi antiinfecţioase în combinaţie, codul ATC: S01CA01.

Efectul antiinflamator al dexametazonei este de aproximativ 25 de ori mai mare decât al hidrocortizonului. Similar altor glucocorticoizi antiinflamatori, dexametazona inhibă fosfolipaza A2, prima etapă a sintezei prostaglandinelor, prevenind astfel formarea ulterioară a mediatorilor inflamatori, cum sunt prostaglandinele şi leucotrienele. Suplimentar, dexametazona scade infiltrarea chemotactică a neutrofilelor în regiunea inflamată şi reduce numărul şi activitatea limfocitelor.

Cloramfenicol

Cloramfenicolul este un antibiotic cu masă moleculară mică, cu acţiune bacteriostatică, cu spectru de activitate larg, fiind activ pe bacterii Gram-pozitiv şi Gram-negativ, Rickttsia şi Mycoplasma.

Mecanismul de acţiune constă în inhibarea sintezei proteinelor bacteriene.

Cloramfenicolul este activ împotriva următoarelor microorganisme patogene, întâlnite frecvent în infecţiile oculare: Staphylococcus aureus, Streptococci inclusiv Streptococcus pneumoniae,

Escherichia coli, Haemophilus influenzae, specii de Klebsiella sau Enterobacter, Moraxella lacunata (bacil Morax Axenfeld) şi specii de Neisseria. Nu are acţiune adecvată asupra Pseudomonas aeruginosa şi Serratia marcescens.

S-au identificat in vitro şi in vivo tulpini de Staphylococci, Salmonella, Shigella, E. coli şi

Pseudomonas aeruginosa rezistente la cloramfenicol. Rezistenţa la cloramfenicol este mediată plasmidic. Testele de sensibilitate in vitro, pe bacteriile izolate de la suprafaţa ochilor care prezentau simptome clinice, utilizând diverse antibiotice cu administrare topică, au demonstrat că cea mai mare activitate a antibioticelor testate in vitro o are cloramfenicolul, iar rezistenţa la cloramfenicol a fost minimă.

Dexametazonă

După o singură aplicare pe ochiul de iepure a 50 microlitri de soluţie de fosfat sodic de dexametazonă 0,1% marcată cu C14, concentraţia maximă în cornee a fost de 15 micrograme/g la nivelul corneei (la 7,5 minute după instilare), iar în umoarea apoasă de 1 microgram/g (40 până la 45 minute după instilare). Concentraţiile de dexametazonă la nivelul irisului au variat mult în funcţie de timp. Un alt studiu efectuat la iepuri a confirmat absorbţia intraoculară rapidă (2 micrograme/g în cornee şi 0,2 micrograme/ml în umoarea apoasă, 10 minute după instilarea a 50 microlitri soluţie de dexametazonă 1 mg/ml) şi de durată (radioactivitatea a fost detectată până la 24 ore după instilare) a dexametazonei administrată oftalmic.

Cloramfenicol

După aplicarea topică la nivelul ochiului a 50 microlitri soluţie de cloramfenicol 5 mg/ml, cloramfenicolul traversează rapid corneea (concentraţia în umoarea apoasă a variat între 3,5 şi 6,7 micrograme/ml, 1 până la 2 ore după instilare) şi este detectată în umoarea apoasă până la 5 ore după instilare. Un alt studiu a confirmat penetrarea rapidă a soluţiei oftalmice de cloramfenicol 0,5%, dar a determinat că unguentul cloramfenicol 1% realizează concentraţii intraoculare de cloramfenicol cu durată crescută. Nu s-au detectat concentraţii sistemice de cloramfenicol utilizând Cromatografie

Lichidă de Înaltă Presiune (HPLC), după administrarea oftalmică a unei soluţii de cloramfenicol 5 mg/ml, o picătură de 4 ori pe zi, timp de 2 săptămâni, deşi nu poate fi exclusă posibilitatea absorbţiei sistemice. Într-un alt studiu, au fost analizate prin Cromatografie Gaz-Lichid (GLC) probe de urină provenite de la 5 copii ce au primit de 2 ori pe oră picături oftalmice cu cloramfenicol (concentraţie de 5 mg/ml) timp de 5 până la 7 zile şi nu a fost detectat cloramfenicolul.

Datele preclinice de siguranţă pentru cloramfenicol şi glucocorticoizi, relevante pentru administrarea oftalmică, includ studii ale toxicităţii asupra funcţiei de reproducere.

Cloramfenicolul, administrat sistemic în doze mari la şobolan, a demonstrat că are acţiune embriotoxică semnificativă (întârzierea creşterii fetale) însoţită de o acţiune mai slabă teratogenă.

Dexametazona s-a dovedit a fi teratogenă la şoarece şi iepuri după administrarea topică oftalmică de doze terapeutice multiple. La şoarece, glucocorticoizii produc resorbţie fetală şi fisură palatină. La iepure, glucocorticoizii au produs resorbţie fetală şi anormalităţi multiple implicând capul, urechile, membrele şi bolta palatină.

Clorură de benzalconiu

Hidroxid de sodiu

Edetat disodic

Macrogol tip 400

Ricinoleat de macrogolglicerol

Apă pentru preparate injectabile

Nu este cazul.

După ambalarea pentru comercializare: 2 ani.

După prima deschidere a flaconului: o lună.

După ambalarea pentru comercializare: A se păstra la frigider (2 - 8°C), în ambalajul original

După prima deschidere a flaconului: A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.

Cutie cu un flacon din PEJD, conţinând 5 ml soluţie oftalmică, prevăzut cu picurător din PEJD, închis cu un capac din PEÎD sau polipropilenă, cu inel de siguranţă

Fără cerinţe speciale.

LABORATOIRES THEA 12, rue Louis Blériot, 63017 Clermont-Ferrand Cedex 2,

Franţa

379/2007/01

Reînnoirii autorizaţiei-Decembrie 2007

Aprilie, 2018