SOLU-MEDROL ACT-O-VIAL 250mg / 4ml liofilizat+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Solu-Medrol Act-O-Vial 250 mg pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Pulberea pentru soluţie injectabilă conţine metilprednisolonă hidrogen succinat, care, după reconstituire, se transformă în substanţa activă succinat sodic de metilprednisolonă, corespunzător la metilprednisolonă 250 mg.

Solu-Medrol Act-O-Vial 250 mg conține 32,6 mg sodiu pe flacon.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă

Compartiment inferior: pulbere de culoare albă până la aproape albă.

Compartiment superior: soluție limpede, incoloră

Metilprednisolona este indicată în următoarele afecţiuni:

Boli endocrine

* insuficienţă corticosuprarenală primară sau secundară (în asociere cu mineralocorticoizi, unde este cazul);

* insuficienţă corticosuprarenală acută (tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi poate fi necesar);

* şoc secundar insuficienţei corticosuprarenale sau şoc care nu răspunde la tratamentul convenţional atunci când insuficienţa corticosuprarenală poate fi prezentă (dacă activitatea mineralocorticoizilor trebuie evitată);

* preoperator sau în cazul unor traumatisme sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă corticosuprarenală cunoscută sau când rezerva corticosuprarenală este incertă;

* hiperplazie congenitală a suprarenalei;

* tiroidita nesupurativă;

* hipercalcemie paraneoplazică.

Boli reumatismale (ca tratament adjuvant de scurtă durată a episoadelor acute sau exacerbărilor)

* osteoartrita post-tratumatică;

* sinovita din osteoartrită;

* bursita acută şi subacută;

* epicondilita;

* tenosinovita acută nespecifică;

* artrita gutoasă acută;

* artrita psoriazică.

Boli de colagen şi boli ale complexului imun (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în anumite cazuri)

* lupus eritematos sistemic (şi nefrită lupică);

* poliartrita reumatoidă, inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă;

* spondilita anchilopoietică;

* cardită reumatismală acută;

* dermatomiozită sistemică (polimiozită);

* poliarterită nodoasă;

* sindrom Goodpasture.

Boli dermatologice

* pemfigus;

* eritem multiform sever (sindrom Stevens-Johnson);

* dermatită exfoliativă;

* psoriazis sever;

* dermatită buloasă herpetiformă;

* dermatită seboreică severă;

* mycosis fungoides.

Stări alergice (tratamentul stărilor alergice severe sau care nu răspund la medicaţia convenţională)

* astmul bronşic;

* dermatita de contact;

* dermatita atopică;

* boala serului;

* reacţiile de hipersensibilitate la medicamente;

* reacţiile urticariene post-transfuzionale;

* edemul laringian acut neinfecţios.

Boli oftalmologice (afecţiuni alergice şi inflamatorii severe, acute şi cronice, care afectează ochiul)

* herpes zoster oftalmic;

* irită, iridociclită;

* corioretinită;

* uveită posterioară difuză şi coroidită;

* nevrită optică;

* oftalmie simpatică;

* inflamaţia camerei anterioare;

* conjunctivită alergică;

* ulcere corneene marginale alergice;

* keratită.

Boli gastrointestinale (pentru controlul bolii în perioada critică)

* colită ulceroasă;

* enterita regională.

Boli respiratorii

* sarcoidoză pulmonară simptomatică;

* berilioză;

* tuberculoză pulmonară fulminantă sau miliară (se asociază cu chimioterapie antituberculoasă adecvată);

* sindrom Loeffler (care nu răspunde la alte mijloace terapeutice);

* pneumonie de aspiraţie;

* pneumonia moderată sau severă cu Pneumocystis jiroveci din SIDA (ca tratament adjuvant în primele 72 de ore de tratament iniţial anti-pneumocistoză);

* episoade de exacerbare a bronho-pneumopatiei obstructive cronice (BPOC).

Boli hematologice

* anemia hemolitică dobândită (autoimună);

* purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi;

* trombocitopenia secundară la adulţi;

* eritroblastopenia;

* anemia hipoplastică congenitală (eritroidă).

Boli neoplazice (ca tratament paliativ)

* leucemii şi limfoame la adulţi;

* leucemii acute la copii;

* pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii la pacienţii cu boli neoplazice în stadiul terminal.

Stări edematoase

Pentru provocarea diurezei sau înlăturarea proteinuriei din sindromul nefrotic fără uremie.

Boli neurologice

* edem cerebral determinat de tumori primare sau metastatice şi/sau asociat cu terapia chirurgicală sau radioterapia;

* episoade acute de scleroză multiplă;

* traumatism acut al măduvei spinării (tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la traumatism).

* meningita tuberculoasă cu blocaj subarahnoidian prezent sau iminent (concomitent, se folosesc chimioterapice antituberculoase adecvate);

* trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;

* transplant de organ;

* profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia antineoplazică.

Metilprednisolona poate fi administrată intravenos (i.v.), sub formă de injecţie sau perfuzie, sau injectabil intramuscular (i.m.). În tratamentul de urgenţă iniţial modul de administrare de elecţie este cel injectabil intravenos. Dozele pot fi scăzute la copii, dar este preferabil ca selectarea dozelor să se facă mai mult în funcţie de severitatea afecţiunii şi de răspunsul terapeutic, decât de vârsta sau greutatea pacientului. Doza totală zilnică la copii trebuie să fie de minimum 0,5 mg/kg.

Necesitățile de dozare sunt variabile şi trebuie individualizate pe baza bolii aflate în tratament, a severității acesteia și a răspunsului pacientului pe întreaga durată a tratamentului. Trebuie luată o decizie risc/beneficiu în fiecare caz în mod continuu.

Trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă de corticosteroid pentru a controla afecțiunea aflată în tratament, pentru cea mai mică perioadă. Doza de întreținere potrivită trebuie stabilită prin scăderea dozei inițiale de medicament în reduceri mici, la intervale de timp potrivite, până când este atinsă cea mai mică doză care va menține un răspuns clinic adecvat.

Dacă după tratamentul pe termen lung medicamentul trebuie să fie oprit, acesta trebuie să fie retras în mod gradual, mai degrabă decât brusc (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).

După perioada inițială de urgență, trebuie avută în vedere utilizarea unui preparat injectabil cu acțiune mai lungă sau a unui preparat pe cale orală.

Ca tratament adjuvant în afecțiunile care pun viața în pericol, administrați 30 mg/kg i.v., pe parcursul unei perioade de cel puțin 30 de minute. Doza poate fi repetată la fiecare 4 până la 6 ore, timp de până la 48 ore.

Pulsurile de metilprednisolonă i.v., constând în administrarea a 250 mg/zi sau mai mult timp, de câteva zile (de obicei ≤ 5 zile), pot fi potrivite în timpul episoadelor de exacerbare sau al afecțiunilor care nu răspund la tratamentul standard, precum afecțiunile reumatice, lupusul eritematos sistemic, stările edematoase, precum glomerulonefrita sau nefrita lupică. În cazul sclerozei multiple care nu răspunde la tratamentul standard (sau în timpul episoadelor de exacerbare), administrați pulsuri de 500 sau 1000 mg/zi timp de 3 până la 5 zile, într-un interval de 30 de minute.

Ca tratament adjuvant în alte afecțiuni, doza inițială va varia de la 10 la 500 mg i.v., în funcție de starea clinică. Pot fi necesare doze mai mari pentru managementul pe termen scurt al afecțiunilor acute severe.

Doze inițiale de până la 250 mg trebuie administrate i.v. într-un interval de cel puțin 5 minute, în timp ce dozele mai mari trebuie administrate într-un interval de cel puțin 30 de minute. Dozele ulterioare pot fi administrate i.v. sau i.m. la intervale dictate de către răspunsul pacientului și de starea clinică.

Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca succinatul sodic de metilprednisolonă să fie administrat pe cât posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v.

printr-un perfuzor i.v. sau ca soluție i.v. 'în cârcă” sau printr-un infuzomat (vezi pct. 6.6 Instrucțiuni pentru utilizare/manipulare).

Metilprednisolona este contraindicată:

- la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la metilprednisolonă sau la oricare dintre exipienţii enumerați la pct. 6.1;

- la pacienţii care au infecţii fungice sistemice;

- în administrare intratecală;

- în administrare epidurală.

Administrarea vaccinurilor cu virusuri vii sau vii şi atenuate este contraindicată la pacienţii cărora li se administrează corticosteroizi în doze imunosupresoare.

A nu se administra nou-născuţilor sau prematurilor (vezi pct. 4.4).

Efecte imunosupresive/Creşterea susceptibilităţii la infecţii

Corticosteroizii pot creşte sensibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, de asemenea, în timpul folosirii lor pot să apară infecţii noi. Tratamentul cu glucocorticoizi poate determina scăderea apărării organismului faţă de infecţii şi incapacitatea de localizare a acestora. Infecţii cu orice agent patogen, inclusiv virusuri, bacterii, fungi, protozoare sau helminţi, cu orice localizare în organism, pot fi asociate cu administrarea de corticosteroizi ca monoterapie sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor. Aceste infecţii pot fi uşoare, dar şi severe şi, uneori, letale. Odată cu creşterea dozelor de corticosteroizi, creşte şi rata complicaţiilor infecţioase.

Pacienţii care urmează tratament cu medicamente supresoare ale sistemului imunitar sunt mai susceptibili la infecţii în comparaţie cu persoanele sănătoase. De exemplu, varicela şi rujeola, pot avea o evoluţie mai gravă sau chiar letală la copiii cu sistemul imunitar compromis sau la adulţii care urmează tratament cu corticosteroizi.

Administrarea de vaccinuri vii sau vii atenuate este contraindicată la pacienţii trataţi cu doze imunosupresive de corticosteroizi. Vaccinurile inactivate pot fi administrate acestor pacienţi, dar răspunsul la vaccinare poate fi diminuat. Pacienţii trataţi cu doze non-imunosupresive de corticosteroizi pot fi imunizaţi în mod normal.

Folosirea metilprednisolonei în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile fulminante sau diseminate, în care glucocorticoizii sunt folosiţi în asociere cu chimioterapicele antituberculoase.

Folosirea glucocorticoizilor la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, obligă la supravegherea clinică, din cauza posibilităţii activării bolii. În timpul terapiei prelungite cu glucocorticoizi se recomandă administrarea profilactică de chimioterapice antituberculoase.

S-a raportat apariţia sarcomului Kaposi la pacienţii care urmează tratament cu corticosteroizi.

Întreruperea tratamentului poate determina remisia clinică a bolii.

Rolul corticosteroizilor în şocul septic este controversat, studii mai vechi raportând atât efecte benefice, cât şi nocive. Mai recent, s-a sugerat că administrarea suplimentară a corticosteroizilor este benefică la pacienţii cu şoc septic stabilit, care prezintă insuficienţă corticosuprarenală. Totuşi, utilizarea de rutină a acestora în şocul septic nu este recomandată. O revizie sistematică a tratamentului cu corticosteroizi de scurtă durată, în doze crescute, nu susţine utilitatea acestora. Cu toate acestea, există meta-analize şi o revizie care sugerează că tratamentele de durată mai lungă (5-11 zile) de corticosteroizi în doză mică pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic dependent de vasopresoare.

Efecte asupra sistemului imun

Pot apărea reacţii alergice. Deoarece au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi reacţii anafilactice/anafilactoide (de exemplu, bronhospasm) la pacienţii trataţi cu corticosteroizi, trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înainte de administrare, în special la cei cu antecedente alergice la anumite medicamente.

Efecte endocrine

La pacienţii trataţi cu corticosteroizi şi care sunt supuşi unui stres neobişnuit, este indicată creşterea dozei de corticosteroizi cu acţiune rapidă înainte, în timpul şi după situaţia de stres.

Dozele farmacologice de corticosteroizi administraţi pe perioade mai lungi pot determina o supresie a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian (insuficienţă corticosuprarenală secundară).

Severitatea şi durata insuficienţei corticosuprarenale variază de la un pacient la altul şi sunt dependente de anumite caracteristici ale tratamentului cu glucocorticoizi, cum ar fi doza, frecvenţa, momentul administrării şi durata acestuia. Acest efect poate fi minimalizat prin efectuarea tratamentului în zile alternative.

De asemenea, oprirea bruscă a tratamentului cu glucocorticoizi poate determina insuficienţă corticosuprarenaliană acută ce poate duce la deces.

Insuficienţa corticosuprarenală secundară indusă medicamentos poate fi astfel minimalizată prin reducerea gradată a dozelor administrate. Acest tip de insuficienţă relativă poate persista câteva luni după întreruperea tratamentului; de aceea, în orice situaţie de stres care survine în această perioadă, terapia hormonală trebuie reluată.

De asemenea, după oprirea bruscă a administrării glucocorticoizilor, poate apărea un 'sindrom de sevraj” steroidic, aparent fără a avea legătură cu insuficienţa corticosuprarenală. Acest sindrom include simptome cum ar fi: anorexie, greaţă, vărsături, letargie, dureri de cap, febră, dureri articulare, descuamări, mialgie, scădere ponderală şi/sau hipotensiune. Se consideră faptul că aceste efecte se datorează mai curând modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoizi şi nu valorilor scăzute ale corticosteroizilor.

Deoarece glucocorticoizii pot determina apariţia sau agravarea sindromului Cushing, tratamentul cu glucocorticoizi trebuie evitat la pacienţii cu boală Cushing.

Efectul corticosteroid este amplificat la pacienţii cu hipotiroidism.

Metabolism şi nutriţie

Corticosteroizii, inclusiv metilprednisolona, pot creşte nivelul glicemiei şi pot agrava diabetul preexistent, iar pacienţii aflaţi în tratament îndelungat cu corticosteroizi sunt predispuşi la diabet zaharat.

Efecte psihice

Glucocorticoizii pot determina tulburări psihice, de la euforie, insomnie, tulburări de comportament, tulburări de personalitate, până la depresie severă şi manifestări psihotice manifeste. De asemenea, este posibilă agravarea instabilităţii emoţionale sau a manifestărilor psihotice preexistente.

Steroizii administraţi sistemic pot determina reacţii adverse psihice potenţial severe. În mod obişnuit, simptomele apar după câteva zile sau săptămâni de la începerea tratamentului.

Majoritatea reacţiilor se remit după reducerea dozei sau după întreruperea tratamentului; deşi poate fi necesară instituirea unui tratament specific. După întreruperea tratamentului cu corticosteroizi au fost raportate şi efecte psihologice; frecvenţa acestora este necunoscută. Pacienţii/îngrijitorii acestora trebuie sfătuiţi să solicite consult medical în cazul apariţiei simptomelor psihologice, în special în cazul în care se suspectează apariţia tulburărilor de comportament sau a ideaţiei suicidare. Pacienţii/îngrijitorii acestora trebuie informaţi cu privire la posibilele tulburări psihice ce pot apărea în timpul sau imediat după micşorarea dozelor/întreruperea tratamentului cu steroizi administraţi sistemic.

Efecte asupra sistemului nervos

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu crize convulsive.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu miastenia gravis (vezi şi enunţul referitor la miopatie din secţiunea Efecte musculoscheletice).

Deşi studii clinice controlate au demonstrat eficacitatea tratamentului cu corticosteroizi în accelerarea rezoluţiei exacerbărilor acute din scleroza multiplă, acestea nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar avea un efect asupra prognosticului final sau decursului natural al bolii. Studiile evidenţiază faptul că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi pentru a avea un efect semnificativ.

Au fost raportate evenimente medicale severe asociate cu administrarea intratecală/epidurală (vezi pct.

4.8).

Au fost raportate cazuri cu lipomatoză epidurală la pacienţi aflaţi în tratament cu corticosteroizi, mai ales asociate cu utilizarea pe termen lung, în doze crescute.

Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă la pacienţii cu herpes simplex ocular din cauza posibilităţii perforării corneei.

Utilizarea corticosteroizilor pe termen îndelungat poate determina apariţia cataractei subcapsulare posterioare şi a cataractei nucleare (în special la copii), a exoftalmiei sau a presiunii intraoculare crescute, ce ar putea determina apariţia glaucomului, cu posibila afectare a nervilor optici. De asemenea, pacienţii aflaţi în tratament cu glucocorticoizi pot dezvolta infecţii oculare secundare fungice şi virale.

Terapia cu corticosteroizi a fost asociată cu apariţia corioretinopatiei seroase centrale, ce poate determina dezlipirea retinei.

Tulburările de vedere pot apărea în cazul utilizării sistemice și topice de corticosteroizi. Dacă pacientul se prezintă cu simptome cum sunt vedere încețoșată sau alte tulburări de vedere, trebuie luată în considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile care pot include cataractă, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrală seroasă (CRSC), care au fost raportate după utilizarea sistemică și topică de corticosteroizi.

Efecte cardiace

Efectele adverse ale glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, cum ar fi dislipidemia şi hipertensiunea, pot predispune pacienţii cu factori de risc cardiovasculari preexistenţi, trataţi cu glucocorticoizi, la reacţii cardiovasculare suplimentare, în cazul în care sunt administrate doze mari sau tratamente prelungite. La această categorie de pacienţi tratamentul cu corticosteroizi trebuie administrat judicios şi este necesară o monitorizare cardiacă suplimentară şi o atenţie sporită în ceea ce priveşte modificarea factorilor de risc. Incidenţa complicaţiilor datorate administrării de corticosteroizi poate fi redusă prin efectuarea tratamentului în zile alternative sau utilizarea unor doze mai mici.

Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au fost administrate intravenos rapid doze mari de metilprednisolonă sodiu succinat (mai mult de 0,5 g administrate în mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea dozelor mari de metilprednisolonă sodiu succinat s-a raportat bradicardie, care poate să nu fie legată de viteza sau durata administrării.

La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul sistemic cu corticosteroizi trebuie efectuat cu precauţie şi numai în cazul în care este absolut necesar.

Efecte vasculare

S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.

Steroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu hipertensiune.

Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.

Nu există un acord general în ceea ce priveşte cauzalitatea directă dintre administrarea de corticosteroizi şi apariţia ulcerelor peptice, apărute în timpul tratamentului; cu toate acestea, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomatologia ulcerului peptic, astfel încât ulcerul poate evolua cu perforaţie sau hemoragie, fără o durere semnificativă. În combinaţie cu administrarea de AINS, riscul apariţiei ulcerelor gastrointestinale este crescut.

Corticosteroizii trebuie folosiţi cu prudenţă în colita ulceroasă, existând posibilitatea producerii perforaţiei, abcesului sau a infecţiei piogene. De asemenea, se impune prudenţă în cazul diverticulitei, anastomozelor intestinale recente, ulcerului peptic activ sau latent, insuficienţei renale, hipertensiunii arteriale, osteoporozei sau miasteniei grave.

Efecte hepatobiliare

Toxicitatea hepatică indusă medicamentos, incluzând hepatită acută sau concentraţii crescute ale enzimelor hepatice, poate rezulta în urma administrării de metilprednisolonă în administrări intravenoase ciclice (de obicei la o doză iniţială ≥ 1 g/zi). S-au raportat cazuri rare de hepatotoxicitate.

Timpul până la debut poate fi de câteva săptămâni sau mai mult. În majoritatea cazurilor raportate, rezolvarea evenimentelor adverse a fost observată la întreruperea tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.

Efecte musculoscheletice

În cazul folosirii dozelor mari de glucocorticoizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţii cu tulburări de transmitere neuromusculară (de exemplu, miastenia gravă) sau la pacienţii trataţi concomitent cu blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate implica muşchii oculari şi respiratori şi poate determina cvadripareză. De asemenea, poate creşte concentraţia creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după oprirea tratamentului cu glucocorticoizi poate necesita săptămâni sau chiar ani.

Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă asociată cu administrarea de glucocorticoizi pe termen lung în doze crescute, dar mai puţin frecvent recunoscută.

Este necesară precauție la pacienții cu scleroză sistemică, deoarece s-a observat o incidență crescută a crizei renale în sclerodermie cu corticosteroizi, inclusiv metilprednisolona.

Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.

Dozele medii şi mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşteri ale tensiunii arteriale, retenţia de sare şi apă şi excreţia crescută de potasiu. Apariţia acestor efecte este mai puţin probabilă la administrarea derivaţilor de sinteză, cu excepţia cazurilor în care aceştia sunt utilizaţi în doze crescute.

Poate fi necesară instituirea unei diete fără sare şi suplimentarea potasiului. Toţi corticosteroizii măresc excreţia de calciu.

Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii la 2 săptămâni și 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolonă succinat de sodiu, comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolonă succinat de sodiu.

Alte informații

Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi durata tratamentului, în fiecare caz în parte trebuie apreciat raportul risc/beneficiu şi trebuie luată o hotărâre în ceea ce priveşte doza şi durata tratamentului, precum şi tipul de tratament: zilnic sau intermitent.

Trebuie utilizată cea mai mică doză posibilă de corticosteroizi care permite controlul afecţiunii tratate şi, atunci când este posibilă reducerea dozei, reducerea trebuie efectuată gradat.

Tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv medicamente care conțin cobicistat, este de așteptat să crească riscul de efecte secundare sistemice. Această asociere trebuie evitată, cu excepția cazului în care beneficiile depășesc riscul crescut de reacții adverse sistemice la corticosteroizi, caz în care pacienții trebuie monitorizați pentru efecte secundare sistemice ale corticosteroizilor (vezi pct. 4.5).

Asocierea aspirinei şi a altor agenţi antiinflamatori nesteroidieni împreună cu corticosteroizii trebuie efectuată cu atenţie.

După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom; aceasta poate fi fatală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de feocromocitom numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.

Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi a copiilor aflaţi în tratament de lungă durată cu corticosteroizi trebuie monitorizată cu atenţie.

La copii aflaţi în tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, cu administrare zilnică, poate apărea o întrerupere a creşterii şi, de aceea, acest tip de tratament trebuie administrat numai în urgenţe majore.

Tratamentul cu glucocorticoizi efectuat în zile alternative evită sau reduce la minim apariţia acestei reacţii adverse.

Sugarii şi copiii aflaţi în tratament pe termen lung cu corticosteroizi prezintă un risc deosebit de creştere a presiunii intracraniene.

Dozele crescute de corticosteroizi pot cauza dezvoltarea pancreatitei la copii.

Copiii născuți prematur pot dezvolta cardiomiopatie hipertrofică în urma administrării de metilprednisolonă, drept urmare trebuie să aibă loc evaluarea corespunzătoare a diagnosticului și monitorizarea funcției și structurii cardiace.

Sportivii trebuie avertizaţi că produsul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.

În experiența post-marketing, sindromul de liză tumorală (SLT) a fost raportat la pacienții cu afecțiuni maligne, inclusiv afecțiuni hematologice maligne și tumori solide, în urma utilizării corticosteroizilor sistemici în monoterapie sau în asociere cu alți agenți chimioterapeutici. Pacienții cu risc crescut de

SLT, cum ar fi pacienții cu tumori care au o rată de proliferare ridicată, sarcină tumorală mare și sensibilitate crescută la agenții citotoxici, trebuie monitorizați îndeaproape și trebuie luate măsurile de precauție adecvate.

Informații excipienţi

Solu-Medrol Act-O-Vial 250 mg conține 32,6 mg sodiu pe flacon echivalent cu 1,63% din doza maximă zilnică recomandată (DZR) de OMS, de 2 g sodiu pentru un adult.

Metilprednisolona este un substrat enzimatic al citocromului P450 (CYP) şi este metabolizat în principal de enzima CYP3A4. CYP3A4 este principala enzimă a celei mai abundente subfamilii CYP de la nivelul ficatului adult uman. Aceasta catalizează 6β-hidroxilarea steroizilor, etapa metabolică esenţială din faza

I atât a corticosteroizilor endogeni, cât şi a celor de sinteză. Numeroşi alţi compuşi reprezintă, de asemenea, substraturi ale CYP3A4; s-a demonstrat că unele dintre acestea (precum şi alte medicamente) modifică metabolismul glucocorticoizilor prin inducţia ('up-regulation”) sau inhibiţia enzimei

INHIBITORI CYP3A4 - Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4 scad, în general, metabolizarea hepatică şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4, cum este şi metilprednisolona. În prezenţa unui inhibitor de CYP3A4, doza de metilprednisolonă trebuie ajustată pentru a evita toxicitatea steroidiană.

INDUCTORI DE CYP3A4 - Medicamentele care induc activitatea CYP3A4 cresc, în general, metabolizarea hepatică şi determină scăderea concentraţiei plasmatice a medicamentelor care au ca substrat CYP3A4. În cazul administrării concomitente a acestora, poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolonă pentru a obţine rezultatul dorit.

SUBSTRATURI PENTRU CYP3A4 - În prezenţa unui alt substrat pentru CYP3A4, poate fi afectată metabolizarea hepatică a metilprednisolonei, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora.

EFECTE NEMEDIATE DE CYP3A4 - Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea de metilprednisolonă sunt descrise în tabelul 1 de mai jos.

Tabelul 1 prezintă o listă cu interacţiunile medicamentoase sau efectele metilprednisolonei cele mai frecvente şi/sau importante din punct de vedere clinic şi descrierea acestora.

Tabelul 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentului sau ale altor substanţe cu metilprednisolona

Clasa sau tipul Interacţiune/efect medicamentului - MEDICAMENT sau

SUBSTANŢĂ

Antibacteriene INHIBITOR DE CYP3A4. În plus, metilprednisolona poate - IZONIAZIDĂ determina creşterea ratei de acetilare şi clearance-ul izoniazidei.

Antibiotice, antituberculoase INDUCTOR DE CYP3A4 - RIFAMPICINĂ

Anticoagulante (orale) Efectul metilprednisolonei asupra anticoagulantelor orale este variabil. Există rapoarte conform cărora efectele anticoagulantelor sunt amplificate, dar şi diminuate, atunci când sunt administrate simultan cu CORTICOSTEROIZI. De aceea, indicii de coagulare trebuie monitorizaţi, pentru a se păstra efectele dorite ale anticoagulantelor.

Anticonvulsive INDUCTOR DE CYP3A4 (şi SUBSTRAT) - CARBAMAZEPINĂ

Anticonvulsive INDUCTORI DE CYP3A4 - FENOBARBITAL

Clasa sau tipul Interacţiune/efect medicamentului - MEDICAMENT sau

SUBSTANŢĂ - FENITOINĂ

Anticolinergice Corticosteroizii pot influenţa efectele anticolinergicelor.

- BLOCANTE 1) A fost raportată o miopatie acută asociată utilizării concomitente a NEUROMUSCULARE unor doze mari de corticosteroizi şi anticolinergice, cum ar fi medicamentele de blocare neuromusculară (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii, Musculo-scheletice, pentru informaţii suplimentare).

2) A fost raportat un efect de antagonism al efectelor de blocare neuromusculară pentru pancuronium şi vecuronium, în cazul pacienţilor care au luat corticosteroizi. Acest tip de interacţiune poate fi de aşteptat în cazul oricăror blocante neuromusculare.

Anticolinesterazice Steroizii pot să reducă efectele anticolinesterazicelor în cazul miastenia gravis.

Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte nivelul glicemiei, este posibil să fie necesară ajustarea dozelor agenţilor antidiabetici.

Antiemetice INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - APREPITANT - FOSAPREPITANT

Antifungice INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - ITRACONAZOL - KETOCONAZOL

Antivirale INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - INHIBITORI 1) Inhibitorii de protează, cum ar fi indinavir şi ritonavir, pot creşte DE PROTEAZĂ HIV concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.

2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de protează

HIV, rezultând în concentraţii plasmatice reduse.

Inhibitori de aromatază Supresia corticosuprarenaliană indusă de aminoglutetimidă poate - AMINOGLUTETIMIDĂ exacerba modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu glucocorticoizi.

Blocante ale canalelor de calciu INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) - DILTIAZEM

Contraceptive (orale) INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) - ETINILESTRADIOL/ NORETINDRON - SUCUL DE GREPFRUT INHIBITOR DE CYP3A4

Imunosupresoare INHIBITOR CYP3A4 (şi SUBSTRAT) - CICLOSPORINĂ 1) Utilizarea concomitentă de ciclosporină şi metilprednisolonă determină inhibarea reciprocă a metabolismului, aceasta putând creşte concentraţiile plasmatice ale unuia sau ale ambelor medicamente. De aceea, este posibil ca reacţiile adverse asociate cu utilizarea unui singur medicament să apară mai frecvent la administrarea concomitentă a acestora.

2) Au fost raportate convulsii asociate utilizării concomitente a metilprednisolonei şi ciclosporinei.

Imunosupresoare SUBSTRATURI PENTRU CYP3A4 - CICLOFOSFAMIDĂ - TACROLIMUS

Antibacteriene macrolide INHIBITORI CYP3A4 (şi SUBSTRATURI) - CLARITROMICINĂ - ERITROMICINĂ

Antibacteriene macrolide INHIBITOR DE CYP3A4 - TROLEANDOMICINĂ

Clasa sau tipul Interacţiune/efect medicamentului - MEDICAMENT sau

SUBSTANŢĂ

AINS (antiinflamatorii 1) Administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu AINS poate nesteroidiene) determina creşterea incidenţei ulceraţiilor şi hemoragiilor - ACID gastrointestinale.

ACETILSALICILIC în 2) Metilprednisolona poate determina creşterea clearance-ului doze mari acidului acetilsalicilic în doze mari, ducând la o scădere a nivelurilor de salicilaţi serici. Întreruperea tratamentului cu metilprednisolonă poate determina creşterea nivelurilor de salicilat seric, determinând un risc crescut de toxicitate la salicilaţi.

Agenţi care elimină potasiul La administrarea concomitentă a corticosteroizilor cu agenţi care elimină potasiul (diuretice), trebuie realizată o supraveghere atentă a pacienţilor pentru a descoperi apariţia hipopotasemiei. Există, de asemenea, un risc crescut de hipopotasemie în cazul utilizării concomitente a corticosteroizilor cu amfotericină B, xanteni sau beta2 agonişti.

Studiile la animale au evidenţiat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3).

Studiile efectuate la animale au arătat că corticosteroizii administraţi la mamă în doze mari pot determina malformaţii fetale. Totuşi, când sunt administraţi femeilor gravide, corticosteroizii nu par a determina anomalii congenitale.

Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolonă privind reproducerea umană, acest medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.

Anumiţi corticosteroizi traversează cu uşurinţă placenta. Un studiu retrospectiv a relevat o incidenţă crescută a greutăţii mici la naştere la copiii născuţi de mame cărora li s-au administrat corticosteroizi.

La om, riscul greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin administrarea unor doze reduse de corticosteroizi. Copiii născuţi de mame care au efectuat tratament cu doze substanţiale de corticosteroizi în timpul sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru a descoperi semnele de insuficienţă corticosuprarenală, deşi insuficienţa corticosuprarenală neonatală pare să fie rară la sugarii expuşi la corticosteroizi în viaţa intrauterină.

Nu se cunoaşte nici un efect advers în timpul travaliului şi al expulziei.

La sugarii născuți de mame cărora li s-a administrat tratament îndelungat cu corticosteroizi în timpul sarcinii s-a observat apariția cataractei.

Corticoizii sunt excretați în laptele matern.

Corticosteroizii care ajung în laptele matern pot opri creşterea şi pot interfera cu producţia endogenă de glucocorticoizi la sugarii alăptaţi la sân. Acest medicament trebuie administrat la femei care alăptează numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.

Efectele corticosteroizilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje nu au fost evaluate sistematic. După tratamentul cu corticosteroizi este posibilă apariţia unor reacţii adverse, cum ar fi ameţeala, vertijul, tulburările vizuale şi fatigabilitatea. În cazul în care prezintă asemenea reacţii adverse, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.

Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu următoarele căi de administrare contraindicate:

Intratecală/epidurală: arahnoidită, tulburări gastrointestinale funcţionale/disfuncţii biliare, cefalee, meningită, parapareză/paraplegie, convulsii, tulburări senzoriale.

Frecvenţa de apariţie a acestor reacţii adverse este necunoscută.

Tabelul 2. Reacţii adverse

Clasificare MedRA pe Frecvență Reacții adverse aparate, sisteme şi organe

Infecții și infestări Cu frecvență Infecție oportunistă; infecție; peritonită# necunoscută

Tulburări hematologice și Cu frecvență Leucocitoză limfatice necunoscută

Tulburări ale sistemului Cu frecvență Hipersensibilitate medicamentoasă; reacție anafilactică, imun necunoscută anafilactoidă)

Tulburări endocrine Cu frecvență Sindrom cushingoid; suprimarea axului suprarenal necunoscută hipotalamic hipofizar; sindrom de sevraj steroidic

Tulburări metabolice și de Cu frecvență Acidoză metabolică, lipomatoză epidurală; retenţie nutriție necunoscută sodică; retenţie lichidiană; alcaloză hipokaliemică; dislipidemie; scăderea toleranţei la glucoză; creşterea necesarului de insulină (sau de antidiabetice orale la diabetici); lipomatoză; creşterea apetitului (care poate duce la creştere în greutate)

Tulburări psihice Cu frecvență Tulburări afective (inclusiv dispoziție depresivă, necunoscută dispoziție euforică, instabilitate afectivă, dependenţă de droguri, ideaţie suicidară); tulburări psihotice (inclusiv manie, delir, halucinaţii şi schizofrenie); tulburări mentale; modificări de personalitate; stare de confuzie; anxietate; instabilitate dispoziţională; comportament anormal; insomnie; iritabilitate

Tulburări ale sistemului Cu frecvență Hipertensiune intracraniană (cu papiloedem nervos necunoscută [pseudotumor cerebri]); crize; amnezie; tulburare cognitivă; amețeli; cefalee

Tulburări oculare Cu frecvență Corioretinopatie; cataractă; glaucom; exoftalmie; necunoscută vedere încețoșată (vezi, de asemenea, pct. 4.4)

Tulburări acustice și Cu frecvență Vertij vestibulare necunoscută

Tulburări cardiace Cu frecvență Insuficiență cardiacă congestivă la pacienții susceptibili; necunoscută aritmii

Tulburări vasculare Cu frecvență Evenimente trombotice; hipertensiune arterială; necunoscută hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, Cu frecvență Embolie pulmonară; sughiț toracice și mediastinale necunoscută

Tulburări gastro-intestinale Cu frecvență Ulcer peptic (cu posibile perforații și hemoragii); necunoscută perforație intestinală; hemoragie gastrică; pancreatită; esofagită ulcerativă; esofagită; distensie abdominală; durere abdominală; diaree; dispepsie; greață

Tulburări hepatobiliare Cu frecvență Hepatită†; valori crescute ale enzimelor hepatice (ex.

necunoscută ALT, AST, fosfataza alcalină)

Afecțiuni cutanate și ale Cu frecvență Angioedem; edem periferic; hirsutism; peteșii; țesutului subcutanat necunoscută echimoze; atrofie cutanată; eritem; hiperhidroză; striuri cutanate; erupție cutanată tranzitorie; prurit; urticarie; acnee; hipopigmentare cutanată

Tulburări musculo- Cu frecvență Slăbiciune musculară; mialgie; miopatie; atrofie scheletice și ale țesutului necunoscută musculară; osteoporoză; osteonecroză; fractură conjunctiv patologică; osteoartropatie neuropatică; artralgie; retard de creştere

Tulburări ale aparatului Cu frecvență Menstruații neregulate; amenoree genital și sânului necunoscută

Tulburări generale și la Cu frecvență Întârzierea vindecării rănilor; edem periferic; nivelul locului de necunoscută fatigabilitate; stare generală de rău; reacţii la locul administrare injectării

Investigații diagnostice Cu frecvență Creşterea presiunii intraoculare; scăderea toleranţei la necunoscută carbohidraţi; scăderea nivelului de potasiu seric; creşterea nivelului de calciu în urină; creşterea nivelului de uree serică; supresia reacţiilor la testele cutanate*

Leziuni, intoxicații și Cu frecvență Ruptură de tendon (în particulat tendonul lui Ahile); complicații legate de necunoscută fractură spinală compresivă (fractură compresivă ale procedurile utilizate corpurilor vertebrale)

*Termenul nu este cel preferat de MEDRA.

† Hepatita a fost raportată la administrare intravenoasă (vezi pct 4.4). # Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointenstinale, cum ar fi perforarea, obstrucţia sau pancreatita (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Nu există simptome clinice de supradozaj acut cu succinat sodic de metilprednisolonă.

Cazurile raportate de toxicitate acută şi/sau deces prin supradozaj de corticosteroizi sunt rare. În cazul unui supradozaj, nu există un antidot specific; tratamentul este suportiv şi simptomatic.

Metilprednisolona este dializabilă.

Grupa farmacoterapeutică: medicamente hormonale sistemice, excluzând hormonii sexuali şi insulinele, corticoizi pentru administrare sistemică, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB04

Metilprednisolona este un glucocorticoid cu acţiune antiinflamatorie mai puternică decât a prednisolonei şi chiar cu efecte mai slabe de retenţie hidrosalină decât prednisolona.

Succinatul sodic de metilprednisolonă prezintă aceeaşi acţiune metabolică şi antiinflamatorie ca şi metilprednisolona. Administraţi parenteral şi în cantităţi echimolare, cei doi compuşi prezintă o activitate biologică echivalentă. În urma administrării intravenoase, potenţa relativă a succinatului sodic de metilprednisolonă faţă de cea a succinatului sodic de hidrocortizon, demonstrată de scăderea numărului de eozinofile, este de cel puţin 4 la 1.

Aceste rezultate sunt concordante cu potenţa relativă a metilprednisolonei faţă de hidrocortizon în urma administrării orale.

Metilprednisolona a fost investigată pentru leziunea acută a măduvei spinării în zona cervicală în cadrul a două studii comparative naționale, pentru leziunile acute ale măduvei spinării, randomizate, în regim dublu orb (NASCIS 2 și 3). Efectul dozelor ridicate de metilprednisolonă administrată ca bolus inițial de 30 mg/kg i.v., timp de 15 minute, urmat 45 de minute mai târziu de o perfuzie continuă de 5,4 mg/kg și oră, timp de 24 de ore, a fost semnificativ pentru recuperarea neurologică atunci când a fost administrată pacienților în interval de 8 ore de la leziune (NASCIS 2) și recuperarea motorie a fost mai crescută pentru acei pacienți la care tratamentul s-a început în interval de 3 până la 8 ore de la leziune și au fost tratați cu același regim timp de 48 de ore (NASCIS 3).

Farmacocinetica metilprednisolonei este liniară, independentă de calea de administrare.

După o doză intramusculară de 40 mg de succinat sodic de metilprednisolonă, administrată la paisprezece voluntari bărbaţi adulţi, concentraţia de vârf medie de 454 ng/ml a fost atinsă după 1 oră.

La 12 ore, concentraţia plasmatică de metilprednisolonă a scăzut la 31,9 ng/ml. Nu s-a mai detectat metilprednisolonă la 18 ore după administrare. Pe baza suprafeţei de sub curba timp-concentraţie, indicaţie a medicamentului total absorbit, s-a constatat că administrarea intramusculară a succinatului sodic de metilprednisolonă este echivalentă cu administrarea intravenoasă a aceleiaşi doze.

Rezultatele unui studiu au indicat că esterul sodiu succinat al metilprednisolonei este convertit rapid şi extensiv în radicalul metilprednisolonă activ, pe toate căile de administrare. S-a descoperit că gradele de absorbţie ale metilprednisolonei libere în urma administrărilor intravenoasă şi intramusculară au fost echivalente şi semnificativ mai mari decât cele obţinute în urma administrării soluţiei orale şi a comprimatelor orale de metilprednisolonă. Deoarece cantitatea de metilprednisolonă absorbită în urma tratamentelor intravenos şi intramuscular a fost echivalentă, în pofida cantităţii mai mari de ester hemisuccinat care a ajuns în circulaţia generală în urma administrării intravenoase, se pare că în urma injectării intramusculare esterul este convertit în cadrul ţesutului, cu o absorbţie ulterioară sub formă de metilprednisolonă liberă.

Metilprednisolona este distribuită în mare cantitate în ţesuturi, trece bariera hematoencefalică şi este secretată în laptele matern. Volumul aparent de distribuţie al acesteia este de aproximativ 1,4 l/kg.

Legarea de proteine plasmatice pentru metilprednisolonă la om este de aproximativ 77%.

Metabolism:

La om, metilprednisolona este metabolizată în ficat până la metaboliţii inactivi; metaboliţii majori sunt 20α-hidroximetilprednisolona şi 20β-hidroximetilprednisolona. Metabolizarea în ficat are loc în principal prin intermediul CYP3A4 (pentru o listă a interacţiunilor cu alte medicamente metabolizate prin intermediul CYP3A4, vezi pct. 4.5).

Metilprednisolona, ca multe alte substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat pentru proteina transportoare glicoproteină P, fixatoare de ATP (ABC), influenţând distribuţia în ţesuturi şi interacţiunile cu alte medicamente.

Timpul mediu de înjumătăţire la eliminare pentru metilprednisolona totală este cuprins în intervalul de 1,8 până la 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 până la 6 ml/min/kg.

În studiile cu doze repetate efectuate la animale s-au observat aceleaşi fenomene de toxicitate cu cele cunoscute de la expunerea continuă la glucocorticoizii exogeni.

Administrarea intraperitoneală la şoarece şi şobolan nu a evidenţiat efecte teratogene, dar administrarea

Solu-Medrol Act-O-Vial subcutanat într-un studiu efectuat la şobolan a indus malformaţii scheletice.

Solu-Medrol Act-O-Vial nu a indus leziuni cromozomiale în cadrul testului leziunilor ADN induse prin eluţie alcalină, fiind improbabil ca succinatul sodic de metilprednisolonă să fie genotoxic.

Metilprednisolona nu a fost evaluată formal în cadrul unor studii de carcinogenicitate la rozătoare. S-au obținut rezultate variabile cu alți glucocorticoizi testați din punct de vedere al carcinogenicității la șoareci și șobolani. Cu toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glococorticoizi înrudiți, inclusiv budesonida, prednisolonul și triamcinolonul acetonid, pot crește incidența adenoamelor și a carcinoamelor hepatocelulare după administrarea orală în apa de băut la șoareci masculi. Aceste efecte tumorigene au apărut în cazul dozelor mai mici decât dozele clinice tipice în funcție de suprafața corporală (mg/m2).

Metilprednisolona nu a fost evaluată formal în cadrul unor studii de genotoxicitate. Cu toate acestea, metilprednisolona sulfonat, care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolona, nu a fost mutagenă, cu sau fără activare metabolică, în cazul Salmonella typhimurium în concentrații de 250 până la 2000 µg/placă, sau în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de hamster chinezesc cu o concentrație între 2000 și 10000 µg/ml. Metilprednisolona suleptanat nu a indus sinteza neprogramată a ADN-ului la hepatocite primare de șobolani în cazul unei concentrații între 5 și 1000 µg/ml. În plus, o analiză a datelor publicate arată că prednisolona farnesilat (PNF), care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolona, nu a fost mutagenă, cu sau fără activare metabolică, în cazul tulpinilor de Salmonella typhimurium și Escherichia coli în concentrații de 312 până la 5000 µg/placă. În cazul unei linii de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a incidenței aberațiilor cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari concentrații testate de 1500 µg/ml.

În studii efectuate la şobolani, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi reduce fertilitatea.

Șobolanilor masculi le-au fost administrate doze de corticosteron de 0, 10 și 25 mg/kg/zi prin injecție subcutanată, o dată pe zi, timp de 6 săptămâni, și au fost împerecheați ulterior cu femele netratate. Doza crescută a fost redusă la 20 mg/kg/zi după Ziua 15. A fost observată o reducere a dopurilor de copulație, care ar putea fi o consecință a scăderii în greutate a organelor accesorii. A scăzut numărul de implantări și de fetuși vii.

La numeroase specii s-a demonstrat teratogenitatea corticosteroizilor administraţi în doze echivalente cu cele folosite la om. În studiile efectuate asupra funcţiei de reproducere la animale, s-a demonstrat că glucocorticoizii, cum ar fi metilprednisolona, sporesc incidenţa malformaţiilor (palatoschizis, malformaţii osoase), a letalității embrio-fetale (de exemplu, creşterea numărului de resorbţii) şi a întârzierii creşterii intrauterine.

Compartiment inferior cu pulbere:

Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat

Fosfat disodic

Hidroxid de sodiu (soluţie 10%)

Compartiment superior cu solvent:

Apă pentru preparate injectabile 6.2 Incompatibilități

Compatibilitatea şi stabilitatea soluţiilor de metilprednisolonă injectabile intravenos cu alte medicamente, în amestecuri pentru administrare i.v., depinde de pH-ul amestecului, concentraţie, timp, temperatură şi capacitatea metilprednisolonei de a se dizolva.

De aceea, pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolona să fie administrată ori de câte ori este posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v. dintr-o seringă conectată la sistemul de perfuzie, fie dintr-un flacon ataşat sistemului de perfuzie.

Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolona să fie administrată separat faţă de alţi compuşi administraţi pe cale intravenoasă. Medicamentele care sunt fizic incompatibile în soluţie cu metilprednisolona sodiu succinat includ, printre altele: alopurinol sodic, doxapram clorhidrat, tigeciclină, clorhidrat de diltiazem, gluconat de calciu, bromură de vecuroniu, bromură de rocuroniu, cisatracurium besilat, glicopirolat, propofol (vezi pct. 6.2).

După ambalarea pentru comercializare - 5 ani

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original - după ambalarea pentru comercializare.

A fost demonstrată stabilitatea fizico-chimică după reconstituire/diluare cu alte soluții perfuzabile timp de 3 ore, dacă se păstrează la 20 - 25°C și timp de 24 ore, dacă se păstrează la 2 - 8°C. Din punct de vedere microbilologic, produsul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se utilizează imediat, timpul și condițiile de păstrare premergătoare utilizării intră în responsabilitatea utilizatorului și, în mod normal, acestea nu vor depăși 24 ore la 2 - 8°C, dacă reconstituirea s-a făcut în condiții aseptice controlate și validate.

Cutie cu 1 flacon bicompartimentat de sticlă incoloră tip I care conţine pulbere pentru soluţie injectabilă (în compartimentul inferior) şi 4 ml solvent (în compartimentul superior).

Pregătirea soluţiilor

Pentru pregătirea soluţiilor perfuzabile intravenos, în primul rând metilprednisolona sodiu succinat trebuie reconstituită conform instrucţiunilor. Tratamentul trebuie iniţiat prin administrarea i.v. a succinatului sodic de metilprednisolonă pe o durată de cel puţin 5 minute (folosind, de exemplu, doze de până la 250 mg), până la la cel puţin 30 de minute (folosind, de exemplu, doze de 250 mg sau mai mari). Dozele ulterioare pot fi extrase şi administrate în mod similar. Dacă este necesar, medicamentul poate fi administrat diluat în anumite soluţii, prin amestecarea medicamentului reconstituit cu glucoză soluţie 5% în apă sau ser fiziologic, sau cu glucoză soluţie 5% în clorură de sodiu 0,45% sau 0,9%.

Soluția de reconstituire rezultată se păstrează, pentru o diluție suplimentară, la 20°C până la 25°C și se utilizează în decurs de 3 ore sau se păstrează soluția de reconstituire, pentru o diluție suplimentară, la 2°C până la 8°C și se utilizează în decurs de 24 de ore.

Instrucţiuni pentru folosirea flaconului bicompartimentat Act-O-Vial 1. Se înlătură capacul protector, se apasă activatorul din capacul de plastic printr-un sfert de rotaţie pentru a forţa solventul să pătrundă în compartimentul inferior al flaconului.

2. Soluţia care rezultă se agită cu blândeţe, pentru omogenizare. Soluţia trebuie folosită în maximum 48 de ore.

3. Porţiunea descoperită a dopului de cauciuc se sterilizează.

4. Se străpunge dopul cu acul până ce vârful acestuia devine uşor vizibil de cealaltă parte a dopului, apoi flaconul se întoarce cu gura în jos şi se extrage doza necesară de medicament.

Medicamentele pentru administrare parenterală se examinează pentru a verifica absenţa particulelor vizibile şi a modificărilor de culoare înaintea administrării, ori de câte ori soluţia şi recipientul o permite.

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

PFIZER EUROPE MA EEIG,

Boulevard de la Plaine 17 1050 Bruxelles, Belgia

12873/2019/01

Data ultimei reînnoiri a autorizației: Decembrie 2019

Decembrie 2023

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a

Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.