SOLPADEINE DUO 500mg / 12.8mg comprimate filmate prospect medicament

Solpadeine Duo 500 mg/12,8 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat conține paracetamol 500 mg și fosfat de codeină hemihidrat 12,8 mg.

Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 5,9 mg per comprimat

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat

Comprimate filmate de culoare roșie, în formă de capsulă și dimensiuni de 15,8 mm x 8,4 mm.

Solpadeine Duo este recomandat pentru ameliorarea durerii moderate acute, care necesită analgezice mai puternice decât paracetamolul sau ibuprofenul sau acidul acetilsalicilic în monoterapie. Pentru tratamentul: algiilor dentare (inclusiv durerii după extracție), cefaleei, migrenei (cu și fără aură), dismenoreei, lombalgiilor, durerilor la nivelul oaselor și articulațiilor cauzate de artrită și reumatism, nevralgiilor, luxaţiilor și entorselor, în sciatică.

Acest medicament este indicat pentru utilizare la vârsta de 12 ani şi peste.

Numai pentru administrare orală.

Două comprimate de până la 4 ori pe zi. Această doză nu trebuie repetată la intervale mai mici de 4 - 6 ore.

Două comprimate de până la 4 ori pe zi. Această doză nu trebuie repetată la intervale mai mici de 6 ore.

Nu trebuie administrate mai mult de 4 doze (echivalent la paracetamol 4 g si fosfat de codeină hemihidrat 102,4 mg) într-un interval de 24 de ore.

Un comprimat de până la 4 ori pe zi. Această doză nu trebuie repetată la intervale mai mici de 6 ore şi nu trebuie administrate mai mult de 4 doze la adolescenți cu vârsta de 12-15 ani (echivalent la paracetamol 2 g si fosfat de codeină hemihidrat 51,2 mg) într-un interval de 24 de ore.

Pacienţii vârstnici pot necesita doze mai mici.

Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină (vezi pct. 4.3 și pct. 4.4).

Atunci când se administrează paracetamol la pacienţii cu insuficienţă renală, se recomandă să se reducă doza şi să se crească intervalul minim dintre fiecare administrare la cel puţin 6 ore.

Rata de filtrare glomerulară Doza 10-50 ml/min 500 mg la fiecare 6 ore <10ml/min 500 mg la fiecare 8 ore

La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau sindrom Gilbert, doza trebuie scăzută sau intervalul dintre doze trebuie prelungit.

Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi în următoarele situaţii, cu excepţia cazului în care medicul a prescris altfel:

Adulţi şi adolescenţi cu greutate mai mică de 50 kg

Insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic)

Etilism cronic

Malnutriţie cronică

A nu se depăși doza zilnică recomandată sau numărul precizat de doze din cauza riscului de afectare hepatică (vezi pct. 4.4 și 4.9).

Intervalul minim de administrare: 4 ore

Dacă durerea sau febra persistă mai mult de 3 zile sau se agravează sau dacă apar alte simptome, tratamentul trebuie întrerupt și urmat sfatul unui medic.

Hipersensibilitate la substanţele active (paracetamol, cafeină, analgezice opioide) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Acest medicament este contraindicat la:

- Femei în timpul alăptării (vezi pct. 4.6)

- Depresie respiratorie, constipaţie cronică

- Pacienţii cunoscuţi ca fiind metabolizatori cu activitate enzimatică ultrarapidă ai CYP2D6.

La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care pun viaţa în pericol (vezi pct. 4.4).

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin paracetamol.

Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă specială în următoarele situații:

Insuficienţă hepatocelulară (valoare Child-Pugh < 9)

Etilism cronic

Insuficienţă renală (RFG≤50ml/min)

Sindrom Gilbert (icter familial non-hemolitic)

Tratament concomitent cu medicamente care influențează funcția hepatică

Deficienţă de glucozo-6-fosfat dehidrogenază

Deficit de glutation

Malnutriţie cronică

Vârstnici, adulţi şi adolescenţi cu greutate mai mică de 50 kg

Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate determina agravarea acesteia. În prezenţa sau suspectarea acestei situaţii, trebuie întrerupt tratamentul şi cerut sfatul medicului.

Diagnosticul abuzului de medicaţie pentru cefalee trebuie suspectat la acei pacienţi care prezintă frecvent sau zilnic cefalee, în ciuda (sau din cauza) utilizării regulate a medicaţiei pentru cefalee.

Se recomandă prudență în cazul pacienților cu astm bronșic care sunt sensibili la acid acetilsalicilic, deoarece se raportează bronhospasm ușor în asociere cu paracetamol (reacție încrucișată).

În eventualitatea unui supradozaj, din cauza riscului de leziuni hepatice ireversibile, trebuie solicitată asistenţă medicală de urgenţă chiar dacă pacientul are o stare generală bună (vezi pct. 4.9).

Pacienţii care iau sau care au luat, inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) în ultimele două săptămâni (vezi pct 4.5) nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Metabolizare prin intermediul CYP2D6

Codeina este metabolizată la morfină, metabolitul său activ, de către enzima hepatică CYP2D6. Dacă pacientul prezintă un deficit enzimatic sau lipsa completă a enzimei, nu se va obţine un efect analgezic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate avea acest deficit. Totuşi, dacă pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică rapidă sau ultra-rapidă, există un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse induse de toxicitatea la opioide, chiar şi pentru dozele prescrise uzual.

Aceşti pacienţi metabolizează rapid codeina la morfină, ceea ce determină concentraţii plasmatice de morfină mai mari decât cele preconizate.

Simptomele generale ale toxicităţii la opioide includ confuzie, somnolenţă, respiraţie superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazuri severe, acestea pot include simptome ale scăderii funcţiei circulatorii şi funcţiei respiratorii, care pot pune viaţa în pericol şi, foarte rar, pot fi letale.

Estimările prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferitele populaţii sunt rezumate mai jos:

Populația Prevalența %

Afro-etiopiană 29%

Afro-americană 3,4% până la 6,5%

Asiatică 1,2% până la 2%

Caucaziană 3,6% până la 6,5%

Greacă 6,0%

Ungară 1,9%

Nord-europeană 1% - 2%

Au existat raportări în literatură despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3).

Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvate vârstei; cu toate acestea, s-a evidenţiat că aceşti copii erau fie metabolizatori cu activitate enzimatică ultra-rapidă, fie metabolizatori cu activitate enzimatică rapidă, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.

Copii cu funcţie respiratorie compromisă

Utilizarea codeinei nu este recomandată la copiii care pot avea funcţia respiratorie compromisă, ca în cazul tulburărilor neuromusculare, afecţiunilor cardiace sau respiratorii severe, infecţiilor tractului respirator superior sau pulmonare, politraumatismelor sau procedurilor chirurgicale ample. Aceşti factori pot agrava simptomele toxicităţii la morfină.

Codeina, ca şi celelalte opioide trebuie utilizată cu prudență la pacienții cu hipotensiune arterială, hipotiroidism, cu traumatisme craniene şi presiune intracraniană crescută.

Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente care conţin codeină.

Utilizarea regulată prelungită, cu excepţia celei sub supraveghere medicală, poate duce la dependenţă fizică şi psihică (adicţie) şi poate determina simptome de sevraj la întreruperea tratamentului, cum sunt nelinişte și iritabilitate.

Pacienţii cu afecţiuni intestinale obstructive sau afecţiuni abdominale acute trebuie să se adreseze medicului înainte de a lua acest medicament.

Pacienţii cu colecistectomie în antecedente trebuie să se adreseze unui medic înainte de a utiliza acest medicament, deoarece poate provoca pancreatită acută la unii pacienți.

Atenționări pentru excipient:

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Efectul anticoagulant al warfarinei şi a altor cumarinice poate fi crescut prin administrarea sistematică şi prelungită a paracetamolului, cu risc crescut de sângerare; dozele ocazionale nu au efect semnificativ.

Paracetamolul este metabolizat în ficat şi prin urmare, poate interacţiona cu alte medicamente care utilizează aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare sau inhibitoare asupra acestor căi, provocând hepatotoxicitate, în special, în caz de supradozaj (vezi pct. 4.9).

Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă de colestiramină. Colestiramina nu trebuie administrată în decurs de o oră de la utilizarea paracetamolului.

În cazul tratamentului concomitent cu probenecid, se recomandă scăderea dozei de paracetamol, deoarece probenecidul determină o scădere cu 50% a clearance-ului paracetamolului, prin inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.

Există dovezi limitate care sugerează că paracetamolul poate afecta farmacocinetica cloramfenicolului, dar validitatea acestora a fost criticată și dovezi ale unei interacțiuni relevante clinic lipsesc. Deși nu este necesară monitorizarea de rutină, este important să se aibă în vedere această interacțiune potențială atunci când aceste două medicamente sunt administrate concomitent, mai ales la pacienții malnutriți.

Metoclopramida crește viteza de absorbție a paracetamolului și crește valorile sale plasmatice maxime.

Deoarece cantitatea totală de paracetamol absorbită a fost nemodificată, probabil această interacțiune nu este semnificativă clinic, cu toate că un debut al acțiunii mai rapid poate fi avantajos.

Domperidona poate accelera absorbţia paracetamolului din intestin, acest efect poate fi util în migrenă.

Codeina poate antagoniza efectele metoclopramidei şi ale domperidonei asupra motilităţii gastro-intestinale.

Codeina potenţează efectul substanţelor cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central, inclusiv alcoolul etilic, anestezicele, hipnoticele, sedativele, antidepresivele triciclice, fenotiazinele.

Analgezicele opioide pot interacţiona cu inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO) şi pot provoca apariţia sindromului serotoninic. Deoarece există dovezi limitate privind interacțiunea cu codeina, acest medicament nu se administrează în timpul tratamentului cu IMAO şi timp de două săptămâni după întreruperea administrării IMAO.

Utilizarea Solpadeine Duo trebuie evitată în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care este recomandată de către medic.

Aceasta include utilizarea în timpul naşterii, din cauza riscului de deprimare respiratorie la nou-născut.

Nu a fost stabilită siguranţa administrării combinaţiei paracetamol/codeină în timpul sarcinii, în raport cu reacţiile adverse posibile asupra dezvoltării fetale.

Solpadeine Duo nu trebuie utilizat în timpul alăptării (vezi pct. 4.3). La dozele terapeutice obişnuite, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în lapte în doze foarte mici şi este puţin probabil să provoace efecte negative la sugarul alăptat.

Cu toate acestea, dacă pacientul este un metabolizator cu activitate enzimatică ultra-rapidă CYP2D6, concentraţii mai mari ale metabolitului activ, morfina, pot fi prezente în lapte şi în cazuri foarte rare, pot determina simptome de toxicitate la opioide la sugar, care pot fi letale.

Nu există date disponibile în ceea ce privește influența Solpadeine Duo asupra fertilității.

Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje, în cazul în care sunt afectaţi de ameţeală sau somnolenţă.

Reacțiile adverse raportate din experiența vastă de după punerea pe piață sunt prezentate mai jos în formă tabelară în funcție de aparate, sisteme, organe și frecvență. A fost utilizată următoarea convenţie pentru clasificarea reacţiilor adverse: foarte frecvente ((≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse Frecvenţă

Tulburări Trombocitopenie Foarte rare hematologice şi limfatice

Tulburări ale sistemului Anafilaxie Foarte rare imunitar Alergii (care nu includ angioedem) Rare

Tulburări respiratorii, Bronhospasm la pacienţii hipersensibili toracice şi mediastinale la acid acetilsalicilic sau la alte AINS Foarte rare

Tulburări hepatobiliare Tulburări hepatice Foarte rare

Afecţiuni cutanate şi ale Reacții de hipersensibilitate cutanate ţesutului subcutanat care includ erupţii cutanate tranzitorii, Foarte rare prurit, transpirații, purpura, urticarie și angioedem.

Necroliză epidermică toxică (NET), Foarte rare erupție cutanată determinată de medicament, sindrom Stevens Johnson (SJS).

Tulburări renale şi ale Piurie sterilă (urină tulbure) Foarte rare căilor urinare

Reacţiile adverse depind de doza administrată şi de metabolismul individual al fiecărui pacient.

Clasificarea pe aparate, sisteme şi Reacţii adverse Frecvenţă organe

Tulburări psihice Dependenţa poate apare după Cu frecvenţă necunoscută utilizarea prelungită la doze mari

Tulburări ale sistemului Ameţeală, agravarea cefaleei după Cu frecvenţă necunoscută nervos central utilizarea prelungită, somnolenţă

Tulburări gastro-intestinale Constipaţie, greaţă, vărsături, Cu frecvenţă necunoscută dispepsie, uscăciunea gurii, pancreatită acută la pacienţii cu colecistectomie în antecedente

Afecţiuni cutanate şi ale Prurit, hiperhidroză Cu frecvenţă necunoscută ţesutului subcutanat

Tulburări renale şi ale căilor Dificultate la micţiune Cu frecvenţă necunoscută urinare

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare:

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro

Utilizarea excesivă a acestui medicament este definită ca un consum de cantități în exces față de doza recomandată sau consumul pentru o perioadă prelungită, care poate duce la dependență fizică sau psihică.

Atunci când tratamentul este oprit, pot să apară simptome de agitaţie şi iritabilitate.

Efectele supradozajului cu codeină pot fi potenţate de ingestia simultană de alcool etilic şi substanţe psihotrope.

Supradozajul cu codeină se caracterizează, în primă fază, prin greaţă şi vărsături.

Poate să apară deprimare a sistemului nervos central, incluzând deprimare respiratorie, dar acestea sunt puţin probabil severe, cu excepţia cazului în care au fost ingerate simultan alte substanţe sedative, inclusiv alcool etilic sau dacă supradozajul a fost marcat. Pupilele pot fi punctiforme.

Hipotensiunea arterială şi tahicardia sunt posibile, dar apar foarte rar.

Acesta trebuie să includă măsurile generale şi de susţinere a funcţiilor vitale, inclusiv asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii şi monitorizarea semnelor vitale, până când acestea se stabilizează. Se va lua în considerare administrarea de cărbune activat la adult, dacă s-a prezentat în decurs de o oră de la ingestia unei doze mai mari de 350 mg sau în cazul copiilor care au ingerat doze mai mari de 5mg/kg.

Se administrează naloxonă dacă sunt prezente comă sau deprimare respiratorie. Naloxona este un antagonist competitiv şi are un timp de înjumătăţire plasmatică redus, astfel încât sunt necesare doze mari şi repetate la pacienţii cu intoxicaţii grave. Este necesară monitorizare cel puţin 4 ore după ingestie sau 8 ore dacă au fost luate medicamente cu eliberare prelungită.

Există un risc de intoxicație cu paracetamol în special la pacienții vârstnici, copii mici, pacienții cu boli hepatice, cazuri de etilism cronic și la pacienții cu malnutriție cronică. Supradozarea poate fi letală, în aceste cazuri.

Simptomele supradozajului cu paracetamol în primele 24 de ore sunt paloare, greață, vărsături, anorexie și dureri abdominale sau pacienții pot fi asimptomatici.

Supradozajul cu paracetamol într-o singură administrare la adulți sau la copii poate provoca necroza celulelor hepatice susceptibile de a induce necroză completă și ireversibilă, având ca rezultat insuficiență hepatocelulară, acidoză metabolică și encefalopatie, care ar putea duce la comă și moarte.

Simultan, se observă valori crescute ale transaminazelor hepatice (AST, ALT), ale lactat dehidrogenazei şi ale bilirubinei, odată cu scăderea concentrației de protrombină, care pot să apară în 12 până la 48 ore de la ingestie.

Se consideră că excesul de metabolit toxic (care, de regulă, este detoxifiat în mod adecvat de către glutation, atunci când sunt administrate doze uzuale de paracetamol), devine legat ireversibil la nivelul ţesutului hepatic. Au fost raportate aritmii cardiace și pancreatită.

Dacă pacientul: a) urmează tratament pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă, rifampicină, sunătoare sau alte medicamente care induc enzimele hepatice, sau b) consumă în mod regulat alcool etilic în exces, sau c) este posibil să prezinte depleţie de glutation, de exemplu tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, inaniţie, caşexie.

În cazul supradozajului paracetamolului este necesar tratament imediat. Chiar în absenţa manifestărilor precoce, pacienţii trebuie internaţi imediat pentru asistenţa medicală de specialitate.

Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice inițiale a paracetamolului. În cazul unei singure supradoze acute, concentrația plasmatică a paracetamolului trebuie măsurată după 4 ore de la ingestie. Administrarea de cărbune activat trebuie luată în considerare în cazul în care > 150mg/kg paracetamol a fost luată în decurs de 1 oră.

Antidotul N-acetilcisteina, trebuie administrat cât mai curând posibil, în conformitate cu ghidurile naționale de tratament.

Trebuie implementat tratamentul simptomatic.

Grupa farmacoterapeutică: analgezice, anilide, combinaţii exclusiv psiholeptice, codul ATC: N02BE51

Analgezic şi antipiretic. Se crede că mecanismul său de acţiune include inhibiţia sintezei de prostaglandine, în primul rând la nivelul sistemului nervos central. Absenţa inhibării periferice a prostaglandinei conferă proprietăţi farmacologice importante cum este menţinerea prostaglandinelor protectoare la nivelul tractului gastro-intestinal.

Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor opioizi μ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este determinat de conversia la morfină.

Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută.

Paracetamolul este rapid și aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă după 30 de minute de la ingerare.

Paracetamolul este relativ uniform distribuit în majoritatea fluidelor organismului. Legare de proteinele plasmatice este variabilă.

Paracetamolul este metabolizat, în principal la nivel hepatic, urmând două căi principale de metabolizare, cu formarea de conjugaţi ai acidului glucuronic şi ai acidului sulfuric. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450 (în majoritatea cazurilor CYP2E1), conduce la formarea unui produs intermediar (N-acetil benzochinonimina) care, în condiții normale de utilizare, este rapid detoxifiat de către glutation şi eliminat în urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Pe de altă parte, atunci când se produce intoxicare masivă, cantitatea acestui metabolit toxic este crescută.

Mai puțin de 5% se elimină sub formă de paracetamol nemodificat; timpul de înjumătățire plasmatică variază de la 1 la 4 ore. Eliminarea se face, în principal, prin urină. 90% din doza ingerată este eliminată prin rinichi în decurs de 24 de ore, în principal sub formă de glucuronoconjugat (60 până la 80%) şi sulfat conjugaţi (20 până la 30%). Mai puţin de 5% din doză este eliminată sub formă nemodificată. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.

În caz de insuficienţă renală severă (RFG ≤50ml/min), eliminarea paracetamolului este ușor întârziată. timpul de înjumătățire plasmatică variază de la 2 până la 5,3 ore. Pentru glucuronoconjugat şi sulfat conjugaţi, viteza de eliminare este de 3 ori mai lentă la pacienţii cu insuficienţă renală severă decât la subiecţii sănătoşi. De aceea, se recomandă, când se administrează paracetamol la pacienţii cu insuficienţă renală (RFG≤50ml/min), să se reducă doza şi să se mărească intervalul minim dintre administrări la cel puţin 6 ore.

După administrare orală, codeina este bine absorbită din tractul gastro-intestinal; concentraţia plasmatică maximă este atinsă după aproximativ 1 oră de la administrare.

Este distribuită pe scară largă prin majoritatea fluidelor corpului şi prezintă o legare redusă de proteinele plasmatice cu un timp de înjumătățire plasmatică de aproximativ 2,5 la 3 ore.

Codeina este metabolizată în ficat de către enzima hepatică a citocromului P450 2D6 (CYP2D6) la morfină, şi a citocromului (CYP3A4) la norcodeină, care sunt metabolizate ulterior prin conjugare cu acid glucuronic.

Codeina şi metaboliţii săi se elimină aproape în exclusivitate pe cale renală (aproximativ 90%).

Paracetamolul și codeina, individual și în combinație, au un profil de siguranţă bine stabilit. Nu există date preclinice relevante pentru medic, în plus față de datele deja incluse în alte secțiuni ale acestui RCP.

Amidon pregelatinizat

Povidonă K 25

Amidon de porumb

Talc

Stearat de de magneziu

Acid stearic

Celuloză microcristalină

Croscarmeloză sodică

Lactoză monohidrat

Hipromeloză

Macrogol 4000

Galben de chinolină (E104)

Eritrozină (E 127)

Dioxid de titan (E 171)

Nu este cazul.

2 ani

A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.

Blistere din PVC 250 µm /aluminiu 30 µm în cutie din carton conținând 6, 10, 12, 16, 20, 24, 30 sau 32 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

HIPOCRATE 2000 S.R.L.

Str. Prahova, nr. 6A, Sector 1

Bucureşti

România

9795/2017/01-08

Data primei autorizări: Martie 2017

August 2017