SOJOURN lichid pentru vapori inhalații prospect medicament

Sojourn lichid pentru vapori de inhalat

Sevofluran 100%.

Niciunul

Medicamentul conține doar substanța activă, vezi pct. 6.1.

Lichid pentru vapori de inhalat

Lichid limpede, incolor, volatil

Inducerea și menținerea anesteziei generale la pacienți adulți și copii de toate vârstele, inclusiv nou-născuți la termen (vezi pct. 4.2 pentru detalii referitoare la vârstă).

Premedicația trebuie selectată în funcție de nevoile individuale ale pacientului, selectarea acesteia fiind la latitudinea anestezistului.

Sevofluran trebuie distribuit cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare cu Sevofluran, astfel încât concentrația vaporilor administrați să poată fi controlată cu acuratețe.

Valorile CAM (concentrație alveolară minimă) pentru sevofluran scad odată cu vârsta și cu adăugarea de protoxid de azot. Dozele trebuie individualizate și titrate în funcție de vârsta pacientului și doza poate fi crescută până la obținerea efectului dorit, în funcție de vârsta pacientului și starea medicală. Tabelul de mai jos prezintă valorile medii ale CAM pentru diferite grupe de vârstă.

Tabelul 1: Valori CAM pentru pacienți adulți, adolescenți și copii în funcție de vârstă

Vârsta pacientului (ani) Sevofluran 100% Sevofluran 100%

Lichid pentru vapori de inhalat Lichid pentru vapori de inhalat în oxigen în 65% N2O/35% O2 0 - 1 luni* 3,3% 2,0%**1 - < 6 luni 3,0%6 luni - < 3 ani 2,8%3 - 12 2,5%25 2,6% 1,4%40 2,1% 1,1%60 1,7% 0,9%80 1,4% 0,7%

* Nou născuți la termen. Valorile CAM pentru copiii născuți prematur nu sunt cunoscute.

** La pacienții pediatrici cu vârsta 1 - < 3 ani, s-a folosit 60% N2O/40% O2

Doza trebuie individualizată și titrată astfel încât să se obțină efectul dorit, în conformitate cu vârsta și starea clinică a pacientului. Înainte de administrarea vaporilor de sevofluran, se poate administra un barbituric cu durată scurtă de acțiune sau alt medicament de inducere pe cale intravenoasă.

Inducerea cu sevofluran poate fi obținută prin inhalarea a 0,5-1,0% sevofluran în oxigen (O2), cu sau fără oxid de azot (N2O), mărind doza cu 0,5-1,0% sevofluran, până la maxim 8% pentru adulți, adolescenți și copii, până când se atinge nivelul dorit de profunzime a anesteziei.

La adulți, o concentrație de până la 5% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în mai puțin de 2 minute. În cazul copiilor, concentrații de până la 7% sevofluran provoacă anestezia chirurgicală, de obicei, în mai puțin de 2 minute.

Anestezia la nivel chirurgical se menține prin administrarea de vapori 0,5-3% sevofluran cu O2, cu sau fără utilizarea concomitentă a N2O.

Perioada de convalescență este scurtă în urma unei anestezii cu sevofluran. În consecință, pacienții pot avea nevoie de medicamente pentru ameliorarea durerii post-operatorii la scurt timp după operație. După întreruperea administrării anestezice, căile respiratorii ale pacientului trebuie ventilate cu 100% oxigen până la trezirea completă.

CAM scade odată cu înaintarea în vârstă. Concentrația medie de sevofluran necesară pentru a obține CAM la un pacient de 80 ani este de aproximativ 50% din cea necesară la un pacient de 20 ani.

Consultați Tabelul 1 pentru valorile CAM la copii și adolescenți, în funcție de vârstă, în cazul utilizării în oxigen, cu sau fără utilizarea concomitentă a protoxidului de azot.

Datorită numărului mic de pacienți cu insuficiență renală (creatinină serică inițială mai mare de 1,5 mg/dl) studiat, siguranța administrării sevofluranului în acest grup nu a fost pe deplin stabilită. Prin urmare, sevofluranul trebuie administrat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală.

Administrare inhalatorie. Sevofluranul se administrează fie cu ajutorul unui măști faciale, fie printr-un tub endotraheal. Sevofluranul trebuie administrat doar de personalul pregătit pentru administrarea anestezicelor generale. Mijloacele necesare menținerii permeabilității căilor respiratorii, de ventilație artificială, de îmbogățire în oxigen și de resuscitare cardiopulmonară trebuie să fie disponibile imediat. Sevofluranul trebuie administrat cu ajutorul unui vaporizator special calibrat pentru utilizare de sevofluran, astfel încât concentrația vaporilor administrați să poată fi controlată cu acuratețe. Dacă materialul absorbant al dioxidului de carbon s-a uscat, trebuie înlocuit înainte de utilizarea sevofluranului (vezi pct. 4.4).

Sevofluranul nu trebuie administrat pacienților cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran sau la alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de tulburare a funcției hepatice, febră sau leucocitoză de cauză necunoscută după anestezia cu unul din aceste medicamente).

De asemenea, sevofluranul este contraindicat pacienților cu susceptibilitate genetică cunoscută sau suspectată la hipertermie malignă. Sevofluranul este contraindicat la pacienții la care anestezia generală este contraindicată.

Sevofluranul nu trebuie administrat pacienților cu antecedente de insuficiență hepatică moderată/severă neexplicată însoțită de icter, febră și/sau eozinofilie în asociere cu anestezicele halogenate.

Sevofluranul nu trebuie administrat pacienților cu antecedente de hepatită confirmată, determinată de anestezicele halogenate inhalatorii, sau antecedente de disfuncție hepatică inexplicabilă, moderată sau severă, însoțită de icter, febră și eozinofilie, după anestezia cu sevofluran.

Sevofluranul poate cauza depresie respiratorie, ce poate fi amplificată de premedicația cu narcotice sau alte medicamente care cauzează depresie respiratorie. Funcția respiratorie trebuie supravegheată și, dacă este necesar, asistată.

Administrarea sevofluranului trebuie să se facă numai de către persoane instruite în administrarea anesteziei generale. Trebuie să fie imediat disponibile echipamentele necesare pentru menținerea permeabilității căilor respiratorii, pentru ventilație artificială, îmbogățirea cu oxigen a aerului respirat și resuscitare circulatorie.

Toți pacienții anesteziați cu sevofluran trebuie să fie monitorizați constant, incluzând aici electrocardiograma (ECG), tensiunea arterială (TA), saturația în oxigen și concentrația dioxidului de carbon la sfârșitul expirului (CO2).

Trebuie să se cunoască cu acuratețe concentrația sevofluranului care se administrează prin vaporizator.

Deoarece anestezicele volatile diferă din punct de vedere al proprietăților fizice, trebuie să se utilizeze numai vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran. Administrarea anesteziei generale trebuie să fie individualizată în funcție de răspunsul pacientului. Hipotensiunea și depresia respiratorie se accentuează pe măsură ce crește gradul de anestezie.

În timpul utilizării anestezicelor inhalatorii halogenate, cum ar fi sevofluranul, se poate dezvolta un ritm joncțional AV în cazuri izolate, mai ales atunci când a fost administrat în prealabil un medicament vagolitic, cum ar fi atropina.

Delirul de trezire este de aproximativ 2-3 ori mai frecvent la copiii cu vârsta sub șase ani decât la adulți.

Agitația în timpul anesteziei de trezire la copii mici a fost raportată mai frecvent cu anestezice cu trezire scurtă, cum ar fi sevofluranul, comparativ cu alte anestezice cu durate mai mari de trezire, cum ar fi propofolul și halotanul. Apariția rapidă la copii poate fi asociată cu agitație și lipsă de cooperare (în aproximativ 25% din cazuri).

Ca și în cazul altor anestezice inhalatorii halogenate, sevofluranul are un efect de dilatare asupra sistemului arterial sistemic și coronarian. Prin urmare, sevofluranul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu boli coronariene și este important să se mențină hemodinamica normală pentru a evita ischemia miocardică la acești pacienți.

La persoanele susceptibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanșa o stare hipermetabolică a mușchilor scheletici, conducând ca o creștere a cererii de oxigen și la instalarea sindromului cunoscut sub numele de hipertermie malignă. Acest sindrom clinic se caracterizează prin hipercapnie și poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmie, și/sau instabilitate hemodinamică. Unele dintre aceste semne nespecifice pot, de asemenea, să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei și hipovolemiei.

În studiile clinice, a fost raportat un caz de hipertermie malignă. În plus, au fost raportate cazuri de hipertermie malignă, ulterioare punerii pe piață. Unele din aceste cazuri raportate au fost letale.

Tratamentul presupune întreruperea administrării medicamentelor declanșatoare (de exemplu sevofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sodic (pentru informații suplimentare privind managementul pacientului, consultați informațiile de prescripție ale dantrolenului sodic intravenos) și inițierea terapiei de susținere. Un asemenea tratament include eforturi viguroase de aducere la normal a temperaturii corporale, susținere respiratorie și circulatorie după caz, precum și tratamentul dezechilibrelor hidro-electrolitice și acido-bazice. Ulterior poate apărea insuficiența renală, fluxul urinar trebuind monitorizat și susținut, dacă este posibil. Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată cu rare cazuri de creștere a nivelurilor serice ale potasiului, care au condus la aritmii cardiace și deces la copii și adolescenți, în perioada post-operatorie.

Utilizarea anestezicelor inhalatorii a fost asociată rar cu creșterea concentrațiilor plasmatice ale potasiului care au ca rezultat aritmii cardiace și deces la copii, în perioada post operatorie. Pacienții cu afecțiuni neuromusculare latente precum și active, în special cei cu distrofie musculară Duchenne se pare că sunt cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de succinilcolină s-a întâlnit în multe dintre aceste cazuri, dar nu în toate. Acești pacienți au prezentat și creșteri semnificative ale concentrațiilor plasmatice de creatin kinază și, în unele cazuri, modificări în urină care sugerează mioglobinurie. Cu toate că prezentarea clinică este similară hipertermiei maligne, niciunul din acești pacienți nu a prezentat semne și simptome de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Se recomandă tratarea promptă și intensivă a hiperkaliemiei și a aritmiilor cardiace rezistente, precum și evaluarea ulterioară pentru boala neuromusculară latentă. Dacă se suspectează o boală neuromusculară, ar trebui să aibă loc o evaluare suplimentară.

S-au raportat cazuri izolate de prelungire a intervalului QT, foarte rar asociată cu torsada vârfurilor (în cazuri excepționale, letal). Este necesară precauție atunci când sevofluranul se administrează la pacienți susceptibili.

S-au raportat cazuri izolate de aritmie ventriculară la copii și adolescenți cu boală Pompe.

La pacienții cu tulburări mitocondriale, la administrarea anesteziei generale, inclusiv a sevofluranului, este necesară precauție.

Din experiența ulterioară punerii pe piață, post operator, s-au raportat cazuri foarte rare, ușoare, moderate sau severe, de disfuncții hepatice sau hepatită, cu sau fără icter.

Este necesar discernământ clinic atunci când se decide ca sevofluranul să se administreze la pacienții cu afecțiuni hepatice preexistente sau care utilizează medicamente care produc disfuncții hepatice. La pacienții care au prezentat tulburare hepatică, icter, febră sau eozinofilie inexplicabilă după administrarea altor anestezice, se recomandă să se evite administrarea de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu ajutorul medicamentelor intravenoase sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).

Pacienții expuși repetat, într-un interval relativ scurt, la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran, pot avea un risc crescut de afectare hepatică.

Pe durata de întreținere a anesteziei, creșterea concentrației de sevofluran produce o scădere dependentă de doză a tensiunii arteriale. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi legată de profunzimea anesteziei, în asemenea situații putând fi corectată prin scăderea concentrației inspirate de sevofluran. Datorită insolubilității sevofluranului în sânge, modificările hemodinamice pot interveni mai rapid decât în cazul altor anestezice volatile. Trebuie acordată atenție deosebită la calcularea dozelor pentru pacienți hipovolemici, cu hipotensiune arterială sau care sunt în alt fel compromiși hemodinamic, de exemplu din cauza medicației concomitente.

La fel ca pentru toate anestezicele, menținerea stabilității hemodinamice este importantă pentru evitarea ischemiei miocardice la pacienți cu afecțiuni coronariene.

Folosirea sevofluranului în anestezia pentru intervenții obstetricale trebuie realizată cu precauție deoarece efectul relaxant asupra uterului poate crește riscul de hemoragie uterină (vezi pct. 4.6).

Revenirea din anestezia generală trebuie să fie evaluată cu atenție înainte ca pacientul să fie transferat de pe secția de terapie intensivă. Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil să fie necesară administrarea postoperatorie precoce de analgezice. Deși recuperarea conștienței în urma administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a fost studiat impactul asupra funcției intelectuale în următoarele două sau trei zile după anestezie. La fel ca și pentru alte anestezice, mici schimbări ale dispoziției pot persista timp de mai multe zile după administrare (vezi pct. 4.7).

Au fost raportate cazuri rare de încălzire extremă, fum și/sau foc izbucnit spontan în aparatele de anestezie în timpul utilizării de sevofluran împreună cu absorbanți de CO2 uscați, în special cei conținând hidroxid de potasiu (de exemplu, Baralyme). O creștere neobișnuit de întârziată sau un declin neașteptat al concentrației de sevofluran inspirat, prin comparație cu valoarea stabilită pe vaporizator, poate fi asociată cu încălzirea excesivă a recipientului cu absorbant de CO2.

Când absorbantul de CO2 devine uscat, așa cum se întâmplă după trecerea pentru o perioadă lungă de timp a unui flux de gaz uscat prin recipientele cu absorbant de CO2, poate apărea o reacție exotermă, sporirea degradării sevofluranului și generarea de produși de degradare. Au fost observați produși de degradare a sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon și Compuși A, B, C și D) în circuitul respirator al unui aparat de anestezie experimental care utiliza absorbanți de CO2 uscați și concentrații maxime de sevofluran (8%) pe perioade lungi de timp (≥ 2 ore). Concentrațiile de formaldehidă observate în circuitul respirator de anestezie (utilizând absorbanți cu conținut de hidroxid de sodiu) au fost concordante cu nivelurile cunoscute a cauza iritație respiratorie ușoară. Nu este cunoscută relevanța clinică a produșilor de degradare observați în condițiile extreme impuse de acest model experimental.

Dacă cineva din personalul medical suspicionează că absorbantul de CO2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de a se utiliza anestezice volatile (de exemplu sevofluran). Țineți cont de faptul că indicatorul de culoare nu se modifică întotdeauna atunci când absorbantul devine uscat. Prin urmare, lipsa unei modificări semnificative a culorii nu trebuie luată ca o asigurare în sensul unei hidratări adecvate. Înlocuirea absorbanților de CO2 trebuie să se facă de rutină, indiferent de starea indicatorului de culoare (vezi pct. 6.6).

Deși datele provenite din studii clinice controlate, cu debite scăzute, sunt limitate, constatările efectuate în cadrul studiilor la om și la animale sugerează faptul că există un potențial de afectare renală, despre care se consideră că se datorează Compusului A.

Prin urmare, sevofluranul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență renală. Studiile desfășurate la animale și la om demonstrează faptul că sevofluranul administrat pentru mai mult de 2 ore CAM și la debite de gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie și glicozurie. Vezi și pct. 5.1.

În cadrul unor studii la șobolani, a fost observată nefrotoxicitatea la animale expuse la niveluri de Compus A (pentafluoroizopropenil fluorometil eter (PIFE)) care depășeau pe cele observate de obicei în rutina practicii clinice. Trebuie luați în considerare toți factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în special durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, și concentrația sevofluranului.

Concentrația sevofluranului inspirat și debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza expunerea la Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depășească 2 ore CAM la debite cuprinse între 1 și < 2 l/min. Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt < 1 l/min.

Mecanismul acestei toxicități renale la șobolani nu este cunoscut, iar relevanța sa la om nu a fost stabilită. (Pentru detalii suplimentare, vezi pct. 5.3, Date preclinice de siguranță.)

Sevofluranul trebuie administrat cu precauție le pacienții cu funcția renală afectată (RFG ≤ 60 ml/min); funcția renală trebuie monitorizată postoperator.

La pacienții cu risc de creștere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenție, în asociere cu manevre de reducere a presiunii intracraniene (de exemplu hiperventilație).

Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii și adulți tineri, precum și la adulți mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanți. Utilizarea sevofluranului la pacienți care prezintă risc de convulsii trebuie evaluată clinic. La copii, trebuie limitată profunzimea anesteziei. EEG poate permite optimizarea dozării sevofluranului și poate ajuta la evitarea apariției convulsiilor la pacienții cu predispoziție pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 - Copii și adolescenți).

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii și adulți tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulți dintre aceștia neavând factori de risc predispozanți.

Utilizarea sevofluranului la pacienți care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4 -

Crize convulsive).

La copiii a fost observată apariția de mișcări distonice (vezi pct. 4.8).

O prevalență și un grad al bradicardiei semnificativ mai mari au fost semnalate în cazul copiilor cu sindrom

Down, în timpul inducerii cu sevofluran și după aceea.

Numărul cazurilor cu expunere repetată la sevofluran este limitat. Cu toate acestea, nu există diferențe evidente în evenimentele secundare dintre prima expunere și expunerile ulterioare.

Sevofluranul trebuie utilizat cu atenție în cazul pacienților cu miastenia gravis. Similar altor anestezice halogenate, sevofluran poate provoca tuse în timpul inhalării. Sevofluranul poate provoca o prelungire a intervalului QTc. În practica medicală, se ajunge rar la torsada vârfurilor. Sevofluranul trebuie administrat cu atenție în cazul pacienților cu risc, precum bătrânii sau pacienții diagnosticați cu sindrom de QTc prelungit congenital.

Sevofluranul s-a dovedit a fi sigur și eficient în cazul administrării concomitente cu o largă varietate de medicamente utilizate în mod obișnuit în situații chirurgicale, precum medicamente cu tropism pe sistemul nervos central, medicamente pentru sistemul autonom, relaxante ale mușchilor scheletici, medicamente antiinfecțioase incluzând aminoglicozide, hormoni și substituenți sintetici, produse derivate din sânge, medicamente cardiovasculare incluzând epinefrină.

Agenții beta-simpatomimetici, precum izoprenalina și agenții alfa- și beta-simpatomimetici, precum adrenalina și noradrenalina trebuie utilizați cu prudență în timpul narcozei induse cu sevofluran, din cauza riscului potențial de aritmie ventriculară. Dozele de adrenalină sau noradrenalină utilizate pentru acțiunea hemostatică locală prin injecție subcutanată sau gingivală trebuie limitată la, de exemplu, 0,1 mg epinefrină în 10 min sau 0,3 mg într-o oră la adulți. Nu este recomandată administrarea parenterală de adrenalină și noradrenalină.

Utilizarea concomitentă de succinilcolină și agenți anestezici inhalabili a fost asociată cu rare cazuri de creștere a nivelurilor serice ale potasiului, care au condus la aritmii cardiace și deces la copii și adolescenți, în perioada post-operatorie.

Administrarea amfetaminelor și medicamentelor derivate, precum și a efedrinei sau a medicamentelor derivate poate provoca o criză hipertensivă preoperatorie. Se recomandă întreruperea tratamentului cu câteva zile înainte de operație.

Nu este exclus riscul producerii unui colaps intraoperator întrucât acest fenomen a fost observat și în cazul altor medicamente anestezice inhalatorii halogenate. În general, se recomandă ca tratamentul să fie oprit cu 2 săptămâni înainte de intervenția chirurgicală.

Sevofluranul poate duce la hipotensiune marcată la pacienții tratați cu antagoniști ai calciului, în special derivate de dihidropiridină.

Trebuie să se acționeze cu prudență la utilizarea concomitentă a antagoniștilor calciului și anestezicelor inhalatorii, din cauza riscului unui efect inotrop negativ adăugat.

Sevofluranul este similar cu izofluranul în ceea ce privește sensibilizarea miocardului la efectul aritmogen al adrenalinei administrate exogen; doza prag de adrenalină care produce tulburări de ritm ventriculare multiple a fost stabilită la 5 micrograme/kg.

Există riscul apariției unui episod acut de hipertensiune arterială la utilizarea concomitentă de sevofluran și medicamente simpatomimetice (amfetamine, efedrină).

Sevofluranul poate crește efectele negative de tip inotrop, cronotrop și dromotrop ale beta-blocantelor (prin blocarea mecanismelor compensatorii cardiovasculare). Pacienții trebuie informați cu privire la întreruperea administrării beta-blocantelor și nu trebuie să întrerupă brusc luarea medicamentelor. Anestezistul trebuie să fie informat cu privire la terapia cu beta-blocante.

Verapamil

S-a observat afectarea conducerii atrio-ventriculare în timpul administrării concomitente de verapamil și sevofluran.

Inductori ai CYP2E1

Medicamentele și substanțele care cresc activitatea izoenzimei CYP2E1 a citrocromului P450, cum sunt izoniazida și alcoolul etilic, pot crește metabolizarea sevofluranului, determinând creșteri semnificative ale concentrațiilor plasmatice de fluoruri. Utilizarea concomitentă a sevofluranului și izoniazidei poate potența efectul hepatotoxic al izoniazidei. Datorită posibilei induceri a metabolismului, tratamentul cu izoniazidă trebuie întrerupt cu 1 săptămână înainte de operație și nu trebuie reluat până la 15 zile după operație.

Sunătoare (Hypericum perforatum)

La pacienții tratați pe termen lung cu sunătoare s-a raportat hipotensiune severă și întârziere la revenirea din anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.

Barbiturice

Administrarea de sevofluran este compatibilă cu barbiturice, propofol și alte anestezice intravenoase utilizate obișnuit. După folosirea unui anestezic intravenos pot fi necesare concentrații mai reduse de sevofluran.

Benzodiazepine și opiacee

Este de așteptat ca benzodiazepinele și opiaceele să scadă CAM pentru sevofluran în aceeași manieră ca și alte anestezice inhalatorii. Administrarea de sevofluran este compatibilă cu benzodiazepinele și opiaceele utilizate în mod obișnuit în practica chirurgicală.

Opiaceele precum fentanilul și sufentanilul, combinate cu sevofluran, pot duce la o scădere sinergică a frecvenței cardiace, tensiunii arteriale și frecvenței respiratorii.

Protoxid de azot

La fel ca și pentru alte anestezice volatile halogenate, CAM pentru sevofluran este scăzută în cazul administrării în combinație cu protoxid de azot. CAM echivalentă este redusă cu aproximativ 50% la adulți și cu aproximativ 25% la copii și adolescenți (vezi pct. 4.2 - Menținerea anesteziei).

Agenți blocanți neuromusculari

La fel ca și alte anestezice inhalatorii, sevofluranul afectează atât intensitatea cât și durata blocării neuromusculare produsă de relaxantele musculare nedepolarizante. Atunci când este utilizat pentru suplimentarea anesteziei cu alfentanil - N2O, sevofluranul potențează blocul neuromuscular indus de pancuroniu, vecuroniu sau atracuriu. Ajustarea dozelor pentru aceste relaxante musculare la administrarea concomitentă cu sevofluran este similară cu cea necesară pentru izofluran. Nu a fost studiat efectul sevofluranului asupra succinilcolinei și a duratei blocadei neuromusculare depolarizante.

Reducerea dozei agenților blocanți neuromusculari în timpul inducerii anesteziei poate avea ca rezultat întârzierea instalării condițiilor adecvate pentru intubarea endotraheală, sau relaxarea musculară inadecvată, deoarece potențarea agenților blocanți neuromusculari este observată la câteva minute după începerea administrării de sevofluran. Acțiunea relaxantelor musculare nedepolarizante poate fi antagonizată cu neostigmină.

Dintre agenții nedepolarizanți, au fost studiate interacțiunile cu vecuroniu, pancuroniu și atracuriu. În absența unui ghid specific: (1) pentru intubarea endotraheală, nu reduceți doza relaxantelor musculare nedepolarizante; și (2) în timpul menținerii anesteziei, doza relaxantelor musculare nedepolarizante este probabil să fie redusă în comparație cu anestezia cu N2O/opiaceu. Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie ghidată de răspunsul la stimularea nervoasă.

Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu există studii adecvate și bine controlate referitor la femeile gravide; astfel, sevofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă este în mod clar necesar.

Travaliul și nașterea

Într-un studiu clinic, siguranța sevofluranului a fost demonstrată pentru mame și nou-născuți atunci când a fost utilizat pentru anestezia în timpul operației cezariene. Siguranța sevofluranului nu a fost demonstrată în cazul travaliului și al nașterii pe cale vaginală. Trebuie avut grijă la folosirea în anestezia obstetricală din cauza efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului și a creșterii hemoragiei uterine.

Nu se cunoaște dacă sevofluranul sau metaboliții acestuia se excretă în laptele uman. Se recomandă administrarea cu atenție a sevofluranului la femeile care alăptează.

Studiile referitoare la reproducere, desfășurate la șobolani și iepuri cu concentrații de până la 1 CAM nu au relevat o afectare a fertilității datorată sevofluranului.

În timpul sarcinii, sevofluranul trebuie administrat doar dacă este strict necesar.

Riscul crescut de hemoragie uterină datorită unui efect de relaxare a sevofluranului asupra uterului.

Utilizarea în timpul travaliului și nașterii este limitată la un singur studiu de mici dimensiuni, referitor la cezariană.

Studiile la animale au indicat faptul că sevofluranul nu este teratogen.

Studiile privind reproducerea la șoareci și iepuri (doze de până la 1 CAM) nu au arătat niciun efect asupra capacității de reproducere a masculilor și femelelor. În cadrul studiilor la animale nu s-a observat niciun semn de toxicitate fetală.

Similar altor medicamente, pacienții trebuie avertizați că realizarea unor activități care necesită stare de alertă mentală, precum operarea vehiculelor motorizate sau a utilajelor periculoase, poate fi afectată o bună perioadă de timp după anestezia generală (vezi pct. 4.4).

Nu trebuie să li se permită pacienților să conducă vehicule pentru o perioadă de timp corespunzătoare după anestezia cu sevofluran.

Similar altor anestezice inhalatorii potente, sevofluran poate provoca deprimare cardio-respiratorie în funcție de doza administrată. Majoritatea reacțiilor adverse sunt de severitate ușoară până la moderată și sunt de durată scurtă. Greața și vărsăturile sunt frecvent observate în perioada postoperatorie, cu incidențe similare celor observate în cazul administrării altor anestezice inhalatorii. Aceste efecte sunt sechele frecvente ale operației sau anesteziei generale care pot fi datorate anestezicului inhalator, a altor medicamente administrate în timpul sau după operație și a răspunsului pacientului la procedura chirurgicală. Cele mai frecvente reacții adverse raportate au fost după cum urmează:

La adulți: hipotensiune arterială, greață și vărsături;

La vârstnici: bradicardie, hipotensiune arterială și greață;

La copii și adolescenți: agitație, tuse, vărsături și greață.

Rezumatul tabelar al reacțiilor adverse

Datele despre evenimentele adverse sunt obținute din studiile clinice controlate efectuate în Statele Unite și

Europa la peste 3200 de pacienți. Tipul, severitatea și frecvența evenimentelor adverse la pacienții cărora li s-a administrat sevofluran sunt comparabile cu evenimentele adverse apărute la pacienții cărora li s-au administrat alte anestezice inhalatorii.

Cele mai des întâlnite evenimente adverse asociate cu administrarea sevofluranului sunt greața (24%) și voma (17%). Agitația a apărut frecvent la copii (23%).

Toate reacțiile adverse, cel puțin posibil asociate cu sevofluranul, din studiile clinice și din experiența ulterioară punerii pe piață, sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme și organe, termen preferat și frecvență. Categoriile de frecvență utilizate sunt: foarte frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); mai puțin frecvente (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000); foarte rare (< 1/10000), inclusiv raportările izolate. Reacțiile adverse din experiența ulterioară punerii pe piață sunt raportate voluntar dintr-o populație cu o rată de expunere necunoscută. Astfel, nu este posibilă estimarea incidenței reale a reacțiilor adverse și iar categoria de frecvență este 'cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)”. Tipul, severitatea și frecvența reacțiilor adverse la pacienții tratați cu sevofluran în studiile clinice au fost comparabile cu reacțiile adverse ale pacienților tratați cu medicamentul de referință.

Date privind reacțiile adverse, rezultate din studii clinice și experiența ulterioară punerii pe piață

Rezumatul celor mai frecvente reacții adverse la medicament în studiile clinice cu sevofluran și în experiența ulterioară punerii pe piață

Clasificare pe organe și sisteme Frecvență Reacții adverse

Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvență necunoscută Reacție anafilactică 1

Reacție anafilactoidă

Hipersensibilitate1

Tulburări hematologice și limfatice Mai puțin frecvente Leucopenie

Tulburări psihice Foarte frecvente Agitație

Mai puțin frecvente Stări confuzive

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Somnolență Amețeală Cefalee Convulsii 2, 3

Cu frecvență necunoscută Distonie

Tulburări cardiace Foarte frecvente Bradicardie

Frecvente Tahicardie

Mai puțin frecvente Bloc atrioventricular complet Aritmii cardiace (inclusiv aritmii ventriculare), Fibrilație arterială Aritmie Extrasistole ventriculare

Cu frecvență necunoscută Extrasistole supraventriculare

Extrasistole (ventriculare, supraventriculare, bigeminism)

Stop cardiac 4

Fibrilație ventriculară

Torsada vârfurilor

Tahicardie ventriculară

QT prelungit pe electrocardiogramă

Tulburări vasculare Foarte frecvente Hipotensiune arterială

Frecvente Hipertensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice și Foarte frecvente Tuse mediastinale Frecvente Tulburare respiratorie Depresie respiratorie Spasm laringian Obstrucția căilor respiratorii

Mai puțin frecvente Edem pulmonar

Cu frecvență necunoscută Apnee

Hipoxie

Astm bronșic

Bronhospasm

Dispnee 1

Wheezing 1

Episod de oprire a respirației

Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Vărsături

Frecvente Hipersecreție salivară

Cu frecvență necunoscută Pancreatită

Tulburări metabolice și de nutriție Cu frecvență necunoscută Hiperkaliemie

Tulburări renale și ale căilor urinare Mai puțin frecvente Retenție urinară Glicozurie

Cu frecvență necunoscută Nefrită tubulointerstițială

Tulburări hepatobiliare Cu frecvență necunoscută Hepatită 1, 2

Insuficiență hepatică 1, 2

Necroză hepatică 1, 2

Icter

Afecțiuni cutanate și ale țesutului Cu frecvență necunoscută Dermatită de contact 1 subcutanat Prurit Erupție cutanată tranzitorie 1

Edem facial 1

Urticarie

Tulburări musculo-scheletice și ale Cu frecvență necunoscută Rigiditate musculară țesutului conjunctiv

Tulburări generale și la nivelul locului Frecvente Frisoane de administrare Cu frecvență necunoscută Pirexie

Disconfort toracic 1

Hipertermie malignă 1, 2

Edem

Investigații diagnostice Frecvente Glicemie anormală

Teste hepatice anormale 5 Număr anormal de celule albe

Nivel fluorură serică crescut

Mai puțin frecvente Creatinină serică crescută1

Aspartat aminotransferază crescută

Creatinina serică crescută

Alanin aminotransferază crescută

Lactat dehidrogenază serică crescută

Leziuni, intoxicații și complicații Frecvente Hipotermie legate de procedurile utilizate 1 Vezi pct. 4.8 - Descrierea anumitor reacții adverse 2 Vezi pct. 4.4. 3 Vezi pct. 4.8 - Copii și adolescenți. 4 Au existat rapoarte foarte rare, ulterioare punerii pe piață, de stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran. 5 Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale rezultatelor testelor funcțiilor hepatice cu sevofluran și agenți de referință.

În timpul anesteziei cu sevofluran și după aceea pot apărea creșteri tranzitorii ale nivelurilor serice de fluor anorganic. În general, concentrațiile de fluor anorganic ating un maxim în decurs de două ore de la încheierea anesteziei cu sevofluran și revin la niveluri pre-operatorii în decurs de 48 ore. În studiile clinice, concentrațiile crescute de fluor nu au fost asociate cu afectarea funcției renale.

Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. În plus, au existat rare raportări, ulterioare punerii pe piață, de insuficiență hepatică și necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenți anestezici volatili potenți, inclusiv sevofluran. Totuși, incidența reală și relația cu sevofluranul a acestor reacții nu poate fi stabilită cu certitudine (vezi pct. 4.4).

Au existat rare raportări de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupții cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit, bronhospasm, reacții anafilactice sau anafilactoide), în special în asociere cu expunerea ocupațională pe termen lung la agenții anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.

La persoanele sensibile, inhalarea de anestezici puternici poate declanșa o stare hipermetabolică a mușchilor scheletici, conducând ca o creștere a cererii de oxigen și la instalarea sindromului cunoscut sub numele de hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Multe din acestea au apărut la copii și adulți tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulți dintre aceștia neavând factori de risc predispozanți. În câteva cazuri s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente și, cel puțin un caz a fost confirmat prin electroencefalografie (EEG). Deși în multe cazuri a fost vorba despre crize unice remise spontan sau după tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul sau imediat după inducerea cu sevofluran, în timpul revenirii din anestezie și în perioada recuperatorie postoperatorie până la maxim o zi după anestezie. Utilizarea sevofluranului la pacienți care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a

Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497 e-mail: adr@anm.ro.

Simptomele de supradozaj includ deprimare respiratorie și insuficiență circulatorie.

În caz supradozaj, următoarele acțiuni trebuie luate: încetați administrarea medicamentului, asigurați permeabilitatea căilor respiratorii și începeți ventilația asistată sau controlată cu oxigen pur și stabilizați funcțiile cardiovasculare.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale; hidrocarburi halogenate, codul ATC: N01AB08

Modificările în efectele clinice ale sevofluranului urmează modificărilor concentrației inspirate. Sevofluranul este un anestezic inhalator metil-izopropil-eter halogenat care determină o inducere și o fază de recuperare rapide. CAM (concentrația alveolară minimă) depinde de vârstă (vezi pct. 4.2).

Sevofluranul determină pierderea stării de conștiență, abolirea reversibilă a durerii și activității motorii, diminuarea reflexelor vegetative, deprimare respiratorie și cardiovasculară. Aceste efecte sunt dependente de doză.

Sevofluranul prezintă un coeficient de distribuție sânge/gaz scăzut (0,65), determinând o recuperare rapidă din anestezie.

Similar tuturor celorlalte medicamente inhalatorii, sevofluranul deprimă funcțiile cardiovasculare într-un mod dependent de doză. Unul din studiile cu voluntari a indicat faptul că o creștere a concentrației de sevofluran determină o reducere a mediei presiunii arteriale, dar nu s-a înregistrat nicio modificare a ritmului cardiac. Sevofluranul nu a modificat concentrațiile de noradrenalină plasmatică pe durata acestui studiu.

Sevofluranul produce sensibilizarea miocardului la efectele aritmogene ale adrenalinei administrate exogen.

Această sensibilizare este similară cu cea produsă de izofluran.

Efecte asupra sistemului nervos

La pacienții cu presiune intracraniană normală (PIC), sevofluranul a avut efecte minime la nivelul PIC și a conservat capacitatea de răspuns la CO2. Siguranța administrării de sevofluran nu a fost investigată la pacienții cu PIC crescut. La pacienții cu risc de creștere a PIC, sevofluranul trebuie administrat cu atenție împreună cu măsurile necesare de reducere a PIC.

Solubilitatea redusă a sevofluranului în sânge se reflectă în concentrațiile alveolare care cresc rapid în momentul inducerii și scad rapid după oprirea administrării medicamentului inhalator. Valoarea FA/FI (viteza de creștere a concentrației) după 30 de minute pentru sevofluran este de 0,85. Valoarea FA/FAO (viteza de scădere a concentrației) după 5 minute este 0,15.

La om, < 5% din sevofluranul absorbit este metabolizat. Sevofluranul este defluorizat prin intermediul citocromului P450(CYP)2E1 în ficat, cu formarea hexafluoroizopropanolului (HFIP) cu eliberare de fluorură anorganică și dioxid de carbon (sau un fragment cu un singur carbon). HFIP este mai apoi conjugat rapid cu acid glucuronic și excretat în urină. Eliminarea pulmonară rapidă și în proporție mare de sevofluran minimizează cantitatea disponibilă pentru metabolizare.

Metabolizarea sevofluranului poate fi crescută de inductorii cunoscuți CYP2E1 (de exemplu izoniazidă și alcool etilic), dar nu este indusă de barbiturice.

Creșterile tranzitorii ale concentrațiilor de fluorură anorganică serică pot apărea în timpul și după anestezia cu sevofluran. În general, concentrațiile de fluorură anorganică ating nivelul maxim în cel mult 2 ore de la întreruperea administrării de sevofluran și revin în cel mult 48 ore la nivelul preoperator.

Datele preclinice privind toxicitatea după doze unice și repetate de sevofluran nu au evidențiat toxicitate specifică de organ.

Studii cu privire la toxicitatea asupra funcției de reproducere: studiile privind fertilitatea, efectuate la șobolan, au indicat scăderea ratelor de implantare și gestație după expunerea repetată la doze anestezice.

Studiile efectuate la șobolan și iepure privind toxicitatea asupra funcției de dezvoltare nu au evidențiat efecte teratogene. La administrarea de concentrații subanestezice în timpul fazei perinatale la șobolani s-a constatat prelungirea gestației.

Studiile ample in vitro și in vivo privind mutagenitatea sevofluranului au avut rezultate negative. Nu au fost realizate studii privind carcinogenitatea.

Efectele asupra funcției circulatorii și a consumului de oxigen: rezultatul studiilor efectuate la câine au indicat faptul că sevofluranul nu determină sindrom de furt coronarian și nu exacerbează o ischemie miocardică preexistentă. Studiile la animale au indicat faptul că circulația hepatică și renală sunt bine menținute cu ajutorul sevofluranului.

Sevofluran reduce rata de metabolizare cerebrală pentru oxigen (RMCO2) într-un mod asemănător celui identificat în cazul izofluranului. O reducere de aproximativ 50% a RMCO2 este observată la concentrațiile ce ating valoarea 2,0 a CAM. Studiile la animale au demonstrat că sevofluranul nu are un efect semnificativ asupra fluxului sanguin cerebral.

La animale, sevofluranul reprimă în mod semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG) în comparație cu dozele echipotente de izofluran. Nu există nicio dovadă care să ateste că sevofluranul este asociat cu activitatea epileptiformă din timpul normocapniei sau hipocapniei. Spre deosebire de enfluran, încercările de a provoca o activitate EEG similară unei convulsii în timpul hipocapniei cu stimuli auditivi ritmici au fost negative.

Compusul A: compusul A este un produs de degradare al sevofluranului, care apare în substanțele de absorbție a CO2. Concentrația sa crește în mod normal odată cu creșterea temperaturii absorbantului și a concentrației de sevofluran și cu scăderea fluxului de gaz proaspăt.

Studiile efectuate la șobolan au indicat o nefrotoxicitate dependentă de doză și durata de expunere, reversibilă (necroze izolate ale celulelor de la nivelul tubului contort proximal). La șobolan, leziunile de nefrotoxicitate au fost evidențiate la 25-50 ppm după 6 și 12 ore de expunere. Relevanța la om a acestor observații este necunoscută.

Studiile publicate efectuate la animale (inclusiv primate) la doze care au determinat anestezie ușoară până la moderată evidențiază că utilizarea substanțelor anestezice în perioada de creștere cerebrală rapidă sau sinaptogeneză determină pierderi celulare în creierul aflat în dezvoltare, care pot fi asociate cu deficite cognitive de lungă durată. Semnificația clinică a acestor constatări non-clinice nu este cunoscută.

În studiile clinice, cea mai mare concentrație de compus A (utilizând soda calcinată ca absorbant de CO2 în circuit) a fost de 15 ppm la copii și adolescenți și 32 ppm la adulți. În sistemele care utilizează hidroxidul de bariu ca absorbant de CO2, s-au evidențiat concentrații de până la 61 ppm. Deși experiența privind anestezia cu flux scăzut este limitată, până în prezent nu există dovezi de insuficiență renală cauzată de compusul A.

Compusul B: Expunerea prin inhalare la compusul B la concentrații de până la 2400 ppm (0,24%) pentru o durată de trei ore nu a dus la efecte adverse asupra parametrilor renali sau asupra histologiei țesuturilor la șobolanii Wistar.

Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate. Nu s-a găsit niciun efect mutagen în testul Ames și nu au fost induse aberații cromozomiale în celulele de mamifere cultivate. Studiile de reproducere la șobolani și iepuri la doze de până la 1 MAC nu au furnizat dovezi ale afectării fertilității sau a afectării fătului din cauza sevofluranului.

Nu există.

Sevofluran este stabil atunci când este păstrat în condiții normale de lumină. Nicio degradare vizibilă a sevofluranului nu apare în prezența acizilor puternici sau a căldurii. Sevofluran nu corodează oțelul inoxidabil, bronzul, aluminiul, bronzul nichelat, bronzul cromat sau aliajele din cupru-beriliu. Degradarea chimică poate apărea în cazul expunerii anestezicelor inhalatoare la materialul absorbant CO2 din instalația de anesteziere. Atunci când este utilizat conform indicațiilor împreună cu materiale absorbante proaspete, degradarea sevofluranului este minimă, iar agenții de degradare sunt nedetectabili și netoxici. Degradarea sevofluranului și apariția degradării ulterioare este sporită de creșterea temperaturii materialului absorbant, de materialul absorbant CO2 uscat (în special cel care conține hidroxid de potasiu, de exemplu Baralyme®), de concentrația crescută de sevofluran și de fluxul de gaz proaspăt redus. Sevofluranul poate fi suspus degradării alcaline prin două moduri. Primul rezultă din pierderea fluorurii de hidrogen cu formarea pentafluoroizopropanil fluorometil eter (PIFE sau mai des întâlnit sub numele Compus A). A doua modalitate de degradare a sevofluranului apare doar în prezența materialelor absorbante de CO2 uscate și duce la descompunerea sevofluranului în hexafluoroizopropanol (HFIP) și formaldehidă. HFIP este inactiv, non-genotoxic, se glucuronidează rapid, se elimină și are gradul de toxicitate comparabil cu cel al sevofluranului. Formaldehida este prezentă în timpul proceselor normale de metabolizare. Când este expusă la un material absorbant foarte uscat, formaldehida se poate degrada în metanol și formiat. Formiatul poate contribui la formarea monoxidului de carbon la temperaturi înalte. Metanolul poate intra în reacție cu

Compusul A pentru a forma un produs metoxi, Compusul B. Compusul B poate suferi o eliminare suplimentară de HF, formându-se astfel Compușii C, D și E. În prezența materialelor absorbante foarte uscate, în special cele care conțin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme®), pot apărea formarea formaldehidei, a metanolului, a monoxidului de carbon, a Compusului A și poate și a unor subcompuși ai acestuia, Compușii B, C și D.

5 ani pentru flacoanele din sticlă brună cu capac cu filet. 3 ani pentru flacoanele din sticlă brună cu sistem de închidere multi-component prevăzut cu adaptor integrat.

După deschidere, conținutul flaconului trebuie utilizat în decurs de 8 săptămâni.

A se păstra la temperaturi sub 25°C. A nu se păstra la frigider. A se păstra cu dopul bine închis deoarece se volatilizează. A se păstra în poziție verticală.

Flacoane de 250 ml din sticlă brună, tip III (cu sau fără film de acoperire extern din PVC), cu sistem de închidere format din două componente - capac cu filet, compus din carcasă externă din rășină fenolică de culoare neagră și con intern translucid din PEJD. Sistemul este prevăzut cu un manșon din PEJD de culoare galbenă.

SAU

Flacoane de 250 ml din sticlă brună, tip III (fără film de acoperire extern din PVC), cu sistem de închidere multi-component prevăzut cu adaptor integrat (PEÎD, cauciuc EPDM, oțel inoxidabil) atașat la flacon cu un inel capsat din aluminiu.

Sevofluranul trebuie administrat prin intermediul unui vaporizator special calibrat pentru sevofluran, folosind un sistem de administrare special conceput pentru vaporizatori cu sevofluran sau alt sistem specific cu vaporizator pentru sevofluran.

Materialele absorbante pentru dioxidul de carbon nu trebuie lăsate să se usuce atunci când anestezicele inhalatorii sunt administrate. S-a raportat că unele anestezice halogenate interacționează cu materialul absorbant uscat pentru dioxidul de carbon pentru a forma monoxid de carbon. Cu toate acestea, pentru a reduce riscul de formare a monoxidului de carbon în circuitele de re-respirație și posibilitatea atingerii unor niveluri înalte de carboxihemoglobină, materialele absorbante ale CO2 nu trebuie să se usuce. S-au înregistrat puține cazuri de producere de căldură în exces, fum și incendiu în aparatele de anestezie atunci când sevofluranul a fost administrat împreună cu material absorbant pentru CO2 uscat. Dacă se suspectează că materialul absorbant pentru CO2 s-a uscat, atunci el trebuie înlocuit. S-a descoperit că sevofluranul este degradat în prezența acizilor tari Lewis care se pot forma pe suprafețele de metal sau sticlă în condiții nefavorabile; trebuie evitată utilizarea vaporizatorilor care conțin acest tip de acizi tari Lewis sau care pot determina formarea acestora în condiții normale de utilizare.

Trebuie folosite doar flacoanele fără miros înțepător.

În cazul în care o sticlă parțial folosit rămâne la sfârșitul procedurii, conținutul poate fi utilizat pentru o perioadă de până la 8 săptămâni.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Piramal Critical Care B.V.

Rouboslaan 32 (ground floor), 2252 TR

Voorschoten, Olanda

8418/2015/01-02

Reînnoire autorizație - Noiembrie 2015

Decembrie 2021