SOGROYA 5mg / 1.5ml soluție injectabilă în pen preumplut prospect medicament

Sogroya 15 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Un ml soluție conține somapacitan* 3,3 mg.

Fiecare stilou injector (pen) preumplut conține somapacitan 5 mg în 1,5 ml soluție.

Un ml soluție conține somapacitan* 6,7 mg.

Fiecare stilou injector (pen) preumplut conține somapacitan 10 mg în 1,5 ml soluție.

Sogroya 15 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Un ml soluție conține somapacitan* 10 mg.

Fiecare stilou injector (pen) preumplut conține somapacitan 15 mg în 1,5 ml soluție.

*Produs în celulele de Escherichia coli prin tehnologia ADN-ului recombinant, urmată de atașarea unui fragment de legare de albumină.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Soluție injectabilă (injecție).

Lichid limpede până la ușor opalescent, incolor până la ușor gălbui și fără particule vizibile.

Sogroya este indicat pentru substituția hormonului de creștere (HC) endogen la copii cu vârsta de 3 ani și peste, la adolescenți cu insuficiență de creștere din cauza deficitului de hormon de creștere (copii și adolescenți cu DHC) și la adulți cu deficit de hormon de creștere (adulți cu DHC).

Tratamentul cu somapacitan trebuie inițiat și monitorizat de către medici cu o calificare și experiență corespunzătoare în diagnosticarea și abordarea terapeutică a pacienților cu deficit de hormon de creștere (de exemplu, endocrinologi).

Tabelul 1: Recomandare privind doza

Copii și adolescenți cu DHC Doza inițială recomandată

Tratamentul pacienților netratați anterior și al 0,16 mg/kg/săptămână copiilor și adolescenților care fac trecerea de la alte medicamente care conțin HC

Adulți cu DHC Doza inițială recomandată

Adulți (≥18 până la <60 de ani) 1,5 mg/săptămână

Femei care utilizează estrogen ca tratament 2 mg/săptămână administrat pe cale orală (indiferent de vârstă)

Vârstnici (60 de ani sau peste) 1 mg/săptămână

Pacienți care fac trecerea de la medicamente care conțin HC cu administrare zilnică

Adulți (≥18 până la <60 de ani) 2 mg/săptămână

Femei care utilizează estrogen ca tratament 4 mg/săptămână administrat pe cale orală (indiferent de vârstă)

Vârstnici (60 de ani sau peste) 1,5 mg/săptămână

Copii și adolescenți cu DHC

Doza de somapacitan poate fi individualizată și ajustată după cum este necesar, pe baza vitezei creșterii în înălțime, reacțiilor adverse, greutății corporale și concentrațiilor serice ale factorului de creștere asemănător insulinei - tip I (FCI-I).

Valorile medii ale scorurilor deviației standard (SDS) pentru valorile FCI-I (obținute la 4 zile după dozare) vă pot ghida în ajustarea dozei. Ajustarea dozelor trebuie să țintească atingerea valorii medii a

FCI-I SDS în limitele normale, adică între -2 și +2 (de preferință aproape de valoarea 0 a SDS).

Dacă valoarea FCI-I (SDS) este >2, aceasta ar trebui să fie reevaluată după administrarea ulterioară a somapacitan. Dacă valoarea se menține la >2, se recomandă reducerea dozei cu 0,04 mg/kg/săptămână. La unii pacienți pot fi necesare mai multe reduceri ale dozei.

La pacienții cărora li s-a redus doza dar care nu se dezvoltă bine, doza poate fi crescută în funcție de tolerabilitate până la o doză maximă de 0,16 mg/kg/săptămână. Creșterile treptate ale dozei nu trebuie să depăsească trepte mai mari de 0,02 mg/kg pe săptămână.

Evaluarea eficacității și siguranței trebuie luată în considerare la intervale de aproximativ 6 până la 12 luni și poate fi stabilită prin evaluarea parametrilor auxologici, biochimiei (FCI-I, hormoni, glucoză și lipide) și a stării pubertale. Evaluările mai frecvente trebuie luate în considerare în timpul pubertății.

Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții care au atins înălțimea finală sau înălțimea aproape finală, adică o viteză anuală de creștere în înălțime < 2 cm/an și o vârstă osoasă > 14 ani la fete sau > 16 ani la băieți, ceea ce corespunde închiderii plăcilor de creștere epifizică, a se vedea pct. 4.3. Odată ce epifizele sunt sudate, pacienții trebuie reevaluați clinic cu privire la nevoia de tratament cu hormon de creștere.

Când DHC persistă după finalizarea creșterii, tratamentul cu hormon de creștere trebuie continuat pentru a obține o dezvoltare somatică completă a adulților, inclusiv a masei musculare și acumularea de minerale osoase (pentru îndrumări privind dozarea, consultați doza recomandată pentru adulți (tabelul 1).

Adulți cu DHC

Doza de somapacitan trebuie ajustată în mod individual, pentru fiecare pacient. Este recomandată creșterea progresivă a dozei, la interval de 2−4 săptămâni, în trepte de la 0,5 mg până la 1,5 mg, în funcție de răspunsul clinic al pacienților și de manifestarea reacțiilor adverse, până la o doză de somapacitan de 8 mg pe săptămână.

Concentrațiile serice ale factorului de creștere asemănător insulinei - tip I (FCI-I) (probe recoltate la 3-4 zile de la administrarea dozei) pot fi utilizate ca reper pentru stabilirea treptată a dozei. Ținta scorului deviației standard (SDS) pentru FCI-I trebuie să se încadreze în partea superioară a intervalulului valorilor normale, fără a depăși 2 SDS. Valorile FCI-I SDS din intervalul țintă sunt atinse, de regulă, în decurs de 8 săptămâni de stabilire treptată a dozei. O perioadă de stabilire treptată a dozei mai lungă poate fi necesară în cazul unor pacienți adulți cu DHC (vezi mai jos și pct. 5.1).

Utilizând FCI-I SDS ca biomarker pentru stabilirea treptată a dozei, ținta o reprezintă atingerea valorilor FCI-I SDS din partea superioară a intervalului de referință, ajustat în funcție de vârstă (partea superioară a intervalului de referință pentru FCI-I SDS: între 0 și +2), în decursul a 12 luni de stabilire treptată a dozei. În cazul în care acest interval țintă nu poate fi atins în această perioadă de timp sau în cazul în care pacientul nu obține răspunsul clinic dorit, trebuie luate în considerare alte opțiuni de tratament.

Pe parcursul tratamentului de întreținere cu somapacitan, evaluarea eficacității și siguranței trebuie luată în considerare la interval de aproximativ 6-12 luni și poate fi realizată prin evaluarea parametrilor biochimici (concentrațiile serice de FCI-I, glucoză și lipide), a compoziției corporale și a indicelui de masă corporală.

Copii, adolescenți și adulți cu DHC

Trecerea de la alte produse de tip hormon de creștere

Paciențiilor care trec de la un hormon de creștere cu administrare săptămânală la somapacitan, le este recomandată continuarea administrării somapacitan în ziua lor de administrare a dozei săptămânale.

Pacienții care trec de la hormonul uman de creștere cu administrare zilnică la somapacitan cu administrare o dată pe săptămână trebuie să aleagă ziua preferată pentru administrarea dozei cu adminstrare săptămânală și să injecteze doza finală de tratament cu administrare zilnică cu o zi înaintea (sau cel puțin 8 ore înaintea) injectării primei doze de somapacitan administrat o dată pe săptămână. Pacienții trebuie să urmeze instrucțiunile cu privire la doze prezentate în tabelul 1.

Tratament cu estrogen administrat pe cale orală

Femeile care urmează tratament cu estrogen administrat pe cale orală pot necesita o doză mai mare de hormon de creștere pentru a atinge țintele terapeutice (a se vedea pct. 4.4).

Administrarea dozelor mai mari de 0,16 mg/kg/săptămână nu a fost studiată la pacienții copii și adolescenți cu DHC și nu este recomandată.

Pacienții care omit o doză sunt sfătuiți să-și injecteze somapacitan cu administrare o dată pe săptămână cât mai curând posibil după ce constată acest lucru, în decurs de 3 zile de la doza omisă și apoi să continue schema obișnuită a administrării săptămânale. Dacă au trecut mai mult de 3 zile, atunci trebuie să se renunțe la administrarea dozei omise, iar următoarea doză trebuie administrată în ziua programată în mod normal. Dacă au fost omise două sau mai multe doze, administrarea dozei se va relua în ziua programată în mod normal.

Ziua injectării săptămânale poate fi schimbată, atât timp cât perioada dintre administrarea a două doze este de cel puțin 4 zile. După alegerea unei noi zile de administrare a dozei, trebuie să se continue administrarea dozei o dată pe săptămână.

Flexibilitate în intervalul de administrare

În situațiile în care injectarea în ziua de administrare programată nu este posibilă, doza de somapacitan utilizat o dată pe săptămână poate fi administrată cu până la: 2 zile înainte sau 3 zile după ziua de administrare săptămânală programată, atâta timp cât intervalul dintre două doze este de cel puțin 4 zile (96 de ore). Administrarea o dată pe săptămână pentru următoarea doză ar putea fi reluată în ziua de administrare programată în mod regulat.

Vârstnici (60 de ani sau peste)

În general, în cazul pacienților vârstnici pot fi necesare doze mai mici de somapacitan. Pentru informații suplimentare, vezi pct. 5.2.

Datele disponibile cu privire la efectele clinice ale somapacitan la pacienții copii cu DHC cu vârsta sub 3 ani sunt limitate. Datele disponibile în prezent sunt descrise în secțiunile 5.1 și 5.2, dar nu se poate face nicio recomandare cu privire la posologie.

O creștere a sensibilității la FCI-I de-a lungul timpului a fost observată la bărbați. Acest lucru sugerează că există riscul de supradozaj în cazul bărbaților. Femeile, în special cele care utilizează estrogen pe cale orală, pot avea nevoie de doze mai mari și de o perioadă de stabilire treptată a dozei mai lungă, comparativ cu bărbații, vezi pct. 5.1 și 5.2. În cazul femeilor care utilizează estrogen administrat pe cale orală, trebuie luată în considerare schimbarea căii de administrare a terapiei estrogenice (de exemplu, administrare transdermică, administrare vaginală), vezi pct. 4.4.

Nu este necesară ajustarea dozei inițiale pentru pacienții cu insuficiență renală. Pacienții cu insuficiență renală pot avea nevoie de administrarea unor doze mai mici de somapacitan, însă nu este necesară nicio ajustare suplimentară a dozei, deoarece doza de somapacitan este ajustată în mod individual, în funcție de nevoia fiecărui pacient, vezi pct. 5.2.

Nu este necesară ajustarea dozei inițiale pentru pacienții cu insuficiență hepatică. Pacienții cu insuficiență hepatică moderată pot avea nevoie de administrarea unor doze mai mari de somapacitan, însă nu este necesară nicio ajustare suplimentară a dozei, deoarece doza de somapacitan este ajustată în mod individual, în funcție de nevoia fiecărui pacient. Nu sunt disponibile informații privind utilizarea somapacitan la pacienții cu insuficiență hepatică severă. Se recomandă prudență în cazul tratamentului cu somapacitan la acești pacienți, vezi pct. 5.2.

Somapacitan trebuie administrat o dată pe săptămână, în orice moment al zilei.

Somapacitan trebuie administrat prin injectare subcutanată, la nivelul abdomenului, coapselor, feselor sau al părților superioare ale membrelor superioare, fără a fi necesară ajustarea dozei.

Locul de injectare trebuie alternat prin rotație, în fiecare săptămână, pentru a preveni lipoatrofia.

Sogroya 5 mg/1,5 ml (3,3 mg/ml) stilou injector (pen) eliberează doze de la 0,025 mg (0,0075 ml) până la 2 mg (0,6 ml), în trepte a câte 0,025 mg.

Sogroya 10 mg/1,5 ml (6,7 mg/ml) stilou injector (pen) eliberează doze de la 0,05 mg (0,0075 ml) până la 4 mg (0,6 ml), în trepte a câte 0,05 mg.

Sogroya 15 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou injector (pen) preumplut

Sogroya 15 mg/1,5 ml (10 mg/ml) stilou injector (pen) eliberează doze de la 0,10 mg (0,01 ml) până la 8 mg (0,8 ml), în trepte a câte 0,10 mg.

Pentru instrucțiuni privind manipularea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

Somapacitan nu trebuie utilizat atunci când există orice semn de activitate a unei tumori. Tumorile intracraniene trebuie să fie inactive și terapia antitumorală trebuie să fie încheiată înainte de a începe tratamentul cu somapacitan. Tratamentul trebuie întrerupt dacă există semne de creștere tumorală, vezi pct. 4.4.

Somapacitan nu trebuie utilizat pentru stimularea creșterii în înălțime la copiii cu epifize închise, vezi pct. 4.2.

Tratamentul cu somapacitan nu trebuie instituit în cazul pacienților cu afecțiuni acute în stadiu critic, determinate de complicații după intervenții chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, politraumatisme în urma accidentelor, insuficiență respiratorie acută sau afecțiuni similare (în ceea ce privește pacienții cărora li se administrează terapie de substituție, vezi pct. 4.4).

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

Introducerea tratamentului cu hormon de creștere poate duce la inhibarea acțiunii enzimei 11βHSD-1 și la reducerea concentrațiilor serice de cortizol. La pacienții tratați cu hormon de creștere, poate fi demascat un hipoadrenalism central (secundar), nediagnosticat anterior și poate fi necesară terapia de substituție cu glucocorticoizi. În plus, pacienților cărora li se administrează terapie de substituție cu glucocorticoizi pentru hipoadrenalism diagnosticat anterior pot necesita o creștere a dozei de întreținere sau a dozei în condiții de stres, după inițierea tratamentului cu hormon de creștere. Este necesară monitorizarea pacienților cu hipoadrenalism cunoscut, în vederea detectării concentrațiilor serice reduse de cortizol și/sau a necesității administrării de doze mai mari de glucocorticoizi, vezi pct. 4.5.

Tratamentul cu hormon de creștere poate reduce sensibilitatea la insulină, în special la doze mai mari, la pacienții susceptibili și, prin urmare, poate apărea hiperglicemia la pacienții cu capacitate inadecvată de secreție a insulinei. Ca urmare, în timpul tratamentului cu hormon de creștere pot fi demascate o intoleranță la glucoză sau un diabet zaharat în stadiu avansat, nediagnosticate anterior. Din acest motiv, concentrațiile de glucoză din sânge trebuie monitorizate periodic la toți pacienții tratați cu hormon de creștere, în special la cei cu factori de risc pentru diabetul zaharat, precum obezitate sau antecedente familiale de diabet zaharat. Pacienții cu diabet zaharat tip 1 sau tip 2 preexistent sau intoleranță la glucoză trebuie monitorizați cu atenție în timpul terapiei cu hormon de creștere. Poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antihiperglicemice atunci când este instituită terapia cu hormon de creștere la acești pacienți.

Nu există dovezi de creștere a riscului de apariție a afecțiunilor maligne primare la pacienții tratați cu hormon de creștere.

La pacienții cu remisie completă a afecțiunilor maligne sau cărora li s-a administrat tratament pentru tumori benigne, terapia cu hormon de creștere nu a fost asociată cu o creștere a ratei de recidivă.

Pacienții care au obținut remisia completă a afecțiunilor maligne sau cărora li s-a administrat tratament pentru tumori benigne trebuie monitorizați cu atenție după începerea terapiei cu hormon de creștere, pentru a detecta orice recidivă. Tratamentul cu hormon de creștere trebuie întrerupt în cazul dezvoltării sau reapariției tumorii maligne sau benigne.

În general, o ușoară creștere a incidenței afecțiunilor maligne secundare a fost observată la pacienții care au supraviețuit cancerelor în perioada copilăriei și cărora li s-a administrat hormon de creștere, mai frecvente fiind tumorile intracraniene. Se consideră că factorul de risc dominant pentru afecțiunile maligne secundare este expunerea anterioară la iradiere.

În caz de cefalee severă sau persistentă, tulburări de vedere, greață și/sau vărsături, se recomandă efectuarea unei oftalmoscopii pentru evidențierea edemului papilar. Dacă edemul papilar este confirmat, trebuie luat în considerare diagnosticul de hipertensiune intracraniană benignă și, dacă este cazul, trebuie întrerupt tratamentul cu hormon de creștere. În prezent nu există suficiente date pentru a stabili conduita clinică la pacienții la care hipertensiunea intracraniană s-a remis. Dacă se reîncepe tratamentul cu hormon de creștere, este necesară monitorizarea atentă a simptomelor de hipertensiune arterială intracraniană.

Hormonul de creștere favorizează conversia extratiroidiană a T4 în T3 și, ca atare, poate revela un hipotiroidism incipient. Întrucât hipotiroidismul interferează cu răspunsul la tratamentul cu hormon de creștere, pacienții trebuie supuși periodic testării funcției tiroidiene și, dacă este cazul, trebuie să li se administreze terapie de substituție cu hormon tiroidian, vezi pct. 4.5 și 4.8.

Estrogenul administrat pe cale orală influențează răspunsul FCI-I la acțiunea hormonului de creștere, inclusiv la somapacitan.

Femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală de orice tip (terapie de substituție hormonală sau terapie contraceptivă), trebuie să ia în considerare schimbarea căii de administrare a terapiei estrogenice (de exemplu, medicamente hormonale cu administrare transdermică, vaginală) sau utilizarea unei alte metode de contracepție. Femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală care încep tratamentul cu somapacitan, pot avea nevoie de doze inițiale mai mari și de o perioadă de stabilire treptată a dozei mai lungă (vezi pct. 4.2).

Dacă o femeie care utilizează somapacitan începe tratamentul cu estrogen administrat pe cale orală, poate fi necesară creșterea dozei de somapacitan, pentru a menține concentrațiile serice ale FCI-I în intervalul normal adecvat vârstei. În schimb, dacă o femeie care utilizează somapacitan întrerupe tratamentul cu estrogen administrat pe cale orală, este posibil să fie necesară reducerea dozei de somapacitan, pentru a evita excesul de somapacitan și/sau reacțiile adverse, vezi pct. 4.2 și 4.5.

Atunci când somapacitan este administrat în același loc pe o perioadă lungă de timp, pot apărea modificări locale ale țesutului subcutanat cum sunt lipohipertrofia, lipoatrofia și lipodistrofie dobândită. Locul de injectare trebuie schimbat prin rotație, pentru a minimiza acest risc, vezi pct. 4.2 și 4.8.

Nu a fost observată prezența anticorpilor anti-somapacitan la pacienții adulți cu DHC. Puțini pacienți copii și adolescenți cu DHC au fost testați pozitiv pentru anticorpi anti-somapacitan în urma tratamentului cu somapacitan. Niciunul dintre acești anticorpi nu a fost neutralizant și nu s-a observat niciun impact asupra efectelor clinice. Testarea prezenței anticorpilor anti-somapacitan trebuie efectuată la pacienții care nu răspund la tratament.

Efectele hormonului de creștere asupra recuperării au fost observate în cadrul a două studii clinice controlate cu placebo, care au inclus 522 de pacienți adulți cu boală în stadiu critic cu complicații după intervenții chirurgicale pe cord deschis, intervenții chirurgicale abdominale, politraumatisme în urma accidentelor sau insuficiență respiratorie acută. Mortalitatea a fost mai mare (42% față de 19%) în rândul pacienților tratați cu hormon de creștere în doze de 5,3 sau 8 mg/zi, comparativ cu cei cărora li s-a administrat placebo. Pe baza acestor informații, acești pacienți nu trebuie tratați cu somapacitan.

Întrucât nu există informații disponibile privind siguranța terapiei de substituție cu hormon de creștere la pacienții cu boală acută în stadiu critic, beneficiile administrării tratamentului continuu în această situație trebuie evaluate având în vedere riscurile potențiale implicate.

Deficitul de hormon de creștere în rândul adulților este o afecțiune prezentă pe toată durată vieții și abordarea tratamentului trebuie să fie corespunzătoare. Cu toate acestea, experiența este încă limitată în cazul administrării la adulții cu vârsta mai mare de 60 de ani și la pacienții tratați pentru deficit de hormon de creștere pentru mai mult de 5 ani.

Au existat puține rapoartări de pancreatită în timpul tratamentului cu alte medicamente de tip hormon de creștere. Prin urmare, ar trebui luată în considerare la pacienții tratați cu somapacitan care dezvoltă dureri abdominale inexplicabile.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic 'nu conține sodiu”.

Datele dintr-un studiu de interacțiune, efectuat la adulți cu deficit de hormon de creștere, sugerează că administrarea hormonului de creștere poate crește clearance-ul substanțelor cunoscute a fi metabolizate de izoenzimele citocromului P450. Clearance-ul substanțelor metabolizate de citocromul

P450 (de exemplu steroizi sexuali, corticosteroizi, medicamente anticonvulsivante și ciclosporină) poate fi deosebit de crescut, ducând la concentrații plasmatice reduse ale acestor substanțe. Nu este cunoscută semnificația clinică a acestui fapt.

Hormonul de creștere reduce conversia cortizonului în cortizol și poate demasca un hipoadrenalism central nediagnosticat anterior sau poate face ineficiente dozele reduse ale tratamentului de substituție cu glucocorticoizi, vezi pct. 4.4.

La femeile care urmează terapie cu estrogen administrat pe cale orală, poate fi necesară administrarea unei doze mai mari de somapacitan, pentru a atinge ținta tratamentului, vezi pct. 4.2 și 4.4.

Tratamentul antihiperglicemic, inclusiv cel insulinic, poate necesita ajustarea dozei în cazul administrării concomitente de somapacitan, deoarece somapacitan poate scădea sensibilitatea la insulină, vezi pct. 4.4 și 4.8.

Efectele metabolice ale somapacitan pot fi influențate, de asemenea, de terapia concomitentă cu alți hormoni, de exemplu testosteron și hormoni tiroidieni, vezi pct. 4.4.

Nu există date disponibile privind utilizarea somapacitan la femeile gravide.

Studiile la animale au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere, vezi pct. 5.3.

Administrarea Sogroya nu este recomandată în timpul sarcinii și la femeile aflate la vârsta fertilă care nu utilizează metode contraceptive.

Nu se cunoaște dacă somapacitan/metaboliţii acestuia sunt excretați în laptele matern.

Datele farmacodinamice/toxicologice disponibile la animale au evidențiat excreția în lapte a somapacitan, vezi pct. 5.3.

Nu se poate exclude prezența unui risc pentru nou-născuții/sugarii alăptați.

O decizie trebuie luată în sensul întreruperii alăptării sau întreruperii/renunțării la terapia cu Sogroya, luând în considerare beneficiile alăptării pentru copil și beneficiile terapiei pentru femeie.

Nu există experiență clinică cu privire la utilizarea somapacitan și efectul potențial al acestuia asupra fertilității.

Nu au fost observate efecte adverse asupra fertilității masculine și feminine la șobolani, vezi pct. 5.3.

Sogroya nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacțiile adverse medicamentoase (RAM) raportate cel mai frecvent sunt (în ordine descrescătoare [copii și adolescenți cu DHC, adulți cu DHC]): cefalee (12%, 12%), durere la nivelul extremităților (9%, NA), hipotiroidism (5%, 2%), reacții la nivelul locului de injectare (5%, 1%), edemul periferic (3%, 4%), artralgie (2%, 7%), hiperglicemie (2%, 1%), oboseală (2%, 6%) și insuficiența adrenocorticală (1,5%, 3%).

Reacțiile adverse medicamentoase (RAM) enumerate în tabelul 2 se bazează pe datele de siguranță dintr-un studiu pivot de fază 3, în curs de desfășurare (52 de săptămâni), la pacienții copii și adolescenți cu DHC (vârsta de referință: 2,5 până la 11 ani) și pe reacțiile adverse din tratamentul cu somapacitan. Frecvențele reacțiilor adverse au fost calculate pe baza frecvențelor din studiul pivot de fază 3.

Reacțiile adverse enumerate în tabelul 2 se bazează pe datele de siguranță compilate din trei studii clinice de fază 3 finalizate, la pacienții adulți cu DHC (vârsta de referință: 19 până la 77 de ani).

Reacțiile adverse medicamentoase (RAM) sunt enumerate în funcție de clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme și organe și sunt definite după următoarele categorii de frecvență: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ /100 și < 1/10); mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100); rare (≥ 1/10 000 și < 1/00); foarte rare (< 1/10 000).

Tabelul 2: Reacții adverse din studiul de fază 3 la copii și adolescenți cu DHC

Clasificarea MedDRA pe Foarte frecvente Frecvente aparate, sisteme și organe

Tulburări endocrine Hipotiroidism*

Tulburări metabolice și de Hiperglicemie nutriție

Tulburări ale sistemului nervos Cefalee*

Tulburări musculo-scheletice și Artralgie ale țesutului conjunctiv Dureri la nivelul extremităților**

Tulburări generale și la nivelul Edem periferic* locului de administrare Reacții la nivelul locului de injectare*#

*În general, aceste reacții adverse nu au fost grave, au avut o severitate ușoară și au fost tranzitorii #Reacțiile la nivelul locului de injectare au inclus vânătăi la locul injectării (1,5%), durerere la locul injectării (1,5%), hematom la locul injectării (1,5%) și umflare a locului de injectare (0,8%).

**În primul rând dureri ușoare de picioare

Tabelul 3: Reacții adverse din trei studii de fază 3 finalizate la adulți cu DHC

Clasificarea Foarte frecvente Frecvente Mai puțin frecvente

MedDRA pe aparate, sisteme și organe

Tulburări Insuficiență endocrine adrenocorticală

Tulburări Hiperglicemie* metabolice și de nutriție

Tulburări ale Cefalee Parestezie Sindrom de tunel sistemului carpian nervos

Afecțiuni Erupție cutanată Lipohipertrofie* cutanate și ale tranzitorie* Prurit țesutului Urticarie* subcutanat

Clasificarea Foarte frecvente Frecvente Mai puțin frecvente

MedDRA pe aparate, sisteme și organe

Tulburări Artralgie Rigiditate articulară musculo- Mialgie scheletice și ale Rigiditate musculară* țesutului conjunctiv

Tulburări Edem periferic generale și la Oboseală nivelul locului Astenie de administrare Reacții la nivelul locului de injectare*

*În general, aceste reacții adverse nu au fost grave și au avut o severitate ușoară sau moderată și au fost tranzitorii

Edemul periferic a fost observat frecvent (3% la copii și adolescenți cu DHC și 4% la adulți cu DHC).

Pacienții cu deficit de hormon de creștere au în mod caracteristic deficit de volum extracelular. La inițierea tratamentului cu medicamente ce conțin hormon de creștere, acest deficit este corectat. Poate apărea retenția de lichide, însoțită de edem periferic. Simptomele sunt de obicei tranzitorii, dependente de doză și pot necesita reducerea temporară a dozei.

Insuficiența adrenocorticală a fost observată frecvent (1,5% la copii și adolescenți cu DHC și 3% la adulți cu DHC), vezi pct. 4.4.

Siguranța somapacitan a fost stabilită la copii și adolescenți cu vârsta de 3 ani și peste, cu deficit de creștere din cauza deficitului de hormon de crestere (DHC). Profilul de siguranță al somapacitan la pacienții cu vârsta de 3 ani, cu deficit de hormon de creștere (DHC) nu a fost stabilit.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa V.

Experiența clinică este limitată în ceea ce privește supradozajul cu somapacitan.

Pe baza experienței privind tratamentul cu hormon de creștere administrat zilnic, poate apărea supradozaj pe termen scurt care se manifestă inițial prin valori scăzute ale glicemiei, urmate de valori crescute ale glicemiei. Aceste valori scăzute ale glicemiei au fost evidențiate biochimic, dar fără semne clinice de hipoglicemie.

Supradozajul cronic poate determina apariția de semne și simptome asemănătoare efectelor cunoscute ale excesului de hormon de creștere uman.

Grupa farmacoterapeutică: hormoni și analogi pituitari și hipotalamici, somatropină și agoniști ai somatropinei, codul ATC: H01AC07.

Somapacitan este un derivat recombinant al hormonului de creștere uman, cu acțiune prelungită.

Acesta este alcătuit din 191 de aminoacizi, fiind asemănător cu hormonul de creștere uman endogen, cu o singură substituție în structura de aminoacizi (L101C) la care a fost atașat un fragment de legare de albumină. Fragmentul de legare de albumină (lanț lateral) constă dintr-un fragment de acid gras și un distanțier hidrofil, atașat la poziția 101 a proteinei.

Mecanismul de acțiune al somapacitan se manifestă fie direct prin intermediul receptorului HC și/sau indirect prin intermediul FCI-I produs în țesuturile din întregul corp, dar predominant de ficat.

Atunci când deficitul de hormon de creștere este tratat cu somapacitan, se obține o normalizare a compoziției corporale (de exemplu, scădere a masei țesutului adipos, creștere a masei musculare) și a acțiunii metabolice.

Somapacitan stimulează creșterea scheletului la pacienții copii și adolescenți cu DHC ca urmare a efectelor asupra plăcilor de creștere (epifize) ale oaselor, vezi pct. 5.3.

FCI-I este un biomarker general acceptat pentru măsurarea eficacității în DHC.

După administrarea somapacitan, se observă apariția unui răspuns dependent de doză pentru FCI-I.

Starea de echilibru a răspunsurilor FCI-I este atinsă după 1-2 doze săptămânale.

Concentrațiile de FCI-I variază pe parcursul unei săptămâni. Răspunsul FCI-I atinge valoarea maximă după 2-4 zile.

Profilul FCI-I în cazul administrării de somapacitan este diferit comparativ cu tratamentul zilnic cu

HC, vezi figura 1.

La pacienții copii și adolescenți cu DHC, somapacitan produce un răspuns FCI-I doză liniar, cu o schimbare de 0,02 mg/kg, în medie, rezultând o modificare a scorului de deviație standard (SDS) pentru valorile FCI-I (FCI-I SDS) de 0,32.

somapacitan somatropină

Zile la starea de echilibru

Figura 1: Profilurile FCI-I derivate pe baza modelului matematic în timpul stării de echilibru pentru somapacitan și somatropină (bazat pe datele provenite de la adulți cu DHC)

Copii și adolescenți cu DHC

Studiul clinic REAL 4 (faza 3)

Eficacitatea și siguranța somapacitan administrat o dată pe săptămână au fost evaluate într-un studiu clinic de fază 3 cu grupuri paralele (REAL 4), cu o durată de 52 de săptămâni, randomizat, deschis, multicentric, controlat, cu 200 de pacienți copii și adolescenți cu DHC, netratați anterior. Pacienții au fost randomizați pentru al li se administra somapacitan 0,16 mg/kg/săptămână, o dată pe săptămână (N=132) sau pentru a li se administra somatropină 0,034 mg/kg/zi, o dată pe zi (N=68).

La momentul inițial, cei 200 de pacienți aveau o vârstă medie de 6,4 ani (intervalul: 2,5 până la 11 ani). 74,5% dintre pacienți erau bărbați.

Viteza anuală de creștere în înălțime în săptămâna 52 a fost similară pentru somapacitan și somatropină (tabelul 4).

Tabelul 4: Rezultatele creșterii în săptămâna 52 la pacienți copii și adolescenți cu DHC Somapacitan Somatropin Diferența estimată dintre o dată/săptămână o dată/zi tratamente (95% IÎ) (N=132) (N=68) (somapacitan minus somatropin)

Viteza anuală de 11,2 11,7 -0,5 [-1,1; 0,2] creștere în înălțime (cm/an)

În conformitate cu aceasta, în ceea ce privește înălțimea, modificările valorilor SDS și FCI-I SDS din săptămâna 52, comparativ cu valorile inițiale au fost, de asemenea, similare pentru somapacitan și somatropină (tabelul 5).

FCI-I SDS

Tabelul 5: SDS și FCI-I SDS pentru înălțime, la pacienți copii și adolescenți cu DHC - 52 să ptămâni de tratament

Somapacitan Somatropin Diferența estimată o dată/săptămână o dată/zi dintre tratamente (N=132) (N=68) (95% IÎ) (somapacitan minus somatropin)

SDS pentru înălțime, -2,99 -3,47 valori inițialea

SDS pentru înălțime, 1,25 1,30 -0,05 [-0,18; 0,08] modificări față de valorile inițiale

FCI-I SDS, valori inițialea -2,03 -2,33

FCI-I SDS, săptămâna 52a 0,28 0,10

FCI-I SDS modificări față 2,36 2,33 0,03 [-0,30; 0,36] de valorile inițiale a Media observată

Marea majoritate a pacienților copii și adolescenți (96,9%) a atins în studiul clinic valoarea medie a

FCI-I SDS în limite normale (-2 până la +2) după 52 săptămâni de tratament cu somapacitan administrat o dată pe săptămână (tabelul 6). Un număr scăzut de pacienți au avut valoarea medie a

FCI-I SDS peste +2 (2,3%) și niciun pacient nu a avut o valoarea medie a FCI-I SDS peste +3.

Tabelul 6: Valoarea medie a FCI-I SDS pentru copii și adolescenți cu DHC după 52 de săptămâni de tratament cu somapacitan administrat o dată pe săptămână

Categoria FCI-I SDS Media la săptămâna 52 (N=132) <-2 0,8%

- 2 la 0 21,2% 0 la +2 75,8% +2 la +3 2,3% >+3 0

Studiul clinic REAL 3 (faza 2)

Un total de 59 de pacienți copii și adolescenți cu DHC netratați anterior cu medicamente de tip hormon de creștere au participat timp de 26 de săptămâni la perioada principală și timp de 26 de săptămâni la perioada de extensie la un studiu clinic de grup paralel, cu 4 brațe cu administrarea de somapacitan o dată pe săptămână la doze de 0,04, 0,08 și 0,16 mg/kg/săptămână și brațul de control activ de 0,034 mg/kg/zi somatropină administrată zilnic. Pacienții au continuat 104 de săptămâni într-o extensie de siguranță deschisă cu brațe paralele cu somapacitan 0,16 mg/kg/săptămână și 0,034 mg/kg/zi somatropină administrată zilnic. Toți pacienții au fost ulterior transferați pe somapacitan cu administrare o dată pe săptămână 0,16 mg/kg/săptămână într-o extensie de siguranță pe termen lung, de 208 săptămâni.

Tratamentul cu somapacitan o dată pe săptămână a dus la beneficii continue de tratament până la, cel puțin, săptămâna 208. SDS pentru înălțime a fost de -1,06 (schimbare față de valoarea inițială: 2,85) la 38 de pacienți.

Rezultatul cu privire la înălțime obținut în săptămâna 208 la pacienții care au schimbat de la tratamentul cu somatropină 0,034 mg/kg/zi, administrată zilnic, la tratamentul cu somapacitan 0,16 mg/kg/săptămână, administrat o dată pe săptămână în săptămâna 156, a indicat faptul că beneficiile tratamentului cu HC administrat zilnic se mențin și după trecerea la somapacitan administrat o dată pe săptămână.

Valoarea medie a FCI-I SDS a rămas în limitele normale pentru toate grupurile.

Adulți cu DHC

Într-un studiu clinic controlat cu placebo (dublu-orb) și cu comparator activ (deschis), cu durata de 34 de săptămâni, 301 pacienți adulți cu DHC netratați anterior au fost randomizați (2:1:2) și la 300 li s-a administrat somapacitan sau placebo o dată pe săptămână sau somatropină o dată pe zi, pentru o perioadă de tratament de 34 de săptămâni (faza principală a studiului clinic). Populația de pacienți a avut o vârstă medie de 45,1 ani (interval între 23 și 77 de ani; 41 de pacienți au avut vârsta de 65 de ani sau mai mult), 51,7% au fost pacienți de sex feminin și 69,7% au avut DHC cu debut în perioada adultă.

Un total de 272 de pacienți adulți cu DHC care au finalizat faza principală de 34 de săptămâni au continuat terapia într-un studiu clinic deschis, de extensie, cu durata de 53 de săptămâni. Pacienții cărora li s-a administrat placebo au trecut la administrarea somapacitan, iar pacienții cărora li s-a administrat somatropină au fost re-randomizați (1:1) pentru a li se administra fie somapacitan, fie somatropină.

Efectele clinice observate pentru criteriile finale principale de evaluare în faza principală a tratamentului (tabelul 7) și faza de extensie a tratamentului (tabelul 8) sunt prezentate mai jos.

Tabelul 7: Rezultate la 34 de săptămâni

Diferență Diferență

Modificare față de somapacitan - somapacitan - valoarea inițială la 34 somapacitan somatropină placebo placebo somatropină de săptămânia [IÎ 95%] [IÎ 95%] valoare p

Număr de pacienți (N) 120 119 61

Grăsime la nivelul 1,17 trunchiului % -1,53 (Criteriu final principal -1,06 -2,23 0,47 [-2,68; -0,38] [0,23; 2,11] b de evaluare) 0,0090

- 14 -1

Țesut adipos visceral (cm2) -10 -9 3 [-21; -7] [-7; 4]

Masă musculară 679 96 scheletică apendiculară 558 462 -121 [340; 1.019] [-182; 374] (g) 1144 49

Masă musculară (g) 1394 1345 250 [459; 1829] [-513; 610] 2,40 0,02

Nivel FCI-I SDS 2,40 2,37 -0,01 [2,09; 2,72] [-0,23; 0,28]

Abrevieri: N = număr de pacienți în setul complet de analiză, IÎ = interval de încredere, DZ=diabet zaharat.

FCI-I SDS: Scorul deviației standard pentru factorul de creștere asemănător insulinei - tip I a Parametrii compoziției corporale se bazează pe scanarea prin absorbțiometrie duală cu raze X (DXA). b Analiza primară a constat în comparația modificărilor față de valoarea inițială a % de grăsime la nivelul trunchiului, pentru somapacitan și placebo. Modificări ale procentului de grăsime la nivelul trunchiului între momentul inițial și măsurătorile de la săptămâna 34 au fost evaluate utilizând modelul analizei de covarianță având ca factori tratamentul, tipul de debut al DHC, sexul, regiunea, DZ și interacțiunea dintre sex și regiune și

DZ și drept covariabilă valoarea inițială, modelul încorporând o tehnică de imputare multiplă, în care valorile lipsă din săptămâna 34 au fost imputate pe baza datelor din grupul placebo.

Analiza post-hoc de subgrup pentru modificările după 34 de săptămâni față de valoarea inițială a procentului de grăsime la nivelul trunchiului (%), comparativ cu placebo, a arătat o diferență estimată între tratamente (somapacitan-placebo) de -2,49% [-4,19; -0,79] la bărbați, -0,80% [-2,99; 1.39] la femeile care nu utilizează estrogen administrat pe cale orală, -1,44% [-3,97; 1,09] la femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală.

Tabelul 8: Rezultate la 87 de săptămâni

Modificare Diferență somapacitan/ față de valoarea somapacitan/ somatropină/ placebo/ somatropină/ somapacitan versus inițială la 87 somapacitan somatropină somapacitan somapacitan somatropină/somatropină [IÎ 95%] de săptămânia

Număr de pacienți (N) 114 52 54 51

Grăsime la 1,15 nivelul -1,52 -2,67 -2,28 -1,35 [-0,10; 2,40] trunchiului % 0,22

Țesut adipos -6,85 visceral (cm2) -6,64 -10,21 -8,77 [-10; 10]

Masă 97,02 musculară [-362; 556] scheletică 546,11 411,05 575,80 apendiculară 449,09 (g) 433,32

Masă musculară (g) 1.739,05 1.305,73 1.660,56 1.707,82 [-404; 1271] a Parametrii compoziției corporale se bazează pe scanarea DXA.

În faza principală a studiul clinic, la finalul perioadei de stabilire treptată a dozei de 8 săptămâni, au fost per total observate valori ale FCI-I SDS egale cu 0 sau mai mari în rândul a 53% dintre pacienții adulți cu DHC din studiu cărora li s-a administrat somapacitan. Cu toate acestea, procentul a fost mai mic în subgrupuri specifice, cum ar fi la femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală (32%) și la pacienții adulți cu debut DHC în copilărie (39%) (tabelul 9). Analize post-hoc bazate pe simulări au evidențiat faptul că procentele de pacienți adulți cu DHC care ating valori ale FCI-I SDS mai mari de 0 sunt de așteptat să fie mai mari în cazul în care ar fi permisă o perioadă de stabilire treptată a dozei de somapacitan mai lungă de 8 săptămâni. În această analiză bazată pe simulări, s-a pornit de la presupunerea că stabilire treptată a dozei de somapacitan a fost bine tolerată de toții pacienții până la atingerea intervalului țintă pentru valorile FCI-I SDS sau până la atingerea dozei de somapacitan de 8 mg pe săptămână.

Tabelul 9: Procentele de pacienți adulți cu DHC cărora li s-a administrat somapacitan, cu valori ale FCI-I SDS mai mari de 0

Femei care nu Femei care Adulți cu utilizează utilizează Adulți cu debut de

Subgrupuri Bărbați estrogen cu estrogen cu debut de DHC DHC la Total administrare administrare în copilărie vârsta orală orală adultă

Observata 71% 46% 32% 39% 60% 53%

Simulări post-hoc 100% 96% 70% 84% 92% 90% a Studiul a fost proiectat pentru atingerea unei valori a FCI-I SDS mai mare de -0,5

Doza de întreținere variază de la persoană la persoană și între pacienții de sex masculin și cei de sex feminin. Valoarea medie a dozei de întreținere pentru somapacitan, observată în studiile clinice de fază 3 a fost de 2,4 mg/săptămână.

Copii, adolescenți și adulți cu DHC

Profilul de siguranță al somapacitan a fost similar cu profilul de siguranță binecunoscut al somatropinei. Nu au fost identificate noi probleme de siguranță, vezi pct. 4.8.

Anticorpii anti-medicament (AAM) au fost detectați mai puțin frecvent la pacienții pediatrici (16/132).

Niciunul dintre acești anticorpi nu a fost neutralizant. Nu a fost observată nicio dovadă a impactului

AAM asupra farmacocineticii, eficacității sau siguranței. Nu au fost detectați anticorpi anti-medicament la pacienții adulți.

Agenția Europeană pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligația de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Sogroya la toate subgrupele de copii și adolescenți cu deficit de hormon de creștere (vezi pct. 4.2 pentru informații privind utilizarea la copii și adolescenți).

Somapacitan prezintă proprietăți farmacocinetice compatibile cu administrarea o dată pe săptămână.

Legarea reversibilă de albumina endogenă întârzie eliminarea somapacitan și prelungește astfel timpul de înjumătățire plasmatică și durata acțiunii in vivo.

Parametrii farmacocinetici după administrarea subcutanată a somapacitan au fost investigați la valori ale dozei de la 0,02 până la 0,16 mg/kg/săptămână la copii și adolescenți (2,5 până la 14 ani), la doze de la 0,01 la 0,32 mg/kg la adulți sănătoși și în doze de până la 0,12 mg/kg la pacienți adulți cu DHC.

În general, somapacitan prezintă o farmacocinetică neliniară în intervalul de doze investigat.

Totuși, în intervalul de doze relevant clinic pentru somapacitan la adulți cu DHC, farmacocinetica somapacitan este aproximativ liniară.

La copii și adolescenți cu DHC, o doză de somapacitan de 0,16 mg/kg/săptămână corespunde unei concentrații medii de 80,2 ng/ml, iar la adulții cu DHC dozele de somapacitan din intervalul relevant clinic corespund concentrațiilor medii de 0,1-36,2 ng/ml.

La pacienții adulți, copii și adolescenți cu DHC, tmax median a variat de la 4 la 25,5 ore, în cazul administrării de doze între 0,02 mg/kg/săptămână și 0,16 mg/kg/săptămână.

Expunerea la starea de echilibru a fost obținută după 1-2 săptămâni de administrare o dată pe săptămână.

Biodisponibilitatea absolută a somapacitan la om nu a fost investigată.

Somapacitan este legat în mare măsură (> 99%) de proteinele plasmatice și este așteptat să prezinte o distribuție asemănătoare cu albumina. Pe baza analizelor farmacocinetice în rândul populației, volumul de distribuție estimat (V/F) a fost de 1,7 l la pacienții copii și adolescenți cu DHC și 14,6 l la pacienții adulți cu DHC.

Timpul terminal de înjumătățire plasmatică după administrarea unei doze unice și a unei doze repetate de 0,16 mg/kg/săptămână a fost de aproximativ 34 de ore la pacienți copii și adolescenți cu DHC.

Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost estimat folosind medii geometrice ca fiind cuprins între aproximativ 2 și 3 zile la starea de echilibru în rândul pacienților adulți, copii și adolescenți cu

DHC (doze: 0,02 până la 0,12 mg/kg).

Somapacitan rămâne prezent în circulația sistemică timp de aproximativ 2 săptămâni de la administrarea ultimei doze. După administrarea de doze repetate la pacienții adulți cu DHC s-au observat o acumulare scăzută sau lipsa acumulării (raport mediu de acumulare: 1-2) somapacitan.

Somapacitan este metabolizat preponderent prin degradare proteolitică și scindare a secvenței de legătură dintre peptidă și fragmentul de legare de albumină.

Somapacitan a fost metabolizat în mare măsură înainte de excreție și nu s-a detectat prezența moleculei întregi de somapacitan nici în urină, care a fost principala cale de excreție (81%), nici în materiile fecale, unde s-au identificat 13% din metaboliții somapacitan, ceea ce indică o metabolizare completă înainte de excreție.

Pacienți copii și adolescenți cu DHC

Pe baza analizei farmacocinetice a populației, sexul, rasa și greutatea corporală nu au un efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii ca urmare a dozării bazate pe greutate.

Pacienți adulți cu DHC

Vârstă

Pacienții cu vârsta peste 60 de ani au o expunere mai mare (29%) decât pacienții mai tineri, la aceeași doză de somapacitan. Administrarea unei doze inițiale mai mici pentru pacienții cu vârsta peste 60 de ani este descrisă la pct. 4.2.

Pacienții de sex feminin și, în special, pacientele care utilizează estrogen administrat pe cale orală, au o expunere mai scăzută (53% pentru femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală și 30% pentru femeile care nu utilizează estrogen administrat pe cale orală) decât pacienții de sex masculin, la aceeași doză de somapacitan. Administrarea unei doze inițiale mai mari pentru femeile care utilizează estrogen administrat pe cale orală este descrisă la pct. 4.2.

Nu a existat nicio diferență privind expunerea la somapacitan și răspunsul FCI-I între pacienții japonezi și cei caucazieni. În pofida unei expuneri mai mari la pacienții asiatici non-japonezi, în comparație cu pacienții caucazieni, la aceeași doză de somapacitan, pacienții caucazieni, japonezi și asiatici non-japonezi au avut nevoie de aceleași doze pentru a atinge valori similare de FCI-I. Prin urmare, nu există nicio recomandare de ajustare a dozei în funcție de rasă.

Influența etniei (hispanică sau latină 4,5% (15 pacienți cărora li s-a administrat somapacitan)) nu a fost investigată din cauza dimensiunii reduse a eșantionului din programul de dezvoltare.

În pofida unei expuneri mai mari la pacienții cu greutate corporală mică, în comparație cu pacienții cu greutate corporală mare, la aceeași doză de somapacitan, pacienții au avut nevoie de aceleași doze pentru a atinge valori similare de FCI-I, pentru un interval al greutății corporale cuprins între 35 kg și 150 kg. Prin urmare, nu există nicio recomandare de ajustare a dozei în funcție de greutatea corporală.

După atingerea stării de echilibru, administrarea unei doze de somapacitan de 0,08 mg/kg a determinat expuneri mai mari la pacienții cu insuficiență renală, cu valorile cele mai mari la pacienții cu insuficiență renală severă și la pacienții care au necesitat hemodializă, la care raporturile ASC 0-168 ore, față de pacienții cu funcție renală normală, au fost de 1,75 și, respectiv, de 1,63. În general, expunerea la somapacitan a prezentat o tendință de creștere odată cu scăderea ratei de filtrare glomerulară (RFG).

Au fost observate valori mai mari pentru ASC0-168 ore a FCI-I la pacienți cu insuficiență renală moderată și severă și la pacienții care au necesitat hemodializă, cu raporturi față de pacienții cu funcție renală normală de 1,35, 1,40 și, respectiv, 1,24.

Pe baza creșterii modeste observate pentru FCI-I, în asociere cu dozele inițiale mici recomandate și cu stabilirea treptată individuală a dozei de somapacitan, nu există nicio recomandare de ajustare a dozei la pacienții cu insuficiență renală.

După atingerea stării de echilibru, administrarea unei doze de somapacitan de 0,08 mg/kg a determinat o expunere mai mare la pacienții cu insuficiență hepatică moderată, cu raporturi față de pacienții cu funcție hepatică normală de 4,69 pentru ASC0-168 ore și 3,52 pentru Cmax.

Au fost observate valori mai mici pentru FCI-I după administrarea somapacitan la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată, în comparație cu pacienții cu funcție hepatică normală (raportul față de pacienții cu funcție hepatică normală a fost de 0,85 pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și 0,75 pentru pacienții cu insuficiență hepatică moderată).

Pe baza scăderii modeste observate pentru FCI-I, în asociere cu stabilirea treptată individuală a dozei de somapacitan, nu există nicio recomandare de ajustare a dozei la pacienții cu insuficiență hepatică.

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea sau dezvoltarea pre- și post-natală.

Nu au fost efectuate studii de carcinogenicitate cu somapacitan.

Nu au fost observate efecte adverse asupra fertilității masculine și feminine la șobolani, la o doză care a determinat o expunere de cel puțin 13, respectiv 15 ori mai mare decât expunerea clinică maximă preconizată, corespunzătoare administrării unei doze de 8 mg/săptămână, la pacienții de sex masculin și, respectiv, de sex feminin. Cu toate acestea, a fost observat un ciclu estral neregulat la femele, la toate dozele de tratament.

Nu au fost identificate semne ale afectării fetusului atunci când la femelele de șobolan și iepure gestante s-a administrat somapacitan pe cale subcutanată în timpul organogenezei, la doze care au dus la expuneri mult peste expunerea preconizată corespunzătoare dozei clinice maxime de 8 mg/săptămână (de cel puțin 18 ori). La doze mari, care duc la expunere de cel puțin de 130 de ori peste expunerea clinică maximă preconizată, corespunzătoare unei doze de 8 mg/săptămână, au fost observate oase lungi scurtate/îndoite/îngroșate la puii femelelor de șobolan cărora li s-a administrat somapacitan. Este cunoscut faptul că astfel de descoperiri la șobolani sunt recuperabile după naștere și trebuie considerate malformații minore, nu modificări permanente.

Creșterea fetală a fost redusă atunci când la femelele de iepure gestante s-a administrat somapacitan pe cale subcutanată în doze care au dus la expuneri de cel puțin 9 ori peste expunerea preconizată corespunzătoare dozei clinice maxime de 8 mg/săptămână.

La femelele de șobolan aflate în perioada de lactație, un metabolit al somapacitan a fost secretat în lapte, dar la o concentrație mai mică decât cea observată în plasmă (până la 50% din concentrația plasmatică).

Histidină

Manitol

Poloxamer 188

Fenol

Apă pentru preparate injectabile

Acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului)

Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

2 ani.

După prima deschidere 6 săptămâni. A se păstra la frigider (2°C - 8°C).

A nu se congela. A se păstra la distanță de elementul de răcire.

Sogroya trebuie păstrat în ambalajul original, cu capacul fixat pe stiloul injector (pen), pentru a fi protejat de lumină.

În cazul în care păstrarea la frigider nu este posibilă (de exemplu, în timpul transportului), Sogroya poate fi păstrat temporar la temperaturi de cel mult 30°C, pentru un timp total de maximum 72 de ore (3 zile). Sogroya trebuie reintrodus în frigider după ce a fost păstrat la această temperatură. În cazul în care Sogroya a fost păstrat în afara frigiderului și apoi reintrodus în frigider, trebuie monitorizat cu atenție ca timpul total petrecut în afara frigiderului să nu depășească 3 zile. Stiloul injector (pen-ul) cu

Sogroya trebuie aruncat dacă a fost păstrat la temperaturi de cel mult 30°C, timp de mai mult de 72 de ore (3 zile) sau dacă a fost păstrat la temperaturi de peste 30°C, indiferent pentru cât timp.

A se păstra la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. A se păstra la distanță de elementul de răcire.

Sogroya trebuie păstrat în ambalajul original, cu capacul fixat pe stiloul injector (pen), pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.

Stiloul injector (pen-ul) preumplut conține 1,5 ml soluție într-un cartuș din sticlă (sticlă incoloră de tip

I), cu un piston din cauciuc confecționat din clorobutil și un dop din cauciuc confecționat din bromobutil/izopren, sigilat cu un capac din aluminiu. Cartușul este introdus într-un stilou injector (pen) multidoză, care poate fi eliminat, confecționat din polipropilenă, poliacetal, policarbonat și acrilonitril-butadien-stiren, însoțit de două arcuri metalice. Cartușul este sigilat permanent într-un stilou (pen) preumplut.

Sogroya 5 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou (pen) preumplut

Un stilou (pen) preumplut având cod de culoare, cu butonul de dozare al stiloului injector (pen-ului) de culoare albastru-verzui.

Sogroya 10 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou (pen) preumplut

Un stilou (pen) preumplut având cod de culoare, cu butonul de dozare al stiloului injector (pen-ului) de culoare galbenă.

Sogroya 15 mg/1,5 ml soluție injectabilă în stilou (pen) preumplut

Un stilou (pen) preumplut având cod de culoare, cu butonul de dozare al stiloului injector (pen-ului) de culoare roșu rubiniu.

Ambalaj cu 1 stilou (pen) preumplut și ambalaj multiplu cu 5 stilouri (pen-uri) preumplute (5 cutii a câte 1). Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Stiloul (pen-ul) este conceput pentru a fi utilizat de către o singură persoană.

Sogroya nu trebuie utilizat dacă soluția nu este limpede până la ușor opalescentă, incoloră până la ușor gălbuie și fără particule vizibile.

Sogroya nu trebuie utilizat dacă a fost congelat.

Cartușul nu trebuie scos din stiloul injector (pen-ul) preumplut și apoi reumplut.

Înainte de utilizare trebuie atașat întotdeauna un ac. Acele nu trebuie reutilizate. Acul trebuie aruncat după fiecare injectare și stiloul injector (pen-ul) trebuie păstrat fără niciun ac atașat. Acest lucru poate preveni blocarea acelor, contaminarea, infectarea, scurgerea de soluție și administrarea de doze incorecte.

În cazul acelor înfundate, pacienții trebuie să urmeze recomandările descrise în instrucțiunile de utilizare care însoțesc prospectul.

Acele nu sunt incluse. Sogroya stilou (pen) preumplut este conceput pentru a fi utilizat cu ace de unică folosință cu o lungime de la 4 mm până la 8 mm și cu un calibru între 30 G și 32 G.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Novo Nordisk A/S

Novo Allé

DK-2880 Bagsværd

Danemarca

EU/1/20/1501/001

EU/1/20/1501/002

EU/1/20/1501/003

EU/1/20/1501/004

EU/1/20/1501/005

EU/1/20/1501/006

Data primei autorizări: 31 martie 2021

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente http://www.ema.europa.eu.