SKYTROFA 6.3mg pulbere+solvent pentru soluție injectabilă prospect medicament

Skytrofa constă în somatropină conjugată tranzitoriu cu un agent purtător pe bază de metoxipolietilen glicol (mPEG) printr-un element de legătură TransCon brevetat. Concentrația Skytrofa indică întotdeauna cantitatea fragmentului de somatropină.

Fiecare cartuș cu două camere conține 3 mg de somatropină*, echivalentul a 8,6 mg de lonapegsomatropină și 0,279 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 11 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 3,6 mg de somatropină*, echivalentul a 10,3 mg de lonapegsomatropină și 0,329 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 11 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 4,3 mg de somatropină*, echivalentul a 12,3 mg de lonapegsomatropină și 0,388 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 11 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 5,2 mg de somatropină*, echivalentul a 14,8 mg de lonapegsomatropină și 0,464 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 11 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 6,3 mg de somatropină*, echivalentul a 18 mg de lonapegsomatropină și 0,285 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 22 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 7,6 mg de somatropină*, echivalentul a 21,7 mg de lonapegsomatropină și 0,338 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 22 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 9,1 mg de somatropină*, echivalentul a 25,9 mg de lonapegsomatropină și 0,4 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 22 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 11 mg de somatropină*, echivalentul a 31,4 mg de lonapegsomatropină și 0,479 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 22 mg/ml.

Fiecare cartuș cu două camere conține 13,3 mg de somatropină*, echivalentul a 37,9 mg de lonapegsomatropină și 0,574 ml de solvent. După reconstituire, concentrația bazată pe proteina somatropină** este 22 mg/ml.

* Concentrația indică întotdeauna cantitatea fragmentului de somatropină, fără a se lua în considerare elementul de legătură mPEG.

** Produsă în celulele Escherichia coli prin tehnologia ADN-ului recombinant.

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Pulbere și solvent pentru soluție injectabilă (injecție).

Pulbere de culoare albă sau aproape albă.

Solventul este o soluție transparentă și incoloră.

Deficiență de creștere la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 3 ani și 18 ani, ca urmare a secreției insuficiente de hormon de creștere endogen [deficit de hormon de creștere (DHC)].

Tratamentul trebuie inițiat și monitorizat de medici care sunt calificați și au experiență în diagnosticarea și abordarea terapeutică a pacienților copii și adolescenți cu deficit de hormon de creștere (DHC).

Cantitatea și concentrația de lonapegsomatropină este întotdeauna exprimată în mg de somatropină, cu referire la conținutul fragmentului de somatropină, fără a include elementul de legătură mPEG, pentru împiedicarea erorilor privind medicația atunci când pacienții fac tranziția de la terapia zilnică cu somatropină.

Dozele și modul de administrare trebuie să fie stabilite individual pentru fiecare pacient.

Doza inițială recomandată de Skytrofa este de 0,24 mg somatropină/kg corp, administrată o dată pe săptămână. Concentrațiile dozei inițiale recomandate pentru această doză în funcție de greutate pot fi găsite în Tabelul 1.

Tabelul 1 Doză recomandată pentru pacienți în funcție de greutate, atunci când li se prescriu doze de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână

Greutate (kg) Concentrația dozei de somatropină 11,5 - 13,9 3 mg 14 - 16,4 3,6 mg 16,5 - 19,9 4,3 mg 20 - 23,9 5,2 mg 24 - 28,9 6,3 mg 29 - 34,9 7,6 mg 35 - 41,9 9,1 mg 42 - 50,9 11 mg 51 - 60,4 13,3 mg 60,5 - 69,9 15,2 mg (utilizând două cartușe cu două camere a câte 7,6 mg fiecare) 70 - 84,9 18,2 mg (utilizând două cartușe cu două camere a câte 9,1 mg fiecare) 85 - 100 22 mg (utilizând două cartușe cu două camere a câte 11 mg fiecare)

Dacă se prescrie o doză diferită de cea de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, se calculează doza totală săptămânală (în mg somatropină) și se selectează concentrația corespunzătoare a dozei, după cum urmează:

* Doza săptămânală totală (mg somatropină) = doza prescrisă (mg somatropină/kg) x greutatea pacientului (kg)

* Se rotunjește doza săptămânală totală (mg somatropină) la cea mai apropiată concentrație a dozei, ținând cont atât de obiectivele terapeutice, cât și de răspunsul clinic.

Dacă terapia se modifică prin trecere de la somatropină administrată zilnic la lonapegsomatropină administrată o dată pe săptămână, trebuie să treacă cel puțin 8 ore de la ultima doză de somatropină administrată o dată pe zi și prima doză de lonapegsomatropină.

La copiii care fac tranziția de la somatropină administrată zilnic, medicii pot modifica doza inițială, ținând cont de doza actuală de somatropină, răspunsul clinic individual și considerentele clinice specifice pacientului.

Pentru copiii care trec de la medicamente pe bază de somatropină administrate zilnic la o doză săptămânală egală cu sau mai mare de 0,24 mg somatropină/kg corp, doza inițială recomandată de lonapegsomatropină este de 0,24 mg somatropină/kg corp (Tabelul 1).

Pentru copiii care trec de la medicamente pe bază de somatropină administrate zilnic la o doză săptămânală mai mică decât 0,24 mg somatropină/kg corp, se administrează doza săptămânală descrisă anterior ca doză inițială recomandată de lonapegsomatropină (vezi ecuația de mai sus).

Doza de lonapegsomatropină trebuie ajustată individual pentru fiecare pacient pe baza răspunsului clinic, a reacțiilor adverse și/sau a concentrațiilor serice ale factorului de creștere de tip insulinic 1 (IGF-1) cu valori din afara intervalului vizat. Concentrațiile disponibile pentru dozele de somatropină pot fi găsite în secțiunea 1.

Valorile medii ale scorului de deviație standard (SDS) al IGF-1 (măsurate la 4-5 zile după administrarea dozei) pot fi utilizate pentru stabilirea treptată a dozei (Tabelul 2). Este necesar să se aștepte minimum 2 săptămâni după inițierea tratamentului cu lonapegsomatropină sau după orice altă modificare a dozei înainte de evaluarea valorilor SDS al IGF-1 rezultate. Modificările dozei trebuie efectuate pentru obținerea unor valori medii ale scorului de deviație standard (SDS) al factorului de creștere de tip insulinic 1 (IGF-1) cuprinse în intervalul de valori normale, și anume, între -2 și +2 (de preferat aproape de SDS 0).

Valorile SDS al IGF-1 pot varia de-a lungul timpului, așadar se recomandă monitorizarea de rutină a valorilor serice ale SDS al IGF-1 pe parcursul tratamentului, în special la pubertate.

Tabelul 2 Modificarea recomandată a concentrației dozei de somatropină pentru categoriile

SDS mediu al IGF-1

Intervalul SDS mediu al IGF-1 Modificarea recomandată a concentrației dozei (măsurat în ziua 4-5 după administrarea de somatropină dozei) > +4 Reducerea cu 3 puncte a concentrației dozei între +3 și +4 Reducerea cu 2 puncte a concentrației dozei între +2 și +3 Reducerea cu 1 punct a concentrației dozei între -2 și +2 Nicio modificare < -2 Creșterea cu 1 punct a concentrației dozei

Evaluarea eficacității și siguranței trebuie luată în considerare la intervale de aproximativ 6-12 luni și poate fi efectuată prin evaluarea parametrilor auxologici, a biochimiei (IGF-1, hormoni, glicemie și lipide) și a stării de pubertate. La pubertate, trebuie avute în vedere evaluări mai frecvente.

Tratamentul trebuie întrerupt în cazul pacienților cu viteză de creștere anuală în înălțime < 2 cm/an, care și-au atins înălțimea finală, cu un scor de deviație standard (SDS) al creșterii în înălțime < + 1 după primul an de tratament sau, în cazul în care vârsta osoasă a acestora este > 14 ani (fete) sau > 16 ani (băieți), care corespunde cu închiderea plăcilor epifizare.

După ce epifizele au fuzionat, pacienții trebuie să fie reevaluați clinic pentru stabilirea necesității tratamentului cu hormon de creștere.

Este posibil ca fetele cărora li se administrează oral tratament estrogenic să necesite o doză mai mare de hormon de creștere pentru atingerea obiectivului terapeutic (vezi pct. 4.4).

Dacă o doză este omisă, aceasta trebuie administrată cât de curând posibil, dar nu mai târziu de 2 zile de la momentul omiterii dozei. Dacă au trecut mai mult de 2 zile, doza omisă nu mai trebuie administrată, iar următoarea doză trebuie administrată în ziua programată în mod obișnuit. În fiecare caz, pacienții își pot relua programul obișnuit de administrare a dozei o dată pe săptămână.

Ziua de administrare a injecției săptămânale poate fi modificată la o altă zi a săptămânii.

Lonapegsomatropina poate fi administrată cu 2 zile înainte sau cu 2 zile după ziua programată de administrare a dozei. Se va asigura faptul că trec cel puțin 5 zile între ultima doză și ziua nou stabilită de administrare a dozei o dată pe săptămână.

Nu sunt disponibile informații privind pacienții cu insuficiență renală și nu pot fi oferite recomandări privind dozele.

Nu sunt disponibile informații privind pacienții cu insuficiență hepatică și nu pot fi oferite recomandări privind dozele.

Siguranța și eficacitatea lonapegsomatropinei la copii cu vârsta sub 3 ani nu au fost încă stabilite.

Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se poate face nicio recomandare privind dozele.

Fiecare injecție trebuie administrată subcutanat o dată pe săptămână, în abdomen, fesă sau coapsă.

Locul administrării trebuie alternat pentru prevenirea lipoatrofiei.

Lonapegsomatropina este destinată administrării după reconstituirea pulberii pentru soluție injectabilă cu solventul furnizat. Lonapegsomatropina trebuie administrată cu ajutorul auto-injectorului ce conține hormon de creștere (HC) (Skytrofa Auto-Injector). Pacientul și persoana care îl îngrijește trebuie să fie instruiți în vederea asigurării faptului că aceștia înțeleg procedura de administrare cu ajutorul dispozitivului, pentru a li se permite să (auto-)injecteze lonapegsomatropină.

Soluția reconstituită trebuie să fie incoloră și limpede până la opalescentă și fără sau aproape fără particule vizibile (vezi pct. 6.6).

Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6 și instrucțiunile incluse la finalul prospectului.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1 (vezi pct. 4.4).

Somatropina nu trebuie administrată dacă există dovezi care indică activitatea unei tumori (vezi pct. 4.4). Tumorile intra-craniene trebuie să fie inactive și terapia anti-tumorală trebuie să fie finalizată înainte de începerea tratamentului cu hormon de creștere. Tratamentul trebuie întrerupt dacă există dovezi care indică creșterea unei tumori.

Pacienții cu boli critice acute care se confruntă cu complicații în urma unei intervenții chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, în urma unor traumatisme multiple apărute după un accident sau în urma unei insuficiențe respiratorii acute sau altor afecțiuni similare nu trebuie tratați cu lonapegsomatropină (referitor la pacienții care utilizează tratament de substituție, vezi pct. 4.4).

Lonapegsomatropina nu trebuie utilizată pentru promovarea creșterii la copiii cu epifize închise.

Pentru a avea sub control trasabilitatea medicamentelor biologice, numele și numărul lotului medicamentului administrat trebuie înregistrate cu atenție.

În cazul pacienților adulți cu boli critice care prezintă complicații în urma unei intervenții chirurgicale pe cord deschis sau abdominale, al pacienților cu traumatisme multiple apărute în urma unui accident sau al pacienților cu insuficiență respiratorie acută, rata de mortalitate a fost mai mare la pacienții care au fost tratați cu doze de 5,3 mg sau 8 mg de somatropină administrate zilnic (și anume, 37,1-56 mg/săptămână), comparativ cu pacienții la care s-a administrat placebo, 42% comparativ cu 19%.

Întrucât nu sunt disponibile informații cu privire la siguranța tratamentului de substituție cu hormon de creștere la pacienții cu boli critice acute, beneficiile continuării tratamentului cu lonapegsomatropină în această situație trebuie evaluate în raport cu riscurile potențiale asociate. La toți pacienții care dezvoltă boli critice acute, altele sau similare, posibilele beneficii ale tratamentului cu lonapegsomatropină trebuie evaluate în raport cu riscurile potențiale asociate.

La pacienții care au avut anterior afecțiuni maligne, trebuie acordată atenție deosebită semnelor și simptomelor de recidivă.

Pacienții cu tumori pre-existente sau DHC secundar unei leziuni intracraniene trebuie evaluați cu regularitate pentru verificarea progresiei sau reapariției procesului subiacent al bolii.

În cazul pacienților care au avut cancer în copilărie și s-au vindecat, la pacienții cărora li s-a administrat hormon de creștere după primul neoplasm a fost raportat un risc sporit de apariție a unui neoplasm secundar. Tumorile intracraniene, în special meningioamele, au reprezentat cea mai frecventă formă de neoplasm secundar raportat în cazul pacienților tratați cu radiații în zona capului pentru primul neoplasm.

Au fost raportate reacții anafilactice, inclusiv angioedem, în conexiune cu utilizarea de lonapegsomatropină.

Pacienții și persoanele care asigură îngrijirea acestora trebuie informați că pot apărea astfel de reacții, mai ales după prima doză, și că trebuie solicitată cu promptitudine asistența medicală dacă apare o reacție gravă și bruscă de hipersensibilitate.

Dacă apare o reacție de hipersensibilitate, trebuie întreruptă utilizarea lonapegsomatropinei (vezi pct. 4.3).

În cazul apariției unor forme severe sau recurente de ataxie, cefalee, probleme de vedere, greață și/sau vărsături, se recomandă efectuarea unui examen al fundului de ochi pentru depistarea edemului papilar. Dacă se confirmă prezența edemului papilar, trebuie luat în considerare diagnosticul de hipertensiune intracraniană benignă și, dacă este cazul, tratamentul cu hormon de creștere trebuie întrerupt. În prezent, nu există dovezi suficiente pentru a se putea oferi recomandări specifice privind continuarea tratamentului cu hormon de creștere la pacienții cu la care hipertensiunea intracraniană a fost remisă. Dacă tratamentul cu hormon de creștere este reluat, este necesară monitorizarea atentă pentru depistarea simptomelor de hipertensiune intracraniană. Se recomandă efectuarea examenului fundului de ochi la începutul tratamentului și apoi, periodic, pe parcursul acestuia.

Hormonul de creștere poate diminua sensibilitatea la insulină. La pacienții cu diabet zaharat, doza de insulină poate necesita modificări după instituirea tratamentului cu lonapegsomatropină. Pacienții cu diabet zaharat, intoleranță la glucoză sau factori de risc suplimentari pentru diabetul zaharat trebuie să fie monitorizați atent în timpul tratamentului cu lonapegsomatropină (vezi pct. 4.5).

Introducerea tratamentului cu hormon de creștere poate avea ca rezultat inhibarea 11β-hidroxisteroid dehidrogenazei tip 1 (11βHSD-1) și reducerea concentrațiilor serice de cortizol. Așadar, hipoadrenalismul central (secundar) nediagnosticat anterior poate fi descoperit și poate fi necesară substituție cu glucocorticoizi. În plus, pacienții care utilizează tratament de substituție cu glucocorticoizi pentru hipoadrenalism diagnosticat anterior pot necesita o creștere a dozelor de întreținere sau de stres după inițierea tratamentului cu lonapegsomatropină (vezi pct. 4.5).

Hormonul de creștere determină o creștere a conversiei extratiroidiene a T4 în T3, ceea ce poate duce la o scădere a concentrațiilor serice de T4 și la o creștere a concentrațiilor serice de T3. Așadar, funcția tiroidiană trebuie monitorizată în cazul tuturor pacienților. La pacienții cu hipopituitarism care utilizează tratament standard de substituție, efectul posibil al tratamentului cu lonapegsomatropină asupra funcției tiroidiene trebuie monitorizat îndeaproape (vezi pct. 4.5 și 4.8).

La pacienții cu afecțiuni endocrine, inclusiv DHC, alunecarea epifizelor capului femural poate apărea mai frecvent decât în cazul populației generale. Osteonecroza a fost raportată la pacienții tratați cu alte medicamente hormonale de creștere. Copiii cu dureri persistente la nivelul șoldului/genunchilor și/sau care șchiopătează în timpul tratamentului cu lonapegsomatropină trebuie supuși unui examen clinic.

Scolioza poate apărea în cazul oricărui copil în perioada de creștere rapidă. Ca urmare a faptului că tratamentul cu hormon de creștere mărește viteza de creștere, semnele de scolioză și progresia acesteia trebuie monitorizate în timpul tratamentului. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat faptul că tratamentul cu hormon de creștere mărește incidența sau severitatea scoliozei (vezi pct. 4.8).

Cu toate că apare rar, pancreatita trebuie avută în vedere în cazul copiilor cărora li s-a administrat hormon de creștere și care dezvoltă dureri abdominale inexplicabile.

Lonapegsomatropina nu a fost studiată la pacienții cu sindrom Prader-Willi. Lonapegsomatropina nu este indicată pentru tratamentul de lungă durată al copiilor și adolescenților care prezintă deficiențe de creștere din cauza sindromului Prader-Willi confirmat genetic, cu excepția cazului în care au fost diagnosticați și cu DHC. S-au raportat cazuri de deces subit după inițierea tratamentului cu hormon de creștere la pacienții cu sindrom Prader-Willi care au prezentat unul sau mai mulți dintre următorii factori de risc: obezitate severă, istoric de obstrucție a căilor respiratorii superioare sau apnee în somn sau infecții respiratorii neidentificate.

S-a raportat leucemie în cazul unui număr mic de pacienți cu DHC, iar unii dintre aceștia au fost tratați cu somatropină. Cu toate acestea, nu există dovezi care să indice că incidența leucemiei este crescută la persoanele cărora li se administrează hormon de creștere, în absența unor factori predispozanți.

Estrogenul administrat pe cale orală influențează răspunsul IGF-1 la hormonul de creștere. Dacă la o pacientă tratată cu lonapegsomatropină se inițiază terapie cu estrogen cu administrare orală, poate fi necesar ca doza de lonapegsomatropină să fie mărită pentru menținerea valorilor serice de IGF-1 în intervalul de valori normale corespunzător vârstei (vezi pct. 4.2). De asemenea, dacă o pacientă tratată cu lonapegsomatropină întrerupe terapia cu estrogen cu administrare orală, poate fi necesar ca doza de lonapegsomatropină să fie redusă, pentru evitarea excesului de hormon de creștere și/sau a reacțiilor adverse (vezi pct. 4.5).

La unii pacienți au fost observați anticorpi pentru lonapegsomatropină. Acești anticorpi nu au fost neutralizanți și nu s-a observat un impact clinic vizibil. Testarea pentru detectarea prezenței anticorpilor trebuie luată în considerare în cazul pacienților care nu răspund la tratament.

Tratamentul concomitent cu glucocorticoizi inhibă efectele de stimulare a creșterii ale lonapegsomatropinei. La pacienții cu deficit de hormon adrenocorticotrop (ACTH), terapia de substituție cu glucocorticoizi trebuie modificată cu atenție, pentru a evita orice efect inhibitor asupra creșterii, iar la pacienții care urmează un tratament cu glucocorticoizi, creșterea trebuie monitorizată cu atenție, pentru verificarea posibilului impact al tratamentului cu glucocorticoizi asupra creșterii.

Hormonul de creștere reduce conversia cortizonului în cortizol și poate demasca hipoadrenalismul central nedescoperit anterior sau poate face ca dozele scăzute de substituție cu glucocorticoizi să devină ineficiente (vezi pct. 4.4).

Nu s-au efectuat studii privind interacțiunile lonapegsomatropinei cu alte medicamente. Datele obținute în urma efectuării studiilor privind interacțiunile somatropinei cu alte medicamente, la care au participat copii, adolescenți și adulți cu deficit de hormon de creștere și bărbați vârstnici sănătoși, sugerează că administrarea somatropinei poate crește clearance-ul substanțelor cunoscute ca fiind metabolizate de izoenzimele citocromului P450, în special CYP3A și CYP1A2. Clearance-ul substanțelor metabolizate de CYP3A4 (de exemplu, steroizi sexuali, corticosteroizi, anticonvulsivante și ciclosporină) și CYP1A2 (de exemplu, teofilină) poate fi crescut, ceea ce poate duce la o expunere mai redusă la aceste substanțe. Nu se cunoaște semnificația clinică a acestui aspect.

La pacienții cu diabet zaharat care au nevoie de terapie cu un medicament (de exemplu, medicamente împotriva hiperglicemiei), poate fi necesară modificarea dozei de insulină și/sau de medicamente hipoglicemice administrate pe cale orală când este inițiat tratamentul cu lonapegsomatropină (vezi pct. 4.4).

Întrucât hormonul de creștere determină o creștere a conversiei extratiroidiene a T4 în T3, poate fi necesară modificarea tratamentului de substituție a hormonilor tiroidieni (vezi pct. 4.4).

La pacientele cărora li se administrează tratament cu estrogen pe cale orală, poate fi necesară o doză mai mare de hormon de creștere pentru atingerea obiectivului terapeutic (vezi pct. 4.2 și 4.4).

Datele provenite din utilizarea lonapegsomatropinei la femeile gravide sunt inexistente sau limitate; studiile publicate privind utilizarea somatropinei cu acțiune de scurtă durată la femeile gravide timp de câteva decenii nu au relevat riscuri de malformații congenitale, avort sau efecte adverse asupra mamei sau fătului care să fie asociate medicamentului.

Studiile la animale sunt insuficiente pentru evidențierea efectelor toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Skytrofa nu este recomandat în timpul sarcinii și la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.

Nu există informații cu privire la excreția lonapegsomatropinei în laptele uman sau cu privire la efectele lonapegsomatropinei asupra nou-născuților/sugarilor alăptați. Întrucât lonapegsomatropina nu este absorbită pe cale orală, este puțin probabil să aibă efecte adverse asupra nou-născuților/sugarilor alăptați.

Skytrofa poate fi utilizat în timpul alăptării, în baza unei indicații stricte.

Nu există informații clinice cu privire la efectul lonapegsomatropinei asupra fertilității. Studiile la animale sunt insuficiente în ceea ce privește fertilitatea (vezi pct. 5.3).

Lonapegsomatropina nu are nicio influență sau are influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reacțiile adverse raportate cel mai frecvent în studiile clinice cu lonapegsomatropină au fost cefalee (11,1%), artralgie (4,6%), hipotiroidism secundar (2,6%) și reacții la locul injectării (1,6%). În general, aceste reacții au avut tendința de a fi temporare, iar severitatea a fost redusă până la moderată.

Tabelul 3 de mai jos prezintă reacțiile adverse care au avut loc în timpul tratamentului cu lonapegsomatropină. Reacțiile adverse sunt clasificate conform înregistrărilor din baza de date

MedDRA în funcție de aparate, sisteme și organe afectate și frecvența acestora, utilizând următoarea terminologie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente (≥ 1/00 și < 1/100), rare (≥ 1/10 000 și < 1/00), foarte rare (< 1/10 000) și cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

Tabelul 3 Frecvența reacțiilor adverse în studiile clinice

Aparate, sisteme și Foarte Frecvente Mai puțin organe frecvente frecvente

Tulburări ale Reacție sistemului imunitar anafilacticăb

Tulburări endocrine Hipotiroidism Insuficiență secundar adrenocorticală secundară

Tulburări ale Cefalee sistemului nervos

Tulburări musculo- Artralgie Scolioză scheletice și ale Artrită țesutului conjunctiv Dureri de creștere

Tulburări ale Ginecomastie aparatului genital și sânului

Tulburări generale și Reacții la nivelul la nivelul locului de locului de injectarea administrare a Reacțiile la nivelul locului de injectare includ hiperemie, atrofie la locul injectării, durere la locul injectării, urticarie la locul injectării și edem localizat. Reacțiile la nivelul locului de injectare observate în cazul tratamentului cu lonapegsomatropină au fost, în general, minore și temporare.

b Reacțiile anafilactice raportate în conexiune cu lonapegsomatropina au inclus angioedemul (vezi pct. 4.4).

Pacienții pot dezvolta anticorpi anti-lonapegsomatropină. Proporția pacienților care au avut un rezultat pozitiv la testarea pentru depistarea anticorpilor legați detectabili în orice moment în timpul tratamentului a fost scăzută (6,3%) și niciun pacient nu a avut anticorpi neutralizanți. Nu a fost observată nicio corelație evidentă între anticorpii legați anti-lonapegsomatropină și evenimentele adverse sau pierderea eficacității. În cazul unei lipse inexplicabile a răspunsului la tratamentul cu lonapegsomatropină, trebuie să se ia în considerare testarea pentru depistarea anticorpilor anti-lonapegsomatropină (vezi pct. 4.4).

În plus față de reacțiile adverse sus-menționate, cele prezentate mai jos au fost raportate în cazul utilizării altor medicamente care conțin hormon de creștere. Frecvențele acestor evenimente adverse nu pot fi estimate din datele disponibile (cu excepția cazului în care se indică altfel).

* Tumori benigne, maligne și nespecificate (incluzând chisturi și polipi): leucemie (vezi pct. 4.4).

* Tulburări metabolice și de nutriție: diabet zaharat tip 2 (vezi pct. 4.4).

* Tulburări ale sistemului nervos: hipertensiune intracraniană benignă (vezi pct. 4.4), parestezie.

* Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: mialgie.

* Tulburări ale aparatului genital și sânului: ginecomastie (frecvență: mai puțin frecventă).

* Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: erupții cutanate, urticarie și prurit.

* Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: edem periferic, edem facial.

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, astfel cum este menționat în Anexa V.

Supradozajul acut poate conduce inițial la hipoglicemie și apoi la hiperglicemie. Supradozajul pe termen lung poate avea ca rezultat semne și simptome de gigantism.

Tratamentul este simptomatic și de susținere. Nu există antidot pentru supradozajul de somatropină.

Se recomandă monitorizarea funcției tiroidiene în urma supradozajului.

Grupa farmacoterapeutică: hormoni pituitari și hipotalamici și analogi, somatropină și agoniști ai acesteia, codul ATC: H01AC09.

Lonapegsomatropina este un 'promedicament” al somatropinei, cu acțiune de lungă durată.

Lonapegsomatropina constă din substanța de bază, somatropină, care este conjugată tranzitoriu cu un agent purtător pe bază de metoxipolietilen glicol (4 x 10 kDa mPEG) printr-un element de legătură

TransCon. Agentul purtător are un efect de protecție, care reduce excreția renală și clearance-ul mediat de receptori al lonapegsomatropinei. După administrarea subcutanată, lonapegsomatropina elimină somatropină complet activă prin autoclivajul elementului de legătură TransCon. Somatropina (191 aminoacizi) are același mod de acțiune și distribuție ca somatropina administrată zilnic, dar prin intermediul unei injecții subcutanate, administrate o dată pe săptămână.

Somatropina se leagă de un receptor hGH dimer din membrana celulelor țintă, rezultând transducția semnalului intracelular și multiple efecte farmacodinamice. Somatropina are efecte directe asupra țesutului și metabolismului și efecte indirecte mediate de IGF-1, inclusiv stimularea diferențierii și proliferării condrocitelor, stimularea producerii hepatice de glucoză, a sintezei proteinelor și a lipolizei. Somatropina stimulează creșterea scheletică la copiii și adolescenții cu DHC, ca rezultat al efectelor asupra plăcilor de creștere (epifizelor) ale oaselor.

Somatropina eliberată din lonapegsomatropină produce un răspuns al IGF-1 liniar cu doza, în cazul unor modificări ale dozei de 0,02 mg somatropină/kg, rezultând o modificare aproximativă a scorului de deviație standard (SDS) săptămânal mediu al IGF-1 de 0,17.

La starea de echilibru, valorile SDS al IGF-1 au atins valoarea maximă la 2 zile după administrarea dozei, valoarea medie săptămânală a SDS al IGF-1 fiind aceeași cu cea obținută la 4,5 zile după administrarea dozei (Figura 1). Valorile SDS al IGF-1 s-au situat în intervalul de valori normale la pacienții cu DHC pentru majoritatea săptămânii, similar cu terapia cu somatropină administrată zilnic.

Figura 1 Valoarea medie (±SE) a SDS al IGF-1 la starea de echilibru la copii și adolescenți cu

DHC după administrarea lonapegsomatropinei o dată pe săptămână, cu respectarea dozei de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână 1,0 1,0 0,5 0,5 0,0 0,0

- 0,5 -0,5

- 1,0 -1,0

- 1,5 -1,5

- 2,0 -2,0

- 2,5 înainte de începerea terapiei (la includerea în studiu) până la a -2,5 13-a doză (momentul 0) momentul (h) după a 13-a doză

- 3,0 -3,0

Valoarea la includerea în studiu Moment (h)

Eficacitatea și siguranța lonapegsomatropinei administrată o dată pe săptămână au fost evaluate în cadrul unor studii clinice de fază 3, care au inclus 306 copii și adolescenți cu DHC.

Într-un studiu clinic de fază 3, multicentric, randomizat, în regim deschis, controlat cu comparator activ, cu grupuri paralele, desfășurat pe parcursul unei perioade de 52 de săptămâni, 161 de copii la prepubertate cu DHC care nu au fost tratați anterior au fost randomizați pentru a li se administra lonapegsomatropină (N = 105) o dată pe săptămână sau somatropină (N = 56) zilnic, ambele la o doză săptămânală totală de 0,24 mg somatropină/kg. Vârstele pacienților au fost cuprinse între 3,2 și 13,1 ani, iar media a fost de 8,5 ani. Majoritatea subiecților, [N = 132 (82%)], au fost de sex masculin. La includerea în studiu, pacienții au avut o valoare medie a scorului de deviație standard (SDS) al creșterii în înălțime de -2,93. Criteriul principal de evaluare a eficacității a fost viteza de creștere anualizată (VCA) măsurată în săptămâna 52. Tratamentul cu lonapegsomatropină o dată pe săptămână timp de 52 de săptămâni a avut ca rezultat o valoare a VCA non-inferioară în comparație cu somatropina administrată zilnic (Tabelul 4). De asemenea, modificările scorului de deviere standard (SDS) a înălțimii (modificare față de valoarea de la includerea în studiu) au avut tendința să fie mai mari pentru lonapegsomatropina administrată o dată pe săptămână, comparativ cu somatropina administrată zilnic (Tabelul 4). Modificările VCA și ale SDS al înălțimii tind să fie mai mari pentru lonapegsomatropină, comparativ cu cele ale somatropinei, din săptămâna 26 până la finalul studiului în săptămâna 52.

Raportul mediu (SD) dintre vârsta osoasă și vârsta cronologică a avansat similar în ambele brațe, de la includerea în studiu la săptămâna 52: de la 0,69 (0,16) până la 0,75 (0,15) în cazul tratamentului cu lonapegsomatropină administrată o dată pe săptămână și de la 0,70 (0,14) până la 0,76 (0,14) în cazul tratamentului cu somatropină administrată zilnic.

Valoarea medie (± SE) a SDS al IGF-1

Tabelul 4 Creșterea și răspunsul IGF-1 în săptămâna 52 la copiii și adolescenții cu care nu au fost tratați anterior (analiză bazată pe populația cu intenție de tratament) Lonapegsomatropină Somatropină administrată Estimarea diferenței administrată o dată pe zilnic (N = 56) dintre tratamente săptămână (N = 105) (0,24 mg (lonapegsomatropină (0,24 mg somatropină/kg/săptămână) minus somatropină) somatropină/kg/săptămână)

VCA (cm/an)a, 11,2 10,3 0,9b media LS (IÎ (10,7-11,6) (9,7-10,9) (0,2-1,5) 95%)

SDS al creșterii 1,10 0,96 0,14d în înălțime, (1,02-1,18) (0,85-1,06) (0,03-0,26) modificare față de valoarea de la includerea în studiuc, media

LS (95% IÎ)

Categoria SDS al IGF-1e, % < 0 23,1% 40,7% Nu s-a analizat între 0 și +2 69,2% 57,4% între +2 și +3 > +3 7,7% 1,9% 0 0 a VCA: Estimările pentru media celor mai mici pătrate și IÎ 95% s-au făcut pe baza modelului

ANCOVA, care a inclus vârsta la momentul includerii în studiu, valorile maxime ale hormonului de creștere (transformate în jurnal) la testul de stimulare, valoarea SDS al creșterii în înălțime la momentul includerii în studiu - valoarea medie a SDS al creșterii în înălțime a părinților drept covariabile și tratamentul și sexul ca factori. Datele lipsă sunt imputate prin metoda imputării multiple.

b p = 0,0088 (bilateral) pentru superioritate c SDS al creșterii în înălțime, modificare față de valoarea la momentul includerii în studiu: Estimările pentru media celor mai mici pătrate și IÎ 95% s-au făcut pe baza modelului ANCOVA, care a inclus vârsta la momentul includerii în studiu, nivelurile maxime ale hormonului de creștere (transformate în jurnal) la testul de stimulare și valoarea SDS al creșterii în înălțime la momentul includerii în studiu drept covariabile și tratamentul și sexul ca factori.

d p = 0,0149 (bilateral) e Nivelul mediu în săptămâna 52

Într-un studiu de extensie în regim deschis, pacienții din studiul heiGHt care au continuat tratamentul cu lonapegsomatropină au prezentat o creștere a SDS al creșterii în înălțime de 1,61 în săptămâna 104 față de momentul includerii în studiu. Pacienții care au făcut tranziția de la somatropină administrată zilnic la lonapegsomatropină în săptămâna 52 au prezentat o creștere a SDS al creșterii în înălțime de 1,49 în săptămâna 104 față de valoarea la momentul includerii în studiu.

Informații din studii clinice suplimentare cu lonapegsomatropina confirmă eficacitatea clinică pe termen lung a tratamentului cu lonapegsomatropină.

Într-un studiu clinic în regim deschis, cu un singur braț de tratament, desfășurat pe parcursul unei perioade de 26 de săptămâni, care a evaluat lonapegsomatropina administrată conform dozei de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână la 146 de pacienți cu DHC cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani, dintre care 143 au fost tratați anterior cu somatropină administrată zilnic în medie (SD) 1,1 (0,7) ani, viteza medie (SD) de creștere anuală în înălțime a fost de 9 (2,7) cm/an, iar modificarea medie (SD) față de valoarea SDS al creșterii în înălțime la momentul includerii în studiu a fost 0,28 (0,25).

Preferința pacienților și a persoanelor care asigură îngrijirea acestora a fost evaluată în săptămâna 13. 84% dintre pacienți și 90% dintre persoanele care asigură îngrijirea acestora au preferat lonapegsomatropina administrată o dată pe săptămână, în locul somatropinei administrate zilnic.

Tabelul 5 Valorile medii SDS al IGF-1 la momentul includerii în studiu și în săptămâna 26 la copiii și adolescenții cu DHC cu tratament anterior (analiză bazată pe populația cu intenție de tratament)

Valoarea la includerea în Săptămâna 26 studiu (N = 139)

Categoria SDS mediu al (N = 143) n (%)

IGF-1 n (%) < 0 37 (25,9) 13 (9,4) între 0 și +2 74 (51,7) 71 (51,1) între +2 și +3 27 (18,9) 33 (23,7) > +3 5 (3,5) 22 (15,8)

Într-un studiu clinic de extensie în regim deschis, pe termen lung, care a inclus pacienți din studiile heiGHt și fliGHt, pacienții (N=298) care au continuat tratamentul cu lonapegsomatropină au prezentat un SDS mediu (SD) al înălțimii la intrarea în studiul clinic de extensie de -1,56 (0,88) și la săptămâna 208 (ultima vizită pentru care sunt disponibile date adecvate) de -0,39 (0,90), corespunzând unei deviații standard (SD) de +1,24 (0,65).

Farmacocinetica după administrarea lonapegsomatropinei a fost evaluată după o singură doză la un total de 73 de adulți sănătoși, în două studii clinice. În plus, farmacocinetica la copiii și adolescenții cu

DHC a fost evaluată pe baza prelevării intense de probe în săptămâna 13 la 11 subiecți și a prelevării reduse de probe la 109 subiecți în 2 studii clinice. Detaliile demografice sunt furnizate în Tabelul 6 pentru subiecții incluși în evaluarea farmacocinetică a lonapegsomatropinei.

Tabelul 6 Datele demografice ale subiecților incluși în evaluarea farmacocinetică a lonapegsomatropinei

Categorie Adulți sănătoși Copii și adolescenți cu DHC

N 73 109

Bărbat/Femeie 55/19 87/22

Amerindieni sau nativi din Alaska 0 0

Asiatici 10 1

Negri sau americani de origine africană 13 2

Hawaiiani nativi sau alți insulari din Pacific 0 0

Albi 49 104 (11 cu prelevare intensă de probe farmacocinetice)

Alte/Multiple categorii

Hispanici sau latino 23 5

Diferiți de hispanici sau latino 50 104

După administrarea subcutanată a dozei, lonapegsomatropina elimină somatropină într-un mod controlat, care respectă cinetica de prim ordin.

La copiii și adolescenții cu DHC, după administrarea subcutanată de lonapegsomatropină, conform dozei de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, valoarea medie observată (CV%) a concentrației plasmatice maxime (Cmax) la starea de echilibru a lonapegsomatropinei a fost de 1230 (86,3) ng somatropină/ml la valoarea medie Tmax de 25 de ore, iar pentru somatropina eliberată valoarea Cmax a fost de 15,2 (83,4) ng/ml, cu un timp mediu până la atingerea valorii Cmax de 12 ore. Expunerea medie (CV%) la somatropină pe parcursul intervalului de doze administrate o dată pe săptămână (aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp) a fost de 500 (83,8) oră x ng/ml. Nu s-a observat acumularea de lonapegsomatropină sau somatropină în urma administrării de doze repetate.

La copiii și adolescenții cu DHC, locul de injectare a alternat între abdomen, fese și coapse. Nu s-a observat nicio asociere vizibilă între locul de administrare și expunerea la somatropină.

Nu a fost analizată biodisponibilitatea absolută a lonapegsomatropinei după administrarea subcutanată a dozei.

La copiii și adolescenții cu DHC, volumul mediu (CV%) aparent de distribuție la starea de echilibru al lonapegsomatropinei după administrarea subcutanată, conform dozei de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, a fost de 0,13 (109) l/kg. Se așteaptă ca somatropina eliberată din lonapegsomatropină să aibă un volum de distribuție similar cu hormonii de creștere endogeni.

Metabolizarea somatropinei implică catabolismul proteic, atât la nivelul ficatului, cât și al rinichilor.

La copiii și adolescenții cu DHC, clearance-ul mediu (CV%) aparent la starea de echilibru al lonapegsomatropinei după administrarea subcutanată, conform dozei de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, a fost de 3,2 (67) ml/oră/kg, cu un timp mediu (±SD) de înjumătățire plasmatică observat de 30,7 (± 12,7) ore. Timpul aparent de înjumătățire plasmatică al somatropinei eliberate din lonapegsomatropină a fost de aproximativ 25 de ore.

Nu au fost efectuate studii farmacocinetice în funcție de sexul pacienților privind tratamentul cu lonapegsomatropină. Informațiile disponibile indică faptul că farmacocinetica somatropinei este similară la bărbați și femei.

Pe baza unei analize farmacocinetice populaționale, vârsta, sexul, rasa/etnia și greutatea corporală nu au un efect semnificativ din punct de vedere clinic asupra farmacocineticii.

Nu au fost efectuate studii privind tratamentul cu lonapegsomatropină la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică (vezi pct. 4.2). S-a observat o diminuare a clearance-ului somatropinei după administrarea zilnică a somatropinei la pacienții cu disfuncții hepatice și renale severe. Semnificația clinică a acestei diminuări nu este cunoscută. Se așteaptă ca farmacocinetica agentului purtător mPEG al lonapegsomatropinei să fie dependentă de funcția renală, însă nu a fost evaluată la pacienții cu insuficiență renală.

Lonapegsomatropina nu a fost studiată la pacienții cu vârsta mai mică de 6 luni (vezi pct. 4.2).

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea și carcinogenitatea.

În cadrul studiilor de toxicitate asupra funcției de reproducere efectuate la șobolani și al evaluării histopatologice a organelor aparatului reproducător la maimuțe cărora li s-a administrat subcutanat lonapegsomatropină la doze de până la 20 de ori mai mari decât doza de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, nu au apărut efecte adverse asupra fertilității sau organelor de reproducere masculine sau feminine. Ca urmare a formării anticorpilor care împiedică expunerea în cazul șobolanilor, nu se poate formula o concluzie fermă privind relevanța pentru fertilitatea umană.

Nu au apărut toxicități în dezvoltarea embrionilor sau fetușilor la șobolanii cărora li s-a administrat subcutanat lonapegsomatropină în doze de până la 13 ori mai mari decât doza clinică de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână. Ca urmare a expunerii intermitente, nu se poate formula o concluzie fermă privind studiul dezvoltării embrio-fetale la șobolani.

Un studiu de toxicitate privind dezvoltarea embrio-fetală la iepuri a evidențiat malformații fetale și mortalitate embrio-fetală la doze de 1,5, respectiv, de 6 ori mai mari decât doza clinică de 0,24 mg somatropină/kg/săptămână, și posibil din cauza toxicității materne. Semnificația clinică a acestor informații nu este cunoscută.

Într-un studiu privind dezvoltarea pre- și postnatală la șobolani, nu au apărut efecte adverse la femelele gestante/care alăptau sau care să afecteze dezvoltarea embrionului sau puiului ca urmare a expunerii femelei, în perioada de la implantare până la momentul înțărcării, la doze administrate subcutanat de promedicament legat structural al somatropinei polietilenglicate tranzitoriu echivalente cu de 13 ori doza clinică de 0,24 mg de somatropină/kg/săptămână.

Expunerea la mPEG

La maimuțele cynomolgus, după un an de expunere, la valori de aproximativ 10 ori mai mari comparativ cu valoarea expunerii la componenta mPEG a lonapegsomatropinei la om, în celulele epiteliale ale plexului coroid (PC) a apărut vacuolizare. La valori de expunere de aproximativ 34 de ori mai mari comparativ cu valoarea expunerii la mPEG la om, a fost observată o ușoară creștere a numărului de maimuțe cu vacuole în celulele epiteliale ale PC. Vacuolizarea nu a fost asociată cu modificări morfologice și nici cu semne clinice adverse. Vacuolizarea celulelor este considerată o reacție de adaptare. Prin urmare, nu este considerată a fi o reacție adversă la om, în cazul administrării de doze terapeutice.

Acid succinic

Trehaloză dihidrat

Trometamol

Apă pentru preparate injectabile

În absența studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.

Sigilat 5 ani, dacă este păstrat la frigider (2 °C - 8 °C).

Alternativ, Skytrofa poate fi păstrat la temperaturi ≤ 30 °C timp de până la 6 luni. În timpul celor 6 luni, medicamentul poate fi reintrodus în frigider (2°C - 8°C).

Se înregistrează pe cutie data la care medicamentul a fost scos prima dată din frigider. A se elimina medicamentul după ce au trecut 6 luni.

Stabilitatea chimică și fizică după deschidere a fost demonstrată pentru medicamentul reconstituit păstrat timp de 4 ore la temperaturi ≤ 30 °C.

Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat după reconstituire. Dacă nu este utilizat imediat, timpii și condițiile de păstrare după deschidere, înainte de utilizare, reprezintă responsabilitatea utilizatorului și nu trebuie să depășească 4 ore la temperaturi ≤ 30 °C.

A se păstra la frigider (2 °C - 8 °C). A nu se congela.

A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.

Pentru condiții alternative de păstrare la temperaturi ≤ 30 °C, vezi pct. 6.3.

Pentru condițiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.

Cartuș din sticlă (sticlă tip I) cu două camere separate de un dop din cauciuc (bromobutilic). Cartușul este închis cu un dop din cauciuc (bromobutilic) la un capăt și cu un disc de închidere din cauciuc (bromobutilic) la celălalt capăt. Cartușul este fixat într-un adaptor din plastic pentru ace.

Fiecare ambalaj conține 4 cartușe cu două camere, de unică folosință, ambalate în blistere individuale și 6 ace pentru injecție, de unică folosință, de 0,25 mm x 4 mm (31G x 5/32”). Fiecare cartuș cu două camere are o etichetă specifică cu două benzi colorate, care este utilizată doar de auto-injector pentru selectarea setărilor adecvate de reconstituire. Culorile care desemnează concentrația sunt înscrise pe cutie și pe blister și trebuie utilizate pentru diferențierea concentrațiilor individuale.

Fiecare cartuș cu două camere conține 3 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,279 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este galben/verde. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este portocaliu deschis (culoarea piersicii).

Fiecare cartuș cu două camere conține 3,6 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,329 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este galben/albastru. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este albastru.

Fiecare cartuș cu două camere conține 4,3 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,388 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este galben/roz. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este gri închis.

Fiecare cartuș cu două camere conține 5,2 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,464 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este verde/roz. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este galben.

Fiecare cartuș cu două camere conține 6,3 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,285 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este albastru/galben. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este portocaliu.

Fiecare cartuș cu două camere conține 7,6 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,338 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este albastru/roz. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este mov închis.

Fiecare cartuș cu două camere conține 9,1 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,4 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este roz/galben. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este maro-auriu.

Fiecare cartuș cu două camere conține 11 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,479 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este roz/verde. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este albastru închis.

Fiecare cartuș cu două camere conține 13,3 mg de somatropină sub formă de pulbere în prima cameră și 0,574 ml de solvent în a doua cameră. Eticheta bicoloră a cartușului (partea inferioară/superioară) este roz/albastru. Culoarea care desemnează concentrația de pe cutie și blister este roșu închis.

Dacă este păstrat la frigider, medicamentul trebuie ținut la temperatura camerei timp de 15 minute înainte de utilizare.

Fiecare cartuș cu două camere Skytrofa care conține pulbere și solvent pentru soluție injectabilă este de unică folosință și trebuie folosit cu acele furnizate pentru injecție și cu auto-injectorul HC. Auto-injectorul HC nu este inclus în acest ambalaj. Pulberea pentru soluție injectabilă trebuie reconstituită cu solventul furnizat cu ajutorul unui auto-injector HC după atașarea acului la cartușul cu două camere.

Soluția reconstituită trebuie să fie incoloră și limpede până la opalescentă și fără sau aproape fără particule vizibile. Ocazional, soluția poate conține bule de aer. Dacă soluția conține particule, nu trebuie injectată.

După reconstituire, Skytrofa este administrat subcutanat (dozaj automat) cu auto-injectorul HC.

Skytrofa este conceput pentru administrarea unei doze unice complete (utilizare totală).

A se citi instrucțiunile de utilizare pentru prepararea Skytrofa incluse la finalul prospectului și instrucțiunile de utilizare furnizate odată cu auto-injectorul HC înainte de utilizare.

Pacientul trebuie instruit să arunce cartușul și acul pentru injecție după fiecare injecție. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Ascendis Pharma Endocrinology Division A/S

Tuborg Boulevard 12

DK-2900 Hellerup

Danemarca

EU/1/21/1607/001

EU/1/21/1607/002

EU/1/21/1607/003

EU/1/21/1607/004

EU/1/21/1607/005

EU/1/21/1607/006

EU/1/21/1607/007

EU/1/21/1607/008

EU/1/21/1607/009

Data primei autorizări: 11 Ianuarie 2022

Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenției Europene pentru

Medicamente https://www.ema.europa.eu/.