SILDENAFIL ADAMED 50mg comprimate filmate prospect medicament

Sildenafil Adamed 50 mg comprimate filmate

Fiecare comprimat filmat conţine citrat de sildenafil, echivalent cu sildenafil 50 mg.

Fiecare comprimat filmat conţine lactoză 2,39 mg (sub formă de lactoză monohidrat 2,52 mg)

Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.

Comprimat filmat.

Comprimat filmat rotund, biconvex, de culoare albastră, marcat cu '50” pe una dintre feţe și cu un diametru de aproximativ 10 mm.

Sildenafil Adamed este indicat la bărbaţi adulţi cu disfuncţie erectilă, care reprezintă incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător.

Pentru ca medicamentul Sildenafil Adamed să fie eficace este necesară stimularea sexuală.

Doza recomandată este de 50 mg administrată cu aproximativ o oră înainte de activitatea sexuală. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi crescută la 100 mg sau poate fi scăzută la 25 mg. Doza maximă recomandată este de 100 mg. Frecvenţa maximă de administrare recomandată este o dată pe zi.

Nu toate dozele pot fi administrate cu Sildenafil Adamed. Dacă este necesară o doză de 25 mg, trebuie utilizate alte medicamente disponibile pe piață.

Dacă Sildenafil Adamed se administrează în timpul mesei, instalarea efectului se face mai lent decât atunci când se administrează în condiţii de repaus alimentar (vezi pct. 5.2).

Nu este necesară modificarea dozei la pacienţii vârstnici (≥ 65 ani).

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei = 30 - 80 ml/min) se recomandă aceleaşi doze ca cele prezentate în paragraful “Administrare la adulţi”.

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de sildenafil 25 mg. Pe baza eficacităţii şi tolerabilităţii, doza poate fi crescută treptat până la sildenafil 50 mg sau 100 mg, în funcţie de necesitate.

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu, ciroză) clearance-ul sildenafilului este scăzut, trebuie luată în considerare o doză iniţială de sildenafil 25 mg. Pe baza eficacităţii şi tolerabilităţii, doza poate fi crescută treptat până la sildenafil 50 mg sau 100 mg, în funcţie de necesitate.

Sildenafil Adamed nu este indicat la persoane cu vârsta sub 18 ani.

Cu excepţia ritonavirului, situaţie în care nu se recomandă administrarea concomitentă a Sildenafil Adamed (vezi pct. 4.4), la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25 mg.

Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale la pacienţii tratați cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic sub tratamentul cu alfa-blocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu sildenafil cu o doză de 25 mg (vezi pct. 4.4 și pct. 4.5).

Pentru administrare orală.

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxid nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric (cum este nitritul de amil) sau cu orice formă de nitraţi.

Este contraindicată administrarea concomitentă de inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, cu stimulatori ai guanilat ciclazei, cum este riociguat, deoarece poate determina hipotensiune arterială simptomatică (vezi pct.

4.5).

Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafil, nu trebuie administrate la bărbaţii la care activitatea sexuală nu este indicată (de exemplu, pacienţi cu tulburări severe cardiovasculare, cum sunt angina instabilă sau insuficienţa cardiacă severă).

Sildenafil Adamed este contraindicat la pacienţii la care s-a instalat pierderea vederii la un ochi din cauza neuropatiei optice anterioare ischemice, non-arteritice (non-arteritic anterior ischaemic optic neuropathy

NAION), indiferent dacă acest episod a fost sau nu corelat cu expunerea anterioară la inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.4).

Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea, utilizarea sa este contraindicată în aceste cazuri: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune arterială (tensiunea arterială < 90/50 mmHg), antecedente personale recente de accident vascular cerebral sau de infarct miocardic, boli ereditare degenerative cunoscute ale retinei, cum este retinita pigmentară (un procent mic dintre aceşti pacienţi prezintă tulburări genetice ale fosfodiesterazelor retiniene).

Înainte de a fi luat în considerare un tratament farmacologic, trebuie evaluate antecedentele medicale şi efectuat un examen fizic în vederea diagnosticării disfuncţiei erectile şi a determinării potenţialelor cauze subadiacente.

Înaintea iniţierii oricărui tratament pentru disfuncţia erectilă, medicul trebuie să evalueze statusul cardiovascular, deoarece există un grad de risc cardiac asociat cu activitatea sexuală. Sildenafilul are proprietăţi vasodilatatoare, determinând scăderea uşoară şi tranzitorie a tensiunii arteriale (vezi pct.

5.1).

Înainte de a prescrie sildenafil, medicul trebuie să investigheze cu atenţie dacă pacienţii cu anumite afecţiuni preexistente pot prezenta reacţii adverse cauzate de efectele vasodilatatoare, în special în asociere cu activitatea sexuală. Pacienţii cu sensibilitate crescută la vasodilatatoare îi includ pe cei cu obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) sau pe cei cu sindromul rar de atrofie sistemică multiplă, manifestat prin afectare severă a controlului autonom al presiunii sanguine.

Sildenafil Adamed potenţează efectul hipotensor al nitraţilor (vezi pct. 4.3).

După punerea pe piaţă, în asociere temporală cu administrarea sildenafil, au fost raportate evenimente cardio-vasculare severe, incluzând infarct miocardic, angină pectorală instabilă, moarte cardiacă subită, aritmie ventriculară, hemoragie cerebro-vasculară, accident ischemic tranzitoriu, hipertensiune şi hipotensiune arterială. Majoritatea acestor pacienţi, dar nu toţi, prezentau factori de risc cardiovascular preexistenți. Multe evenimente au fost raportate ca având loc în timpul sau la scurt timp după actul sexual, câteva fiind raportate ca având loc la scurt timp după administrarea sildenafilului, fără desfăşurarea unei activități sexuale. Este imposibil de determinat dacă aceste evenimente sunt în relaţie directă cu aceşti factori sau dacă sunt determinate de alte cauze.

Medicamentele destinate pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafil, trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau în cazul pacienților cu afecţiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia).

În cadrul experienţei după punerea pe piață a sildenafilului, au fost raportate cazuri de erecţie prelungită şi priapism. În eventualitatea în care erecția se menține mai mult de 4 ore, pacientul trebuie să solicite asistenţă medicală de urgenţă. Dacă priapismul nu este tratat imediat, există riscul deteriorării ţesutului penian şi apariţiei impotenţei permanente.

Administrarea concomitentă cu alți inhibitori ai PDE5 sau a altor tratamente pentru disfuncţie erectilă

Nu au fost studiate siguranţa şi eficacitatea asocierii sildenafilului cu alţi inhibitori de PDE5 sau cu alte tratamente pentru hipertensiunea arterială pulmonară (HAP) care conţin sildenafil (REVATIO) sau cu alte tratamente pentru disfuncţia erectilă. Prin urmare, nu se recomandă folosirea unor astfel de asocieri.

Au fost raportate în mod spontan cazuri de tulburări de vedere în contextul administrării sildenafilului şi a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Au fost raportate spontan cazuri de neuropatie optică anterioară ischemică non-arteritică, o afecţiune rară, precum și într-un studiu observaţional, în contextul administrării sildenafilulului și a altor inhibitori ai PDE5 (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie avertizaţi că, în eventualitatea apariţiei subite a oricărei tulburări de vedere, trebuie să întrerupă administrarea sildenafilului sub formă de comprimate şi să solicite imediat consult medical (vezi pct. 4.3).

Administrare concomitentă cu ritonavir

Nu se recomandă administrarea concomitentă a sildenafilului cu ritonavir (vezi pct. 4.5).

Administrare concomitentă cu alfa-blocante

Se recomandă prudenţă când se administrează sildenafil la pacienţii aflaţi în tratament cu alfa-blocante, deoarece administrarea concomitentă poate determina hipotensiune arterială simptomatică la unii pacienți susceptibili (vezi pct. 4.5). Aceasta este mai probabil să apară în decurs de 4 ore de la administrarea dozei de sildenafil. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, în timpul tratamentului cu alfa-blocante, pacienţii trebuie să fie stabili din punct de vedere hemodinamic, înainte de a iniţia tratamentul cu sildenafil. Trebuie avută în vedere iniţierea tratamentului cu o doză de sildenafil 25 mg (vezi pct. 4.2). În plus, medicii trebuie să sfătuiască pacienţii ce să facă în eventualitatea apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală.

Studiile efectuate pe trombocite umane au evidenţiat faptul că in vitro sildenafilul potenţează efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodiu. Nu există informaţii de siguranţă privind administrarea sildenafilului la pacienţii cu tulburări hemoragice sau cu ulcer gastro-duodenal activ. De aceea, sildenafilul trebuie administrat la aceşti pacienţi numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc.

Filmul comprimatelor conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit total de lactază sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) per comprimat, adică practic 'nu conține sodiu”.

Femei

Sildenafil Adamed nu este indicat să fie utilizat de către femei.

Metabolizarea sildenafilului este mediată în principal de către citocromul P450 (CYP) prin izoenzimele 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance-ul sildenafilului, iar inductorii acestor izoenzime pot crește clearance-ul sildenafilului.

Analiza farmacocinetică populaţională a datelor obținute din studiile clinice a evidenţiat o reducere a clearance-ului sildenafilului când acesta a fost administrat concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4 (cum sunt ketoconazol, eritromicină, cimetidină). Deşi nu s-a observat o creştere a incidenţei evenimentelor adverse la aceşti pacienţi, trebuie luată în considerare utilizarea unei doze iniţiale de 25 mg, atunci când sildenafil se administrează concomitent cu inhibitori ai izoenzimei CYP3A4.

Administrarea concomitentă a ritonavirului, un inhibitor al proteazei HIV, care este un inhibitor foarte puternic al citocromului P450 (în doză de 500 mg de două ori pe zi), la starea de echilibru, cu sildenafil (100 mg, în doză unică), a determinat o creştere de 300% (de 4 ori) a Cmax a sildenafilului şi de 00% (de 11 ori) a ASC plasmatice pentru sildenafil. La 24 ore, concentraţia plasmatică a sildenafilului a rămas la aproximativ 200 ng/ml, comparativ cu aproximativ 5 ng/ml, când sildenafilul a fost administrat în monoterapie. Acest rezultat este în concordanţă cu efectele pronunțate ale ritonavirului asupra unei game largi de substraturi ale citocromului P450. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica ritonavirului. Pe baza acestor rezultate farmacocinetice, administrarea concomitentă de sildenafil şi ritonavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4) şi în niciun caz, doza maximă de sildenafil nu trebuie să depăşească sub niciun motiv 25 mg, într-un interval de 48 ore.

Administrarea concomitentă de saquinavir, un inhibitor al proteazei HIV şi al izoenzimei CYP3A4, la starea de echilibru (00 mg de trei ori pe zi), cu sildenafil (100 mg în doză unică) a determinat o creştere de 140% a Cmax a sildenafilului şi de 210% a ASC pentru sildenafil. Sildenafilul nu a influenţat farmacocinetica saquinavirului (vezi pct. 4.2). Se preconizează că inhibitorii puternici ai CYP3A4, cum sunt ketoconazolul şi itraconazolul, să producă efecte mai importante.

Când sildenafilul a fost administrat în doza unică de 100 mg concomitent cu eritromicină, un inhibitor moderat al CYP3A4, la starea de echilibru (500 mg de două ori pe zi, timp de 5 zile), s-a înregistrat o creştere cu 182% a expunerii sistemice la sildenafil (ASC). La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat niciun efect al azitromicinei (la doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, tmax, constantei de viteză a eliminării sau ulterior asupra timpului de înjumătăţire plasmatică al sildenafilului sau asupra metabolitului circulant principal. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a sildenafilului (50 mg) cu cimetidină (800 mg), un inhibitor al citocromului P450 şi un inhibitor nespecific al CYP3A4, a determinat o creștere cu 56% a concentratiei plasmatice a sildenafilului.

Sucul de grepfrut este un inhibitor slab al CYP3A4 implicat în metabolismul de la nivelul peretelui intestinal şi poate produce creşteri modeste ale concentraţiei plasmatice a sildenafilului.

Dozele unice de antiacid (hidroxid de magneziu/hidroxid de aluminiu) nu au influenţat biodisponibilitatea sildenafilului.

Deşi nu au fost realizate studii specifice privind interacţiunele cu toate medicamentele, analiza farmacocinetică populaţională a demonstrat că farmacocinetica sildenafilului nu a fost influenţată de tratamentul concomitent cu inhibitori ai CYP2C9 (cum sunt tolbutamidă, warfarină, fenitoină), inhibitori ai

CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresivele triciclice), tiazide şi diuretice înrudite, diuretice de ansă sau diuretice care economisesc potasiul, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, blocante ale canalelor de calciu, antagonişti ai receptorilor beta-adrenergici sau inductori ai metabolizării prin intermediul CYP450 (cum sunt rifampicină și barbituricele). Într-un studiu efectuat la voluntari sănătoşi de sex masculin, administrarea concomitentă a antagonistului de endotelină, bosentan (inductor al CYP3A4 [moderat], CYP2C9 şi posibil al CYP2C19), la starea de echilibru (125 mg de două ori pe zi) cu sildenafil la starea de echilibru (80 mg de 3 ori pe zi), a determinat scăderea cu 62,6% şi 55,4% ale ASC şi, respectiv, Cmax ale sildenafilului. Astfel, este de aşteptat ca administrarea concomitentă de inductori puternici ai CYP3A4, precum rifampicină, să determine scăderi mai accentuate ale concentraţiilor plasmatice ale sildenafilului.

Nicorandil este un hibrid între un activator al canalelor de potasiu şi nitrat. Din cauza componentei nitrat, acesta prezintă potențial de interacţiune marcată cu sildenafilul.

Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50 >150 μM) ale citocromului P450. Având în vedere concentraţiile plasmatice maxime ale sildenafilului de aproximativ 1 μM, realizate după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca sildenafil sub formă de comprimate să modifice clearance-ul substraturilor acestor izoenzime.

Nu sunt disponibile date privind interacţiunea dintre sildenafil şi inhibitorii nespecifici ai fosfodiesterazei, cum sunt teofilină sau dipiridamol.

În concordanţă cu efectele cunoscute ale sildenafilului asupra căii oxidului nitric/GMPc (vezi pct. 5.1), s-a demonstrat că acesta potenţează efectele hipotensoare ale nitraţilor şi, de aceea, este contraindicată administrarea concomitentă a sildenafilului cu donori de oxid nitric sau cu orice formă de nitraţi (vezi pct.

4.3).

Studiile preclinice au arătat un efect suplimentar de reducere a tensiunii arteriale în cazul administrării concomitente a inhibitorilor de PDE5 cu riociguat. În cadrul studiilor clinice, s-a demonstrate că riociguat a determinat o creștere a efectelor hipotensoare ale inhibitorilor de PDE5. În cadrul populației studiate nu s-a evidențiat niciun efect clinic favorabil al acestei asocieri. Administrarea concomitentă de riociguat cu inhibitori ai PDE5, inclusiv sildenafil, este contraindicată (vezi pct. 4.3).

Administrarea concomitentă de sildenafil la pacienţii aflați în tratament cu alfa-blocante poate determina hipotensiune arterială simptomatică la unii pacienţi susceptibili. Aceasta este mai probabil să apară în decurs de 4 ore de la administrarea dozei de sildenafil (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4). În 3 studii specifice privind interacţiunea medicamentelor, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafil (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate concomitent pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub tratament cu doxazosin. La aceste grupe de pacienţi au fost observate valori medii ale reducerii suplimentare ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi valori medii ale reducerii suplimentare a tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. Au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică la administrarea concomitentă de sildenafil şi doxazosin la pacienţii stabilizaţi sub tratament cu doxazosin. Aceste raportări au inclus ameţeală şi stare de confuzie, dar nu și sincopă.

Nu a fost observată nicio interacţiune semnificativă la administrarea concomitentă a sildenafilului (50 mg) cu tolbutamidă (250 mg) sau warfarină (40 mg), ambele fiind metabolizate de către CYP2C9.

Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat acțiunea de creştere a timpului de sângerare determinată de acidul acetilsalicilic (150mg).

Sildenafilul (50mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu o valoare medie a concentrațiilor plasmatice maxime ale alcoolului etilic de 80 mg/dl.

S-a demonstrat că profilul de siguranță în cazul în care se administrează sildenafil la pacienţii care sunt în tratament cu un antihipertensiv aparţinând uneia din următoarele clase: diuretice, beta-blocante, inhibitori ai

ECA, antagonişti ai angiotensinei II, antihipertensive (vasodilatatoare și cu acțiune centrală), blocante neuronale adrenergice, blocante ale canalelor de calciu şi ale receptorilor alfa-adrenergici este similar cu profilul de siguranță al pacienților la care s-a administrat placebo. Într-un studiu specific de interacţiune în care au fost incluşi pacienţi hipertensivi aflaţi în tratament cu amlodipină şi la care s-a administrat concomitent sildenafil (100 mg) s-a observat o scădere suplimentară a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism de 8 mmHg. Scăderea suplimentară a tensiunii arteriale diastolice corespunzătoare în clinostatism a fost de 7 mmHg. Aceste scăderi suplimentare ale tensiunii arteriale au fost similare ca mărime cu cele observate în cazul administrării sildenafilului în monoterapie la voluntarii sănătoşi (vezi pct. 5.1).

La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV, saquinavir şi ritonavir, ambele fiind substraturi ale CYP3A4.

La voluntarii sănătoşi de sex masculin, la starea de echilibru, sildenafil (80 mg de trei ori pe zi) a determinat o creştere de 49,8% a ASC a bosentanului şi o creştere de 42% a Cmax a bosentanului (125 mg de două ori pe zi).

Adăugarea unei singure doze de sildenafil la terapia cu sacubitril/valsartan la pacienții cu hipertensiune arterială, la starea de echilibru, a fost asociată cu o reducere a tensiunii arteriale, semnificativ mai mare comparativ cu administrarea de sacubitril/valsartan în monoterapie. Prin urmare, se recomandă precauție atunci când se inițiază tratamentul cu sildenafil la pacienții cărora li se administrează sacubitril/valsartan.

Sildenafil Adamed nu este indicat pentru utilizare la femei.

Nu au fost efectuate studii adecvate şi bine controlate la femeile gravide sau care alăptează.

În studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan şi iepure, după administrarea orală de sildenafil nu au fost evidenţiate reacţii adverse semnificative.

După administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 100 mg la voluntarii sănătoşi nu a fost observat niciun efect asupra motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 5.1).

Sildenafil Adamed are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Deoarece în studiile clinice cu sildenafil au fost raportate ameţeli şi tulburări de vedere, pacienţii trebuie să fie avertizați despre felul în care pot reacționa la administrarea Sildenafil Adamed, înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Profilul de siguranţă al Sildenafil Adamed are la bază datele obţinute de la 9 570 pacienţi în cadrul a 74 studii clinice, dublu-orb, controlate cu placebo. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice la pacienţii trataţi cu sildenafil au fost cefaleea, hiperemia facială tranzitorie, dispepsia, congestia nazală, ameţeala, greața, bufeurile, tulburările de vedere, cianopsia şi vederea încețoșată.

Reacţiile adverse observate în urma supravegherii după punerea pe piaţă au fost colectate pe o perioadă estimată >10 ani. Deoarece nu toate reacţiile adverse sunt raportate deţinătorului Autorizaţiei de Punere pe Piaţă și incluse în baza de date de siguranță, frecvenţele de apariţie a acestor reacţii nu pot fi determinate cu acuratețe.

În tabelul de mai jos toate reacţiile adverse importante din punct de vedere medical care au apărut în studiile clinice cu o incidenţă mai mare decât cea a placebo sunt prezentate pe aparate, sisteme şi organe și în funcţie de frecvenţă [foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/00 şi < 1/100), rare (≥ 1/10 000 şi < 1/00)].

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1: Reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în studiile clinice controlate cu o incidenţă mai mare decât pentru placebo şi reacţii adverse cu importanţă medicală raportate în cadrul supravegherii după punerea pe piaţă

Clasificare pe

Foarte frecvente Frecvente Mai puţin frecvente Rare aparate, sisteme și (≥ 1/10) (≥ 1/100 şi <1/10) (≥ 1/00 şi <1/100) (≥ 1/10 000 şi <1/00) organe

Infecţii şi infestări Rinită

Tulburări ale Hipersensibilitate sistemului imunitar

Accident vascular cerebral, accident ischemic tranzitoriu,

Tulburări ale Somnolență,

Cefalee Ameţeală crize convulsive*, crize sistemului nervos hipoestezie convulsive recurente*, sincopă

Neuropatie optică anterioară ischemică, non-arteritică (NAION)*, ocluzie vasculară retiniană*, hemoragie retiniană, retinopatie

Tulburări de aterosclerotică, tulburări lăcrimare***, dureri retiniene, glaucom,

Perturbări ale oculare, fotofobie, defecte de câmp vizual, percepţiei fotopsie, hiperemie diplopie, reducere a

Tulburări oculare culorilor**, oculară, percepție de acuităţii vizuale, tulburări de vedere, imagini miopie, astenopie, vedere înceţoşată strălucitoare, flocoane vitroase, conjunctivită tulburări ale irisului, midriază, vedere cu halou, edem ocular, inflamație oculară, tulburări oculare, hiperemie conjunctivală, iritație oculară, senzaţie anormală la nivelul ochiului, edem palpebral, modificări de culoare ale sclerei

Tulburări acustice Vertij, tinitus Surditate și vestibulare

Moarte cardiacă subită*, infarct

Tulburări cardiace Tahicardie, palpitații miocardic, aritmie ventriculară *, fibrilație atrială, angină instabilă

Hipertensiune

Hiperemie facială

Tulburări vasculare arterială, hipotensiune tranzitorie, bufeuri arterială

Tulburări

Senzaţie de constricţie respiratorii, Epistaxis, congestie a Congestie nazală la nivelul gâtului, edem toracice și sinusurilor nazal, uscăciune nazală mediastinale

Boală de reflux gastro-esofagian,

Tulburări gastro- Greață, dispepsie vărsături, dureri în Hipoestezie orală intestinale etajul abdominal superior, xerostomie

Sindrom Stevens-

Johnson (SSJ)*, și ale țesutului Erupţie cutanată

Necroliză epidermică subcutanat toxică (NET)*

Tulburări musculo-scheletice și ale Mialgie, dureri la țesutului nivelul extremităților conjunctiv

Tulburări renale şi Hematurie ale căilor urinare

Hemoragie peniană,

Tulburări ale priapism*, aparatului genital hematospermie, erecţie şi sânului prelungită

Tulburări generale Durere toracică, și la nivelul locului oboseală, senzaţie de Iritabilitate de administrare căldură

Investigaţii Creştere a frecvenţei diagnostice cardiace

*Raportate numai în timpul supravegherii după punerea pe piață

**Perturbări ale percepţiei culorilor: Cloropsie, Cromatopsie, Cianopsie, Eritropsie şi Xantopsie

***Tulburări de lăcrimare: Xeroftalmie, Tulburări lacrimale şi Hipersecreție lacrimală

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată la:

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

București 011478 - RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

În studiile efectuate la voluntari sănătoşi, cu doze unice de sildenafil de până la 800 mg, reacţiile adverse au fost similare cu cele observate la doze mai mici, dar incidenţa şi severitatea acestora au crescut. Dozele de sildenafil 200 mg nu au determinat o creştere a eficacităţii, dar incidenţa reacţiilor adverse (cefalee, hiperemie facială tranzitorie, ameţeli, dispepsie, congestie nazală, tulburări de vedere) a crescut.

În caz de supradozaj, trebuie instituite măsuri standard de susţinere, în funcţie de necesități. Deoarece sildenafilul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice şi nu se elimină prin urină, nu se aşteaptă ca dializa renală să crească clearance-ul sildenafilului.

Grupa farmacoterapeutică: Alte preparate urologice; medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile, codul ATC: G04BE03

Sildenafilul este un medicament administrat pe cale orală pentru tratarea disfuncţiei erectile. În condiţii naturale, adică în prezenţa stimulării sexuale, sildenafilul restabilește funcţia erectilă afectată, prin creşterea fluxului sanguin la nivelul penisului.

Mecanismul fiziologic responsabil de erecţia penisului implică eliberarea de oxid nitric (NO) în corpii cavernoşi în timpul stimulării sexuale. Oxidul nitric activează apoi enzima guanilat-ciclază, care determină creşterea concentraţiilor de guanozin monofosfat ciclic (GMPc), producând o relaxare a musculaturii netede din corpii cavernoşi şi crescând astfel influxul de sânge.

Sildenafilul este un inhibitor potent şi selectiv al fosfodiesterazei GMPc specifice de tip 5 (PDE5), care este responsabilă de degradarea GMPc din corpii cavernoşi. Sildenafilul acționează asupra erecţiei prin acţiunea sa periferică. Sildenafilul nu are efect relaxant direct asupra ţesutului izolat din corpi cavernoşi umani, dar creşte mult efectul relaxant al NO asupra acestui ţesut. Atunci când se activează calea NO/GMPc, așa cum se întâmplă prin stimulare sexuală, inhibarea PDE5 de către sildenafil determină creşterea concentraţiilor de

GMPc în corpii cavernoşi. De aceea, stimularea sexuală este necesară pentru ca sildenafilul să producă efectele farmacologice benefice prevăzute.

Studiile efectuate in vitro au evidenţiat că sildenafilul prezintă selectivitate pentru PDE5, care este implicată în procesul de erecţie. Efectul său este mai potent asupra PDE5 decât asupra celorlalte fosfodiesteraze cunoscute. Există o selectivitate de 10 ori mai mare pentru PDE5 față de PDE6, care este implicată în calea de fototransducţie retiniană. La dozele maxime recomandate, selectivitatea este mai mare de 80 ori față de cea pentru PDE1 şi de peste 700 ori față de cea pentru PDE2, 3, 4, 7, 8, 9, 10 şi 11. În special, sildenafilul are o selectivitate de 4 000 ori mai mare pentru PDE5 decât pentru PDE3, care este izoforma fosfodiesterazei specifice pentru AMPc implicată în reglarea contractilităţii cardiace.

Două studii clinice au fost special concepute pentru a evalua intervalul de timp dintre administrarea dozei de sildenafil şi apariţia erecţiei, ca răspuns la stimularea sexuală. În studiul în care s-a administrat sildenafil în condiţii de repaus alimentar, pletismografia peniană (RigiScan) a arătat că timpul mediu pentru obţinerea unei erecţii cu rigiditate 60% (suficientă pentru un contact sexual) a fost de 25 minute (cu un interval de 12-37 minute). Într-un studiu separat în care s-a utilizat RigiScan, sildenafilul încă a putut să producă o erecție ca răspuns la stimulare sexuală şi la 4-5 ore de la administrare.

Sildenafilul produce scăderi uşoare şi tranzitorii ale tensiunii arteriale, care în majoritatea cazurilor nu se transpun în efecte clinice. După administrarea unei doze orale de sildenafil 100 mg, valoarea medie a scăderii maxime a tensiunii arteriale sistolice în clinostatism a fost de 8,4 mmHg. Valoarea corespunzătoare a scăderii tensiunii arteriale diastolice în clinostatism a fost de 5,5 mmHg. Aceste scăderi ale tensiunii arteriale sunt în concordanţă cu efectele vasodilatatoare ale sildenafilului, probabil datorită concentraţiilor crescute ale GMPc din musculatura netedă vasculară. La voluntarii sănătoşi, dozele unice de sildenafil de până la 100 mg administrate oral nu au produs efecte semnificative clinic asupra electrocardiogramei (ECG).

Într-un studiu privind efectele hemodinamice ale unei doze unice de sildenafil 100 mg administrate oral, efectuat la 14 pacienţi cu boală coronariană severă (stenoză >70% pe cel puţin o arteră coronară), valorile medii ale tensiunii arteriale sistolice şi diastolice în repaus au scăzut cu 7%, respectiv cu 6%, faţă de valorile iniţiale. Tensiunea arterială pulmonară medie sistolică a scăzut cu 9%. S-a demonstrat că sildenafilul nu influenţează debitul cardiac şi nici fluxul sanguin în arterele coronare stenozate.

Într-un studiu dublu-orb, de evaluare a toleranței la efort fizic, controlat cu placebo au fost evaluaţi 144 pacienţi cu disfuncţie erectilă şi angină cronică stabilă, tratați în mod regulat cu medicamente antianginoase (exceptând nitraţii). Rezultatele au demonstrat că nu există diferenţe semnificative clinic între sildenafil şi placebo în ceea ce priveşte timpul până la angina limitantă.

La unii subiecţi examinaţi pe baza testului Farnsworth-Munsell pe 100 nuanţe de culoare la 1 oră de la administrarea unei doze de sildenafil 100 mg, au fost observate diferenţe uşoare şi tranzitorii în perceperea culorilor (albastru/verde), care nu au mai fost evidente la 2 ore de la administrarea dozei

Mecanismul postulat pentru această modificare în perceperea culorilor este corelat cu inhibarea PDE6, care este implicată în cascada de fototransducţie de la nivelul retinei. Sildenafilul nu are niciun efect asupra acuităţii vizuale sau asupra sensibilităţii vizuale de contrast. Într-un studiu clinic, placebo controlat, la un număr mic de pacienţi cu diagnostic stabilit de degenerescenţă maculară precoce legată de vârstă (n=9), sildenafilul (doză unică de 100 mg) nu a produs modificări semnificative ale testelor vizuale (acuitatea vizuală, grila Amsler, perceperea distinctivă a culorilor la simularea luminilor de trafic, perimetrul Humphrey şi fotostresul).

La voluntarii sănătoşi, după administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 100 mg nu au fost observate modificări ale motilităţii sau morfologiei spermatozoizilor (vezi pct. 4.6).

În timpul studiilor clinice, sildenafilul a fost administrat la peste 8 000 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 19 ani și 87 ani. Următoarele grupe de pacienți au fost reprezentate: vârstnici (19,9%), pacienţi cu hipertensiune arterială (30,9%), cu diabet zaharat (20,3%), cu boală cardiacă ischemică (5,8%), cu hiperlipidemie (19,8%), cu leziuni ale măduvei spinării (0,6%), cu depresie (5,2%), cu rezecţie transuretrală de prostată (3,7%), cu prostatectomie radicală (3,3%). Următoarele categorii de pacienţi nu au fost bine reprezentate sau au fost excluse din studiile clinice: pacienţi cu intervenţii chirurgicale pelvine, pacienți trataţi anterior prin radioterapie, pacienți cu insuficienţă renală sau hepatică severă şi pacienţi cu anumite afecţiuni cardiovasculare (vezi pct. 4.3).

În studiile efectuate cu doză fixă, procentul pacienţilor care au raportat îmbunătăţirea erecţiei în urma tratamentului a fost de 62% (la doza de 25 mg), 74% (la doza de 50 mg) şi 82% (la doza de 100 mg), comparativ cu 25% la placebo. În timpul studiilor clinice controlate, frecvenţa renunţării la tratamentul cu sildenafil a fost mică şi similară cu cea observată la placebo.

În cadrul tuturor studiilor clinice, proporția pacienţilor care au raportat îmbunătăţiri în urma adminstrării de sildenafil a fost de: 84% la pacienţii cu disfuncţie erectilă psihogenă, 77% la pacienţii cu disfuncţie erectilă mixtă, 68% la pacienţii cu disfuncţie erectilă organică, 67% la vârstnici, 59% la pacienţii cu diabet zaharat, 69% la pacienţii cu boală cardiacă ischemică, 68% la pacienţii cu hipertensiune arterială, 61% la pacienţii cu rezecţie transuretrală de prostată (RTUP), 43% la pacienţii cu prostatectomie radicală, 83% la pacienţii cu leziuni ale măduvei spinării, 75% la pacienţii cu depresie. Siguranța și eficacitatea sildenafilului s-au menținut în timpul studiilor de lungă durată.

Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare pentru obligaţia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Sildenafil Adamed la toate subgrupurile de copii şi adolescenţi în cazul tratamentului disfuncţiei erectile (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi adolescenţi).

Sildenafilul se absoarbe rapid. După administrarea orală a unei doze, în condiţii de repaus alimentar, concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în 30-120 minute (cu o medie de 60 minute). Valoarea medie a biodisponibilităţii absolute după administrare orală este de 41% (între 25-63%). După administrare orală,

ASC şi Cmax ale sildenafilului cresc proporţional cu doza care depășește intervalul de doze recomandat (25-100 mg).

În cazul în care sildenafilul este administrat odată cu alimentele, viteza de absorbţie scade, cu o întârziere medie de 60 minute a tmax şi o reducere medie de 29% a Cmax.

Volumul mediu aparent de distribuţie la starea de echilibru (Vd) pentru sildenafil este de 105 l, indicând distribuţia tisulară. După o doză unică de 100 mg, administrată oral, valoarea medie a concentraţiei plasmatice maxime pentru sildenafil este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Deoarece sildenafilul (şi metabolitul circulant principal, N-desmetil) se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice, rezultă o valoare medie a concentraţiei plasmatice maxime pentru sildenafilul liber de 18 ng/ml (38 nM). Legarea de proteinele plasmatice este independentă de concentraţia totală a medicamentului.

La voluntarii sănătoşi trataţi cu sildenafil (100 mg în doză unică), mai puţin de 0,0002% (în medie 188 ng) din doza administrată a fost prezentă în lichidul seminal ejaculat la 90 minute după administrare.

Sildenafilul este metabolizat în principal de izoenzimele microzomale hepatice CYP3A4 (calea principală) şi

CYP2C9 (calea secundară). Metabolitul circulant principal al sildenafilului se formează prin N-demetilarea sa. Acest metabolit are un profil de selectivitate pentru fosfodiesterază similar cu al sildenafilului şi o potenţă in vitro pentru PDE5 de aproximativ 50% din cea a medicamentului netransformat. Concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cele observate pentru sildenafil. Metabolitul N-desmetil este metabolizat în continuare, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de aproximativ 4 ore.

Clearance-ul corporal total al sildenafilului este de 41 l/oră, rezultând un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 3-5 ore. După administrare, fie orală, fie intravenoasă, sildenafilul este excretat sub formă de metaboliţi predominant în materiile fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi într-o proporţie mai mică în urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).

Voluntarii sănătoşi vârstnici (65 ani sau peste) au prezentat un clearance redus al sildenafilului, observându-se concentraţii plasmatice cu aproximativ 90% mai mari pentru sildenafil şi metabolitul activ N-demetilat, comparativ cu cele observate la voluntarii sănătoşi mai tineri (18-45 ani). Pe baza legării diferite de proteinele plasmatice în funcție de vârstă, creşterea corespunzătoare a concentraţiei plasmatice de sildenafil liber a fost de aproximativ 40%.

După administrarea orală a unei doze unice de sildenafil 50 mg la voluntarii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-ul creatininei = 30-80 ml/min), farmacocinetica sildenafilului nu a fost modificată. Valorile medii ale ASC şi Cmax ale metabolitului N-desmetil au crescut până la 126%, respectiv până la 73%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă, fără insuficiență renală. Cu toate astea, pe baza variabilității interindividuale mari, aceste diferenţe nu au prezentat semnificaţie statistică. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min), clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, rezultând creşteri medii ale ASC şi Cmax de 100% şi, respectiv 88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă, fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi Cmax ale metabolitului N-desmetil au fost semnificativ crescute, cu 200%, respectiv cu 79%.

La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A şi B) clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, determinând creşteri ale ASC (84%) şi Cmax (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vârstă, fără insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată.

Datele non-clinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale farmacologice privind evaluarea siguranței, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltării.

Celuloză microcristalină

Hidrogenofosfat de calciu anhidru

Croscarmeloză sodică

Stearat de magneziu

Hipromeloză

Dioxid de titan (E 171)

Lactoză monohidrat

Triacetină

Indigo carmin (E 132)

Nu este cazul.

2 ani

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

Blistere din PVC-PVdC/Al în cutii a câte 2, 4 sau 8 comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Adamed Pharma S.A.

Pieńków, ul. M. Adamkiewicza 6A 05-152 Czosnów, Polonia

16399/2026/01-03

Data primei autorizări: Ianuarie 2026

Ianuarie 2026