SEVOFLURAN BAXTER 100% lichid pentru vapori inhalații prospect medicament

Sevofluran Baxter 100% lichid pentru vapori de inhalat

Sevofluran 100%

Nici unul

Medicamentul conţine numai substanţa activă, vezi pct. 6.1.

Lichid pentru vapori de inhalat

Lichid limpede, incolor

Inducţia şi menţinerea anesteziei generale la adulţi, adolescenţi şi copii.

Premedicaţia trebuie aleasă în funcţie de nevoile individuale ale pacientului, la alegerea medicului anestezist.

Concentraţia sevofluranului ce este livrat printr-un vaporizator în timpul anesteziei trebuie să fie cunoscută. Aceasta poate fi realizată prin utilizarea unui vaporizator calibrat special pentru a fi utilizat cu sevofluran.

Inducţia anesteziei

Dozele trebuie individualizate şi ajustate pentru efectul dorit, conform vârstei şi stării clinice a pacientului.

Poate fi administrat un barbituric cu durată scurtă de acţiune sau un alt medicament de inducţie administrat intravenos, urmat de inhalarea sevofluranului.

Inducţia cu sevofluran poate fi obţinută prin inhalarea de sevofluran 0,5-1,0% în oxigen (O2) cu sau fără protoxid de azot (N2O), crescând concentraţia cu câte 0,5-1,0% sevofluran până la o valoare maximă de 8% la adulţi şi copii şi adolescenţi, până când este atinsă profunzimea dorită a anesteziei.

La adulţi, concentraţiile inspirate de până la 5% sevofluran realizează de obicei o anestezie adecvată pentru o intervenţie chirurgicală în mai puţin de două minute. La copii şi adolescenţi, concentraţiile inspirate de până la 7% sevofluran realizează, în general, o anestezie adecvată pentru o intervenţie chirurgicală în mai puţin de două minute.

Menţinerea anesteziei

Un nivel adecvat de anestezie pentru o intervenţie chirurgicală poate fi menţinut prin inhalarea de 0,5-3% sevofluran în O2 cu sau fără N2O.

Tabelul 1

Valorile CAM pentru pacienţii adulţi şi pediatrici, în funcţie de vârstă

Vârsta pacientului Sevofluran în oxigen Sevofluran în (ani) 65% N2O/35% O2 0 - 1 luni * 3,3% 1 - < 6 luni 3,0% 6 luni - < 3 ani 2,8% 2,0%@ 3 - 12 2,5% 25 2,6% 1,4% 40 2,1% 1,1% 60 1,7% 0,9% 80 1,4% 0,7%

* Nou născuţi la termen. CAM la sugari prematuri nu a fost determinat.

@ la pacienţii pediatrici cu vârsta 1 - < 3 ani, a fost utilizat 60% N2O/40% O2

Revenirea din anestezie

Duratele de revenire sunt în general scurte după anestezia cu sevofluran. În consecinţă, pacienţii pot necesita precoce analgezice postoperatorii.

CAM scade cu creşterea vârstei. Concentraţia medie de sevofluran pentru atingerea CAM la persoanele cu vârsta de 80 de ani este aproximativ 50% din cea necesară pentru o persoană cu vârsta de 20 de ani.

A se consulta tabelul 1 pentru valorile CAM pentru pacienţii copii şi adolescenţi, conform vârstei, când este utilizat în O2 cu sau fără utilizarea concomitentă a N2O.

Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută sau suspectată la sevofluran sau la alte anestezice halogenate (de exemplu antecedente de tulburări hepatice, febră sau leucocitoză de etiologie necunoscută, după anestezie cu unul din aceşti agenţi).

Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de hepatită confirmată datorată unui anestezic inhalator halogenat sau antecedente de insuficienţă hepatică moderată sau severă neexplicată, cu icter, febră şi eozinofilie, după anestezie cu sevofluran.

Sevofluranul nu trebuie utilizat la pacienţii cu predispoziţie genetică cunoscută sau suspicionată de hipertermie malignă.

Sevofluranul este contraindicat la pacienţii la care anestezia generală este contraindicată.

Sevofluranul trebuie administrat numai de către persoane instruite în ceea ce priveşte administrarea anesteziei generale. Trebuie să fie disponibile pentru situaţii de urgenţă facilităţi pentru menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, ventilaţie artificială, administrarea suplimentară de oxigen şi resuscitare circulatorie. Toţi pacienţii anesteziaţi cu sevofluran trebuie să fie monitorizaţi permanent, incluzând efectuarea de electrocardiograme (ECG), măsurarea tensiunii arteriale (TA), a saturaţiei în oxigen şi dioxid de carbon (CO2) la sfârşitul expirului. Concentraţia sevofluranului, care este administrat printr-un vaporizator în timpul anesteziei, trebuie să fie cunoscută. Deoarece anestezicele volatile diferă în proprietăţile lor fizice, trebuie utilizate vaporizatoare calibrate special pentru sevofluran.

Administrarea anesteziei generale trebuie individualizată, bazată pe răspunsul pacientului. Pe măsură ce anestezia este mai profundă, hipotensiunea arterială şi deprimarea respiratorie se accentuează.

În timpul menţinerii anesteziei, creşterea concentraţiei de sevofluran determină scăderea tensiunii arteriale în mod dependent de doză. Scăderea excesivă a tensiunii arteriale poate fi asociată cu profunzimea anesteziei şi în astfel de cazuri poate fi corectată prin scăderea concentraţiei de sevofluran. Din cauza insolubilităţii sevofluranului în sânge, schimbările hemodinamice pot apărea mai rapid decât cu alte anestezice volatile. Revenirea după anestezia generală trebuie monitorizată cu atenţie înainte ca pacienţii să fie scoşi din salonul de recuperare.

Revenirea este, în general, rapidă după anestezia cu sevofluran; de aceea, este posibil să fie necesară administrarea postoperatorie precoce de analgezice.

Deşi recuperarea conştientei în urma administrării de sevofluran apare de obicei în câteva minute, nu a fost studiat impactul asupra funcţiei intelectuale în următoarele două, trei zile după anestezie. La fel ca şi pentru alte anestezice, micile schimbări ale dispoziţiei pot persista timp de mai multe zile după administrare (vezi pct. 4.7).

Pacienţi cu boli coronare

La fel ca pentru toate anestezicele, menţinerea stabilităţii hemodinamice este importantă pentru evitarea ischemiei miocardice la pacienţi cu afecţiuni coronariene.

Pacienţi supuşi intervenţiilor obstetrice

Anestezia pentru intervenţii obstetricale trebuie realizată cu precauţie datorită efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului şi creşterii hemoragiei uterine (vezi pct. 4.6).

Pacienţi supuşi intervenţiilor neurochirurgicale

La pacienţii cu risc de creştere a presiunii intracraniene, sevofluranul trebuie administrat cu atenţie, în asociere cu manevre de reducere a presiunii intracraniene, precum hiperventilaţia.

Au fost raportate cazuri rare de crize convulsive în asociere cu utilizarea de sevofluran.

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive apărute la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, precum şi la adulţi mai în vârstă, cu sau fără factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic. La copii şi adolescenţi este esenţială limitarea profunzimii anesteziei. Monitorizarea funcţiei cerebrale (electroencefalogramă (EEG)) poate permite optimizarea dozării sevofluranului şi poate ajuta la evitarea apariţiei convulsiilor la pacienţii cu predispoziţie pentru crize convulsive (vezi pct. 4.4 - Copii şi adolescenţi).

Pacienţi cu lezare renală

Cu toate că datele din studiile clinice controlate pentru debite mici sunt limitate, rezultatele din studiile pe pacienţi şi pe animale sugerează existenţa unui potenţial pentru lezarea renală, care se presupune a se datora compusului A. Studiile la oameni şi animale demonstrează că sevofluranul administrat pentru mai mult de 2 CAM oră şi la debite de gaz proaspăt < 2 l/min poate fi asociat cu proteinurie şi glicozurie. A se vedea şi pct. 5.1.

Nivelul expunerii la Compusul A la care se poate aştepta apariţia nefrotoxicităţii clinice nu a fost stabilit. Trebuie luaţi în considerare toţi factorii care conduc la expunerea umană la Compusul A, în special durata expunerii, debitul de gaz proaspăt, şi concentraţia sevofluranului.

Concentraţia sevofluranului inspirat şi debitul de gaz proaspăt trebuie ajustate pentru a minimiza expunerea la Compusul A. Expunerea la sevofluran nu trebuie să depăşească 2 CAM oră la debite de 1 la <2 l/min. Nu sunt recomandate debite de gaz proaspăt <1 l/min.

Sevofluran trebuie administrat cu atenţie la pacienţii cu funcţia renală afectată (RFG (rata filtrarii glomerulare) ≤ 60 ml/min ); funcţia renală trebuie monitorizată postoperator.

Pacienţi cu boală hepatică

Din experienţa post punere pe piaţă au fost raportate cazuri foarte rare, uşoare, moderate sau grave, de insuficienţă hepatică sau hepatită postoperatorie (cu sau fără icter). Trebuie judecat din punct de vedere clinic, în cazul administrării sevofluran la pacienţi cu afecţiuni hepatice preexistente sau la cei aflaţi în tratament cu medicamente care determină disfuncţie hepatică. La pacienţii care au dezvoltat tulburări hepatice, icter, febră neexplicată sau eozinofilie după administrarea altor anestezice inhalatorii se recomandă evitarea administrării de sevofluran dacă este posibilă anestezia cu medicamente administrate intravenos sau anestezia regională (vezi pct. 4.8).

Pacienţi cu tulburări mitocondriale

Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu sevofluran, la pacienţii cu tulburări mitocondriale.

Circumstanţe ale pacientului care necesită evaluare

Trebuie acordată atenţie deosebită la calcularea dozelor pentru pacienţi hipovolemici, cu hipotensiune arterială, slăbiţi sau compromişi hemodinamic, de exemplu din cauza medicaţiei concomitente.

Pacienţii expuşi repetat într-un interval relativ scurt la hidrocarburi halogenate, inclusiv sevofluran, pot avea un risc crescut de afectare hepatică.

Au fost primite rapoarte izolate despre prelungirea QT, foarte rar asociate torsadei vârfurilor (letal în cazuri excepţionale). Trebuie avută grijă la administrarea de sevofluran la pacienţii susceptibili.

La pacienţii cu predispoziţie, anestezicele inhalatorii potente pot declanşa o stare hipermetabolică a musculaturii scheletice, cu creşterea consecutivă a cererii de oxigen şi apariţia sindromului clinic cunoscut sub numele de hipertermie malignă. La utilizarea de sevofluran au fost raportate cazuri rare de hipertermie malignă (vezi, de asemenea, pct. 4.8). Sindromul clinic este semnalat de hipercapnie şi poate include rigiditate musculară, tahicardie, tahipnee, cianoză, aritmii, şi/sau presiune sanguină instabilă. Unele din aceste semne nespecifice pot de asemenea să apară în timpul anesteziei superficiale, hipoxiei acute, hipercapniei şi hipovolemiei. Au fost raportate consecinţe fatale ale hipertermiei maligne cu sevofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor declanşatori (de exemplu sevofluran), administrarea intravenoasă de dantrolen sare de sodiu şi instituirea măsurilor terapeutice suportive. Insuficienţa renală poate să apară ulterior, de aceea trebuie monitorizată şi, dacă este posibil, susţinută diureza.

Utilizarea de anestezice inhalatorii a fost asociată cu rare creşteri ale valorilor potasiului seric, care a rezultat în aritmii cardiace şi deces, la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii.

Pacienţii cu boli neuromusculare latente sau manifeste, în special distrofia musculară Duchenne, par să fie cei mai vulnerabili. Utilizarea concomitentă de sucinilcolină a fost asociată cu aproape toate (dar nu toate) aceste cazuri. Aceşti pacienţi au avut de asemenea creşteri semnificative ale valorilor serice ale creatinkinazei şi, în unele cazuri, schimbări ale urinei consistente cu mioglobulinuria. În ciuda asemănării în manifestare cu hipertermia malignă, nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne sau simptome de rigiditate musculară sau stare hipermetabolică. Este recomandată intervenţia precoce şi agresivă pentru tratarea hiperkaliemiei şi aritmiei refractare, precum şi evaluarea ulterioară pentru boală neuromusculară latentă.

Înlocuirea absorbanţilor de CO2 uscaţi

Reacţia exotermică care apare între sevofluran şi absorbanţii de CO2 creşte pe măsură ce absorbanţii de CO2 se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat, pe o perioadă îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO2. În rare cazuri, a fost raportată apariţia unei încălziri excesive, a fumului şi/sau focului în vaporizatorul pentru anestezie, în cursul utilizării simultane de sevofluran şi un absorbant de CO2 uscat, în special aceia care conţin hidroxid de potasiu.

O întârziere neaşteptată a creşterii concentraţiei de sevofluran inspirat sau o scădere neaşteptată a concentraţiei de sevofluran inspirat faţă de valoarea setată a vaporizatorului pot fi un semn de supraîncălzire a recipientului cu absorbant de CO2.

Reacţia exotermică, degradarea crescută a sevofluranului, şi generarea de produşi de degradare pot să apară când absorbanţii de CO2 se deshidratează, aşa cum se întâmplă în cazul pasajului unui gaz uscat, pe o perioadă îndelungată, prin recipientele cu absorbant de CO2. Produşii de degradare a sevofluranului (metanol, formaldehidă, monoxid de carbon, compuşii A, B, C, şi D) au fost observaţi în circuitul respirator al unui aparat experimantal de anestezie, cu folosirea de absorbanţi de CO2 uscaţi, şi o concentraţie maximă de sevofluran (8%) pentru o perioadă extinsă de timp (≥ 2 ore).

Concentraţia de formaldehidă observată în circuitul anestezic respirator (la utilizarea de absorbanţi ce conţin hidroxid de sodiu) a fost consistentă cu valorile cunoscute a cauza iritaţie respiratorie uşoară.

Nu este cunoscută relevanţa clinică a produşilor de degradare observaţi în acest model experimental extrem.

Dacă medicul curant suspicionează că absorbantul de CO2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de administrarea sevofluranului. Indicatorul de culoare al majorităţii absorbantelor de CO2 nu se modifică obligatoriu atunci când absorbantul este uscat. Prin urmare, absenţa unei modificări semnificative a culorii nu trebuie considerată un semn sigur al unei umidităţi suficiente. Absorbantul de CO2 trebuie înlocuit periodic, indiferent de indicatorul de culoare (vezi pct. 6.6).

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu crize convulsive. Majoritatea acestora au apărut la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi dintre aceştia neavând factori de risc predispozanţi. Utilizarea sevofluranului la pacienţi care pot prezenta risc de convulsii trebuie evaluată clinic (vezi pct. 4.4 - Crize convulsive).

Revenirea rapidă la copii şi adolescenţi poate determina apariţia unei stări de agitaţie de scurtă durată, cu întârzierea cooperării (la aproximativ 25% din copiii şi adolescenţii anesteziaţi).

Au fost raportate cazuri izolate de aritmie ventriculară la pacienţii pediatrici cu boala Pompe.

La copiii şi adolescenţii la care s-a administrat sevofluran pentru inducţia anesteziei pot să apară mişcări distonice, care dispar fără tratament. Relaţia cu administrarea de sevofluran nu este sigură.

Sindrom Down

La copiii şi adolescenţii cu sindrom Down a fost raportată o prevalenţă şi un grad de bradicardie semnificativ crescute în timpul şi după inducţia cu sevofluran.

Sevofluranul a fost arătat a fi sigur şi eficient la administrarea concomitentă cu o largă varietate de agenţi utilizaţi obişnuit în situaţii chirurgicale, precum agenţi ai sistemului nervos central, medicamente pentru sistemul autonom, relaxante ale muşchilor scheletici, agenţi antiinfecţioşi inclusiv aminoglicozide, hormoni şi substituenţi sintetici, produse derivate din sânge, medicamente cardiovasculare inclusiv epinefrină.

Protoxid de azot

La fel ca şi pentru alte anestezice volatile halogenate, CAM a sevofluranului este scăzută la administrarea în combinaţie cu protoxid de azot. CAM echivalentă este redusă cu aproximativ 50% la adulţi şi aproximativ 25% la pacienţii pediatrici (vezi pct. 4.2 - Menţinerea anesteziei).

Agenţi blocanţi neuromusculari

La fel ca şi alte anestezice volatile halogenate, sevofluranul afectează atât intensitatea cât şi durata blocării neuromusculare produsă de relaxantele musculare nedepolarizante. Atunci când este utilizat pentru suplimentarea anesteziei cu alfentanil - N2O, sevofluranul potenţează blocul neuromuscular indus de pancuroniu, vecuroniu sau atracuriu. Ajustarea dozelor pentru aceste relaxante musculare la administrarea concomitentă cu sevofluran este similară cu cea necesară pentru isofluran. Nu a fost studiat efectul sevofluranului asupra succinilcolinei şi a duratei blocadei neuromusculare depolarizantă.

Reducerea dozei agenţilor blocanţi neuromusculari în timpul inducţiei anesteziei poate avea ca rezultat întârzierea instalării condiţiilor necesare pentru intubarea endotraheală, sau relaxarea musculară inadecvată, deoarece potenţarea agenţilor blocanţi neuromusculari este observată la câteva minute după începerea administrării de sevofluran.

Dintre agenţii nedepolarizanţi, au fost studiate interacţiunile cu vecuroniu, pancuroniu şi atracuriu. În absenţa unui ghid specific: (1) pentru intubarea endotraheală, nu se reduce doza relaxantelor musculare nedepolarizante; şi (2) în timpul menţinerii anesteziei, este probabil să se reducă doza relaxantelor musculare nedepolarizante în comparaţie cu anestezia N2O/opioid. Administrarea de doze suplimentare de relaxante musculare trebuie ghidată de răspunsul la stimularea nervoasă.

Benzodiazepinele şi opiaceele

Benzodiazepinele şi opiaceele pot să scadă CAM de sevofluran în aceeaşi manieră ca şi alte anestezice inhalatorii. Administrarea sevofluranului este compatibilă cu benzodiazepinele şi opiaceele aşa cum sunt utilizate obişnuit în practica chirurgicală.

Opioidele precum fentanil, alfentanil şi sufentanil, combinate cu sevofluran, pot duce la o scădere sinergică a frecvenţei cardiace, presiunii sanguine şi a frecvenţei respiratorii.

Betablocante

Sevofluranul poate creşte negativ efectele inotropic, cronotropic şi dromotropic ale betablocantelor prin blocarea mecanismelor compensatorii cardiovasculare.

Sevofluranul este similar cu izofluranul în ceea ce priveşte sensibilizarea miocardului la efectul aritmogen al adrenalinei administrate exogen; doza prag de adrenalină care produce tulburări de ritm ventriculare multiple a fost stabilită la 5 micrograme/kg.

Inductori ai CYP 2E1

Medicamentele şi substanţele care cresc activitatea izoenzimei CYP 2E1 a citrocromului P450, cum sunt izoniazida şi alcoolul etilic, pot creşte metabolizarea sevofluranului, determinând creşteri semnificative ale concentraţiilor plasmatice de fluoruri. Utilizarea concomitentă a sevofluranului şi izoniazidei poate potenţa efectul hepatotoxic al izoniazidei.

Simpatomimetice cu acţiune indirectă

Există riscul apariţiei unui puseu de hipertensiune arterială la utilizarea concomitentă de sevofluran şi medicamente simpaticomimetice (amfetamine, efedrină).

Verpamil

S-a observat afectarea conducerii atrio-ventriculare în timpul administrării concomitente de verapamil şi sevofluran.

La pacienţii trataţi pe termen lung cu sunătoare s-a raportat hipotensiune severă şi întârziere la revenirea din anestezia cu anestezice halogenate inhalatorii.

Barbiturice

Administrarea de sevofluran este compatibilă cu barbiturice, propofol şi alte anestezice intravenoase utilizate obişnuit. După folosirea unui anestezic intravenos pot fi necesare concentraţii mai reduse de sevofluran.

Nu există date privind efectele asupra femeilor gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra reproducerii (vezi pct. 5.3).; astfel, sevofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii și la femeile aflate în perioada fertilă, care nu utilizează contracepția numai dacă este absolut necesar.

Travaliu şi naştere

În studiile clinice, siguranţa sevofluranului a fost demonstrată pentru mame şi nou-născuţi atunci când a fost utilizat pentru anestezia în timpul operaţiei cezariene. Siguranţa sevofluranului nu a fost demonstrată în timpul travaliului şi a naşterii pe cale vaginală.

Trebuie avută grijă la folosirea în anestezia obstetricală din cauza efectului relaxant al sevofluranului asupra uterului şi a creşterii hemoragiei uterine.

Nu se cunoaşte dacă sevofluranul se excretă în laptele uman. Administrarea sevofluranului la femeile care alăptează trebuie efectuată cu precauţie.

Studiile la animal au evidențiat efecte toxice asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu există date privind efectele asupra fertilității la om.

Pacienţii trebuie sfătuiţi că efectuarea de activităţi ce necesită vigilenţă, precum conducerea de vehicule şi folosirea utilajelor, poate fi afectată pentru o perioadă de timp după anestezia generală (vezi pct. 4.4).

Pacienţii nu trebuie să conducă vehicule după anestezia cu sevofluran pe parcursul unei perioade stabilite de medicul anestezist.

La fel ca alte anestezice inhalatorii potente, sevofluranul poate produce deprimare cardiacă şi respiratorie dependentă de doză. Majoritatea reacţiilor adverse sunt uşoare până la moderate şi tranzitorii. În perioada postoperatorie au fost raportate greaţă şi vărsături - simptome care apar frecvent după o intervenţie chirurgicală şi anestezie generală - care se pot datora anestezicului inhalator, altor medicamente administrate intraoperator sau postoperator sau reacţiei pacientului la intervenţia chirurgicală.

Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt după cum urmează:

La pacienţii adulţi: hipotensiune, greaţă şi vomisment;

La pacienţii vârstnici: bradicardie, hipotensiune şi greaţă; şi

La pacienţii pediatrici: agitaţie, tuse, vomismente şi greaţă.

Rezumatul reacţiilor adverse în format tabelar

Toate reacţiile adverse, cel puţin posibil asociate cu sevofluran, din studiile clinice şi din experienţa post comercializare, sunt prezentate în tabelul de mai jos conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, termen preferat şi frecvenţă. Sunt utilizate următoarele grupări pentru frecvenţă:

foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), inclusiv rapoarte izolate. Reacţiile adverse post comercializare sunt raportate voluntar dintr-o populaţie cu o rată de expunere necunoscută. Astfel nu este posibilă estimarea incidenţei reale a reacţiilor adverse şi frecvenţa este “cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)”. Felul, severitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse la pacienţii cu sevofluran în studiile clinice au fost comparabile cu reacţiile adverse ale pacienţilor cu medicamentul de referinţă.

Date privind reacţiile adverse, rezultate din studii clinice şi experienţa post comercializare

Rezumatul celor mai frecvente reacţii adverse pentru sevofluran în studii clinice şi experienţa post comercializare

Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţii adverse

Tulburări ale sistemului necunoscută Reacţie anafilactică 1 imunitar Reacţie anafilactoidă

Hipersensibilitate 1

Tulburări psihice foarte frecvente Agitaţie mai puţin frecvente Confuzie necunoscută Delir

Tulburări ale sistemului nervos frecvente Somnolenţă Ameţeală Cefalee cu frecvenţă necunoscută Convulsie 2, 3

Tulburări cardiace foarte frecvente Bradicardie frecvente Tahicardie mai puţin frecvente Bloc atrioventricular complet, tulburări de ritm cardiac (incluzând tulburări de ritm ventriculare), fibrilaţie atrială, extrasistole (ventriculare, supraventriculare, bigeminism) cu frecvenţă necunoscută Stop cardiac 4

Fibrilaţie ventriculară

Torsada vârfurilor

Tahicardie ventriculară

QT prelungit pe electrocardiogramă

Tulburări vasculare foarte frecvente Hipotensiune frecvente Hipertensiune

Tulburări respiratorii, toracice foarte frecvente Tuse şi mediastinale frecvente Tulburare respiratorie Depresie respiratorie Laringospasm Obstrucţia căilor respiratorii mai puţin frecvente Apnee Astmă Hipoxie cu frecvenţă necunoscută Bronhospasm Dispnee 1

Wheezing 1

Apnee

Tulburări gastro-intestinale foarte frecvente Greaţă Vărsături frecvente Salivaţie accentuată cu frecvenţă necunoscută Pancreatită

Tulburări metabolice şi de cu frecvenţă necunoscută Hiperkaliemie nutriţie

Tulburări musculo-scheletice şi cu frecvenţă necunoscută Rigiditate musculară ale ţesutului conjunctiv

Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă necunoscută Hepatită 1, 2

Insuficienţă hepatică 1, 2

Necroză hepatică 1, 2

Icter

Tulburări renale şi ale căilor cu frecvenţă necunoscută Nefrită tubulointerstiţială urinare

Afecţiuni cutanate şi ale cu frecvenţă necunoscută Dermatită de contact 1 ţesutului subcutanat Prurit

Erupţie 1

Edem facial 1

Urticare

Tulburări generale şi la nivelul frecvente Frison locului de administrare Pirexie cu frecvenţă necunoscută Disconfort toracic 1

Hipertermie malignă 1, 2

Edem

Investigaţii diagnostice frecvente Glicemie anormală Test al funcţiei hepatice anormal 5 Numărul celulelor albe anormal Fluor sanguin crescut 1 mai puţin frecvente Creatinină serică crescută

Leziuni, intoxicaţii şi frecvente Hipotermie complicaţii legate de procedurile utilizate 1 Vezi pct. 4.8 - Descrierea anumitor reacţii adverse 2 Vezi pct. 4.4 3 Vezi pct. 4.8 - Populaţia pediatrică 4 Au fost rapoarte după comercializare, foarte rare, pentru stop cardiac în cadrul utilizării de sevofluran 5 Au fost raportate ocazional cazuri de schimbări tranzitorii ale testelor funcţiilor hepatice cu sevofluran şi agenţi de referinţă

Pot să apară creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale fluorurii anorganice în timpul şi după anestezia cu sevofluran. Concentraţia fluorurii anorganice are în general un maxim în intervalul de două ore de la terminarea anesteziei cu sevofluran şi în 48 de ore revine la valoarea preoperatorie. În studiile clinice, concentraţiile crescute de fluorură nu au fost asociate cu afectarea funcţiei renale.

Există rare rapoarte de hepatită postoperatorie. Suplimentar, există rare rapoarte post comercializare de insuficienţă hepatică şi necroză hepatică asociate cu utilizarea de agenţi anestezici volatili potenţi, inclusiv sevofluran. Totuşi, incidenţa reală şi relaţia cu sevofluran a acestor evenimente nu poate fi stabilită cu certitudine (vezi pct. 4.4)

Au fost rare rapoarte de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erupţii cutanate tranzitorii, dispnee, wheezing, disconfort toracic, edem facial, edem palpebral, eritem, urticarie, prurit, bronhospasm), reacţii anafilactice sau anafilactoide, în special în asociere cu expunerea ocupaţională pe termen lung la agenţii anestezici inhalatorii, inclusiv sevofluran.

La persoanele susceptibile, agenţii anestezici inhalatorii potenţi pot declanşa o stare hipermetabolică a muşchilor scheletici ce duce la o cerere mare de oxigen şi la sindromul clinic cunoscut ca hipertermie malignă (vezi pct. 4.4).

Utilizarea de sevofluran a fost asociată cu convulsii. Multe dintre acestea au apărut la copii, adolescenţi şi adulţi tineri, începând cu vârsta de 2 luni, cei mai mulţi neavând factori de risc predispozanţi. În câteva cazuri s-a raportat că nu s-au utilizat concomitent alte medicamente şi, cel puţin un caz, a fost confirmat prin electroencefalografie (EEG). Deşi, în multe cazuri, a fost vorba despre crize unice remise spontan sau după tratament, au fost raportate, de asemenea, cazuri de crize convulsive multiple. Convulsiile au apărut în timpul sau imediat după inducţia cu sevofluran, în timpul revenirii din anestezie şi în perioada recuperatorie postoperatorie până la maxim o zi după anestezie.

Trebuie exercitată judecata clinică la utilizarea de sevofluran la pacienţii care pot avea risc de convulsii (vezi pct. 4.4).

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la

Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România

Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1

Bucureşti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro

Website: www.anm.ro

Simptomele de supradozaj includ deprimare respiratorie şi insuficienţă circulatorie.

În cazul unui supradozaj aparent trebuie luate următoarele măsuri: trebuie întreruptă administrarea de sevofluran şi instituite măsuri terapeutice suportive: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii, ventilaţia artificială sau controlată cu oxigen pur şi măsuri care să menţină stabilitatea funcţiei cardiovasculare.

Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor, codul ATC:

N01AB08

Sevofluranul este un anestezic inhalator metil-izopropil-eter halogenat care determină o inducţie şi o fază de recuperare rapide. CAM (concentraţia alveolară minimă) depinde de vârstă (vezi pct. 4.2).

Sevofluranul determină pierderea stării de conştienţă, abolirea reversibilă a durerii şi activităţii motorii, diminuarea reflexelor vegetative, deprimare respiratorie şi cardiovasculară. Aceste efecte sunt dependente de doză.

Sevofluranul prezintă un coeficient de distribuţie sânge/gaz (0,65) scăzut, determinând o recuperare rapidă din anestezie.

Sevofluranul poate produce scăderea tensiunii arteriale, legată de concentraţie. Sevofluranul produce sensibilizarea miocardului la efectele aritmogene ale adrenalinei administrate exogen. Această sensibilizare este similară cu cea produsă de izofluran.

Sevofluranul este puţin solubil în sânge şi ţesuturi, determinând atingerea rapidă a unei concentraţii alveolare suficientă pentru a realiza anestezia şi o eliminare ulterioară rapidă până la dispariţia efectului anestezic.

La om, < 5% din sevofluranul absorbit este metabolizat la nivel hepatic la hexafluoroizopropanol (HFIP) cu eliberarea de fluoruri anorganice şi dioxid de carbon (sau a unui ion carbon). După formare,

HFIP este conjugat rapid cu acid glucuronic şi eliminat în urină.

Eliminarea pulmonară rapidă şi în proporţie mare de sevofluran minimalizează cantitatea disponibilă pentru metabolizare. Metabolizarea sevofluranului nu este indusă de barbiturice.

Datele preclinice privind toxicitatea după doze unice şi repetate de sevofluran nu au evidenţiat toxicitate specifică de organ.

Studii asupra funcţiei de reproducere

Studii privind potenţialul fertil, efectuate la au indicat scăderea ratelor de implantare şi a gestaţiilor după expunerea repetată la doze anestezice. Studiile efectuate la şobolan şi iepure privind toxicitatea asupra dezvoltării embrionare nu au evidenţiat efecte teratogene. La concentraţii subanestezice în timpul fazei perinatale la şobolani, s-a constatat prelungirea gestaţiei.

Studiile la animale (inclusiv la primate) publicate, realizate cu doze ce cauzează un efect anestezic ușor până la moderat, demonstrează că utilizarea medicamentelor anestezice în perioada de dezvoltare cerebrală rapidă sau sinaptogeneză provoacă pierderi celulare în creierul în curs de dezvoltare, care pot fi corelate cu deficite cognitive pe termen lung. Semnificația clinică a acestor constatări neclinice nu este cunoscută.

Studii ample in vitro şi in vivo privind mutagenitatea sevofluranului au determinat rezultate negative.

Nu au fost realizate studii privind carcinogenitatea.

Efectele asupra funcţiei circulatorii şi a consumului de oxigen

Rezultatul studiilor efectuate la câine au indicat faptul că sevofluranul nu determină sindrom de furt coronarian şi nu exacerbează ischemia miocardică preexistentă. Studiile efectuate la animale au arătat că irigarea la nivel hepatic şi renal sunt menţinute adecvat în timpul utilizării sevofluran.

Sevofluranul scade rata metabolică cerebrală a oxigenului (CMRO2) în mod similar cu cea observată în cazul izofluran. La concentraţii apropiate de valoarea de 2,0 CAM se observă reducerea cu aproximativ 50% a CMRO2. Studiile efectuate la animale au demonstrat că sevofluranul nu determină efecte semnificative asupra fluxului sangvin cerebral.

Efectele sevofluranului asupra sistemului nervos central

La animale, sevofluranul suprimă în mod semnificativ activitatea electroencefalografică (EEG), comparabil cu o doză echipotentă de izofluran. Nu există dovezi că sevofluranul este asociat cu activitatea epileptiformă în caz de normocapnie sau hipocapnie. Spre deosebire de enfluran, încercările de declanşare prin intermediul stimulilor auditivi ritmici a unei activităţi EEG asemănătoare cu cea din timpul convulsiilor au determinat rezultate negative.

Compusul A

Compusul A este un produs de degradare al sevofluranului, care apare în substanţele de absorbţie a

CO2. Concentraţia sa creşte în mod normal odată cu creşterea temperaturii absorbantului şi a concentraţiei de sevofluran şi cu scăderea fluxului de gaz proaspăt.

Studiile efectuate la şobolan au indicat o nefrotoxicitate dependentă de doză şi durata de expunere, reversibilă (necroze izolate ale celulelor de la nivelul tubului contort proximal). La şobolan, leziunile de nefrotoxicitate au fost evidenţiate la 25-50 ppm după 6 şi 12 ore de expunere. Relevanţa la om a acestor observată este necunoscută.

În studiile clinice, cea mai mare concentraţie de compus A (utilizând soda calcinată ca absorbant de

CO2 în circuit) a fost de 15 ppm la copii şi adolescenţi şi 32 ppm la adulţi. În sistemele care utilizează hidroxidul de bariu ca absorbant de CO2, s-au evidenţiat concentraţii de 61 ppm. Deşi experienţa privind anestezia cu flux scăzut este limitată, până în prezent nu există dovezi de insuficienţă renală cauzată de compusul A.

Nu conţine excipienţi.

În cadrul clinic, datorită contactului direct cu absorbanţii de CO2 (soda calcinată şi hidroxidul de bariu), sevofluranul se poate degrada producând niveluri scăzute de compus A (pentafluoroizopropenil-fluorometil-eter (PIFE)) şi cantităţi neglijabile de compus B (pentafluorometoxi-izopropil-fluorometil-eter (PMFE)). Interacţiunea cu absorbanţii de CO2 nu este specifică sevofluranului. Formarea produşilor de degradare în circuitul anestezic apare prin extragerea protonilor acizi în prezenţa unei baze puternice (hidroxid de potasiu (KOH) şi/sau hidroxid de sodiu (NaOH)), formând o alchenă (compus A) din sevofluran. Nu este necesară ajustarea dozelor sau modificări ale atitudinii terapeutice atunci când sunt utilizare circuite respiratorii cu recirculare.

Niveluri mai mari de compus A sunt obţinute în timpul utilizării hidroxidului de bariu ca şi absorbant, în comparaţie cu soda calcinată.

2 ani.

A se păstra în poziție verticală cu capacul bine fixat.

Flacoane din aluminiu a 250 ml, căptuşite în interior cu un lac protector din răşină epoxifenolică.

Flacoanele sunt închise cu:

- capac din plastic care se înşurubează, prevăzut în interior cu inel din politetrafluoretilenă (PTFE) sau

- cu o o valvă pliabilă de inchidere integrată cu componente de contact din oţel inox, nylon, copolimer etilen-propilenă şi polietilenă.

Cutie cu 1 flacon din aluminiu a 250 ml.

Cutie cu 6 flacoane din aluminiu a câte 250 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Sevofluranul trebuie administrat printr-un vaporizator calibrat special pentru sevofluran.

Umplerea are loc direct din flacon printr-o valvă integrată sau, în cazul unui flacon fără valvă integrată cu utilizarea unui adaptor adecvat conceput special pentru a se potrivi vaporizatorului special pentru sevofluran. Trebuie utilizate numai vaporizatoare pentru care s-a demonstrat că sunt compatibile cu acest medicament. S-a descoperit că sevofluranul este degradat în prezenţa acizilor tari Lewis care se pot forma pe suprafeţele de metal sau sticlă în condiţii nefavorabile; trebuie evitată utilizarea vaporizatorilor care conţin acest tip de acizi tari Lewis sau care pot determina formarea acestora în condiţii normale de utilizare.

Trebuie evitată deshidratarea absorbanţilor de dioxid de carbon în timpul administrării anestezicelor inhalatorii. În cazul în care se suspectează că absorbantul de CO2 ar putea fi deshidratat, acesta trebuie înlocuit.

Baxter SA

Boulevard René Branquart, 80 7860 Lessines

Belgia

6808/2014/01-02

Autorizare - Iunie 2010.

Data reînnoirii autorizaţiei: Septembrie 2014

August 2024